CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Teorii și practici de construcție identitară în spațiul fost sovietic a mitului ”Homo Moldovanus”. VIDEO

Map of Moldova

Foto: Harta R.Moldova astăzi, după cotropirea și ciuntirea Basarabiei romanești de către colonialiștii sovietici

Repere istorice

Asemenea multor altor cazuri, „Homo Moldovanus” nu putea să apară, să fie inventat sau imaginat din neant.

Adaptând o formulă deja consacrată a cercetătorilor preocupaţi de naţionalism şi etnicitate, „Homo Moldovanus” este deopotrivă „primordial”, ancorat în nişte trăiri imemorabile, dar şi „modern”, construit şi modelat, scrie istoricul și publicistul Octavian Țâcu în http// http://www.Timpul.md.

„Constructivismul” lui „Homo Moldovanus” porneşte, încă de la 1924, atunci când autorităţile sovietice, din raţionamente ideologice şi geopolitice, au găsit de cuviinţă exploatarea unei identităţi „moldoveneşti” din afara acelui spaţiu consacrat istoric, pentru a genera o entitate etnică diferenţiată faţă de cea existentă în Basarabia românească.

Moldovenismul” sovietic a fost religia „oficială” a lui „Homo Moldovanus”.

Aceasta a fost o politică de stat în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, creată dincolo de Nistru la 12 octombrie 1924, iar după 1940, în nou creata RSS Moldovenească, înființată pe teritoriul românesc al Basarabiei anexate de sovietici, şi bineînțeles în URSS, care a avut ca idee fixă cultivarea unei seprații politice, etnice, istorice, culturale şi lingvistice între populaţia românească a RSS Moldovenești şi cea din restul României.

A fost o politică promovată constant, cu obstinație, în acest spaţiu din 1924 până în 1989 și așa cum vedem, ea este continuată până în prezent.

Moldovenismul ca viziune politică este un concept etno-cultural confecționat în laboratoarele ideologice și sociologice din fosta URSS menit a netezi calea rusificării populației române dintre Prut și Nistru, pe principiul „Divide et impera” („divide și cucerește”, „dezbină și stăpânește”.

„Homo Moldovanus” și ingineriile sociale sovietice

Uniunea Sovietică a creat pentru „Homo Moldovanus”, ceea ce Ronald G. Suny a arătat şi în cazul altor specimene sovietice de acest gen, o „naţiune teritorială” cu propriul său aparat de stat şi elite conducătoare, o limbă „moldovenească” distinctă, având simbolurile unui stat suveran, cu drapel şi stemă, deşi fără suveranitate reală sau drept de expresie politică. Din această perspectivă, „comunitatea imaginată” a lui „Homo Moldovanus” a căpătat o formă fizică şi politică, îmbrăcând uniformă sovietică.

vaca-in-lant

„Homo Moldovanus” a crescut şi s-a dezvoltat sub supravegherea lui „Homo Sovieticus”, care-i controla cu rigurozitate fiecare pas.

Acest proces a fost unul atât „pozitiv”, în termenii de „promovare” ai „acţiunii afirmative” imperiale, cât şi distructiv, în sensul liniei „dure” a politicilor naţionale sovietice, asociate cu teroarea şi represiunile, ca instrumente de deznaţionalizare, antiromânismul, colectivizarea şi industrializarea, rusificarea şi sovietizarea.

Cei care-l conduceau de „acasă” pe „Homo Moldovanus” n-au fost niciodată reprezentativi pentru locurile unde acesta era născut.

Aceştia erau nişte elite subalterne, care, sub supravegherea Moscovei, mediau între autorităţile centrale şi populaţia republicii.

Acest fapt îl îndemna pe „Homo Moldovanus” superior să fie sârguincios în a adopta aspectele culturii sovietice, în a avea soţie de „Homo Sovieticus”, era motivat să înveţe limba rusă pentru a obţine statutul de „mediator” între „Homo Sovieticus” de la centru şi restul „Homo Moldovanus”.

