CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Când autoritățile uită și școala nu ne mai învață copii

Ce nu se mai învaţă la şcoală, dar uită şi autorităţile!

„Ziua Olteniei”, mica Valahie, cum îi spune istoricul Alex Mihai Stoenescu, -instituită prin lege, în urmă cu 4 ani, promulgată de actualul preşedinte Klaus Iohannis- „bifată” mai deunăzi, la 21 martie a.c., într-un anonimat desăvârşit, suficient de jenant, şi din cauza rigorilor sanitare, dar şi al indiferenţei noastre faţă de măreaţa istorie a locului, a trecut, scrie jurnalistul  Mircea Canţăr.

Oltenia monahală, Oltenia primelor pelerinaje post-bizantine la Bistriţa Craioveştilor, Oltenia ctitoriilor boiereşti şi negustoreşti, Oltenia culelor, Oltenia răscoalelor endemice şi a perfectului simplu, este nu doar o parte de pământ românesc, unde ritmul vieţii este ameţitor, ci leagănul neamului românesc, cum aprecia Dumitru Drăghicescu în „Din psihologia poporului român” apărută pe la 1907. Şi nu numai.

Teza o susţine şi Bogadan Petriceicu Haşdeu. De aceea pare că întreg peisajul cosmic, de deasupra Olteniei, şi din spaţiul său geografic, este construit de poetul de neuitat Virgil Carianopol (1908-1984): „Muică, noi suntem un neam / Ca frunza lucind în ram (..) / Cerul cât e de-nflorit / De la noi s-a’mpodobit. / Din ştergarul nostru a luat / Curcubeul lui vărgat (…). Muică, suntem neam de piatră / când e vorba pentru vatră, Suntem pui de brâncoveni / De panduri şi de jieni”.

În „Istoria Olteniei” (Ed. RAO, 2011), Alex Mihai Stoenescu scria: „A crede că patriotismul oltenilor este rezultatul propagandei comuniste, al naţionalismului ceauşist sau al protocronismului exagerat lansat în 1974 nu este numai gândire primitivă a unui nărod sau năroade, ci dovadă de ignoranţă şi incompetenţă”.

N-am să fac referiri la Oltenia sub ocupaţie romană, atestată de mărturii istorice, sau Oltenia în timpul migraţiilor barbare sau sub stăpânire austriacă (1718 – 1739), când austriecii au demonstrat o atitudine de superioritate faţă de poporul „primitiv” condus de boieri feudali „înapoiaţi”, care refuzau modernizarea occidentală, idee complet falsă, mai ales că procesul de deznaţionalizare şi distrugere a civilizaţiei româneşti din Transilvania probează că ocupaţia occidentală conţinea elemente de presiune inacceptabile.

Oltenia Harta | Harta

În schimb, am să evoc observaţiile lui Constantin Rădulescu Motru, din Butoieştii Mehedinţiului, care spunea:

Oltenii sunt patrioţi înflăcăraţi şi chiar dacă printre ei se află câţiva nu prea convinşi, şi aceştia se molipsesc repede atunci când ţara pare în pericol”.

La rândul său P. P. Panaitescu, care rămâne un mare istoric de sinteză al epocii medievale, făcea următoarele referiri la nobilimea feudală:

„Ca orice clasă nobilă care îşi respectă tradiţile, boierimea era anarhică cultivând asiduu individualismul, mândria şi cultul forţei”.

Istoricul se referă, în opera sa, şi la chestiunea influenţei decisive a boierilor olteni, strehăieni şi craioveşti asupra puterilor statului. Istoria locului este densă şi cuprinde pagini scrise cu sânge precum rolul Olteniei în revoluţia de la 1848, cu Tudor din Vladimiri, conducător al mişcării, cu proclamaţia de la Tismana, numită „de la Padeş”, prin care chema tot norodul românesc la arme şi făcea cu mult înaintea lui Ion C. Brătianu o împărţire a clasei superioare în două: aristocraţia străină sau înstrăinată şi nobilimea română.

Apoi Oltenia în epoca Principatelor, a răscoalei de la 1907, cu Băileştiul zdruncinat de tunurile puterii, cum ne încredinţează Panait Istrati în „Ciulinii Bărăganului”.

Pământ sfânt, Oltenia i-a dat ţării pe Constantin Brâncuşi, Nicolae Titulescu, George (Gogu) Constantinescu, Ion Ţuculescu, Gheorghe Ţiţeica, Marin Sorescu, Amza Pellea, Sabin Bălaşa, Adrian Păunescu, dar şi mari domnitori precum Neagoe Basarab, Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu, Matei Basarab.

Sălaş al artei moderne prin Macedonski, Arghezi, Gib I. Mihăilescu şi Constantin Brâncuşi, Oltenia rămâne marcată de cobiliţa pe umeri şi pasărea măiastră a lui Brâncuşi ascunsă n colţul sufletului fiecărui oltean.

O deloc naivă recomandare: istoria Olteniei ar trebui să-şi găsească locul, pe cât este posibil, în curricula şcolară, a celor care au avut şansa de a se naşte pe acest pământ.

Poate că dascăli luminaţi se vor gândi la acest lucru, atât de reconfortant.

08/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ziua în care Oltenia a fost anexată de Austria

 

 

 

 

 

 

Tratatul de la Passarowitz sau de la Pojarevăț din 21 iulie 1718 a încheiat războiul dintre Imperiul Otoman pe de-o parte și Imperiul Habsburgic și Republica Venețiană de cealaltă parte.

Tratatul a fost semnat la Pojarevăț (sârbă Požarevac, germană Passarowitz, în Serbia de nord, pe râul Morava).

În perioada 1714-171,8 otomanii au avut mai multe succese împotriva Veneției și în luptele purtate în Grecia, dar au fost înfrânți la Petrovaradin  (germană Peterwardein) în 1716, de către trupele imperiale habsburgice conduse de prințul Eugen de Savoia.

 

 

Eugen de Savoia-Carignano, sau Eugeniu de Savoia, cunoscut şi ca Prinţul Eugen (n. 18 octombrie 1663, Paris - d. 21 aprilie 1736, Viena), a fost unul din cei mai străluciţi feldmareşali ai Sfântului Imperiu Roman. Lui i se datorează în bună măsură ridicarea Austriei ca mare putere în cadrul Sfântului Imperiu Roman, iar apoi poziţia hegemonă a Ţărilor Ereditare Austriece (ale Casei de Habsburg) în plan european - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Foto: Prinţul Eugen de Savoia Carignano, sau Eugeniu de Savoia, (n. 18 octombrie 1663, Paris – d. 21 aprilie 1736, Viena), a fost unul din cei mai străluciţi comandanţi militari ai Sfântului Imperiu Romano-German. Lui i se datorează în bună măsură ridicarea Austriei ca mare putere (citiţi mai mult pe ro.wikipedia.org)

 

21 Iulie 1718, Ziua când Oltenia a fost cedată Austriei de către Imperiul Otoman, împreună cu  Banatul Timişoarei, dar şi cu nordul Serbiei și al Bosniei.

Tratatul a reflectat de jure situația militară existentă de facto în acel moment : Imperiul Otoman pierduseîn favoarea Casei de Habsburg, Banatul Timișoarei, Serbia de Nord (inclusiv Belgradul), nordul Bosniei și Oltenia .

 

 

 

 

Imagini pentru pacea de la passarowitz photos

Veneția și-a pierdut şi ea posesiunile din peninsula Pelopones și din Creta, câștigate prin Tratatul de la Karlowitz, păstrând doar insulele Ioniene și Dalmația. Belgradul și Oltenia au fost obținute ulterior înapoi de Imperiul Otoman în 1739 prin Tratatul de la Belgrad*.

 

Dacă până la Tratatul de la Passarowitz din anul 1718 elita românească nutrea speranțe și iluzii deșarte într-o posibilă salvare de sub jugul otoman venită din partea monarhiei habsbugice, după “reformele” brutale întocmite cu arma în mână de forțele imperiale germanice în Oltenia și Banat împotriva populației autohtone, începe o lungă și înverșunată formă de rezistență românească pe toate planurile împotriva Imperiului Habsburgic: de la sabotaj economic și administrativ până la rezistența armată, exprimată mai ales prin formele de haiducie din Oltenia, sau de sabotaj militar (n.r. foștii haiduci sau pandurii se angajau în forțele   militare ale administrației austriece din Oltenia, fără a-și îndeplini însă obligațiile de a stârpi fenomenul haiduciei).

“Dar această nălucire a muntenilor asupra binelui ce era sa vina țării din partea predomnirei germane nu ținu mult timp. Anume războiull dintre turci si monarhia habsburgică sfârșindu-se în paguba celor dintâi, prin tratatul de Passarowitz, 1718, Serbia și cu Oltenia fură cedate Germaniei.

Se întocmi în ele câte o ocârmuire germană care își puse ca țintă reformarea așezămintelor țărilor supuse după principiile civilizatoare pe care Austria credea că le reprezenta.

În Oltenia cu deosebire ocârmuirea germană se sili a introduce reformele ei. ” (Istoria partidelor politice în România, A.D. Xenopol )

«Ocârmuirea germană în Oltenia, care la început, umblase dupa ținte atât de înalte, căzuse cu totul la pământ.

Ea se zdrobise de o stare de lucruri, prea adânc înrădăcinată și de plecarea spre abuzuri a organelor însărcinate cu reformele plănuite și nu ajunsese decât la rezultatul de a nemulțumi pe toata lumea: boieri, cler, călugari și țărani.

Toți blestemau acuma momentul când chemaseră pe nemți și doreau reînturnarea la prima lor stare.

Cugetele mai înalte începură, a vedea că, dacă, era rău sub turci, nu era mai bine nici sub austriaci» ( Istoria partidelor politice în România, A.D. Xenopol ).

De notat că din punct de vedere juridic, conform tratatelor semnate anterior, Imperiul Otoman nu avea dreptul să cedeze teritorii precum Oltenia (1718), Bucovina (1775) sau Moldova dintre Prut și Nistru (1812, de atunci încoace denumită Basarabia) deoarece nu erau provincii ale lui, ci aparțineau principatelor creștine tributare Țara Românească și Moldova.

Voievozii atunci la putere (respectiv Ioan Mavrocordat în Țara Românească și Grigore III Ghica în Moldova), precum și mitropolitul Veniamin Costache, au protestat, însă zadarnic.

 

CITIŢI ŞI:

 

 

 

 

Surse:

 

http://www.istorie-pe-scurt.ro; 

 

http:politeia.org.ro 

https://www.facebook.com

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pacea_de_la_Passarowitz

16/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ŢARA MEA-I UN COLŢ DE RAI

21/10/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: