Două atacuri puse la cale în mai puţin de 24 de ore de FSB, serviciul de spionaj al Rusiei, în regiunea separatistă Transnistria
Pericolul cotropirii R.Moldova de către armata rusă este tot mai mare
În mai puțin de 24 de ore, în regiunea separatistă transnistreană din R.Moldova au avut loc mai multe incidente, inclusiv trageri cu aruncătoare de grenade asupra sediului așa-zisului minister de securitate de la Tiraspol, explozii la un centru de radiocomunicații în localitatea Mayak, la aerodromul din Tiraspol și în apropiere de o unitate militară de lângă Parcani.
Marţi dimineaţă, două antene de radiotelecomunicaţii din localitatea Mayak, din stânga Nistrului, au fost distruse în urma a două explozii.
Exploziile s-au produs la câteva ore după atacul cu grenade de luni seară asupra clădirii așa-zisului minister al securității din Transnistria.
Guvernul de la Chişinău declară că este vorba de „crearea pretextelor pentru tensionarea situaţiei”.
Cele două antene din localitat ea Mayak, una cu capacitatea de un megawatt şi alta, de o jumătate de megawatt, au fost construite în anii 60 şi erau folosite după prăbușirea Uniunii Sovietice, la retransmiterea programelor posturilor de radio ruseşti pe teritoriul republicii autoproclamate nistrene.
Centrul de Radio și Televiziune Transnistrean este un mare centru de radiodifuziune , unul dintre puținele care și-au păstrat activitatea pe unde scurte pe teritoriul fostei URSS. Cunoscut și ca Centrul radio „Mayak”, acesta este situat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova pe o suprafață de 850 de hectare.
La începutul anilor 90 „Centrul Transnistrean de Radio și Televiziune” din Mayak era printre cele mai puternice stații radio din Europa.
Principalele dotări de amploare ale centrului radio au fost construite în perioada 1968-1975, dintre care unele au intrat în funcțiune ca centru radio moldovenesc în 1971.
În 1978-1990, perioada de glorie a transmisiilor cu unde scurte și unde medii, emițătoarele lui Mayak erau încărcate 23 de ore pe zi. Datorită puterii sale mari, centrul radio acoperea cu radiații teritorii cu mult dincolo de granițele URSS.
Feedback-ul privind calitatea recepției programelor a venit de la ascultători de radio din SUA, Europa de Vest, Africa, Australia și India . Singurul client a fost Comitetul de Stat al URSS pentru radiodifuziune și televiziune .
În anul 2007, la cererea Rusiei, centrul de televiziune și radio a fost vândut de către Guvernul ”Republicii Moldovenești Transnistrene” către întreprinderea statului federal „ Rețeaua Rusă de Televiziune și Radiodifuziune ” cu sarcina de reconstruire a instalației,iar în 2012 ar fi revenit în proprietatea Transnistriei
La 18 aprilie 2022, Centrul de Radio și Televiziune Pridnestrovian a încetat să mai difuzeze pe unde scurte. Până la acea dată, a fost unul dintre puținele centre HF care au supraviețuit pe teritoriul fostei URSS.
Biroul de reintegrare de la Chişinău a emis luni seara, după atacul cu grenade asupra clădirii securităţii din Tiraspol, un comunicat în care îndeamnă la calm.
Din fericire, atacul nu a produs victime omenești.
„Biroul politici de reintegrare își exprimă îngrijorarea în legătură cu incidentul care s-a produs astăzi în orașul Tiraspol.
Potrivit informației disponibile, persoane neidentificate au efectuat împușcături din aruncător de grenade asupra sediului așa-numitei structuri de securitate din regiune. Conform datelor preliminare nu există victime sau persoane rănite.
Obiectivul urmărit de incidentul de astăzi ține de crearea pretextelor pentru tensionarea situației de securitate în regiunea transnistreană, ne-controlată de autoritățile constituționale.
În acest context, Biroul politici de reintegrare cheamă la păstrarea calmului și împreună cu instituțiile naționale competente monitorizează evoluțiile cazului menționat”, se arată în comunicatul instituţiei.
A devenit publică și o altă provocare de proporții în așa-zisa Transnistria, regiune a R.Moldova aflată de 30 de ani sub ocupația trupelor Federației Ruse: autoritățile-fantomă de la Tiraspol au evacuat mai multe instituții de învățământ din stânga Nistrului anunțând că administrațiile școlilor ar fi primit mesaje că sediile acestora ar fi ”minate”.
Separatiștii ruși de la Tiraspol o țin langa cu mizerabila minciună a așa-ziselor ”școli minate”.
Au anunțat că mută activitatea în ”online” (deși la acolo așa ceva nu prea există) ca să prevină, vezi Doamne, atacurile ”teroriștilor” și ”naționaliștilor moldoveni” care cică ar vrea să le arunce copiii în aer (sursa AICI).
Adică Rusia și-a inventat ”motive” să intervină militar în R.Moldova, dacă scenariile Kremlinului o vor impune.
Această stratagemă ține de specificul casei și e morbidă prin excelență. De asemenea, lansarea unei astfel de narațiuni reprezintă o insultă la adresa oricărui român conștient și lucid.
Potrivit slugilor Rusiei de la Tiraspol, mesajul în ”limba rusă” ar fi fost transmis de pretinști ”naționaliști moldoveni”.
Conform ZiarulNational.md, căpetenia numită de Moscova la Tiraspol – Vadim Krasnoselski – a confirmat că mai multe școli au fost evacuate și a acuzat că mesajul (foto jos) ar fi fost trimis din exteriorul așa-zisei Transnistria.
Noi suntem ferm convinși că ”mesajul” a fost scris tot de ei.
(Captură ZiarulNational.md)
”Noi nu vom mai tolera să fim ocupați de ruși. Cerința noastră este eliberarea Transnistriei de către ocupanții ruși. Slavă Moldovei, moarte rușilor”, se scrie în așa-zisul mesaj, al cărui scop evident este acela de a sugera că așa-zisa Transnistria ar fi amenințată de ”naționaliști”, ”extremiști” eventual ”naziști moldoveni”.
Înțelegeți tactica?
De remarcat că până și sluga rușilor, Krasnoselski, recunoaște oficial că mesajul este un ”fals”, neexistând școli minate în așa-zisa Transnistria. Oricum așa ceva ar friza orice logică și rațiune: cine și de ce să mineze școli acolo sau oriunde altundeva?
Avertizăm că aceste provocări mizerabile sunt regizate chiar de oamenii Rusiei de la Tiraspol pentru a presăra panică în R.Moldova și pentru a justifica eventuale mișcări armate în stânga Nistrului, în funcție de ce se va întâmpla cu ofensiva Rusiei îndreptată împotriva Odesei (aflată deloc departe de Tiraspol).
E posibil ca aceste provocări să se intensifice. Toate indiciile arată asta.
Serviciul de Informații și Securitate al R.Moldova (SIS), a venit cu detalii privind situația din regiunea transnistreană în contextul evenimentelor ce au loc pe parcursul ultimelor două zile.
Potrivit unui comunicat de presă, SIS monitorizează și informează în timp real beneficiarii de informații, inclusiv asupra opțiunilor de politici în legătură cu situația în perpetuă schimbare.
„Subiectele prezentate factorilor de decizie constituie informații clasificate în baza lor fiind formate poziții oficiale și, la necesitate, comunicate publicului larg. În același timp, instituția și-a intensificat eforturile de culegere de informații relevante pentru prevenirea acțiunilor ce pot afecta climatul de siguranță a Republicii Moldova, inclusiv prin cooperarea proactivă cu instituțiile naționale de forță și ocrotire a normelor de drept”, susțin reprezentanții instituției.
Serviciul de Securitate al Ucrainei a calificat exploziile de la Tiraspol „drept o provocare pusă la cale de FSB-ul rusesc ca să justifice războiul de pe teritoriul Ucrainei sau să implice Transnistria în exerciții contra Ucrainei”.
Drept argument, instituția a prezentat o scrisoare a serviciului situații excepționale din stânga Nistrului, datată din 22 aprilie, căruia i se indica să se pregătească pentru astfel de situaţii.
Dovada că exploziile din Transnistria au fost o provocare planificată de către serviciile speciale ruse. Documentul secret interceptat de ucraineni
După ce autoritățile separatiste din Transnistria au susținut că așa-numitul Minister al Securității Statului de la Tiraspol a fost atacat cu lansatoare de grenade, Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei a făcut public luni, 25 aprilie, un document secret care indică implicarea Rusiei în exploziile din clădirea așa-numitului Minister al Securității de Stat al Transnistriei, sediu în realitate al direcției de informații dirijate de FSB.
Din document reiese că atacurile au fost o provocare organizată de Serviciul Federal de Securitate al Rusiei pentru a alimenta panica și sentimentul anti-ucrainean.
Serviciul de Informații din Ucraina a intrat în posesia unei scrisori trimise de secretarul Comisiei de Stat pentru Situații de Urgență a Republicii Autonome Transnistrene, Vadim Șmalenko, către șefului raionului rusesc Kamenskii, Volodimir Bychkov, în 22 aprilie, cel mai probabil un om de legătură din partea decidenților ruși.
Oficialul transnistrean cerea furnizarea de urgență de informații privind disponibilitatea și amplasarea „punctului protejat de apărare civilă al orașului”.
În lipsa unui astfel de spațiu, s-a pus problema creării lui urgente, potrivit hromadske.ua
Era vorba, practic, despre un loc cu profil de buncăr în care liderii transnistreni să se adăpostească în eventualitatea unui atac militar.
Potrivit informațiilor, cu trei zile înainte de explozie, liderii „regiunii transnistrene” se pregăteau deja pentru aceasta și s-au ocupat de instalarea unui buncăr confortabil și bine protejat.
„În mod evident, acest caz este una dintre numeroasele măsuri provocatoare organizate de FSB pentru a alimenta panica și sentimentele anti-ucrainene”, a subliniat Ministerul Apărării din Ucraina.
Potrivit sursei citate, provocările au scopul de a justifica războiul din Ucraina sau implicarea regiunii transnistrene în ostilități – ca teritoriu cu o anumită rezervă de mobilizare sau unul din care trupele ruse pot ataca teritoriul ucrainean.
Transnistria este controlată de trupele ruse.
Anunțul privind atacul vine în contextul în care, pe 22 aprilie, comandamentul militar rus a anunțat începutul celei de-a doua etape a războiului din Ucraina, în cadrul căreia va încerca să cucerească complet regiunile Donețk și Lugansk, precum și să anexeze sudul Ucrainei pentru a ajunge în Transnistria nerecunoscută.
Informațiile care ajung la jurnaliști pe canale neoficiale sunt de asemenea îngrijorătoare. Ele arată că Rusia ar avea un plan de război ce implică Transnistria, inclusiv un plan de înrolare a cetățenilor cu pașapoarte rusești din stânga Nistrului. Aceleași informații neoficiale indică o tensionare a situației la Nistru în următoarele două săptămâni.
Cu puțin timp în urmă, regimul separatist de la Tiraspol a instituit cod roșu de alertă teroristă pe teritoriul autoproclamatei republici transnistrene. Ca pretext sunt invocate trei atacuri: cel comis asupra clădirii securității, un atac asupra unei unități militare din Parcani și un alt atac asupra antenelor Rusiei din localitatea Maiak.
La intrarea în orașele din stânga Nistrului vor fi montate blocuri din beton, iar structurile de forță au fost plasate în regim de luptă.
Reacția Chișinăului
Guvernul Republicii Moldova a condamnat luni atacul cu lansatoare de grenade asupra clădirii așa-zisului Minister al Securității din Transnistria și a susținut că scopul lui este „crearea pretextelor pentru tensionarea situației de securitate”
”Biroul politici de reintegrare își exprimă îngrijorarea în legătură cu incidentul care s-a produs astăzi în orașul Tiraspol.
Potrivit informației disponibile, persoane neidentificate au efectuat împușcături din aruncător de grenade asupra sediului așa-numitei structuri de securitate din regiune.
Conform datelor preliminare nu există victime sau persoane rănite.
Obiectivul urmărit de incidentul de astăzi ține de crearea pretextelor pentru tensionarea situației de securitate în regiunea transnistreană, ne-controlată de autoritățile constituționale.
În acest context, Biroul politici de reintegrare cheamă la păstrarea calmului și împreună cu instituțiile naționale competente monitorizează evoluțiile cazului menționat”, se scrie într-un comunicat executivul de la Chișinău.
Surse:
https://www.activenews.ro/stiri/Provocare-exploziva-in-Transnistria
https://ziare.com/razboi-ucraina/explozii-transnistria-provocare-planificata-servicii-speciale-ruse
https://www.podul.ro/articol/provocare-de-proporții-in-transnistria
9 MAI – BASARABIA, PRIZONIERA VICTORIEI. De ce Rusia sărbătorește la altă dată față de Occident înfrângerea Germaniei naziste. VIDEO
Ziua Victoriei | 8 sau 9 mai? De ce Rusia sărbătorește la altă dată față de Occident înfrângerea Germaniei naziste.
Care este semnificația Zilei de 9 Mai pentru Uniunea Europeană? Dar pentru Federația Rusă? De ce este interpretată diferit de ruși și de occidentali? De ce este privită ca o Zi a Ocupației de unii basarabeni, în timp ce alții o văd ca pe o Zi a Eliberării?
De ce tancurile care au invadat Basarabia (dar și Bucovina de Nord,Țările Baltice și Europa de Est) au fost transformate în adevărate monumente de cult? Cum de un instrument al războiului și al morții a devenit un monument al păcii?
Simbolurilor ocupației și militarismului rus au devenit monumente ale „păcii”, „prieteniei”, eliberării”.
Cei care cer demontarea acestora sunt numiți „fasciști”, ca și cei care ridică monumente în memoria celor care au fost deportați în Siberia sau uciși de sovietici.
Simbolurile militarismului rus – tancurile, panglica Sf. Gheorghe, parada militară, cântecele Armatei Roșii, par a fi, mai degrabă, simboluri ale neoimperialismului rus. Iar Transnistria, Georgia sau Ucraina – cele mai recente victime ale sale.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
PĂSTORITUL ŞI ISTORIA ROMÂNILOR (clarificarea unor probleme socio-istorice).VIDEO
„Strămoşii noştri au fost până prin secolul VIII păstori şi numai păstori... introducându-se apoi o brumă de plugărie, care a sporit treptat până prin secolul XIV, când agricultura începe a intra într-o rivalitate mai pronunţată cu stâna”.
B.P.Hasdeu 1973 p 137
Etnogeneza românilor, confundata de regula de istorici cu geneza statului român, a fost adesea un subiect nu prea clar abordat de oamenii de ştiinţă sau de cei interesaţi.
Noţiunile de vorbitor de o anumita limbă, de grup etnic, de stramoş comun, nu sunt adesea corect corelate, deşi probabil prima este majoră social şi chiar etnogenetic.
Notăm ca existenta şi structura existenţei vorbitorilor de limba româna – a romanilor- din SE Europei se pierde în negura vremurilor.
Istoricii, ce işi bazeaza afirmatiile pe date scrise asupra trecutului,leagă inceputul lor de venirea si prezenta armatei romane in ea.
De fapt situatia pare a fi mai complicata.
Cum sesiza si Dima (2013), aprobându-l de fapt si pe Haşdeu,”vechea civilizatie romaneasca nu poate fi corect inteleasa fără raportare ei la cadrul vietii pastorale”.
Se mentin astfel unele semne de intrebare. Printre ele se poate numara existenta sau nu a unor deosebiri etno-lingvistice intre romani si traco-geto-daci si existenta unor profesi, cum este pastoritul,specifice vietuirii intr-o anumita zona eco-climato-geografice, cam legata de VLAHI si de teritoriul Romaniei.
Notam ca 14 din cele 20 regiuni ecologice ale tarii (corespunzatoare celor 4 zone si 10 domenii agro-ecologice),reprezentand cca 70 % din suprafaţa tarii,au pajisti normale,potrivite pastoritului;numai 6 regiuni ecologice au pajişti stepizate, mai puţin potrivite păstoritului.
Aicea se afla probail si o baza a dificilei sesizari istoricilor, care in gândirea lui L.I. Cuesdean, ii remarca pe români drept o „mare enigma a românilor antici” (Marea Enciclopedie Britanica, citată de G.l.Ionita, p14).
Se vorbeşte şi de un caracter semilatin al limbii geto-dacice (Ioniţă).
1. Păstoritul-domeniu iniţial al agriculturii şi al rezistenţei socio-naţionale a protoromânilor.
(clarificarea unor probleme socio-istorice).
Denumirea este strecurată în însăşi denumirea etnică a românilor (valah = pastor = român).
Oile se numară dealtfel printre cele mai răspândite specii de animale domestice (59 rase FAO 2007).
Creşterea lor a fost, si de fapt si este, o ocupaţie importantă a românilor, însă niciodată exclusivă şi nesedentară.
Atât cât poate asigura nevoile casei, pastoritul a fost si este,o ocupaţie a micilor crescatori de oi , legaţi de o anumita localitate, dar si a marilor crescatori- mocanii- – beneficiari ai productiei spontane de furaje pe zone geografice mari, cu perioade de vegetatie – furajare – complementare, corelate cu relieful, clima, plantele ce cresc in arie.
Notăm ca sunt patru sisteme de pastorit; trei, care cuprind si astăzi cca 95 % din oi (cca 75% în trecut), sunt sedentare (40 % local în zona arabila si cca 40 % în zona nearabilă ).
Transhumanţa, al patrulea sistem, a avut în trecut o pondere mai mare (cca 25 %-4-6 milione oi), dar persistă şi astăzi.
Capacitatea de suport a teritoriului pentru oi a fost estimata la 15-16 milioane (Draganescu, 1998); încarcatura pe pastor profesionist a fost de 100-200 oi timp de 6-11 luni pe an.
Ţăranii care nu erau pastori posedau 1-20 oi.
În România au fost maximum 100 000-150 000 păstori profesionişti, revenind cam unul la 10-20 ţărani posesori de oi.
Mai notăm o observaţie lingvistică interesantă. O analiză a asemănării cuvintelor din diferite limbi folosite în SE Europei în productia ovine, în păstorit, atrage atenţia că terminologia este în mare masură româneasca, foarte rar sunt folosite cuvinte de origine latină.
Tot interesantă este şi o anumită frecvenţă a denumirii „Valahe”, data unor rase de oi din aceasta zona a Europei, denumire ce atestă prezenta oilor dar şi a românilor.
Dicţionarul mondial al raselor de animale (I.L.Mason 1951), menţiona rasele Steppe Volosian in Caucazul de Nord si S-W Siberiei,dar numele ei -Vlaska vitoroga era cunoscut in Iukoslavia, Voloshian in URSS, Moravia, Vlovaci,Vasojevika in Montenegro, Vlakico in Grecia, Voloshian in Ucraina, Wallachian, Kutsovlaska etc.
Studiul păstoritului la români a cunoscut un loc important în cercetarile de etnografie, geografie, filologie, sociologie, poate mai putin de istorie.
Triburile Daco-Geto-Tracice au fost dispersate pe un vast teritoriu în Balcani, Carpati, Bazinul Panonic, Stepa Nord-Pontice, fapt atestat de rasa lor de oi -Valahă=Zackel, existent şi astăzi, deşi posibil venirea Romanilor italici după anul 100 i.H. a mai introdus şi alte rase (Ţigaia, Valaha cu coarne în tirbuşon), creaţii ale omului dar şi ale mediului din zonă.
In relativ indelungata existenţă a vorbitorilor de limba română din aceasta parte a Europei, apar si astazi trei momente istorice.
Primul, probabil cel mai veche, a fost acela al „fărâmiţării”,-rupturii unei vechi populaţii româneşti , ce fusese iniţial relativ unitară, cum o dovedeşte limba ei.
Sub influenţe eco-geografice, dar mai ales sub presiunea unor imigranţi cotropitori, ea s-a fărâmiţat în subpopulaţii , „insule” pe teritoriul României şi în SE Europei.
Pe internet, si nu numai, se duce o intensa propaganda antiromâneasca, cred subtil coordonata de un anumit for.
Cel mai grav suntem prezentati ca având origine obscură, ca si ţigani, că am apărut în Europa, ca şi ei, în secolul 10 e.n.
Există şi astăzi o demonstraţie clară de acţiune disruptivă a imigranţilor cotropitori.
Este cazul Basarabiei, impus Moldovei, implicit României drept ţară independentă de Rusia.
Cel de al doilea moment istoric al romanilor, priveste raspandirea initiala a populatie lor in SE Europei.
Au fost şi sunt încercări de a scădea la maximum numărul şi suprafaţa de teritoriu pe care o ocupa initial populaţia română.
Poate cea mai „documentată” lucrare cu acest scop este cea a lui Alain Du Nay „Romanii si Maghiari in vartejul istoriei”( 2008).
În ea se aduc agumente care vor sa demonstreze căstramoşii românilor nu mai erau în nordul Dunării dupa retragerea romanilor şi venirea unui popor imigrant…
Se trece însă de fapt cu vederea ca „imigrantii”sunt stiintific demonstrat, cam 50% slavi maghiarizati, vreo 30% români maghiarizati, iar restul de 20% sunt germani, ţigani si uralici.
„Imigranţii” au asimilat clar si români găsiţi de ei chiar şi în Câmpia Panonică (CAVALLI-SFORZA ).
Cel de al treilea moment istoric este sesizarea si recunoastrea unitatii etnice a comunitatilor romanesti din Romnia si SE Europei, inceputa practic in ultimele secole si al carui apogeu pe care il traim si sarbatoririm astazi prin „ centenarului unirii”.
3.”Ţări”… în România
(Epatanta unitate in diversitate !)
0amenii din o localitate sau grup de localităţi apropiate teritorial, ecologic, economic au tendinţa şi de fapt sunt obligaţi prin însăsi existenţa lor, de a stabili relaţii comune de viaţa.
Se fomeaza astfel in orice populatie, popoconomice r o structura de comunităţi,“insule”, cu relaţii deosebite în cadrul lor şi intre ele.
Gradul si timpul lor de izolre conteaza asupra rezultatului final, ce poate merge de la grade nesemnificative pana la diferente mari.
Unica si unita de secole (sau milenii!) prin limba, populatia României si de fapt SE europeana, a avut , datorita diversitatii eco-geografico-istorice, o structura sociala insulara normala.
Ea este, ca orice populatie din lume, un ansamblu de comunitati sociale-relativ distincte.
Fiecare „comunitate” are o viata interna-(inrudiri, economie, inclusiv pastoritul) mai mult sau mai putin specifica.
Faptul este vizibil, recunoscut.
Uneori aceste comunităţi au şi la noi o denumire clara, consacrata -„ţări”.
Cocean Pompei (-2011) sesizeaza geografic in România existenţa a 18 asemenea comunităţi locale numite „ţări”, pe care le grupează prin particularitatile lor eco-socio-economice in”4 branduri”- distincte. Printre ele se numara Tara Haţegului, Tara Oaşului, Tara Năsăudului Tara Almăjului, Tara Vrancei, Tara Lăpusului, Ţara Maramuresului,Tara Severinului,Tara Barsei, etc”….
Denumirea de “ţară” este, folosită şi in alte ţări si este aceptata in limbajul românesc comun, chiar in lucrari stiinţifice (teze du e doctorat).
Ele reflecta ceva din trecuta particularitatea eco-antroplogica, a zonei. Sunt “regiuni geografice si spatii mentale”.
4. Comunitati (“Ţări”) romanesti in tari din Balcani,Panonia, Nord- Pont
Românii au fost diseminaţi , din timpuri imemoriale, cum mentionează si Dictionarul Oxford si am precizat si noi, in tot S-E Europei. Marea Unirea a dus insa abia in 1918 la formarea unui stat Roman. Situatia impune insa si o minima vizualizare istorica.
Doua mari evenimente istorice trebue retinute:
(1) imigratia navalitorilor si (2) formare de catre navalitori a unor state nationale.
Epoca imigratiei slavilor, maghiarilor, poate si grecilor,si perioada secolelor 19-20,când imigranţii au insistat pe formarea de state nationale (a caror necesitate istorica,umana, ética nu o discutam), a avut in SE Europei si unele efecte discutabile, daca nu incorecte.
Majoritaea populatiilor locale romanest au fost spontan sau deliberat asimilate (Matley (1968), Malcom (1996, 1999), Winnifrth (1985)}. Vechea populatie romana, a fost pusa initial in situatia de a se retrage in zone geografice si profesii mai greu accesibibile (pastoritul)si de a asimila limba imigrantilor.
Denumirea de pastor a devenit adesea sinonima, chiar pana astazi, cu cea de vlah sau valah. Se urmareste uneori deliberat ştergerea urmelor foştilor locuitori “valahi” in foste lor tari.
Fostele populatii române locale au scazut numeric si a cresut pericolul disparitiei lor.
Opinia publica internationala si chiar legislatia europeana au tendinta de a ignora denaturarea istoriei si asimilarea acestor natiuni.
Recunoaşterea adevărului istoric, o necesítate practica, nu numai ética,impune o clarificare sociológica, culturala, chiar genética a structurii populatiei statelor din zona.
Studiile noastre referitoare la pastorit si istoria romanilor in spatiul Nord-pontic, Balcanic, Panonic,Nord-carpatic cauta sa aduca o modesta contributie la aceasta clarificare.
Ele, in mare masura publicate, nu sunt decat un inceput, ce poate merita a mai fi analizat.
Se pare ca de fapt limba vorbită si etnia declarată la popoarele balcanice,nord-pontice, panonice nu este un indicator etnic clar.
Notăm că in Panonia, Balcani, Sudul Ucrainei si Rusiei, unde slavii,maghiarii, poate chiar grecii sunt imigranti tarzi, vechia populatie, retrasa in zone geografice mai greu accesibibile, s-a cam ocupat mult cu pastoritul (..exista si astazi in muntii Caucaz o rasă de oi numita Valahă.); denumirea de pastor a fost adesea sinonima cu cea de vlah sau valah.
Se pare ca de fapt limba vorbită si etnia declarată sunt relative, deosebirile dintre popoare fiind mult mai mici.
Foto: Aromâni (vlahi) din Peninsula balcanică
Mai notăm ca zona Tesaliei, Macedoniei şi părţile dunărene ale Bulgariei deveniseră prin secolul XII-lea terenuri de pasunat pentru cirezile valahilor, find numita “Magna Valahia” (Chirot 2004)
5.Există o noncompetivitate socio-economică actuala a păstoritului traditional ?
Viata socio-economica a tarilor romane a suferit transformari importante si intersnte in secolele 19 si 20, cum mentioneaz Chirot, in „Originile inapoierii in Europa de Est”.
Dupa primul Razboi Mondial a fost pusa in practica nu o reforma agrara cu scopuri”cosmetice”ci o masiva redistibuire a pamanturilor in urma careia mari latifundiari au incetat sa mai existe ca o clasa.
Pastoritul ,ce a ramas practic cu baza sa materiala si piata de desfacere, si-a pastrat, se pare ponderea, chiar si in ani mai grei.
Se spune ca in perioada anilor 1970-1980 singurii milionari cunoscuti erau mocani. Productia ovina a pierdut „piata” bani, dar se pare ca isi pastreaza un onorabil loc doi in modesta pondere de 34 %, la care a decaut productia animala din România în venitul agricol după anul 1990.
Apare insa o complicatie. Conjunctura politico-economica actuala a tinde sa transforme pe tarani in in mici propietari de pamant, neviabili economic. Problema este cam complicata nu numai pentru pastorit, ci pentru productia de alimete, chemata sa faca fata exploziei demografice si de consum actual.
Agricultura intensiva , dezvoltata cam costisitor si in romania anilor 1970-1980, , nu a antrenat suficient si cresterea ovinelor, pastoritul. Dupa 1990, justificarea noilor reforme a fost adesea mai mult etica decat economica.
Obiectivul a fost returnarea bunurilor vechilor proprietari, mai exact descendentilor lor, multi dintre ei locuind deja în orase. Se intrevede uneori, chiar o scadere treptata a pastoritului ca mijloc de subzistenta economica.
Notam, cum scrie şi Davidescu (2010), că „ din 1990 efectivele de animale şi producţiile animaliere au înregistrat un declin permanent …marcata clar de desfiintarea celor 196 de complexe intercooperatiste de creştere industriala a porcilor, taurinelor, păsărilor, am spune noi si ovinelor.”
In faţa acestui pericol, a aparut necesitatea de găsi căi de integrare a păstoritului în agricultura ştiintifică, si intensiva.
Comunitatea Agricola Europeana s-a sesizat deja si acordă actualmente o atenţie, chiar un suport material şi păstoritului extensiv.
Se vizeaza trecerea deciziilor în acest domeniu pe o baza stiintifice si adaptarea lui la competiţia socio-economică actuală.
Structura patrimoniului natural,a diversitatii peisajului si vegetatiei, piata de desfacere impun deja cautarea unor tehnologi moderne de pastorit intensiv, unei severe integrari verticale si orizontale.
5.PĂSTORITUL – component al patrimoniului cultural
Pastoritul, o veche ocupatie traditionala romaneasca, este efectul structurei geografico-ecologico- vegetale a teritoriului romanesc, al existentei pajistilor naturale, dar si al traditiilor,al conditiilor istorice de viata ale oamenilor.
Sistemele de paststorit locale, traditionale au fost mult timp un mestesug, o „arta”si în mica masura subiecte de studii si recomandari stiintifice. Unele detalii practice erau cunoscute numai de pastori. Momentul economico-social actual impune o reconsiderare a problemei.
Reamintim totusi (Drăgănescu, 2001) ca în uni anii grei (1980) singurii milionari cunoscuti pe plan national erau mocani.
Secretul lor economic era transhumanţa şi folosirea resurselor marginale (pastoritul alpin vara, pastoritul „la drum” toamna si primavara, pastoritul terenurilor agricole sau marginale – iarna).
Se pare ca în faţa dezvoltării agro-economice a secolului 2000, pastoritul, în mod deosebit transhumanta, este în declin. O serie de factori acţioneaza împotriva ei.
Pastorii au o viaţă dificilă şi au de infruntat antipatia agricultorilor cauzată şi de trecerea turmelor pe drumurile agricole.
Sunt însa şi argumente în favoarea păstoritului: este un sistem adaptat naturii, integrat atât în sistemele semi-natural cât si naturale ecologice agricole si chiar conservarea terenurilor alpine si subalpine ar fi dificila în absenta pstoritului.
Pastoritul, chiar numai al oilor, produce bunuri de calitate cerute pe piaţă.
Terenul muntos al României, istoria şi cultura ei impun şi recomandă mentinerea pastoritului, care de fapt se face deocamdată prin acţiunea spontană a oamenilor.
Comisia Europeană pentru Agricultura cauta prin subcomisiile sale, a caror activitate si recomandari ar fi util a fi cunoscute si la noi,încurajarea, sprijinirea şi dezvoltarea păstoritului.
Se impune în primul rând a se organiza asociatii ale crescatorilor de oi,economic puternic integrate vertical.
Un suport statal organizatoric, tehnic, finaciar şi moral este necesar cel putin pentru început.
În al doilea rând, trebuie asigurate conditii de viata mai bune ciobanilor si, în al treilea rând, evitarea conflictelor pastoritului cu agriultorii.
Pastoritul a fostşi rămâne un componet al patrimoniului cultural românesc şi el trebuie considerat ca atare.
Pentru a avea o ţară puternică, fiecare petec de pământ trebuie sa fie acoperit cu o activitate economică prin care să nu fie distruse în nici un fel mediul înconjurător, apele, flora, fauna şi nici tradiţia străbună.
Evident, pajiştile naturale din zonele montane reprezinta o bogaţie importantă, care se poate valorifica şi conserva în folosul ţării noastre, prin creşterea oilor.
Sursa:
Prof.Dr. USAMV Bucuresti C. Draganescu, membru ASAS
––––––––––––––––––––––––
Documentare Suplimentara
1. Draganescu , C. Gwyn Jones 2001(Canada}
C. Drăgănescu – PASTORITUL SI ISTORIA ROMANILOR.
1. AROMANII VECTOR AL UNEI VECHI CULTURI PASTORALE.. Revista de Zootehnie Nr. 4/Dec..2005
C,Draganescu . PASTORALISM AND THE ROMANIANS HISTORY 2. PEOPLE, LANGUAGES, GENES AND THE LOCAL SHEEP BREEDS, IN NORTH-EASTERN BLACK SEA STEPPE Scientific Papers Series Management , Economic Engineering in Agriculture and Rural Development Vol. 13 Issue 1, 2013) C.Dr?g?nescu P?storitul ?i istoria românilor: 2. rasele de oi din stepa nord-est pontic?. Revista de Zootehnie III. ¤ :28-33
(C.Draganescu -PSTORALISM AND THE ROMANIAN HISTORY. 3. SHEEP BREEDS PEOPLE, LANGUAGES, GENES IN NORTHERN CARPATHIANS Scientific Papers Series D Animal ScienceVol L.VI ISSN 2285-5750, ISSN CDROM
2285-5769; ISSN-L 2285-5750)),
C. Dăgănescu.- Păstoritul şi istoria românilor: III. Viaţa pastorală în Balcani şi în Europa de sud-est – trecut, present,viitor. Revista de Zootehnie IV.3
C. Drăgănescu 2007 On the pastoral life în Balkans and South Eastern Europe Past, present, future Third Joint Meeting of Universities and Research Institutions for Animal Science Of Balkan Countries February 10-12 2007 Thessaloniki-Greece
Show original message
CITIŢI ŞI:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/10/04/ziua-de-4-octombrie-in-istoria-romanilor/
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/10/04/ziua-de-4-octombrie-in-istoria-romanilor/
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 