Prin această atitudine, „Homo Moldovanus” obţinea încrederea lui „Homo Sovieticus” pentru a putea avansa în structurile naţionale sau pan-unionale.

Homo Moldovanus” s-a cultivat în ceea ce Tom Nairn numea „rezervaţie culturală”, o cultură etnolingvistică fără naţionalism politic ca unică manifestare a naţionalismului „sănătos” în variantă sovietică. „Homo Sovieticus” şi-a rezervat întreaga putere de decizie asupra faptului care erau expresiile „patriotice” permise lui „Homo Moldovanus” şi ce era „naţionalism periculos”, iar limitele dintre aceste expresii au fluctuat continuu în perioada sovietică.

El era ancorat într-un set de simboluri inventate, identitatea sa fiind promovată prin ritualuri de celebrare a unor tradiţii noi sovietice, comemorarea unor eroi ai trecutului „revoluţionar”, strict selectaţi de regim.

Unele personalităţi din istoria cenzurată a Moldovei istorice au fost incluse în discursul narativ oficial, iar altele au fost excluse.

Ştefan cel Mare – figură emblematică a istoriei românilor – a fost acceptat să fie părintele spiritual al lui „Homo Moldovanus” tocmai pentru că se încadra în logica „primordialismului” moldovenesc de tip sovietic, cultivat asiduu de autorităţile de la Moscova.

Antiromânismul şi demonizarea României au constituit atribute indispensabile în modelarea lui „Homo Moldovanus”.

Cu rădăcini profunde în propaganda sovietică a perioadei interbelice, antiromânismul sovietic a avut multiple manifestări: promovarea agresivă a imaginii negative a României, prin inocularea ideii că în anul 1918 Basarabia a fost „anexată” de România „burghezo-moşierească”, care a „exploatat-o” ca o „colonie” timp de 22 de ani; ridicarea antiromânismului la nivelul politicii oficiale în RSSM prin persecutarea şi condamnarea „naţionaliştilor moldo-români”, prin combaterea influenţelor „burgheze” româneşti asupra tuturor aspectelor vieţii politice, sociale şi culturale, prin ştergerea oricărei memorii faţă de experienţa naţional-statală anterioară, prin contracararea oricăror încercări de raportare la cultura şi istoria română, prin impunerea unei educaţii istorice contrafăcute, prin stabilirea unei adevărate „cortine de fier” pe Prut, cu scopul de a izola Basarabia de restul teritoriului românesc.

Naşterea lui „Homo Moldovanus”

Perioada comunistă atestă şi un proces de asumare a identităţii „Homo Moldovanus” de către populaţia RSSM. Această asumare are câteva explicaţii.

Homo Moldovanus Sovietic - Editura ARC CumparaCarti

În primul rând, ea a fost o urmare a nevoii de supravieţuire şi convieţuire cu autorităţile sovietice după 1940/1944, dar şi, nu rareori, de prosternare benevolă în faţa acestora, populaţia autohtonă însuşindu-şi o atitudine de circumspecţie şi prudenţă faţă de circumstanţele timpului.

Conformarea sa, bazată pe o experienţă istorică îndelungată, nu a fost una surprinzătoare în perioada sovietică, la fel cum nu este surprinzătoare în R. Moldova.

În al doilea rând, această conformare a fost rezultatul unei coabitări într-o societate în care limba puterii, a educaţiei şi comunicării publice a fost prioritar limba rusă.

Dar, totodată, acesta a fost rezultatul coexistenţei cu o minoritate vorbitoare de rusă, puternică şi numeroasă şi cu un statut social privilegiat.

În al treilea rând, „acţiunea afirmativă” sovietică în chestiunea naţionalităţilor, cu politica sa antiromânească, de izolare în raport cu România, a dus în ultimă instanţă la deformarea şi marginalizarea limbii lor native.

Mulţi românii din RSS Moldovenească vorbeau (şi continuă să vorbească) o limbă română rudimentară, strecurând cuvinte din limba rusă, iar uneori chiar preferând cuvintele ruse atunci când întâmpină dificultăţi în găsirea unui echivalent în limba română.

Drept urmare, nu puţini sunt moldovenii care pretind că această limbă prost vorbită ar reprezenta o limbă „moldovenească”, distinctă de limba română.

În cele din urmă, procesul de asumare a fost rezultatul politicilor sovietice de „construcţie” a identităţii „moldoveneşti”, care au promovat o imagine pozitivă a lui „Homo Moldovanus”.

Sentimentul de a fi parte a unei supraputeri şi cunoaşterea unui standard de viaţă relativ bun, în contrast cu cel pe care România l-a avut în epoca comunistă, a creat un mit al superiorităţii lui „Homo Moldovanus” faţă de români în perioada Uniunii Sovietice, un mit menit să sublinieze distinctivitatea acestora.

Prin prisma acestor constatări putem spune că „Homo Moldovanus” ideal în varianta sovietică era individ cu două feţe. Pe de o parte el trebuia să fie un „om simplu sovietic”, care era atomizat („este ca toţi ceilalţi”), dezindividualizat, opus la tot ce este elitar şi original, „transparent” (adică accesibil pentru un control de „sus”), modest (primitiv) în cerinţe (reduse la necesităţile „raţionale” de supravieţuire), făcut pentru totdeauna, impasibil la schimbări şi uşor de condus (de fapt supus mecanismului primitiv de conducere).

În acelaşi timp, „Homo Moldovanus” trebuia să fie în primul rând un antiromân sau cel puţin refractar la tot ce e românesc, convins de faptul că el este altceva decât român, vorbitor de limbă „moldovenească”, amestecată cu rusisme, predispus spre îndoctrinare, deznaţionalizare, rusificare şi sovietizare, preferând cu uşurinţă limba rusă ca mijloc de comunicare în alte circumstanţe decât cele legate de baştina sa, pătruns de un complex de inferioritate faţă de ruşi sau cei vorbitori de limba rusă, complex compensat prin adularea şi acceptarea formelor imperiale şi culturale de sorginte sovietică, mândru de ideea apartenenţei la marea „supraputere” sovietică.

De o manieră deformată, aceste „calităţi” au continuat să se perpetueze în perioada postsovietică, dar de data aceasta generând alte complexe şi îmbrăcând haina unui individ, care este fixat axiomatic pe ideea apărării statalităţii R. Moldova împotriva „duşmanilor” săi „numeroşi” interni şi externi.

Cu alte cuvinte, folosind un slogan al timpurilor de odinioară, „Homo Moldovanus” este mai viu decât toţii viii, iar aderenţa cetăţenilor R. Moldova la această identitate va cauza încă mult timp probleme de funcţionalitate statalităţii sale.

Cantonarea în moldovenism, conceput ca hotar despărțitor de românism, a fost și încă mai este o manevră politică pentru a asigura vasalizarea Moldovei în fața stăpânilor ruși și deznaționalizarea populației băștinașe.

Pentru implementarea în rândurile populației încă needucate a urii față de români și România,s-au folosit mai multe metode, toate caracterizate printr-o brutalitate extremă:

  • închiderea granițelor
  • izolarea culturală totală de România
  • propagandă culturală: popularizarea unei noi istorii revizuită prin prisma discursului sovietic și prin perspectiva noii „prietenii multiseculare” dintre „poporul rus și poporul moldovenesc”. O armată de noi cadre utilizau frecvent expresii ca „teroare”„sclavie”„colonie a României”„cotropitori români”.
  • Concomitent se falsifica rolul istoric al Rusiei în raport cu Moldova: Rusia colonialistă devine un prieten al Moldovei din cele mai vechi timpuri, fiind prezentată ca cea care a jucat un rol progresist și decisiv în istoria Moldovei, devenind „fratele mai mare”, justificându-se astfel anexarea țaristă din   1812 și apoi reanexarea sovietică a Basarabiei în 1940 și 1944.

Practic, românofobia a devenit doctrina de bază a ideologiei de stat sovietice (ruse) și o idee obsedantă a întregului sistem de educație și instruire, care avea drept esență sloganul „naționaliștii moldo-români sunt dușmanii de moarte și călăii poporului moldovenesc, trădătorii intereselor sale naționale”.

La baza construcției lui Homo Moldovanus stă în primul rând mitologia sovietică.

Uniunea Sovietică și-a impus propriile mituri, nelăsând loc opțiunilor identitare în rândurile populației române băștinașe, iar acestea știm foarte bine că se așezau pe mitul marelui Lenin, mitul Revoluției Socialiste din Octombrie și 9 mai Ziua Victoriei.

În fundamentarea mitului”Homo Moldovanus” s-au utilizat mai multe ingrediente, primul fiind acela că moldovenii au fost eliberați la 1812 de Imperiul Rus, chiar dacă a fost vorba de o cotropire, un rapt și o sfâșiere a Țării Modovei prin anexarea jumătății sale de răsărit situate între Prut și Nistru.

Moldovenii rămași în Țara Moldovei au creat la 1859 unindu-se cu Muntenia, statul românesc, în timp la est de Prut, rușii au construit o nouă entitate teritorială – gubernia Basarabia, anexată Imperiului Rus.

Ulterior sovieticii au adăugat și alte ingrediente, mai ales cele legate de națiunea burgheză moldovenească și națiunea socialistă moldovenească care a început să fie construită de la 1917, în stânga Nistrului…

Anul 1940 a adus pactul Ribbentrop-Molotov și anexarea Basarabiei unite cu România în 1918, la URSS.

În URSS,”Homo Moldovanus” trebuia să fie un anti-român sau cel puţin refractar la tot ce e românesc, convins de faptul că este altceva decât român și că a nația lui a apărut înaintea românilor. El vorbea o limbă „moldovenească” amestecată cu rusisme, era un antieuropean și prin extindere un antioccidental predispus la deznaţionalizare și îndoctrinare, la rusificare şi sovietizare, preferând cu uşurinţă limba rusă ca mijloc de comunicare

Totodată,”Homo Moldovanus” a fost și este pătruns de un complex de inferioritate faţă de ruşi sau de vorbitorii de limba rusă, complex compensat de adularea şi acceptarea formelor imperiale şi culturale de sorginte sovietică și rusă, care îl fac mândru de ideea apartenenţei la marea „supraputere” sovietică.

Publicitate

18/12/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Învăţământul și cultura sovietică, un instrument de rusificare a poporului RSS Moldovenești prin ideologizare, deznaţionalizare și ascunderea adevărului istoric

 

 

 

 

Ziarul „Moldova Socialistă” din 13 august 1988 (românește cu litere chirilice) dă glas indignării cu privire la faptul că în centrul Chișinăului se vorbește moldovenește

 

Foto:  

 

Ziarul „Moldova Socialistă” din 13 august 1988 (scris românește dar cu litere chirilice) publica, de pildă, opinia chişinăuencei N. Sorbală, care era “indignată de faptul că la acest cenaclu se vorbeşte numai în limba moldovenească, în centrul oraşului, unde zilnic vin foarte mulţi turişti, se vorbeşte într-o limbă neînţeleasă de alţii. (…) Mă miră că miliția nu întreprinde nimic”.

Distinsa doamnă tovarășă nu era deranjată de ceea ce discutau oamenii din centrul Chişinăului, ci o deranja simpla folosire a limbii „moldoveneşti” într-o întrunire publică unde participă un număr mare de oameni. A vorbi „moldoveneşte” în public în centrul Chişinăului era, la acea vreme, un lucru neobişnuit și condamnabil.

 Chișinăul era un oraș dominat ferm de limba rusă.

Ideologizare, deznaţionalizare, rusificare, ascunderea adevărului istoric… Aşa caracterizează învăţământul din perioada URSS mulţi dintre cei care au trecut prin şcoala sovietică. Mulţi recunosc însă că atunci vedeau altfel lucrurile.

Pe vremea URSS, învăţământul era unul dintre instrumentele de îndoctrinare în masă a populaţiei. Școala avea scopul să formeze un om nou: cetăţean al societăţii socialiste, devotat patriei sovietice şi cauzei Partidului Comunist, implicat în lupta de clasă, supus guvernării, muncitor şi ateu.

În RSS Moldovenească, cele mai ideologizate erau programele la istorie, îşi amintesc profesorii.

Informaţia era denaturată, unele fapte erau omise, altele – exagerate. De asemenea, au fost create mituri şi stereotipuri, precum cel al „ostașului rus eliberator” și cel al „ocupantului burghezo-moșieresc român”.

Propaganda începea chiar din Abecedar şi era prezentă în toate manualele şcolare, de la geografie până la muzică…

Scopul suprem al cotropitorilor sovietici era soluționarea definitivă a „problemei naționale” prin crearea unui tip nou de „intelectual” care să trateze cultura drept un domeniu al vieții sociale, coordonată și dirijată conform necesităților partidului.

Se începe procesul de transformare a populației locale românești într-o minoritate prin mai multe metode: deportările în masă,  exterminarea basarabenilor folosiți drept „carne de tun” în operațiunile militare ale Armatei Roșii, foametea organizată.

În primii ani postbelici majoritatea celor deportați au fost învinuiți de „naționalism”, adeziune la diferite „partide burghezo-naționaliste”. În Basarabia au avut loc colonizări permanente mai ales cu etnici slavi.

Rezistența deosebită la asimilare a țăranilor basarabeni a făcut ca românii din RSS Moldovenească – locuind în cea mai mare parte la țară – să fie printre etniile din imperiul sovietic care au provocat cele mai multe dificultăți regimului de la Moscova.

 Cantonarea în moldovenism conceput ca hotar despărțitor de românism, a fost și încă mai este o manevră politică pentru a asigura vasalizarea Moldovei în fața stăpânilor ruși.

Moldovenismul ca viziune politică este un concept etno-cultural menit a netezi calea rusificării populației române dintre Prut și Nistru, pe principiul „Divide et impera” („divide și cucerește”, „dezbină și stăpânește”.

Pentru implementarea în rândurile populației  a urii față de români și România,s-au folosit mai multe metode, toate caracterizate printr-o brutalitate extremă:

  • închiderea granițelor

  • izolarea culturală totală de România

  • propagandă culturală: popularizarea unei noi istorii revizuită prin prisma discursului sovietic și prin perspectiva noii „prietenii multiseculare” dintre „poporul rus și poporul moldovenesc”. O armată de noi cadre utilizau frecvent expresii ca „teroare”„sclavie”„colonie a României”„cotropitori români”. Concomitent se falsifica rolul istoric al Rusiei în raport cu Moldova: Rusia colonialistă devine un prieten al Moldovei din cele mai vechi timpuri, fiind prezentată ca cea care a jucat un rol progresist și decisiv în istoria Moldovei, devenind „fratele mai mare”, justificându-se astfel anexarea țaristă din   1812 și apoi reanexarea sovietică a Basarabiei în 1940 și 1944.

Practic, românofobia a devenit doctrina de bază a ideologiei de stat sovietice (ruse) și o idee obsedantă a întregului sistem de educație și instruire, care avea drept esență sloganul „naționaliștii moldo-români sunt dușmanii de moarte și călăii poporului moldovenesc, trădătorii intereselor sale naționale”.

Activitățile propagandistice vizau totodată ștergerea din memoria basarabenilor a atrocităților la care s-au dedat ocupanții sovietici împotriva celor care nu erau loiali puterii sovietice, crimele și deportările în masă, foametea organizată.

 

 

 

 

07/04/2020 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

GALERIE FOTO: UN AMERICAN A FOTOGRAFIAT RUSIA LUI STALIN

Fotograful american James  Abbe si-a început cariera ca artist monden care facea  poze cu celebritatile de la Hollywood, iar mai târziu a facut  fotojurnalism. El a trăit în URSS  între anii  1927 şi 1932. Mai jos sunt imagini din cartea sa  I Fotografie Rusia, scoasa  în 1932, cu comentariile lui Abbe.

„Trăiască revoluţia mondială!”! Poporul sovietic  defileaza  în Piaţa Roşie. Revoluţia ar putea avea loc cu siguranţă,  dacă în toată lumea industria ar fi la fel  ca  în Rusia.

Aceasta este Stalin, un conducător sălbatic, misterios, rece şi ameninţător. Aceasta e una dintre putinele  poze semnate de Stalin.

O noapte la Moscova este  de o frumuseţe incredibilă.

Vedere  de la fereastra hotelului

Kremlinul are o suprafaţă de 100 de acri şi este înconjurat de un zid, care  are  2430 de metri lungime. Cabinetul lui Stalin este undeva în interiorul palatului .

 

Râul Moscova este acoperit cu gheaţă în zori.

A 20-a aniversare a ziarului Pravda. Aceasta parada subliniaza  faptul că „presa trebuie sa fie un  mijloc  de educaţie socialistă”.

Deşi ziarele sunt foarte  limitate ca număr,  există o mare varietate de cărţi care atrag mulţi amatori de lectura, în special studenţi.

INTERZIS! Autorul acestei  imaginii a fost arestat pentru că a îndrăznit să fotografieze  o cale  ferata langa care asteptau tăranii flămânzi un tren  pentru a pleca in alte regiuni unde sperau sa  poata  gasi  hrană.

 

Inginerii sunt de acord ca femeile muncesc  mai eficient decât bărbaţii.Spre deosebire de frumusetile de la Hollywood , aceste femei rusoaice se pot lăuda ca sunt  mai puternice, daca  nu mai frumoase.

INTERZIS !  Nu sunt permise  fotografiile luate  la orice coada,  în special atunci cand oamenii încearcă să cumpere produse alimentare. Cozile se  formeaza  cu mult înainte ca magazinul sa fie  deschis.

Acest spital este modern şi bine echipat, iar personalul este experimentat şi entuziast.

Lucrătorilor le vor rămâne  aceste case.

 De 1 mai,  sute de mii  de soldaţi şi lucrători  trebuie să participe la parada ce are loc în Piaţa Roşie. Rândurile din faţă sunt ocupate de spectatorii privilegiati,  jurnalişti, diplomaţi şi  invitati capitalişti.

Baloanele sunt inaltate in ciuda faptului temperatura este sub 30 grade Celsius.

„Nu avem nimic de pierdut, cu excepţia lanţurile noastre”. Aceasta este lozinca muncitorilor  care participă la activităţile demonstrative organizate. În timp ce trec prin Piaţa Roşie ei  demonstrezaa că lanţurile lor sunt rupte.

INTERZIS!  Discutiile despre  accidente nu sunt permise.

Paradele  au loc de două ori pe an, la 1 mai şi  7 noiembrie.  Participarea la parade este obligatorie. Grupul de pe Mausoleul  lui Lenin ii  include  pe Kalinin, Ordjonikidze, Voroşilov, Stalin, Molotov şi Gorki (de la dreapta la stânga).

Acesta este Litvinov,  un lider  important sovietic care nu acordă interviuri. Fundalul este decorat cu o imensa harta a lumii .

  Soţia şi copii lui James Abbe 

O biserica tipic ruseasca  dintr-un sat. Nu vei auzi clopotele bisericilor în oraşe, dar  în provincie 60% dintre  biserici sunt încă deschise.

Ziare. Este imposibil sa  găsesti  aici New York Times, Fortune sau Harper Bazaar. Imaginea de mai jos arata cum sunt vândute căpşunile.

Moscoviţii  isi petrec week-endurile  pe terenurile  de sport.

 

O inmormantare în conformitate cu tradiţii bisericeşti nu este permisă, dar se poate face la cimitirele care nu sunt frecventate de bolşevicii adevărati,  în zonele îndepărtate,  unde se îngroapa decedatul  în sicrie acoperite cu hârtie.

INTERZIS ! Fotografierea trenurilor  electrice nu este permisă.

Peretele hotelului este decorat cu o imagine reprezentând modul în care biserica ia lucrurile  de la  săraci şi este infatisat un preot rus, care este comparat cu un porc.

Şeful  Muzeului anti-religios  din Moscova.

 

Tovarăşul Smidovici, director general al  activitatilor anti-religioase . El încearcă să stingă lumina credinţei, care a fost vie timp de  20 de secole .

Credinciosii  vizitează o biserica situata  nu departe de Kremlin.

Aceasta biserica a fost închisă, dar icoanele sale  valoroase şi comorile sale au  permis transformarea sa  într-o galerie de arta, care insa trebuie  trebuie să coexiste cu posterul  ateist din dreapta.

Mâna Sfântului ridicată în sus , cere salvarea credintei de propaganda sovietica anti-religioasa.

Un poster expus  la muzeu anti-religios, informeaza turistii germani ca lupta împotriva religiei este lupta pentru socialism.

Femeile , copii  şi bărbaţii se scalda impreuna.

Statui din lemn a lui Hristos luate de la 3 biserici care au fost lichidate.

 

Templele  evreiesti au fost profanate, împreună cu bisericile creştine. Colectia de relicve sfinte evreieşti poate fi vazuta  la Muzeu.

Discutiile despre  lucruri supranaturale sunt  interzise. Realismul şi materialismul sunt componentele  de baza  ale puterii bolsevice.

Multi soldaţi batrani   sunt trimisi să trăiască într-un astfel de loc.

INTERZIS  FOTOGRAFIATUL ! Palatul Ecaterina cea Mare este  acum Academia de aviaţia militară.

O unitate a piloţilor  rosii.

O incapere din palatul Ecaterinei cea  Mare este acum clubul Academiei  Fortelor Aeriene.

Sumarokova, singurul pilot de sex feminin în Armata Roşie.

Autorul  imaginii a fost arestat din nou, doar pentru că el a luat imagini de pe calea ferata .

INTERZIS!.In Rusia nu este permis sa  fotografiezi centralele electrice , in caz contrar poti fi împuşcat.

INTERZIS ! Oamenii încearcă să cumpere haine.

Ţăranii au încercat să vândă o cantitate mica de cartofi. Preţul fiind prea mare au trebuit să poarte legumele înapoi in  satul lor.

Când este foamete, oamenii isi  pot abandona copiii iar acestia  vor fi  luati  de către stat.

Spre deosebire de ţăranii săraci, activistii privilegiaţi nu sunt privati de hrană.

Distrugerea China-town din  piaţa Lubianka din Moscova.

 

INTERZIS fotografiatul ! Soldaţii de lângă zidul Kremlinului. Monumentul  comunistului  american  John Reed este sin planul al II-lea.

Cel mai mare clopot si  cel mai mare tun din lume.

INTERZIS fotografiatul !  Funeraliile  soţiei  lui Stalin. Nu a fost un ordin de a se trage  in  ferestrele  care ar putea fi deschise în aceastei ceremonii.

Dezvoltarea socialismului este însoţită de distrugerea a numeroase simboluri ale trecutului.

 

Sursa:englishrussia.com

02/08/2011 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: