Tribuna Românească din Chicago: Despre bolșevismul cultural și politic al postmodernismului revoluționar al stângii și Invazia Barbarilor Manciurieni

 

Invazia Barbarilor Manciurieni – Despre bolșevismul cultural și politic al postmodernismului revoluționar al stângii

 

După „The closing of the American mind” (carte a lui Allan Bloom despre sfâșierea moștenirii intelectuale occidentale în universitățile americane) este firesc să urmeze „The closing of the American society”.

Iar Europa urmează deja aceeași cale a eliberării de moștenirea ”criminală” a creștinismului și umanismului ateu, amândouă moștenirile, poate nu neapărat ireconciliabile, fiind definite de noii barbari ca fiind ”criminale” și ”suicidare” prin aluviunile ”fetide” ale unei istorii violente, nu paradisiace, așa cum este istoria noilor barbari manciurieni scrie https://tribuna.us, revista românilor din Chicago

Cam aceștia sunt temenii cursului scurt de istorie a bolșevismului cultural și politic al postmodernismului revoluționar al stângii de toate culorile și nuanțele, de la anarhismul libertar, la totalitarismul soft soroșist sau la capitalismul ”pocăit” al marilor corporații IT sau AI, incluzând aici și filantropia marilor moguli ai capitalismujlui ”pocăiți” la pensie, urmărind fantoma unei distopii primitive a vaccinării totale și globale, a luptei malthusiene împotriva surpuslui de populație și împotriva ”virusului morții” care ne amenință, după expresia leninistă consacrată, ”ceas de ceas și în poporție de masă”.

Noii barbari sunt activi, perfect motivați, au o teribilă conștiință de clasă, știu foarte bine cine le sunt inamicii și joacă perfect drama conștiinței de sine, a eliberării de ”sclavia sistemului” care îi înrobește, drama ”eliberării” din sclavia albului criminal.

Ca și în cazul proletariatului dispărut, noii proletari vor să acceadă la ”umanitatea care le este interzisă de civilizația albă”, capitalistă și având cultul violenței rasiale.

Universitățile îi pregătesc, din păcate, de peste jumătate de secol pentru a incendia moștenirea Occidentului, pentru a o arunca pur și simplu în aer.

Tot acest scenariu salvaționist este bineînțeles o butaforie, chiar dacă rasismul și violența unei societăți sunt, firește, prezente, dar și permanent contrazise de o întreagă avalanșă de politici de incluziune, discriminare pozitivă, penalizare drastică o oricărui discurs incoprect poliltic etc.

Mesajul principal este Ura: înainte de toate urăsc totul, creștinismul, Occidentul, civilizația, capitalismul, mai ales atunci când nu îi întreține în exploatarea violenței minorităților care au luat locul clasei proletariatului distrusă de capitalismul ”crimei globale”.

Urăsc și descoperirea Americii și libertatatea în care s-au născut, urăsc totul de un capăt la altul al lumii. Iubesc totuși ceva? Da, islamul radical, bolșevismul, maoismul revoluției culturale dintre 1966 și 1976, homosexualitatea, violența ignară a barbarului, în general tot ceea ce poate distruge Occidentul.

Bineînțeles, că nu este de negat nimic din ceea ce a constituit nedreptate istorică sau violență criminală, dar instaurarea mașinii ideologice care ghilotinează totul, trecut, prezent și viitor este de neadmis.

Violența stradală nu este decât ultimul efect al unei înfrângeri de proporții pe care am suferit-o cu toții, este doar asaltul insurecțional sponsorizat de mogulii războiului cultural transformat în război civil, efect care nu va întârzia să se cronicizeze, să devină, ca și carantina pentru Covid-19, eternă, noua condiție umană a noii civililzații ”umane”.

OMS a declarat,de altfel, că ”susține pe deplin egalitatea și mișcarea globală împotriva rasismului”, iată cum cele două revoluții se susțin și se completează reciproc.

Avertizorii local-universali de integritate, de altfel, nu mai scot o vorbă despre iliberalismul insurecțiilor violente, despre iliberalismul uciderilor și incendierilor în stradă, este pentru o cauză bună, este în sensul ascendent al istoriei.

Ultima mișcare iliberală a rămas Referendumul pentru modificarea Constituției din România, din 2018, ”mișcare fascistă”, ”fundamentalistă”.

Este foarte greu să explici alianța stranie și suicidară care s-a forjat între Universitate, Corporație și Underground de peste jumătate de secol, alianță care vizează completa sabordare a moștenirii Occidentului.

Toată această deconstrucție identitară, politică și culturală, care părea să vizeze doar intelectualitatea ”obscură și absconsă”, seminariile ciudate la care participau doar câțiva aleși, se dovedește a viza întreaga noastră civilizație, este, cu alte cuvinte, o revoluție în marș care ne vizează pe toți, funcționari, negustori, intelectuali, salahori, medici, copii, tineri, profesori, atei, creștini etc.

Fukuyama scria în 1990 despre sfârșitul istoriei, în sensul în care căderea comunismului constituia deplina și globala recunoaștere a democrației liberale și a pieții ca ordine a societății globale, nu era un sfârșit ”material” al istoriei, ci unul metafizic, democrația asigura deplina recunoaștere (termen hegelian) a demnității umane universale, deci istoria ajunsese la finalul prin care proclama, chiar dacă nu în act pentru toată lumea, libertatea ca țel final și instauratio magna.

Fukuyama a scris apoi și o carte, cam indigestă și simplissimă în interpretarea la Hegel. Tot el a scris, deja acum douăzeci de ani, o carte intitulată ”Viitorul nostru postuman”, deja depășită din punct de vedere ”futurologic”, dar foarte clară și la obiect încă pentru constatarea ”postumanului” ingineriei biopoliltice și biotehnologice.

Finalmente, ”sfărșitul istoriei” nu vine cu instaurarea democrației liberale, ci cu dispariția ei. Vine cu lașitatea comună de a apăra civilizația occidentală de barbarii dinăuntrul zidurilor, cu instaurarea ”corectitudinii politice” ca ultimă ideologie și cenzură a gândirii libere, cu regimurile totalitare soft ale ”creditului social”, în care purtarea măștii va deveni purtătoare de credit social, nepurtarea ei va deveni penalitate și scădere a creditului social, toate acestea fiind instrumente de coerciție experimentate in nuce în timpul carantinei pandemice, bineînțeles doar pentru ”siguranța dvs.”.

Mihai Gheorghiu

Publicitate

O ANALIZA STRATFOR: ”Moldova este mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusă şi nu îndeajuns de a se considera o națiune”

 

 

 

 Stratfor este o agenție privată care isi desfasoara activitatea in domeniul culegerii de informatii la nivel global si al intocmirii uor analize geopolitice si geostrategice.

A fost înființată in 1996 de George Friedman,  în orasul Austin, din Texas, câștigandu-si relativ rapid  recunoașterea la nivel mondial, prin strângerea și procesarea de informații din întreaga lume, pe care le folosește în realizarea de rapoarte, știri economice, politice și geopolitice, precum și analize militare

 Dupa o vizita de documentare facuta in 2010 in Republica Moldova, George Friedman a  facut cateva observatii,valabile si astazi:

„Moldova este o ţară care are nevoie de explicaţii, de fapt două explicaţii.

În primul rând, ce fel de țară este Moldova?

În al doilea rând, de ce cuiva i-ar păsa de această țară?”

Potrivit lui, după destrămarea Uniunii Sovietice, Belarusul a devenit țara tampon între Rusia şi Câmpia de Nord Europeană, iar Ucraina între Rusia şi Munţii Carpaţi.

Rusia se simte mai protejată atâta timp cât Ucraina nu este controlată de o putere ostilă.

„Ceea ce este Ucraina pentru Rusia, Republica Moldova este pentru Ucraina. Moldova este un satelit, or în cazul în care acest satelit iese de sub control, ar fi dificil de apărat Ucraina, iar în cazul în care Ucraina nu ar putea fi apărată, Rusia ar rămâne neprotejată,”spune analistul de la STRATFOR.

În prezent, Moldova devine un teritoriu de importanţă emergentă, cu toate că acest proces decurge foarte lent, deoarece ea a devenit o țară semnificativă si aici are loc o ciocnire a marilor puteri mondiale.

Moldova este un loc unde oamenii trăiesc, prinși între patrimoniul lor românesc şi trecutul lor sovietic.

„Este greşit să credem că Republica Moldova este pur şi simplu, o parte din România luată de sovietici. După șaptezeci de ani de la despărțirea de România, Moldova a devenit mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusă şi nu îndeajuns de a se considera o națiune. Este cazul când Geopolitica şi realitatea socială se ciocnesc cap în cap,” scrie Friedman.

Sovieticii au brutalizat Moldova. Stalin era conștient că moldovenii vor dori unirea cu România si cu toate că România a fost un satelit sovietic, Stalin nu a dorit să-i dea nici o șansă.

Soluția lui a fost deportarea populației române, aducerea populației ruse, foametea și teroarea, cu unicul scop să distrugă spiritul moldovenilor.

Diferența între Europa de est și fostele republici sovietice, este că primele considerau perioada sovietică un coșmar, iar cele din urmă și în prezent au o nostalgie pentru acele timpuri.

Partidul Comunist din Republica Moldova  ca succesor al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a continuat să guverneze Moldova până în 2009, cu toate că acest partid nu este unul tocmai comunist din punct de vedere ideologic și nici nu are vreo ideologie.

George Friedman a observat că, în Republica Moldova, societatea este foarte divizată.

În timp ce există cei care doresc unirea cu România, acest grup este departe de a fi unul dominant.

Manifestatie la Chisinau pentru  unirea cu România

Lupta reală se dă între cei care vor să revină la comunism şi cei care sprijină o țară independentă, orientată spre Uniunea Europeană şi NATO.

Partidele pro-occidentale au handicapul de a fi împărţițe în mai multe tabere diferite, dominate mai mult de lideri decât de ideologii.

Or, acest lucru înseamnă că guvernul creat, după evenimentele din 2009, este o coaliţie extrem de fragmentată și respectiv fragilă din cauza intereselor şi ambiţiilor politice.

Friedman constată că nu există un consens cu privire la definirea națiunii moldovenești.

„Există națiuni care nu au state. Moldova este un stat căruia îi lipsește o națiune,” spune el.

Pentru România aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană a însemnat consolidarea  naţiunii, devenind astfel o ţară europeană protejată de toți care le-ar putea ameninţa.

„Dacă a fi european este un obiectiv în România, acesta este aprig disputat în Republica Moldova, deşi ceea ce doresc comuniştii în realitate, în afară de putere, este greu de spus,” constată Friedman.

Scopul partidelor pro-occidentale de a adera la Uniunea Europeană şi NATO, se ciocnesc de relațiile puternice ale Partidului Comuniștilor cu rușii.

Chiar și unele dintre partide pro-occidentale, sensibile la această problemă, încearcă să inițieze legături cu Moscova, direct sau indirect. Alegând opţiunea spre Vest, ei încearcă să-și stăpânească sentimentele pro-ruse.

Dar să rupi acest cerc vicios nu este uşor, astfel dezbinarea socială persistă.

În acest sens, ţara rămâne în impas, consideră analistul de la STRATFOR.

Sursa: UNIMEDIA md.

GADHAFI AMENINTA CU UN RAZBOI TERIBIL INTRE CRESTINI SI MUSULMANI

Gaddafi a declarat ca  „un război teribil este pe cale sa se declanseze între musulmani şi creştini”, dacă aliaţii nu-si opresc actiunile militare.

Газета.Ru  31 martie 2011

Fото: REUTERS

Liderul libian Muammar Gaddafi a făcut apel la liderii coaliţiei să demisioneze imediat pentru a opri „sacrificiile lipsite de sens si a asigura triumful  dreptului asupra forţei, pentru a nu fi  distruse interesele comune în regiunea mediteraneană”, a relatat  joi agenţia de presa guvernamentala libiana Gianni.

„Aceşti nebuni doresc să ne arunce pe toti în Evul Mediu, existand pericolul unui  război in care se va pierde în curând  controlul”, – a declarat Gaddafi. În acelaşi timp, el a apelat la oamenilii din ţările occidentale „, sa  aleaga liderii lor noi, care sa respecte relaţiile dintre state şi să înţeleagă sensul relaţiilor internaţionale şi dreptul internaţional.”

În caz contrar, în conformitate cu spusele lui Gaddafi, „lumea va fi în curând martora la un război teribil între musulmani şi creştini în regiune.

Ştiri de pe  site-ul  Gazeta.Ru