CUM SE RAPORTEAZA UN MINORITAR LA POPORUL ROMAN

foto: comunicatemedia.ro

 

 

VARUJAN VOSGANIAN: “Nefiind marcaţi de nostalgii imperiale, ca ungurii din Transilvania sau ca ruşii din Moldova, armenii s-au identificat cu istoria românilor într-un mod exemplar. Nu veţi găsi, în istoria modernă a românilor, niciun eveniment important în care să nu dai de numele unui armean, începând cu Ioan Vodă cel Cumplit”.

Recent, în cadrul unui dialog despre „Cartea şoaptelor”, am reluat vechea temă a dublei identităţi, întrebându-l pe Varujan Vosganian cum se raportează minoritatea armenească la poporul român.

Răspunsul pe care mi l-a dat a fost clar, curat şi de o exemplară onestitate:

„Iată cum privesc armenii spaţiul cultural şi geografic românesc. În momentele grele ale armenilor, ei au găsit aici un adăpost generos. Şi armenii care au emigrat după căderea regatului Bagratizilor (în secolul XI), venind prin nordul Mării Negre şi drumul Liovului, până în nordul Moldovei, şi armenii care au scăpat din masacre, şi care, apatrizi fiind, au fost primiţi în portul Constanţa – România fiind fost prima ţară care i-a primit pe apatrizii armeni – , şi în 1991 când România a fost prima ţară din spaţiul ex-sovietic care a recunoscut Armenia independentă. Aşadar, pentru noi, România a fost un adăpost. Nefiind marcaţi de nostalgii imperiale, ca ruşii din Moldova sau ca ungurii din Transilvania, armenii s-au identificat cu istoria românilor într-un mod exemplar.

Nu veţi găsi, în istoria modernă a românilor, niciun eveniment important în care să nu dai de numele unui armean, începând cu Ioan Vodă cel Cumplit, voievodul martir care îşi spunea rugăciunile în armeneşte, dar a murit în luptă la Roşcani, pentru Moldova. La 1843, Frăţia îi avea în frunte pe Nicolae Bălcescu, pe Mitiţă Filipescu şi pe armeanul Iacob Melik, în casa căruia se ţineau întâlnirile. Au existat armeni în Divanele ad-hoc.

Cel care a primit sabia din mâna lui Osman Paşa, la Plevna, în Războiul de Independenţă a fost colonelul Cerchez, care era de origine armeană. Prima legislaţie a muncii din România a fost făcută de armeanul Grigore Trancu-Iaşi. Au existat armeni care, chiar dacă nu s-au născut în România, au murit apărând pământul românesc. Au fost personalităţi care au făcut şcoală românească: Gheorghe Asachi, unul din marii făuritori de şcoală naţională, Iacob Iacobovici, mare chirurg şi fondator al Facultăţii de medicină din Cluj, Vasile Conta, pionier al şcolii româneşti de filosofie… Aşadar, între a fi armean şi a fi român nu există niciun fel de incompatibilitate. Şi pot spune liniştit, ca Steinhardt, că poţi fi sută la sută armean şi mie la sută român… Am fost şi eu pus, la un moment dat, în situaţia, nu de a opta, ci de a cântări între două componente ale identităţii…

În 1991, când am vizitat Armenia independentă, Levon Ter-Petrosian, preşedintele de atunci, mi-a propus să fiu ambasadorul neoficial al Armeniei pentru spaţiul Europei de Est. Mai erau Charles Aznavour pentru zona de Vest şi Akam Mestrobian pentru zona Europei Centrale… I-am spus lui Levon Ter-Petrosian aşa: <Eu în România sunt armean şi reprezint comunitatea armeană în Parlament. Dar în afara României eu reprezint România>. E ca la fotbal: nu poţi să reprezinţi două echipe naţionale în acelaşi timp”.

Autor: Miron Manega

Sursa: certitudinea.ro

 

Publicitate

CELE MAI BIZARE PROCESE .O RUSOAICA DA N.A.S.A IN JUDECATA PENTRU…DEZECHILIBRAREA UNIVERSULUI !

The Times s-a gândit să înfiinţeze o rubrică de cazuri ciudate aduse în faţa Justiţiei. Titularul viitoarei rubrici, profesorul de drept Gary Slapper, le-a oferit cititorilor, în avanpremieră, o colecţie de astfel de bizarerii.

1) Dumnezeu, dat în judecată

Pavel Mircea, deţinut la Penitenciarul din Timişoara, a fost condamnat la 20 de ani pentru omor, care l-a dat în judecată pe Dumnezeu pentru că ar fi încălcat clauzele contractuale. Botezul, susţinea Pavel, este un contract prin care Dumnezeu s-a angajat să îl protejeze de rele în schimbul rugăciunilor. În schimb, Domnul l-a lăsat pradă Satanei. Totodată, Pavel s-a constituit parte vătămată şi a depus plângere penală împotriva lui Dumnezeu pentru înşelăciune şi luare de mită şi a cerut să i se înapoieze banii daţi pe lumânări şi pe slujbe. Partea cea mai amuzantă, pe care nici Slapper n-a menţionat-o, este că procurorii au fost chiar mai idioţi decât Pavel Mircea şi au dat soluţie de neîncepere a urmăririi penale pentru că “Dumnezeu nu este o persoană reală şi nu are domiciliu”. Nu, zău? Pot procurorii să demonstreze cu probe că Dumnezeu “nu este o persoană reală”?

2) Televiziunea dată în judecată pentru că o femeie s-a îngrăşat

Un caz de “responsabilitate civică” este cel al lui Timothy Dumouchel din Fond du Lac, Wisconsin, care în 2004 a dat în judecată o companie de televiziune pentru că nevastă-sa s-a îngrăşat, iar el fumează şi bea alcool pentru că se uită toată ziua la televizor. Cazul n-a ajuns la Curtea Supremă.

3) NASA dată în judecată pentru dezechilibrarea Universului

În 2005, rusoaică astrolog Marina Bai a dat în judecată NASA, pentru 165 milioane de dolari, pentru că sonda Deep Impact ce urma să lovească o cometă ar fi reprezentat un act terorist care a provocat dezechilibrul Universului. Cazul a fost respins.

4) Canibalii, iertaţi de justiţie, invocând forţa majoră

În 1884, Thomas Dudley şi Edwin Stephens au pornit în călătorie cu iahtul din Southampton la Sydney, însoţiţi de servitorul Richard Parker. În largul oceanului, vasul s-a răsturnat la 1600 de mile de uscat. Dudley şi Stephens l-au omorât pe Parker, i-au mâncat ficatul şi i-au băut sângele pentru a supravieţui. Au fost salvaţi după 20 de zile de un vas german. Condamnaţi la moarte pentru crimă, pedeapsa le-a fost comutată în şase luni de închisoare. Cei doi s-au apărat invocând “forţa majoră”.

5) S-a judecat singur pentru beţie

În 1874, Francis Evans Cornish, magistrat din Winnipeg – Canada, a trebuit să se judece singur sub acuzaţia că s-a îmbătat în public. Frank s-a condamnat scrupulos la o amendă de 5 dolari, pe care a anulat-o pentru comportament ireproşabil.

6) Un an de închisoare pentru a căscat în curtea de judecată

Când un amărât s-a întins şi a căscat în sala de tribunal a judecătorului srilankez A.K.M. Patabendige, în septembrie 2004, acesta din urmă l-a condamnat instantaneu la un an de închisoare, pentru sfidarea Curţii.

7) Condamnată pentru o felaţie

În mai 2004, Heather Specyalski era cât pe ce să fie condamnată pentru crimă pentru că îi oferea o felaţie lui Neil Esposito în momentul în care maşina a scăpat de sub control şi s-a făcut praf. În cele din urmă, Heather a fost achitată.

8 ) Bărbat dat în judecată pentru că nu-i asigură femeii orgasm

Un alt caz ieşit din comun este cel al unei brazilience care şi-a dat în judecată partenerul în 2005 pentru că acesta nu-i asigură orgasmul. Femeia în vârstă de 31 de ani din Jundiai a susţinut în procesul intentat că partenerul său în vârstă de 38 de ani termină mereu primul după care încetează orice raport sexual, fără să-i pese că partenera sa nu atinge climaxul. Inutil să mai observăm că femeia nu şi-a găsit dreptatea nici măcar în justiţie, judecătorul, bărbat la rândul său, hotărând ca în acest caz să lase actul justiţiei neterminat.

Sursa: http://www.romanialibera.com