CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Două state separate, aceeaşi naţiune

 

 

 

 

 

 

O naţiune în două state separate

Un zid, un perete de beton mare şi înalt despărţea un neam, un popor, o naţiune. Un zid care după câteva decenii de ani de rezistenţă şi prezenţă  în viaţa unui popor a fost demolat prin ironia sorţii, prin destinul istoriei.

La căderea zidului (Zidul Berlinului sau Cortina de Fier) au contribuit mulţi factori, însă factorul cel mai important al acestuia au fost prezenţa teoriilor şi reformelor ale lui  M.Gorbaciov prin aşa-numita „Perestroica” şi, totodată, prin comportamentul echilibrat şi paşnic al Uniunii Sovietice, condusă în acea perioadă de acelaşi M.Gorbaciov (distins cu Premiul Nobel pentru Pace, 1990).

Totodată, destinul şi acţiunile „Perestroicii” au reformat şi au reuşit să schimbe o lume întreagă, o Europă, un sistem comunist, o Uniune Sovietică.

Schimbările şi reformele istorice ale omenirii ce se produc şi au loc în viaţa tuturor ţărilor şi statelor de pe mapamond reprezintă o realitate care este într-o permanentă mişcare şi evoluţie atât prin destinul ființei umane, cât şi prin destinul istoric al oricărei naţiuni.

Reformele ce au loc şi se produc într-o societate toate, la rândul lor, işi fac prezenţa prin viaţa omului, care este parte componentă din societatea sau statul respectiv.

Societatea, formă de existenţă socială pentru fiinţa umană, este terenul în care au loc reforme şi schimbări de ordin social, cultural, politic şi economic.

Prin această formă a existenţei, societatea este un spaţiu prin care omul reuşeşte să se afirme, să-şi producă şi să-şi reproducă existenţa, să-şi satisfacă propriile necesităţi şi dorinţe caracteristice proceselor ce decurg între viaţă-om-societate.

Ţinând cont de aceste afirmaţii, atunci omul şi societatea urmează a fi stăpâni pe propria lor viaţă şi propriul destin pe care trebuie să-l trăiască prin prezent şi viitor.

Un zid de beton între două state cu acelaşi grai, dar cu destine diferite pe parcursul dezvoltării factorului uman şi a acţiunilor istorice ale timpului.

Două state cu acelaşi nume separate de o construcţie, fiind creată de un sistem sovietic invaziv şi abuziv, care, în timp, a afectat milioane de vieţi omeneşti atât spiritual, cât şi moral.

În cele din urmă,  prin marea dorinţă, aceste state prin cultura şi mentalitatea lor au reuşit să se reunească, iar acel zid de beton al vremurilor şi-a pierdut valoarea, fiind demolat şi trecut în pagina istoriei.

În timp,  Germania reunită a reuşit să-şi reformeze structura şi conţinutul societăţii, având la bază o limbă, un grai, o cultură.

Aceste valori de o importanţă inegalabilă au reunit, în timp, un popor, o naţiune… Un exemplu remarcabil!

O situaţie, poate identică, este, a fost şi mai rămâne, cu regret, încă în Sud-Estul Europei. Un factor regăsit în aceleaşi valori ale omului, având la bază o limbă de comunicare, o tradiţie, o cultură, o naţiune.

O situaţie, poate neidentică, doar prin neexistenţa acelui zid de beton.

Dar, după părerea mea, ar fi fost mai bine cazul să fie acelaşi perete de beton pentru ca „azi” sau „ieri” putându-l demola şi păstra doar în amintiri şi pagini ale istoriei.

Două ţări care încă mai sunt la o răscruce de a-şi decide soarta reunirii.

Anul 1918, 27 martie, unirea Republicii Democrate Moldoveneşti cu Regatul României – 02 august 1940; cu excepţia, iunie 1941 (stare de razboi mondial) – martie 1944.

Ulterior, acelaşi sistem sovietic abuziv, creatorul zidului între Germania de Est şi Germania de Vest, a construit acelaşi perete de beton, la figurat, între România şi Basarabia, dar cu o conotaţie mai dură şi mai rezistentă în timp. Sistemul sovietic a reuşit să dezbine şi să despartă un popor/o naţiune cu aceeaşi limbă, cultură şi tradiţii.

Pe parcursul câtorva decenii naţiunea română divizată continuă să-şi trăiască viaţa. Pe parcurs, schimbările şi modificările ce au avut loc în cadrul Europei  după anii 1989 şi-au spus cuvântul şi s-au reflectat şi în cadrul R.Moldova, ca rezultat, obţinerea independenţei din 27 august 1991 şi recunoscută ca stat-membru al ONU.

Acest eveniment istoric   a pus capăt unui regim şi unui sistem politic totalitar, dar nu a soluţionat în deplină măsură problema ce ţine de identitatea poporului român.

În cazul dat, teoriile „Perestroicii” nu şi-au făcut efectul şi nu au funcţionat până la sfârşit, precum în cazul Germaniei. R.Moldova, prin formele sale de guvernare, cu conţinutul şi  comportamentul  factorului uman este un model mai dificil şi cu mult mai complex al desideratului.

Omul, factorul uman al societăţii şi parte componentă a R.Moldova, este dezechilibrat şi nu cunoaşte esenţa valorilor adevărate prin care se regăseşte.

Populaţia ţării, cât şi însuşi statul, este influenţat în mod direct şi indirect de mulţi factori interni şi externi (în special, dinspre răsărit) care dezorientează şi împiedică luarea deciziilor de reîntregire a neamului românesc.

Aceşti curenţi străini prin gândire şi ideologie afectează o mare parte a populaţiei băstinaşe, cât şi pe unii oameni de ştiinţă/intelectuali care argumentează contrariul adevărului istoric.

Un factor destul de evident care mai împiedică în luarea deciziilor pentru o eventuală reunire cu România  se profilează şi prin faptul că R.Moldova este o ţară peste măsură de rusificată, limba rusă fiind limba de comunicare interetnică atât pentru minorităţile naţionale de etnie ucraineană, rusă, găgăuză, bulgară, alţii, cât şi pentru o mare parte din băştinaşii consideraţi moldoveni.

Totodată, prin nivelul culturii şi al mentalităţii omului, care s-a format pe parcursul deceniilor, luarea deciziilor  şi realizarea în practică a evenimentului istoric de reunire, cred, mai rămâne o problemă de viitor.  Urmează ca poporul să mediteze şi să decidă cu luciditate acest factor al istoriei, urmează să mediteze şi să decidă, în acelaşi rând, şi clasa politică  şi toţi acei ce guvernează ţara, care trebuie să-şi reformeze de urgenţă conţinutul mentalităţii.

În acest context, aş completa că potrivit datelor statistice elaborate prin recensământul din 2014 se consideră „vorbitori de limbă română declaraţi  etnici români” doar 23,2% din populaţia ţării, astfel fiind consideraţi ca minoritate naţională în propriul stat (Biroul Naţional de Statistică, Chişinău), iar conform Constituţiei, articolul 13, limba de stat se numeşte „moldovenească”.

Cu regret, dar aceasta este o realitate.

R.Moldova, fiind o ţară destul de săracă (ultimul loc în clasamentul european şi printre ultimele locuri clasament mondial), declinul luându-şi startul din anii 1990, are o multitudine de probleme de ordin social, politic, financiar care afectează imaginea ţării atât în plan naţional, cât şi mondial, inclusiv, având datorii interne şi externe de proporţii exagerate (datoria externă în 2014 a fost de 6,495 miliarde dolari S.U.A. sau aproape cota egală cu valoarea PIB-ului.

Datele Bancii Naţionale a Moldovei). Toate acestea sunt o povară destul de grea pentru societate şi popor.

Pe lângă problemele de ordin economic şi social,  ţara mai are de soluţionat şi conflictul politic cu Republica Moldovenească Nistreană (parte din R.Moldova), declanşat odată cu proclamarea independenţei din 27 august 1991.

Acest conflict, care durează de mulţi ani, urmează a fi soluţionat prin negocieri paşnice cu factorii de decizie interni şi externi, cu implicarea la masa tratativelor atât a Uniunii Europene, atât a organismelor internaţionale competente în domeniu, cât şi a Rusiei, care este implicată în acest conflict.

Prin soluționarea  acestuia, unde ar urma să fie respectate drepturile omului cât şi integritatea statului, totodată, sperăm că vor fi soluţionate şi restul problemelor ce ţin de identitatea poporului şi a naţiunii. Aici, ar fi cazul de menţionat că în cadrul celei de a 19-a reuniune anuală a OSCE din 6-10 iulie 2010, la OSLO (cu participarea a 56 ţări, inclusiv R.Moldova, Italia, Germania, Franţa, România, Turcia, Rusia, etc.,), au fost abordate şi problemele R.Moldova, precum „crima organizată şi corupţia” şi „conflictul transnistrean”. 

La acest forum, dna Walburga Habsburg Douglas, raportor pentru Moldova, a accentuat faptul că: „Criza pe care o parcurge R.Moldova nu este una politică, ci una constituţională. Pe de altă parte, concluzia este că avem prieteni şi duşmani în toată lumea, dar cel mai mare duşman al nostru este neunirea noastră.”

 

(Iurie Colesnic, „Moldova a obtinut o mare victorie la OSCE”, Timpul.md, 14.07.2010. Disponibil: http://www.timpul.md/articol/iurie-colesnic-%E2%80%9Emoldova-a-obtinut-o-mare-victorie-la-osce%E2%80%9D-13271.html).

Un lucru este cert, că atât România cât şi o parte din populaţia R.Moldova recunoaşte adevărul istoric al evenimentelor şi fenomenelor prezente. În cazul reunirii întregului popor român, atunci nici pentru România ( dacă să abordăm o realitate) nu ar fi uşor de preluat în componenţa sa un stat falimentar la toate treptele de existenţă socială şi cu datorii interne şi externe de miliarde de dolari.

Însă, cu siguranţă, atât România cât şi R.Moldova sunt conştiente de acest lucru.

Dar, indiferent de toate, un lucru este cert că reîntregirea naţiunii trebuie să fie realizată în termeni de valori/adevăr şi necesitate istorică, necătând la faptul care este nivelul de bogăţie sau sarăcie a ambelor state româneşti.

Bogăţia şi valoarea unui stat și a unui popor se recunoaşte prin nivelul culturii și al identității naționale, prin intelectul uman şi nivelul mentalităţii, prin cuvântul exprimat pentru  o singură dorinţă.

Prin marea dorinţă, cred, în cele din urmă, reîntregirea neamului românesc va avea loc indiferent de criza politică, economică și socială destul de evidentă şi prezentă în viaţa omului şi a societăţii.

Iar pentru a pune accent pe valoarea şi importanţa unui popor, atunci urmează a fi respectate procesele existenţei umane întemeiate pe idealuri şi realităţi.

În caz contrar, prin nerespectarea acestora, fiinţa umană-omul-societatea devin victime ale acestor fenomene care există în afara conștiinței omenești și independent de ea…

 

Galina Martea, sursa: Ziarul Ultima Oră

31/08/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO. 9 IULIE: UN NOU STAT INDEPENDENT PE HARTA LUMII – SUDANUL DE SUD

 
9 Iulie 2011
 
O NOUA TARA  PE HARTA LUMII  –  SUDANUL DE SUD

Sudanul de Sud a devenit  al 193-lea stat al lumii.

Sudanul de Sud este, începând de sâmbătă, 9 iulie, o noua ţară pe harta lumii. Sudanul de Sud a devenit  in mod oficial stat independent, după ce peste 98 la sută din cei patru milioane de persoane chemate la urne au votat pentru independenţa  acestui teritoriu, după  37 de ani de război civil.  Capitala ţării va fi la Juba, un oraş care, potrivit CNN, era o localitate plină de noroi și ruptă de restul lumii.

 

Satellite image showing geography of Sudan, source: Nasa

Harta Republicii Sudanului de Sud (bbc.co.u.k)

Noul stat  are  o suprafaţă de aproape 620.000 de kilometri pătraţi, iar moneda sa naţională va fi lira sudaneză.

  

Locuitorii din Sudanul de Sud au început încă de vineri noapte celebrarea independenţei în mai multe oraşe şi în centrul capitalei Juba, unde a fost cântat la miezul nopţii imnul naţional.

La ceremonia oficială  sunt prezenţi zeci de lideri străini, printre care 30 de înalţi demnitari africani, dar şi secretarul general al ONU, Ban Ki-moon.

Poporul Sudanului de Sud şi-a realizat visul. ONU şi comunitatea internaţională vor rămâne alături de Sudanul de Sud„, a declarat, vineri, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, la sosirea la Juba.

Mii de oameni au ieşit în stradă, fluturând fericiţi steaguri naţionale.

Martorii spun că peste tot oamenii trag în aer , cântând cu voce tare şi aplaudând.

Populaţia, a scos tot felul de obiecte ce provoacă zgomote: tobe, clopoţei, zornăitori şi altele.

Demonstranţii strigă deasemenea diverse lozinci, cea mai populară, fiind: „Uraaaaaa pentru Sudanul de Sud!”.

„Întotdeauna am crezut că vărsarea de sânge se va opri „, a spus unul dintre ei.

De acum înainte, Sudanul  a pierdut statutul de cel mai mare stat, după teritoriu, din Africa, iar  titlul de cea mai mare ţară  îl  va deţine Algeria.

Khartoum a declarat că locuitorii noului stat, vor pierde dreptul de a se numi cetăţeni ai Sudanului.

 

Copiii din Sudanul de Sud se pregătesc pentru ziua proclamării Independenţei (Sursa: REUTERS / Goran Tomasevic)

 

Cu un salut către locuitorii noii ţări, va veni Secretarul General al ONU Ban Ki-Moon şi preşedintele sudanez Omar al-Bashir.

La festivitatea organizată cu prilejul zilei Independenţei, vor participa  aproximativ 30 de şefi de stat, miniştrii de externe, şefi de diverse organizaţii internaţionale precum şi unele regionale şi în jur de 3500 vizitatori din toate cele 10 state din Sud.

 
 

În ciuda recunoaşterii oficiale a independenţei, de către vecinul din nord, posibilitatea de conflict între cele două părţi ale Sudanului este destul de mare.

Ţara vecină de la nord,  Sudanul, a fost prima care a recunoscut vineri Republica Sudanului de Sud ca stat independent. Preşedintele Sudanului, Omar el-Bechir – pe numele căruia este emis un mandat de arestare pentru genocid – a confirmat participarea la ceremonia de sâmbătă.

Evenimentul are loc în apropierea mausoleului lui John Garang, lider al rebelilor sudişti, decedat la câteva luni după încheierea acordului de pace din 2005, care a pus capăt unui război de peste 50 de ani între rebeli şi guvernele succesive de la Khartoum. Conflictul a devastat regiunea şi s-a soldat cu moartea a milioane de persoane.

Independenţa Sudanului de Sud este proclamată oficial la jumătate de an după un referendum în care s-a votat covârşitor pentru secesiune. De atunci, cele două părţi nu au reuşit însă să ajungă la un acord privind mai multe subiecte, în special cele legate de veniturile din petrol, delimitarea graniţelor şi statutul regiunii disputate Abyei.

Experţii spun că noul stat va fi printre cele mai sărace ţări din lume.

Surse:BBC,CNN, Radio France Internationale, Moldova org.

 

 

09/07/2011 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

UN GENERAL FRANCEZ NU EXCLUDE POSIBILITATEA TRIMITERII UNOR FORTE ALIATE IN LIBIA PENTRU ARESTAREA LUI GADHAFI

Libya

Libia

Forţele NATO  pot în orice moment sa trimita trupe pentru a-l aresta pe  Muammar Gaddafi fără a încălca rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU, a declarat fostul comandant al misiunii ONU în Liban (FINUL), general-maior Alain Pellegrini.

Marţi, Marea Britanie, urmată de Franţa şi Italia, miercuri,au anuntat ca au fost trimisi consultanti militari la Benghazi, în estul Libiei, pentru a  acorda sprijin rebelilor. Parisul, cu toate acestea, a exclus trimiterea de forţe militare la sol în Libia şi nu va cere permisiunea Consiliului de Securitate al ONU pentru a face aceasta.

Generalul francez Pellegrini a declarat pentru RIA Novosti într-un interviu ca: „Dacă vorbim despre trupe terestre care sa fie  trimise în Libia pentru o operaţiune pe termen scurt in Tripoli  [pentru a-l elimina Gaddafi]  şi care apoi sa se intoarca repede, atunci trupele respective  nu pot fi   considerate „forţe de ocupaţie.”

Consiliul de Securitate ONU a adoptat o rezoluţie de instituire a unei zone  de non-survol in  Libia pe 17 martie, deschizând calea pentru o operaţiune militară împotriva Gaddafi, actiune care a inceput cu doua zile mai târziu de catre o coaliţie internaţională condusă de SUA si care a fost  inlocuita de  NATO la sfârşitul lunii martie.

În ciuda a  zeci de misiuni efectuate de avioane ale NATO împotriva forţelor lui Gaddafi, trupele guvernamentale si- au menţinut capacitatea de luptă şi continuă să-i atace pe rebelii slab inarmati, cu artilerie grea şi rachete.

„Gadhafi trebuie să fie forţat să demisioneze, prin discuţii şi contacte, iar in cazul în care operaţiunile la sol vor  începe în Tripoli, membri ai Ligii Arabe vor spune cu siguranta ca nu este  vorba de o agresiune a forţelor de coaliţie sau a NATO”, a spus generalul Pellegrini.

PARIS, 21 aprilie (RIA Novosti)

21/04/2011 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: