Oficialii ruși din Crimeea își pregătesc FUGA și își cumpără case în Rusia! Cum se va întoarce Crimeea între granițele Ucrainei?

 Peste o lună se vor împlini nouă ani de când Rusia a ocupat Peninsula Crimeea, regizând un referendum ilegal. 

În prezent, întreaga Ucraină conștientizează că războiul ar trebui să se încheie numai când armata ucraineană va atinge granițele statului așa cum au fost stabilite acestea în 1991. Or asta presupune eliberarea Peninsulei Crimeea. 

E bine de știut că, de ani și ani, locuitorii Crimeei sunt prizonieri ai spațiului informațional rus, fapt care îi separă aproape complet de celelalte părți ale Ucrainei. De asemenea, pentru restul ucrainenilor este destul de dificil să înțeleagă exact ce se întâmplă pe teritoriul Republicii Autonome.  

Jurnalista ucraineană Anna Neplii, animată de dorința de a afla unele răspunsuri, l-a intervievat pe președintele Mejlis-ului tătăresc din Crimeea, Refat Chubarov, care e și vicepreședinte al Consiliului reprezentanților poporului tătar din Peninsulă.

Discuția a atins și problema represiunii în masă a tătarilor, precum și scenariul eliberării Crimeei, finalizându-se cu analiza amenințărilor nucleare lansate pe bandă rulantă de satrapii de la Kremlin. 

 

Refat Chubarov (foto): Din vara lui 2022, Crimeea a devenit un posibil teritoriu pentru desfășurarea operațiunilor militare. Armata ucraineană a reușit lovituri de succes asupra instalațiilor militare din Peninsulă – o lovitură pe un aerodrom militar din orașul Novofedorivka, lângă Saki, în urma căreia au murit aproximativ 50 de militari ruși, amintesc și exploziile puternice de la depozitele de muniții de lângă Dzhankoy, dar și atacul cu dronă asupra clădirii din Sevastopol a sediului Flotei Mării Negre. Toate aceste acțiuni au ajutat populația din Crimeea să realizeze că eliberarea poate fi posibilă.  

Se estimează că în timpul ocupației ilegale a Crimeei pe teritoriul ei s-au stabilit aproximativ un milion de cetățeni ruși. Erau siguri că acest teritoriu va deveni pentru totdeauna o parte a Federației Ruse, dar astăzi își dau seama că viitorul le este amenințat. În ultimele luni, fluxul rușilor care vor să se stabilească în Crimeea a ajuns la zero. Desigur, mulți dintre rușii deja veniți încearcă să își vândă imobilele și să părăsească Peninsula. Pe de altă parte, cetățenii care au crezut, la momentul ocupației din 2012, că venirea Rusiei va aduce schimbări în bine, își dau seama că ocupația le-a adus multe probleme pe cap și că acum le sunt amenințate până și viețile, pentru că războiul este posibil pe teritoriul Crimeei. Mulți dintre acești oameni și-au venit în fire.  

A treia categorie o reprezintă oamenii care au rămas loiali statului ucrainean – etnicii ucraineni și tătarii din Crimeea. În 2022, aceștia au primit speranța că, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, Crimeea se va întoarce între granițele firești ale Ucrainei.  

Toate aceste modificări de percepție sunt vizibile și pentru ocupanții ruși, care încearcă să folosească diverse metode cu scopul controlării în continuare a societății. Rușii vor să convingă populația că Peninsula Crimeea ar fi de necucerit pentru Forțele Armate ale Ucrainei. Prin urmare, cu cât războiul se aproprie mai mult de Crimeea, cu atât represiunea și persecuțiile cresc în intensitate. De notat și că, după 24 februarie, rușii și-au reluat persecuțiile împotriva tătarilor din Crimeea, unde problema drepturilor omului s-a înrăutățit semnificativ, fapt dovedit de numeroasele crime, răpiri și arestări ilegale, deopotrivă cu diverse alte abuzuri.  

Momentan, majoritatea oficialilor sunt pe locurile lor, dar cu toții înțeleg că vor trebui să plece. Cei care au mai multe oportunități pregătesc aerodromuri alternative pe teritoriul Rusiei cu scopul de a-și evacua din timp familiile. Primim informații că reprezentanții regimului rusesc de ocupație și colaboratorii lor locali își cumpără case pe teritoriul Rusiei, ceea ce indică faptul că se pregătesc să își ia zborul. 

Jurnalist: În opinia dumneavoastră, cum credeți că Ucraina își va recupera Crimeea? Prin mijloace militare sau prin mijloace diplomatice? 

Refat Chubarov: Acum este foarte greu de spus, întrucât totul va depinde de evoluțiile ce vor avea loc în războiul ruso-ucrainean. Cu cât sunt mai multe victorii din partea Forțelor Armate ale Ucrainei, cu atât este mai mare procesul de dezintegrare și descentralizare al Rusiei imperiale. Când înfrângerea Kremlinului va deveni inevitabilă, o mulțime de procese vor avea loc la Moscova și în alte centre pe care acum încă le manevrează.

Există factori care permit Rusiei să mențină Crimeea sub controlul său. În primul rând, podul Crimeei peste strâmtoarea Kerci asigură transferarea de personal militar și armament. În al doilea rând, e vorba despre flota rusă din Marea Neagră, care se află la Sevastopol – mă refer la navele de pe care este lovită Ucraina cu rachete. În al treilea rând, există un coridor pe uscat: Chongar-Mariupol-Rostov. Dacă trupele ucrainene vor lovi aceste trei obiective principale e posibil să nu mai aibă nevoie de bătălii crâncene pe teritoriul Crimeei.  

În general, orice victorie de răsunet a Ucrainei va avea consecințe pentru Rusia. Acest lucru se va manifesta fie prin comportamentul conducerii politico-militare, fie în comportamentul unor grupuri mari de oameni, fie în politica regiunilor încă aflate sub talpa Kremlinului. 

Jurnalist: Federația Rusă amenință în mod uzual că, dacă va pierde Crimeea, se va ajunge la război nuclear. Cât de reale sunt aceste amenințări? 

Refat Chubarov: Rusia recurge de multă vreme la șantajarea nucleară a întregii lumi. O perioadă a reușit, însă toate evenimentele care s-au succedat după februarie 2022, cu toate crimele săvârșite de armata rusă și cu așa-zisele referendumuri din teritoriile ocupate, au transformat acțiunile Rusiei într-o farsă. Dacă în 2014, lumea liberă și civilizată, realizând ilegalitatea așa-zisului referendum de anexare a Crimeei, a ezitat să întreprindă acțiuni tranșante împotriva Rusiei, iată că după momentul februarie 2022 Occidentul s-a trezit. Țările occidentale au conștientizat că amenințarea rusă planează și asupra lor, așa că au decis să se apere, construindu-și apărarea în jurul Ucrainei. E deja clar că războiul ruso-ucrainean nu se poate încheia decât cu victoria militară a Ucrainei. Indiferent de evenimentele care vor avea loc de-a lungul războiului, acest vector nu se va schimba.   

Politicienii occidentali au depășit cu brio frica pe care vrea să o impună șantajul nuclear al Rusiei. Subiectul războiului nuclear este ineficient și din punct de vedere propagandistic. În plus, fiți convinși că politicienii ruși sunt conștienți că, dacă vor folosi arme nucleare, răspunsul NATO va fi atât de puternic încât nu va mai rămâne nimic nici din ei, nici din Rusia. Frica de război nuclear are efect de bumerang – ajunge până în anturajul lui Putin și coboară până în buncărele lui.

Citiți interviul integral accesând : https://podul.ro/articol/19864/interviu-dezvluirile-unui-lider-al-ttarilor

Unirea Basarabiei cu România îi sperie și astăzi pe ruși…

România este una dintre țările care cunoaște cel mai bine ce înseamnă agresiunea sau ocupația rusă, iar 28 iunie 1940 este consemnată drept o zi neagră în istoria țării.

Odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, prin invazia Poloniei și în baza înțelegerii dintre Hitler și Stalin, sovieticii au înaintat României ultimatumuri de evacuare a Basarabiei, a Nordului Bucovinei și a ținutului Herța pe 26 și 27 iunie 1940 (ultimele două teritorii nefiind parte a protocolului secret sovieto-nazist din 23 august 1939).

Cele prezentate mai sus sunt fapte istorice consemnate, însă conform propagandei ruse ziua de 28 iunie ar trebui să fie considerată drept ziua „eliberării”.

Istoria falsificată la Moscova spune că „în 1918, a avut loc un act de ocupație militară, anexarea forțată a Basarabiei de către România regală”, conform unei evocări din publicația Vedomosti.md.

Prin urmare, pe 28 iunie, Republica Moldova ar trebui „să sărbătorească eliberarea regiunii de expansiunea românească”, fiindcă „în această zi a anului 1940, unități ale Armatei Roșii au intrat pe teritoriul Basarabiei și Bucovinei de Nord, care au fost ocupate de România regală timp de mai bine de 22 de ani”, scrie în EurAsia Daily.

Ne amintim că în data de 27 martie 1918, Sfatul Țării, organul suprem de conducere de peste Prut ales în octombrie 1917, întrunit în ședință solemnă la Chișinău pentru a vota unirea Basarabiei cu România, fiind prima provincie românească care a cerut să revină la patria mamă.

Teritoriul dintre Nistru și Prut s-a aflat timp de peste un secol (de la 1812) sub ocupația Imperiului Rus, după semnarea tratatului de pace de la București în urma războiului ruso-turc izbucnit în 1806.

Cristina Melnic, cercetător asociat la Centrul de Studii sino-ruse (CSSR) din cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române (ISPRI), scrieîn https://larics.ro consemnează că,imediat după anexare, pentru a pune bazele planului de deznaționalizare a etnicilor români, guvernul sovietic a dezmembrat Basarabia în trei părți.

Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și i-au fost alăturate 4.100 kmp de teritoriu de pe malul stâng al Nistrului, iar sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) și partea de nord a acesteia, împreuna cu nordul Bucovinei și Ținutul Herța, și restul din fosta republica autonomă înființată peste Nistru în 1924, au fost atribuite Ucrainei.

Așadar, „prin eliberarea Basarabiei de sub ocupația română a fost posibilă realizarea ideii de renaștere a statalității moldovenești, iar poporul republicii s-a simțit ca o adevărată națiune unică – cu propriile tradiții, identitate și istorie. Visul de reunificare a locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului s-a împlinit”, se spunea într-un articol din EurAsia Daily.

Această narațiune falsă privind identitatea diferențiată a românilor moldoveni față de locuitorii celorlalte provincii românești dublată de specificul teritorial al moldovenilor dintre Prut și chiar dincolo de Nistru a constituit punctul central al strategiei sovietice de deromânizare și respectiv, de rusificare (sovietizare) a basarabenilor.

Sursă foto: neamulromanescblog.wordpress.com

În cadrul României Mari s-a constat că Basarabia era regiunea cel mai puțin alfabetizată și școlarizată (cu un coeficient de analfabetism de 62% în 1930). Impunerea obligativității studiilor primare în 1921 pentru toți copiii de vârstă școlară a redus gradul de analfabetism din provincie, însă în mediul rural s-a menținut un absenteism școlar ridicat.

Odată cu venirea sovieticilor, procesul de școlarizare a continuat, însă scopul acestuia a fost de rusificare. Rușii au transformat analfabetismul din Basarabia într-o oportunitate pentru deznaționalizare și formarea „omului nou sovietic”.

În articolele de propagandă rusă se enumeră următoarele date: „Până în 1941, în republică erau 1896 de școli, în 70% dintre ele predarea se făcea în limba moldovenească. Deja în 1940 au fost publicate în republică 1,5 milioane de cărți cu 138 de titluri, dintre care circa 1,2 milioane în limba moldovenească; Au fost publicate 56 de ziare, trei reviste, al căror tiraj unic a depășit 205 mii de exemplare”.

Între timp se trecuse de la alfabetul latinizat la cel rus, iar în toate școlile din Basarabia s-a trecut la învățarea obligatorie a limbii și literaturii ruse. Toate aceste cifre redau mai degrabă impacientarea cu care Stalin dorea dezrădăcinarea și transformarea identitară a românilor din Basarabia în „moldoveni sovietici”.

Pe alocuri narativul educației sovietice se mai ivește în publicațiile menite să manipuleze opinia publică de la Chișinău, precum se redă într-un editorial din Komsomoliskaia Pravda semnat de Natalia Isaeva, „sub sovietici, moldovenii au primit studii superioare, iar sub români pășteau oile”.

În realitate, expresia „școală la români” avea să se perpetueze în memoria publică încă mult timp în vremea URSS, ca simbol al percepției clare a populației în ceea ce privește șansa la educație – și calitatea acesteia – oferită de statutul român populației basarabene.

În aceeași ordine de idei, propaganda rusă se perpetuă prin mitul „jandarmului român” sau narativele legate de gradul de inferioritate cu care au fost priviți basarabenii în timpul administrației românești.

De asemenea, grandoarea lumii (ruse) sovietice este incomparabilă cu fragilitatea și neputința unui stat român de a-și proteja oamenii.

Rușii încă se tem de Unire

Toate aceste interpretări false ale istoriei și mituri propagandistice s-au regăsit de-a lungul timpului în discursurile oficialilor de la Kremlin la adresa României și Republicii Moldova.

Ne amintim de reacția Ambasadei Ruse de la București de ziua anexării Basarabiei și Bucovinei de Nord, care, potrivit acesteia, trupele sovietice ar fi fost întâmpinate de populația locală cu „bucurie și chiar exultare”.

Captură: Pagina de Facebook a Ambasadei Rusiei în România

            În contextul în care Ucraina și Republica Moldova au devenit țări candidate la aderarea la UE, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a avertizat că liderii de la București doresc refacerea României Mari.

„Prima ședință comună din istorie a parlamentelor moldovean și român s-a încheiat cu deputații dansând și ținându-se de mână. Arăta foarte amuzant. Dar consecințele pot fi mult mai puțin amuzante”,scria oficialul rus într-o postare pe telegram (https://t.me/medvedev_telegram/122).

Medvedev consideră că oficialii de la București, instigați de „integratorii” de la Bruxelles, „nu pot fi deranjați de ideea recreării proiectului României Mari îngropat de Armata Roșie în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei”.

Dacă totul a fost așa de frumos cu ocupația sovietică, dacă basarabenii au avut atâtea beneficii și privilegii, dacă totul e așa cum spune propaganda Kremlinului, cum se face că și astăzi, la atâtea decenii de la evenimentele de atunci, teama cea mai mare a Rusiei este tot… Unirea cu România?!

DIPLOMATUL BASARABEAN Mihai Gribincea îi atrage atenția lui Lavrov,ministrului rus de externe,în privința caracterului ilegal al dislocării trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova

Foto: Diplomatul Mihai Gribincea

Fostul ambasador al R.Moldova la București, Mihai Gribincea, îi împrospătează memoria lui Lavrov în legătură cu trupele de ocupație ruse.

În scrisoarea NATO către Rusia privind „garanțiile de securitate” în Europa se solicită retragerea trupelor ruse din Republica Moldova (la fel ca și din Georgia și Ucraina), unde „se află dislocate fără acordul statului de reședință”, scrie pe fb fostul ambasador al Republicii Moldova la București, Mihai Gribincea, preluat de Romanian Global News.

Mihai Gribincea anticipează că „probabil Rusia, fără pic de rușine, va răspunde NATO, așa cum a făcut-o mai devreme, că trupele ruse în R.Moldova sunt „pacificatoare” și se află în Transnistria legal”.
„Pentru a-i împrospăta memoria lui Lavrov (ministrul rus de externe, n.r.)”, diplomatul basarabean a postat două documente legate de subiectul aflării trupelor ruse în R.Moldova, elaborate de ministerele de externe de la Chișinău și Moscova, în anul 2013. Documentul părții ruse, intitulat „Памятная записка о правовой основе пребывания российских войск в Приднестровском регионе Республики Молдова” („Memoriu cu privire la baza legală a aflării trupelor ruse în regiunea transnistreană a Republicii Moldova”), a fost înmânat doamnei Natalia Gherman, ministru al afacerilor externe și integrării europene al Republicii Moldova la acea vreme, în timpul vizitei sale de lucru la Moscova la 24 iulie 2013, vizită ce a avut loc la inițiativa ministrului rus Serghei Lavrov.
Răspunsul MAEIE a fost redactat și înmânat părții ruse la începutul lunii octombrie același an. „Chiar dacă MAEIE a încercat și atunci „să nu-i supere pe ruși” abordând subiectul aflării ilegale a trupelor ruse în regiunea transnistreană, argumentele aduse de partea moldovenească demonstrează clar caracterul ilegal al aflării trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova”, precizează Mihai Gribincea.

În documentul MAEIE se precizează că Rusia și-a exprimat „disponibilitatea principială” de a-și retrage armata din Republica Moldova încă în acordul ruso-moldovenesc din 21 iulie 1992. Ulterior, această disponibilitate a fost confirmată în cursul negocierilor din 1994, 1996, 1998, în mai multe documente ale OSCE.

În 1999, în cadrul summit-ului OSCE de la Istanbul, a fost adoptată o Declarație, în care se menționa: „Salutăm angajamentul Federației Ruse de retrage forțele rusești de pe teritoriul R.Moldova până la sfârșitul anului 2002”.

Cu toate că procesul de retragere a trupelor ruse s-a desfășurat în anii 2001-2004, până în prezent nu a avut loc finalizarea acestui proces, notează www.deschide.md.