CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

„Romaniile populare”și geneza romanității orientale

 

Fr-carte-balkans-vlachs.png

 

  Denumirea de „Romanii populare” este o apelație științifică datorată istoricului Nicolae Iorga, iar așezările populațiilor latinofone erau denumite de proprii locuitori „țări”, in timp ce popoarele vecine le spuneau WallonsWalhaGalloWelschen sau Walachen,VolochiVlahi etc.

Aceste denumiri date de străini,  au aceeași etimologie ca și numele de Wales (în Marea Britanie),Walcheren (în Olanda),Valonia (în Belgia)  sau numeroasele toponime de tip „Welch”, „Walsch”, „Walchen” înșiruite de-a lungul vechii limite dintre arealul limbilor germanice și cel al limbilor romanice, din Alpi.

Acestea isi au originea in cuvântul germanic „walah” sau „walh”, însemnând „străin”, „ne-german”care, la rândul lui, provine din numele tribului celtic latinizat al Volcilor (Volcae în latină), întâlnit în anii 110-100 î.Hr de triburile germanice în decursul campaniilor lor de jaf în Galia.

Expansiunea ulterioară a germanicilor în Europa, în secolele II – IV, în contact cu slavii și cu celelate popoare migratoare, a răspândit acest etnonim de „walah” în Europa centrală și orientală (pentru populațiile romanice).

Trecând în alte limbi, etnonimul „walah” a luat diferite forme : vlahvlahosvlasvolohwloholahiflak… trecând ulterior și în limbile occidentale: valacchivelacivalaquesvalacoswallachians.

După R. Rohlfs, germanicul „Walh” a dat de asemenea, în limbile romanice occidentale, Galles (pour „Wales”), Wallon și Wallonie, țara Gallo și Gaule („Galia” în franceză: în această limbă „wa” inițial urmat de „alh” evoluează în „ga„ („Wardan” = garder: a păstra, „Waidanjan„ = gagner: a câștiga) și „aule” (Salh= saule: salcie).

 „Gaule”, așadar, nu vine din latina Gallia (care în franceza modernă ar fi evoluat în Geaille deoarece „ga” inițial urmat de „li” antevocal evoluează în „ja” sau „gea„, ca în Galbinum = jaune: galben, Gaiium = geai: gaiță, Gabatam = jatte: strachină, Filiam = fille: fată sau fiică).

O părere originală a avut filologul român Ilie Gherghel, care după compararea documentelor istorice apărute în Imperiul Roman de Răsărit a sugerat o origine romano-bizantină a cuvântului „valah”.

Argumentația sa se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas.

Conform acestei opinii, cuvântul „valah” a apărut prima dată în Imperiul Roman de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanică și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Roman de Răsărit.

 În sensul larg, european, o „Romanie populară” a devenit orice comunitate latinofonă apărută prin auto-organizarea populațiilor romanice, rămase fără ocrotire statală în fața năvălitorilor veniți din Barbaricum.

În sens restrâns (cazul românesc), în spațiul dunărean-carpatic, este vorba de comunitățile romanice din Dacia sau de la sud de Dunăre care, începând cu retragerea romanilor din Dacia și declanșarea migrației triburilor nomade germanice și asiatice, au fost nevoite să reziste distrugerii sau asimilării de către năvălitori, reușind, odata ajunse în Evul Mediu timpuriu, să realizeze primele mici formațiuni statale (vlahii, valahii în slavonă).

Odată cu instalarea și organizarea populațiilor slave în Balcani, s-a consacrat, prin intermediul limbii slavone, privitor la populațiile romaniilor, atât din nordul cât și din sudul Dunării, definiția de vlahi (valahi, blahi), iar comunitățile lor organizate (romanii populare) au fost definite drept vlahii (valahii).

Prințesa bizantină Anna Comnena (1083 – 1153), fiica împăratului bizantin Alexius Comnenus, a fost primul autor medieval care a scris despre așezările aromâne din munții Tesaliei. 

Benjamin din Tudela, în secolul al XII-lea, este autorul primei relatări despre statul independent „Vlahia Mare” din munți. El scria: „Nici un om nu poate urca să se lupte împotriva lor și nicun rege nu poate domni peste ei.

După cucerirea latină a Constantinopolului din 1204, Vlahia Mare a fost inclusă în Despotatul Epirului, dar a reușit să-și recucerească rapid independența. Valahia Mare este și denumirea alternativă exonimă a Munteniei (Țara Românească).

Istoricii au denumit „Romanii populare” (uneori desemnate ca „Românii populare”, când se referă numai la așezările românilor) comunitățile latinofone medievale, rămase fără protectie politică si militara după retragerea armatei si administratiei Imperiului Roman, de pe teritoriul unde acestea locuiau (în general păduros sau muntos, situat la marginea imperiului, în contact direct cu Barbaricum).

Uitați pe vârfurile munților lor, aromânii – vlahi și-au văzut de tradiții și de viața pastorală pe care o cunosc de mii de ani.

Numai că, cei ce stau pe văi și trasează granițe și fac legi, sunt „deranjați” de cei ce rezistă, de cei ce nu pier. Pentru că există în Balcani „Vlahia Mare” (în limba greacă: „Μεγάλη Βλαχία” („Megale Vlachia”), cunoscută și ca „Tesalia Valahă”, despre care se spune că a fost (ca stat, dar acum mai este ca populație!) un stat al păstorilor aromâni (vlahi), care a existat în secolele al XII-lea și al XIII-lea, incluzând zona grecească Tesalia, zona centrală din Munții Pindului și unele părți ale Macedoniei.

Oricum ar fi, problema acestui neam fără de țară (aromânii, vlahii) – pentru că nu există încă nici un stat aromân sau vlah în Europa de azi – este și rămâne o taină și o problemă.

O adevărată aventură politică a fost crearea în anul 1941, sub controlul Italiei, a așa-zisului „Principat din Pind”, după ce armatele germană si italiana au înfrânt si ocupat Grecia.

Numit și „Principatul de Pind și Meglen” (în aromână: „Principatulu di Pind”, în italiană „Principato del Pindo”), acesta a fost un stat autonom creat cu sprijinul Italiei în regiunea de nord-vest a Greciei și sudul Iugoslaviei (zone populate de fratii nostri aromân) în timpul celui de-al doilea război mondial.

Regiunea Pind se întinde în partea de sud a Albaniei și Macedoniei, precum și nord-vestul Greciei.

Micul stat a fost proclamat in vara anului 1941 ca o țară a aromânilor  având capitala la Mețovo (Aminciu), în prezent aflat în Grecia. Primul principe al acestui principat a fost conducătorul aromân al mișcării politice și paramilitare Legiunea Romană, Alcibiade Diamandi.

Chiar dacă „Principatulu di Pind”,Patria Aromânilor din Balcani a fost desființat, chiar dacă statele balcanice refuză si in prezent să acorde drepturi acestei ramuri a românimii, existența spațiului virtual în comunicații și a globalizării care contribuie la desființarea granițelor, va aduce românul aromân lângă frații săi.

Inimile fraților din românime vor bate impreună pentru vecie !

 

 

 

Cititi mai mult  in :

 

http://www.ziarulnatiunea.ro/2018/04/07/principatulu-di-pind-patria-aromanilor-sau-aventura-unui-stat-aroman-din-balcani/

si

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/09/30/videoprincipatul-aroman-al-pindului-o-romanie-sud-dunareana/

16/11/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

LEGE ÎMPOTRIVA ANTIROMÂNISMULUI pe masa Parlamentului României

 Imagine similară

 

 

Mai mulţi parlamentari PSD şi ai Opoziţiei au depus pe 28 iunie la Senat, un proiect de lege pentru prevenirea şi combaterea antiromânismului.

Proiectul prevede închisoare de la 3 luni la 3 ani pentru promovarea ideilor antiromâneşti şi închisoare de la 3 ani la 10 ani şi  interzicerea unor drepturi, pentru constituirea unei organizaţii cu caracter antiromânesc

Ce ar putea însemna materiale antiromânești?

Totul, de la stickere/pliante ale partidelor maghiare extremiste de tip Jobbyk, simboluri separatiste, manuale școlare care denigrează sau demonizează românii pentru crime fictive, sau scrieri de genul celor răspândite de Horia Roman Patapievici, în care este hulit poporul român, etc…

De asemenea, este interzisă comercializarea sau “răspândirea simbolurilor antiromâneşti şi untilizarea acestora în spaţiul public” .

 

Antiromânismul este un mijloc de luptă împotriva tuturor formelor de afirmare a identității românești, de contestare a suveranității naționale legitime a națiunii române, cât și de exprimare a unor idei, concepte, doctrine ori politici publice care vizează xenofobia în raport cu poporul român ori discriminarea negativă a acestuia.

Antiromânismul se manifestă prin instrumentalizarea unor concepte și expresii care vizează punerea în inferioritate a poporului român, așa cum se întâmplă cu noțiuni de tipul “valah”, “olah”, ori “voloh”, cu înţelesul de popor inferior și  definiții semantice de tipul “cioban” “necioplit”, “prost”, „puturos”, împuţit.

De asemenea, astfel de  generalizări la adresa poporului român nu se opresc aici, anumite organizații politice și de media din unele țări europene folosind la adresa comunităților românești din diaspora eticheta de “țigani” cu sensul depreciativ pe care dicționarul explicativ îl oferă acestui termen.

Antiromânismul are o istorie vechie, fiind prezent în Transilvania încă din perioada medievală, unde majoritatea românească era doar „tolerată” în raport cu celelalte naţiuni „privilegiate”, adică ungurii, saşii şi secuii.  

„În perioada habsburgică, românii din spaţiul intracarpatic au cunoscut o serie de persecuţii cu caracter etnico-religios, lucru care, după instaurarea regimului austro-ungar la 1867, s-a transformat într-o politică explicită de maghiarizare a românilor.

Dacă în vestul spaţiului românesc aveam de-a face cu o politică de asimilare maghiară, la est, după 1812, în Moldova dintre Prut şi Nistru (Basarabia), românii se confruntă cu o politică de stat prin care regimul ţarist de la Petrograd urmăreşte rusificarea forţată a autohtonilor din Basarabia”, a explicat Paşcan.

Deputatul trece la secolul XX, când, spune el, poporul român „cunoaşte cele mai brutale forme de practicare a antiromânismului”.

Deputatul Paşcan menţionează „o serie de masacre româneşti”, care au culminat cu masacrul de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941, unde forţele sovietice au ucis aproximativ 3.000 de civili români.

De asemenea, continuă el, au avut loc crime în masă, fiind urmărită lichidarea etnică a românilor şi în Transilvania, în jumătatea nord-vestică a acesteia.

El mai  consideră că ideile xenofobe la adresa românilor au revenit şi sunt vizibile, iar aplecarea spre această problemă ţine de demnitatea naţională şi de apărarea principiilor constituţionale după care funcţionează statul român.

Parlamentarul spune că în Transilvania se desfăşoară acţiuni pretins comemorative secuieşti, însă ele sunt de fapt manifestări antiromâneşti, şovine, în care se scandează lozinci calomnioase la adresa românilor.

„În interiorul României, în numeroase judeţe din Transilvania, se desfăşoară consecvent acţiuni pretins comemorative secuieşti, care sunt de fapt manifestări antistatale, antiromâneşti, segregaţioniste, şovine, în cadrul acestora scandându-se lozinci insultătoare şi calomnioase la adresa românilor, a statului român, precum şi a autorităţilor române.

Mai apoi, relatări asupra respectivelor evenimente, precum şi mesaje antiromâneşti sunt reverberate prin mass-media, prin internet şi reţelele de comunicare şi socializare electronice.

Astfel, aproape că au devenit obişnuite manifestările generalizate pentru autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc”, explică Paşcan, care susţine că scopul urmărit este constituirea unei noi entităţi statale în interiorul României, separată şi independentă teritorial, cu caracter etnic, condusă de un guvern local şi structuri administrative proprii, cu deplină autonomie administrativă, în care limba maghiară să devină limbă oficială, alături de limba română.

Tot în Ţinutul Secuiesc, spune el, se vor înfiinţa simboluri proprii, cu steag şi stemă, iar capitala va fi la Târgu Mureş, în timp ce Consiliul regional va fi la Sfântu Gheorghe, celelalte organisme adminsitrative la Miercurea Ciuc, iar drumurile, autostrăzile şi căile ferate vor trece în proprietatea Ţinutului Secuiesc.

„Cu alte cuvinte, sunt promovate, pe cale oficială, demersuri neconstituţionale pentru un stat în interiorul României, adică un stat în stat. S-au înmulţit organizaţiile extremist-revizioniste, deviza acestora fiind combaterea şi anularea prevederilor Tratatului de la Trianon şi refacerea prin orice mijloace a Ungariei Mari. Organizaţii precum Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate sunt susţinute şi încurajate chiar cu bani publici de autorităţile locale din Harghita, Covasna şi Mureş.

Această organizaţie, cunoscută şi sub iniţialele HVIM, are şi un pronunţat caracter antisemit şi xenofob, desfăşurând activităţi în toată Europa Centrală.

Prin propaganda pe care o promovează, militează pentru mobilizarea etnicilor maghiari, în vederea <<stopării>>, între altele, a <<criminalităţii ţigăneşti>>, dar şi împotriva evreilor care cumpără pământurile <<ungureşti>>, şi cer <<să plece>> la timp de aici.

O altă grupare extremistă este Garda Maghiară, sprijinită în acţiunile ei iredentist-şovine din Transilvania tot de către autorităţile locale, chiar de Consiliul Judeţean Harghita, prin preşedintele său, iar după modelul acestei grupări s-au înfiinţat şi aşa-zisele detaşamente civile, un fel de organe locale care ar acţiona împotriva <<infractorilor ţigani>>”, mai scrie în postarea lui Paşcan.

El subliniază faptul că în Ungaria sunt promovate acţiuni antiromâneşti, îndemnuri la ură, la răzbunare, în Ucraina, unde se închid şcolile româneşti, iar liderii româneşti sunt ţinuţi sub presiune permanentă, ori în Serbia, unde românilor nu le sunt respectate drepturile fundamentale şi li se pune eticheta de „vlahi”, în Albania, Bulgaria şi Grecia, unde românilor nu le este recunoscut statutul de minoritate naţională.

„Considerăm că trebuie prevenite şi combătute astfel de manifestări ostile la adresa statului român, situate în afara prevederilor Constituţiei României, care aduc atingere integrităţii teritoriale a României, valorilor naţionale sau memoriei eroilor naţiunii române.

În ultima perioadă s-a văzut tot mai clar necesitatea extinderii formelor de protecţie legală care decurg din obligativitatea respectării şi aplicării articolelor 1 şi 12 din Constituţia României, articole care subliniază caracterul de stat naţional, unitar, indivizibil al României, ori care înscriu în legea fundamentală simbolurile naţionale ale statului român.

Necesitatea adoptării unui act normativ distinct care să introducă măsuri pentru prevenirea şi combaterea antiromânismului decurge şi din faptul că propagarea în public a ideilor, concepţiilor şi doctrinelor antiromâneşti, precum şi a simbolurilor sau materialelor antiromâneşti nu a putut fi combătută prin intermediul mijloacelor legislative aflate la dispoziţie în prezent”, mai spune Paşcan, adăugând că adoptarea acestei legi de combatere a antiromânismului va fi un instrument legislativ esenţial şi „o expresie a puternicului angajament politic de a acţiona hotărât împotriva tuturor formelor de instigare la ură, separatism, secesionism şi discriminare, subsumate urii îndreptate împotriva românilor”.

Trebuie menționat și faptul că, în ultimii ani, s-au înregistrat o serie de persecuții și atacuri cu caracter etnic la adresa românilor în unele state vecine României, unde le-au fost limitate arbitrar drepturile fundamentale, ori  li s-a interzis folosirea limbii române în învățământ ori cultură, la care se adaugă impunerea unor denumiri etnice divizante precum aceea de “moldoveni”, se arată în expunerea de motive a legii.

 

 

Imagini pentru ţinutul secuiesc photos

 

 

Se urmărește constituirea unei noi entități statale în interiorul României, separată și independentă teritorial, cu caracter etnic, condusă de un guvern local și structuri administrative proprii, cu deplină autonomie administrativă; limba maghiară să devină limbă oficială, alături de limba română; înființarea de simboluri proprii – steag şi stemă; localizarea capitalei la Târgu-Mureș, a Consiliului regional la Sfântu Gheorghe şi a celorlalte organisme administrative la Miercurea Ciuc; drumurile, autostrăzile şi căile ferate de interes regional să treacă în proprietatea Ținutului Secuiesc etc.

Cu alte cuvinte, sunt promovate, pe cale oficială, demersuri neconstituționale pentru un stat în interiorul României, adică un stat în stat.

S-au înmulțit organizațiile extremist-revizioniste, deviza acestora fiind combaterea și anularea prevederilor Tratatului de la Trianon și refacerea prin orice mijloace a Ungariei Mari…

 

 

Imagine similară

 

 

De asemenea, asistăm la manifestări evidente de antiromânism și în autointitulata “Republică Moldovenească Nistreană”, unde populația românească a fost persecutată sistematic, în Ucraina unde școlile românești se închid, iar liderii românilor sunt ținuți sub presiune permanentă, ori chiar în Serbia, unde românilor din Valea Timocului nu li se recunosc drepturi fundamentale, lucru care contrastează cu românii din Voivodina care beneficiază de toate drepturile, element dublat de impunerea etichetei de “vlahi”.

La toate acestea se adaugă situația critică cu care se confruntă persoanele provenite din rândul comunităților de macedo-români ori megleno-români, în state precum Albania, Bulgaria ori chiar Grecia unde nu le este recunoscut statutul de minoritate națională și unde sunt supuși constant unei politici abile de deznaționalizare care merge pe urmele crimelor comise în urmă cu 100 de ani, o dată cu prăbușirea Imperiului Otoman, când au loc fapte de maximă gravitate precum masacrul inițiat de albanezi împotriva aromânilor la Moscopole în 1916.”

Deputatul, Marius Pașcan, este de părere că: ”trebuie prevenite și combătute astfel de manifestări ostile la adresa statului român, situate în afara prevederilor Constituției României, care aduc atingere integrității teritoriale a României, valorilor naționale sau memoriei eroilor națiunii române.

Necesitatea adoptării unui act normativ distinct care să introducă măsuri pentru prevenirea și combaterea antiromânismului decurge și din faptul că propagarea în public a ideilor, concepțiilor și doctrinelor antiromânești, precum și a simbolurilor sau materialelor antiromânești nu a putut fi combătută prin intermediul mijloacelor legislative aflate la dispoziție în prezent. ”

 

Prin aplicarea unei astfel de legi  s-ar curăța plaiul mioritic și s-ar umple închisorile de trădători și activişti ai antiromânismului.

Iniţiatorii explică în proiectul de lege, înţelesul cuvântului “antiromânism” astfel:

percepţia referitoare la români exprimată ca ură împotriva acestora, precum şi manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva românilor, îndreptate împotriva românilor sau ne-românilor, a proprietăţilor românilor, a instituţiilor comunităţilor româneşti sau a lăcaşurilor de cult ale românilor.

Potrivit propunerii legislative, o “organizaţie cu caracter antiromânesc” se defineşte astfel: “orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul ptomovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor antiromâneşti.

În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile reglementate de Legea societăţilot nr 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orive alte persoane juridice care intră sub incidenţa prezentei legi”.

Simbolurile antiromâneşti constau  în “drapele, embleme , insigne , uniforme , sloganuri , formule  de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care transmit idei, concepţii sau doctrine care promovează antiromânismul”.

 

 

 

Imagini pentru lozinci antiromanesti şi  antiromânismul  photos

 

 

Materiale antiromâneşti înseamnă “imagini, mesaje text, conţinut audio-video, precum şi orice alte asemenea reprezentări, care transmit idei, concepţii sau doctrine care promovează antiromânismul”.

 

 

 

#fărăAntiromâni

 

Revenindu-ne din euforie, probabil că nu se va ajunge la arestarea în masă a trădătorilor.

Dar ce va genera această lege mai concret, este dezvăluirea dublei măsuri a politicienilor, iar cei care sunt anti-români nu vor semna legea.

Deja USR a transmis că cei doi parlamentari USR semnatari îşi retrag semnăturile, şi că formaţiunea respectivă nu susţine proiectul de lege şi va milita împotriva adoptării lui, întrucât majoritatea PSD-ALDE l-ar putea folosi chipurile pentru a transforma România într-o dictatură.

Este mare lucru faptul că parlamentarii noştri s-au gândit la o astfel de lege, pentru că îi vom putea identifica pe cei care   vor vota  împotriva ei, plasându-se astfel în tabăra antiromânilor.

Vom ști  pe cine să nu mai votăm în viitoarele alegeri. Niciodată !

 

 

 

 VIDEO:

 

 

 

 

 

 

SURSE:

 

https://www.punctul.ro/marius-pascan-deputat-pmp-avem-

nevoie-de-o-lege-pentru-prevenirea-si-combaterea-antiromanismului/

 

https://www.news.ro/politic-intern/proiect-lege-controversat-combaterea-antiromanismului-usr-isi-retrage-semnaturile-initiator-cata-vreme-parlamentul-adopta-lege-combaterea-antisemitismului-proceda-identic-cazul-antiromanismului-

08/07/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

Vlahi sau Români ? O dezbatere sterila, inventata de neprietenii românilor. VIDEO

 
 

 

 

 

Români sau valahi, o dezbatere sterilă

 

 

Balcanii au fost întotdeauna locuiți de români! De la Marea Egee, din Muntii Pindului, de la Adriatica, din Dalmația, de la Marea Neagră și pâna la nord ,în Carpați, a fost un singur popor : poporul român.

 Timpurile s-au  schimbat,au  năvălit slavii in secolul al VII-lea, peste încă șapte sute de ani au venit turcii , apoi, in părțile de apus, au coborât ungurii și mai apoi  austriecii, iar poporul roman din Balcani s-a impraștiat, s-a impuținat, în unele zone chiar a dispărut, cum ar fi în Muntenegru și Bosnia-Hertegovina.

 Pe lângă aromânii din Macedonia si Pind, din Albania si Bulgaria, ramân sa reziste compact, până in ziua de azi, daco-românii din Timoc (200 de localitati in Serbia, 100 in Bulgaria – 30 in jurul Vidinului, plus 70 de-a lungul Dunarii, pâna la mare).

 

E suficientă o scurtă privire în istoria noastră și a regiunii în care trăim,  pentru a înțelege un adevăr pe care mulți români il ignora, anume că vecinii cu care ne-a procopsit istoria și migrațiile popoarelor, nu ne-au înghițit niciodată, ei făcând tot ce le stă în putință pentru a scăpa de noi, contactele cu ei  fiind doar un șir continuu de lupte și eforturi pentru a ne păstra limba și neamul.

Vecinii noștri, cu excepția unor scurte perioade în care i-am avut aliați de conjunctură, pe unii sau pe alții, nu au încetat să ne nege existența  și implicit dreptul nostru istoric de a stăpâni ceea ce ne aparține pe drept, pământul în care ne-am nascut, am crescut ca neam și ne-am afirmat identitatea nationala.

 

Înconjurați din toate părțile, o insulă latină într-o mare slavă și turanică, această romanitate s-a tot micșorat sub presiuni și lovituri, până a ajuns ceea pe care o cunoaștem astăzi.

 

Mistificarea istoriei este la rang de cinste în panoplia mijloacelor folosite de dusmanii nostri, și este cu atât mai eficientă, cu cât nici românii în general nu par să aibă apetență pentru aflarea adevărului.

 

Intre „vlahi” și „români”, desi sunt unul si acelasi popor,au fost inventate si speculate deosebiri, mai ales de către propagandistii si falsificatorii istoriei sârbi și bulgari, în încercarea tenace de a diviza si deznationaliza minoritatea romana din tarile lor.

 

De aceea, trebuie sa stim ce sunt vlahii.

 

Conform Wikipedia,„Valahii (sau vlahii) era numele dat de către alte popoare, populațiilor romanizate din Europa Centrală și Răsăriteană, în stânga și în dreapta Dunării: românii, aromânii, meglenoromânii și istroromânii.

 

După crearea statului modern român, acest termen este folosit preponderent pentru a-i desemna pe aromâni, meglenoromâni și istroromâni.

Originea numelui este legată de lingvistica germanică: aceeași origine duce la cuvintele “welsh” și “wallon” în alte părți ale Europei pentru populațiile locale considerate romanice.

 

Popoarele slave au preluat cuvântul, folosind inițial numele de valahi în general în legătură cu toate popoarele romanice deci și pentru locuitorii teritoriului ev-medieval românesc.. Mai târziu, forma cuvântului s-a nuanțat, oarecum schimbat în funcție de utilizatori.

 

De exemplu, Italia în limba poloneză este numită “Włochy”, iar in limba maghiara “olasz” sunt italienii, iar “oláh” sunt românii. Termenul valahi era un exonim, deci folosit numai “în afară”, în timp ce respectivii (valahii între ei) foloseau diferite cuvinte provenite din “romanus” pentru a se numi pe ei înșiși: “români” “rumâni“, “rumâri”, “armâni“, “arumâni”, ș.a.m.d.

 

În acest context este demn de menționat, că în greaca Imperiului Bizantin (Imperiul Roman de Est) valahii erau denumiți deseori [„romanoi”]], ca fiind vorbitori de limbă romanică (latină).

 

În documentele istorice europene din Evul Mediu termenul apare sub diferite forme: Walachen (germ.), valaques (fr.), vlachs sau wallachians (engl.), velascos (sp.), velaci sau valacchi (ital.), volohi sau vlohi (rus., pol.), vlasi (serb., bulg.), oláhok sau vlachok (magh.), vlahoi (neogr.), iflaklar (turc.) și variante (moshovlahi, kuțovlahi, dicieni, mavrovlahi sau morlahi…).”

 

 

Mai departe:

 

„Numele de Valah are aceeași etimologie ca și numele de Wales (în Marea Britanie), Walcheren (în Olanda), Valonia (în Belgia) și numeroasele toponime de tip “Welch”, “Walsch”, “Walchen” înșiruite de-a lungul vechii limite dintre arealul limbilor germanice și cel al limbilor romanice, în Alpi. Este vorba de cuvântul germanic walah sau walh, însemnând “străin”, “ne-german”, și care, la rândul lui, provine din numele poporului celtic al Volcilor (Volcae în latină), întâlnit de germanicii teutoni în decursul campaniilor lor de jaf și pradă în Galia, în anii 110-100 î.e.n.

 

Migrația ulterioară a triburilor germanice în Europa, în secolele III – IV, în contact cu slavii și cu celelate popoare migratoare, a răspândit acest etnonim de walah în Europa centrală și orientală (pentru populațiile romanice). Trecând în alte limbi, walah a luat diferite forme : vlah, vlahos, vlas, voloh, wloh, olah, iflak… trecând ulterior și în limbile occidentale : valacchi, velaci, valaques, valacos, wallachians.

Valahii sud-dunăreni de azi sunt urmașii tracilor romanizați și a romanilor antici veniți aici și rămași (ca și în Dacia). Deși, oficial, sunt recunoscuți ca minorităti naționale în statele unde sunt prezenți (Albania, Bulgaria, Grecia, Macedonia și Serbia), numărul lor este sistematic minorat în recensământe (parțial fiindcă multe persoane nu doresc să se afirme ca fiind minoritare), nu sunt școliți în limba maternă și sunt supuși unui proces de asimilare, iar în România sunt pur și simplu socotiți Români deși populația locală îi deosebește prin porecla de “Machedoni” (cuvânt care nu trebuie confundat cu “Macedoneni“: locuitorii republicii Macedonia sau a regiunii Macedonia din Grecia).”

Și totuși, diversiunea funcționează, chiar și astăzi în Serbia existând două minorități așa-zis distincte, românii și vlahii, și chiar membrii acestora nu sunt prea conștienți că sunt același lucru, rod al îndelungatei propagande de dezbinare.

Acest tip de propagandă a fost activă inclusiv în perioada comunistă, în timpul regimului lui Tito, dar și de mai devreme, cum demonstrează și acest articol preluat din ziarul “Plaiuri năsăudene” al refugiaților năsăudeni din perioada ocupării Ardealului de Nord de către unguri (1941 – 1944), articol scris de I.V. Spiridon și intitulat Wallach:

 

WALLACH

de I. V. Spiridon – Plaiuri Nasăudene

Povestea un prieten că în trecut un cetăţean foarte bogat cu punga şi nu tot atât cu duhul, jertfise pe altarul propagandei pentru un anume partid o sumă atât de serioasă, încât după ce partidul câştigase în alegeri a trebuit să fie şi el luat în serios.

 

A fost deci numit membru în consiliul comunal. Comuna: un oraş destul de poluat.

 

Totul ar fi rămas normal, pentru vremuri şi locuri, dacă cetăţeanul nu ar fi avut păreri, care ar fi venit în conflict cu ale altui membru al consiliului. La una din şedinţe conflictul a crescut în proporţii, şi un profesor, care nu îl prea putea accepta, îi aruncă enervat epitetul: incultule!

 

Cetăţeanul sare ca ars:

– Eu incult? Tu cult!

Această anecdotă mi-a venit în minte zilele trecute când răsfoiam un dicţionar. Întâmplător am dat peste cuvântul „walachians”, sub care înţelegeau englezii pe români, mai ales pe cei din Oltenia şi Muntenia. Nu numai englezii se numesc astfel.

Germanii, spre exemplu, întrebuinţează cuvântul ”Wallachen”, italienii ” valacchi”, francezii „valaques” , grecii „vlahos”, polonii „volosin” şi vecinii noştri „olah”.

 

Rădăcina din care derivă toate acestea este vechiul cuvânt german „Wallach”, sub care se înţelegeau romanii. După prăbuşirea imperiului roman de răsărit, cuvântul a continuat să circule cu aceeaşi sferă largă, cuprinzând în interiorul ei pe toate neamurile născute din coapsa Romei. Cu timpul sfera aceasta s-a restrâns tot mai mult, până ce, către sfârşitul Evului Mediu, şi începutul celui Modern, am rămas singurii care mai eram numiţi astfel.

Cari sunt motivele pentru care nouă ni s-a aplicat mai multă vreme această veche expresie germană?

În primul rând probabil că la popoarele latine din Occident întâlnim ca o categorie stilistică dominantă individualismul, în vreme ce la noi domină categoria organicului. Ca şi noi, aceste popoare au fost multă vreme dezbinate, dar spre deosebire de noi, din cauza dominării acestei categorii stilistice, individualismul, părţile s-au afirmat la ele mai vehement ca una potrivnică celeilalte.

 

Să ne gândim la Franţa, la Spania şi mai ales la Italia Evului Mediu: atâtea principate, ducate şi comitate nu numai independente, ci şi permanent în conflict unele cu altele din acelaşi neam, afirmându-şi fiecare individualitatea atât de mult încât făcea imposibilă rămânerea lor şi pe mai departe sub acoperişul cuprinzător al acestei expresii.

 

Din acest motiv nu numai că a dispărut expresia „wallach”, dar a fost periclitată chiar şi existenţa cuvintelor „francez”, „spaniol”, şi „italian”. Se vorbea – amintim cazul italienilor – despre milanez, veneţian sau genovez.

La noi domnitorii din Muntenia şi Moldova n-au purtat niciodată vreun război cu romînii din Ardeal, numai cu stăpînitorii acestei părţi a ţării noastre, streini de neamul nostru.

Între ei domni ai Munteniei şi ai Moldovei s-au bătut, dar trebuie amintit aici că, pe de o parte în dosul acestor lupte se manifesta o voinţă de unire, chiar cu forţa, iar pe de alta că niciodată cu ocazia unor astfel de lupte nu s-a uitat că ele se dau între fraţi. Categoria organicului şi-a spus şi aici cuvântul.

Un alt motiv pentru care la noi s-a păstrat şi ni s-a aplicat mai multă vreme vechea expresie germană „Wallach” este calitatea conştiinţei originii noastre latine. La noi această conştiinţă a fost mai puternică decât la popoarele de origine latină ale Occidentului şi aceasta pentru că la noi ea nu a avut un caracter static, ci unul dinamic.

Să analizăm acum tot numai pe scurt, spaţiul nepermiţându-ne altfel, cauzele pentru cari conştiinţa originii noastre latine a avut, spre deosebire de popoarele latine din Occident, acest caracter, dinamic.

În primul rând la noi părţile nefiind în conflict, atât de vehement unele cu altele, conştiinţa întregului, cu origine comună, n-a fost pe această cale tulburată. În această situaţie am fi putut avea o conştiinţă a originii noastre latine mai puternică decât popoarele latine din Occident, dar tot cu un caracter static. A acţionat întotdeauna şi un factor de natură oarecum geografică: poziţia noastră, izolaţi în mijlocul unei populaţii de origine nelatină. 

Faptul că cu aceste popoare nelatine am avut întotdeauna, ca suflet, nu ca pacte, altfel de raporturi decât de prietenie ne-a fost din acest punct de vedere foarte util: raporturilor de acest fel trebuie să le mulţumim conştiinţa noastră trează, dinamică.

Atât de trează şi de dinamică încât ea a devenit din scut suliţă. Expresia cu rădăcini atât de vechi şi sens de nobil blazon nu poate, pentru o minte normal constituită, să îmbrace sensul pe care al vrea să i-l dea întovărăşind-o cu un adjectiv care denotă numai neputincioasă ură, cei care nu se pot mândri cu o astfel de origină, certificatul lor de origine etnică, fiind pierdut undeva pe drumul de departe şi până aici. Întovărăşirea ei cu adjectivul nepomenit poate numai să arate că precum între indivizi şi între popoare anecdota prietenului meu poate să fie adevărată.”

 

Surse:  cristiannegrea.blogspot.ro si  I. V. Spiridon – Plaiuri Nasăudene

17/09/2013 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: