UN LUPTĂTOR NEÎNFRICAT PENTRU MAREA UNIRE – TRAIAN VUIA

 

Foarte puțină lume știe că marele inventator și pionier al aviației mondiale, Traian Vuia, a absolvit, la Budapesta, facultatea de Drept, nu Politehnica, așa cum și-ar fi dorit. Mai mult, el și-a luat și doctoratul în Științe Juridice, cu teza: „Militarism și industrialism, regimul de Status și contractus”.

Un alt aspect necunoscut – sau foarte puțin cunoscut – este implicarea lui Traian Vuia în mișcarea unionistă a românilor din Transilvania. Celebrul inventator bănățean (s-a născut la 17/30 august 1872, la Surducu Mic, judeţul Timiş), stabilit la Paris din 1902, a militat cu ardoare pentru destrămarea monarhiei austro-ungare, cu eliberarea naţionalităţilor oprimate şi unirea întregii suflări româneşti în propriul ei stat naţional.

Astfel, în contextul în care, la 24 aprilie/7 mai 2018, România se pregătea să semneze odiosul Tratat de la București (în fapt, o capitulare), la 17/30 aprilie 1918, la Paris, lua ființă, sub președinția lui Traian Vuia, Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina.
Scopul Comitetului era acela de a întreprinde o campanie de informare pe lângă guvernele statelor occidentale asupra cerinţelor legitime ale românilor de a se elibera de sub dominaţia Austro-Ungariei.

Prin actul de constituire a acestui Comitet, românii rezidenţi în Franţa se angajau în scris să continue lupta în acest scop şi cu sprijinul fraţilor din România.

Comitetul a editat la Paris revista „La Transyvlanie”, aflată și ea sub directa conducere a lui Traian Vuia, revistă ce a contribuit la corecta informare a opiniei publice internaţnale asupra situaţiei românilor transilvăneni.

O primă acţiune majoră a Comitetului a fost aceea de la 10 mai 1918, când, la Paris, un număr impresionant de români a prostestat, semnând un energic document împotriva Tratatului:

 „În numele poporului român, ne declarăm astăzi, ca și ieri, aliații Antantei și proclamăm nul și neavenit Tratatul de la București, cu toate clauzele și convențiile adiționale. Și tot în numele poprului român facem apel la guvernele aliate, rugându-le să nu abandoneze România și justele sale revendicări”. Documentul informa statele membre ale Antantei asupra hotărârii românilor transilvăneni şi bucovineni de a se uni cu România.

Ansamblul acţiunilor la care participau Traian Vuia şi alţii s-au oglindit adesea în coloanele revistei „La Transylvanie”. În luna iunie 1918 Traian Vuia publică în această revistă articolul „Eliberarea naţionalităţilor subjugate”, în care arăta că „pacea de drept este incompatibilă cu existenţa monstrului ce se cheamă Imperiul habsburgic”.

Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina avea în vedere, de asemenea, şi alte popoare vecine. La rândul său, Comitetul Naţional Polonez a adresat felicitări Comitetului Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina pentru acţiunile întreprinse, arătând că „în munca aceasta, în luptele ce cu siguranţă vom mai avea de purtat contra duşmanilor noştri comuni, se va consolida şi cimenta vechea prietenie dintre România si Polonia” („La Transylvanie” nr. 6/1 august 1918).

Organisme civice și politice din 1918, constituite la nivel naţional, sau mai înalt, găseau uneori necesară funcţionarea unei legături între ele. Astfel, spre exemplu, începând de la 1 august 1918, Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania este reprezentat în Comitetul Naţionalităţilor Oprimate, prin personalităţi ca Traian Vuia, Ioan Cantacuzino și Nicolae Titulescu („La Transylvanie” nr. 12/1.XI. 1918).

Totodată Traian Vuia, în numele organismului pe care îl conducea, s-a adresat în scris unor personalităţi precum Take Ionescu (la 1 noiembrie 1918), sau Woodrow Wilson, preşedintele SUA (la 15 ianuarie 1919).

Periodicul „La Transylvanie” devenise o veritabilă tribună a naţiunii române, inclusiv pentru cei înrolaţi pe îndepărtatele fronturi de luptă. Datorită largii difuzări a acestei reviste în numeroase ţări, veştile, actele, apelurile, ideile publicate erau citite cu interes la Bucureşti, Paris, Londra etc., în tranşeele de la Piave, sau de către militarii români prizonieri aflaţi la Cittaducale (Italia). Datorită lui Vuia şi celorlalţi colaboratori, periodicul difuza ştiri de ultimă oră despre mersul evenimentelor.

Astfel, la 12/25 iunie 1918, Traian Vuia scria din capitala Franţei lui Zaharia Barbu, aflat în lagărul din Cittaducale:

 „Toată activitatea noastră se concentrează în formarea Legiunii române transilvănene”.

Constituirea acestei unităţi militare avea, în concepţia lui Traian Vuia, o valoare morală şi politică excepţională. „Noi luptăm prin toate mijloacele – conchidea el – pentru ca să arătăm lumii că suntem un popor demn de a fi dezrobit”.

De asemenea, Traian Vuia a purtat o corespondenţă activă cu cei interesaţi în constituirea de unităţi militare naţionale în Franţa sau Italia. Împreună cu Dumitru Drăghicescu, a acţionat pentru formarea unei legiuni româneşti pe frontul francez.

Totodată, el a sprijinit puternic grupul de tineri aviatori români sosiţi în Franţa din Marea Britanie, unde fuseseră trimişi pentru instruire.

Vuia a publicat articole, pe tema reîntregirii şi în revista „La nation tchèque”. A fost însă foarte critic asupra modului în care s-a înfăptuit unirea Ardealului cu România.

El a considerat ca fiind o mare greşeală lipsa negocierii unirii provinciei cu Regatul Român, care să fi apărat interesele ardelenilor şi să fi permis cu timpul o „occidentalizare” a României şi nu invers, o „balcanizare” a Transilvaniei.

În timpul celui de-al doilea război mondial Vuia a făcut parte din mişcarea de rezistenţă din Franţa şi a fost ales preşedinte al primului comitet legal al „Frontului Naţional Român”, unde a depus o muncă asiduă şi a publicat o serie de articole în „La Roumanie Libre”, scrie bilunarul CERTITUDINEA

   

Așadar,Traian Vuia nu era un antiunionist, așa cum încearcă să ni-l prezinte cu perfidie anumite cercuri propagandistice antiromânești, mai mult sau mai puțin oculte.  A fost un luptător necondiționat pentru Unire, care a criticat doar modul în care  s-a înfaptuit Marea Unire, susținând că ar fi trebuit intâi obținută independența Transilvaniei, iar ulterior facută unirea cu Romania . 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/02/19/o-istorie-a-zilei-de-19-februarie-video-2/

Publicitate