CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O analiza a crizei prin care trece românismul în R. Moldova. Ce-i de făcut ?

Imagini pentru unionismul in r moldova photos

Presedintele R.Moldova, sluga ruseasca Igor Dodon, seful socialistilor desprinsi din partidul comunist, a ales ca tema principala de propaganda atacarea ideii de unire cu Romania, scrie deschide.md, care noteaza ca pliante si afise cu mesajul „Jandarmul roman nu va fi la noi stapan!” invadeaza R.Moldova.

PSRM sustine ca va opri „pericolul unionist” care „ii corupe pe multi dintre tineri, ii mancurtizeaza, ii indeparteaza de propria patrie” si cere interzicerea prin lege a „unionismului”.

Scurtă introducere

Principatul Moldovei a existat timp de peste cinci secole, administrativ fiind împărţit în Ţara de Sus şi Ţara de Jos, care – la rândul lor, – erau împărţite în ţinuturi şi ocoluri. În urma unui lung război (1806-1812) cu Imperiul Otoman, Rusia ţaristă a reuşit să anexeze partea de est a Principatului Moldovei, căreia i-a dat un nume impropriu – Basarabia, care, în timp, a devenit notoriu, folosit în structura administrativă a Imperiului ţarist, dar şi ulterior, deja în alt context istorico-politic, în secolul al XX-lea.

În 1859, Principatul Moldovei, fără partea de est (Basarabia anexată de ruşi), s-a unit cu Ţara Românească, formând România modernă, care, în 1878, şi-a dobândit independenţa de stat. Astfel, România este moştenitoarea de drept a Principatului Moldovei şi în nici un caz „Basarabia”, fosta RSSM sau actuala Republica Moldova (RM).În 1917 Imperiul ţarist s-a descompus.

Oamenii politici ai Basarabiei de atunci s-au mobilizat exemplar, au creat un organ legislativ reprezentativ (Sfatul Ţării), au proclamat independenţa Basarabiei (Republicii Democratice Moldoveneşti) faţă de Federaţia Rusă, unde la putere veniseră bolşevicii care au călcat în picioare orice principii democratice. La 27 martie 1918, majoritatea absolută a deputaţilor din Sfatul Ţării, nesiliţi de nimeni, în concordanţă cu conştiinţa lor naţională, au votat unirea Basarabiei cu România.

În legătură cu împlinirea unui secol de la Marea Unire, istoricii, intelectualii în ansamblu, mass-media, societatea civilă, unele partide unioniste din RM, dar şi oficialităţile din România şi RM, au sărbătorit Centenarul Unirii, examinând minuţios toate aspectele legate de Unire şi de viaţa basarabenilor în România întregită.În iunie 1940, în bună înţelegere cu Germania nazistă, URSS a anexat teritorii româneşti – Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, câteva insule la Gurile Dunării.

În teritoriile româneşti cotropite sovieticii şi-au impus cu forţa armelor politica, bazată pe ideologia comunistă, distrugând societatea civilă, naţionalizând pământul, întreprinderile industriale, lovind în biserici, cler şi enoriaşi, lipsindu-i pe basarabeni, bucovineni, românii din Ţinutul Herţa de cetăţenia românească şi impunându-le pe cea sovietică.

Asta pentru ca să „justifice” cumva crimele comise de NKVD faţă de localnici. În alt context politic şi economic, în august 1991, deja atotputernica URSS s-a destrămat, iar RSS Moldova şi-a proclamat independenţa faţă de fosta URSS. În mod firesc, ar fi trebuit făcut următorul pas – unirea RM cu România. Din varii motive, evenimentul nu s-a produs.

De atunci au trecut 27 de ani. În RM întotdeauna a existat o conştiinţă naţională românească. În anii Puterii sovietice această conştiinţă a fost tratată cu agresivitate, autorităţile au depus eforturi pentru a o anihila; mulţi fruntaşi ai românismului au avut de pătimit. În anii independenţei RM Mişcarea Unionistă a cuprins pături largi ale populaţiei.

Constituţia RM, legislaţia Uniunii Europene (UE) permite cetăţenilor o exprimare liberă a convingerilor, a speranţelor, permite, de asemenea, manifestarea publică a acestor convingeri. Scriu aceste rânduri, arhicunoscute pentru multă lume, dar poate, mai puţin cunoscute ofiţerilor SIS, care pe parcursul acestui an au recurs la intimidarea persoanelor cu viziuni unioniste, transformând şi mai mult firava noastră democraţie în stat poliţienesc. Probabil, ticurile/deprinderile NKVD-iste mai dăinuie încă. Păcat.

În 2018 purtătorii conştiinţe naţionale româneşti au sperat că românii ar putea repeta istoria anului 1918 şi România ar fi devenit din nou întregită. Dar „minunea” nu s-a întâmplat. Mai mult decât atât, Mişcarea Unionistă a intrat într-o criză profundă: în ajunul alegerilor parlamentare din februarie 2019 unioniştii nu au un partid politic care să-i reprezinte şi pe care să-l voteze.

Cauzele crizei

Datorită activităţii intelectualilor basarabeni, promovării adevărului istoric, datorită unor analize cu rezultate convingătoare, referitoare la marile avantaje obţinute de locuitorii RM în cazul Unirii cu România (avantaje bilaterale), datorită mobilităţii oamenilor de pe ambele maluri ale Prutului, datorită apariţiei unui fenomen nou în 2018 – peste 140 de primării şi consilii locale au proclamat Unirea simbolică a localităţilor lor cu România etc., iată că numărul celor ce optează pentru reîntregirea naţională românească a ajuns la 28-30 %. În plus, circa 800 000 de cetăţeni ai RM au şi paşapoarte româneşti. Fără îndoială, această masă de oameni prezentă o forţă ce nu poate fi neglijată.

Prin asta se explică apariţia multor partide cu pretenţii „unioniste” (tocmai 10 la număr – PNL – V. Pavlicenco, PL – Ghimpu/Chirtoacă, PUN – A. Şalaru, PLR – O. Bodrug, PLDM – T. Deliu, PDA – Vasile Costiuc, PAD – M. Godea, PPCD – V. Ciobanu etc.). Există multe asociaţii obşteşti care, de asemenea, promovează activ ideea unionistă (mai cunoscute – Acţiunea 2012 – George Simion; Asociaţia Obştească „Unirea-ODIP” – Vlad Bileţchi etc.).

Există următoarele paradoxuri:

  1. Deşi se autoproclamă „unioniste”, liderii partidelor „unioniste” nu s-au putut aduna ei între ei la o masă rotundă pentru a promova Unirea; dimpotrivă – transpiră public o ciorovăială permanentă între „unionişti”;

  2. Fiecare formaţiune „unionistă” luată în parte poate demonstră că a făcut „ceva” pentru cauza Neamului Românesc: un concert, o carte publicată, un spectacol, un flesh-mob, emisiuni la radio sau TV, diverse întâlniri aici şi dincolo. Nu avem, în schimb, exemple când „unioniştii” s-au unit şi au organizat un eveniment, un miting comun, de pildă, un marş comun etc. Deşi există anumite motive, totuşi, „unioniştii” nu au fost capabili să adune câteva mii de oameni pe data de 1 decembrie 2018, la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, sau în altă parte a Chişinăului.

  3. Pe parcursul anilor partidele „unioniste” sunt amorfe, încremenite în timp: ele nu promovează politici de partid (adunări/congrese conform propriilor statute, nu promovează activişti, cadre tinere, nu extind numărul membrilor de partid etc.). Sau, poate fac, dar publicul larg nu este la curent. În schimb partidele sunt foarte active în preajma şi în timpul alegerilor parlamentare sau locale.

Cum explicăm aceste paradoxuri?

  1. În RM puterea reală o deţine Partidul Democrat din Moldova (PDM) în frunte cu V. Plahotniuc. Asemenea partidului de guvernământ din Federaţia Rusă «Единая Россия» [„Rusia unită”], condus cu măiestrie de V. Putin, care permite sau chiar încurajează crearea unor partide „de opoziţie”, dar controlate de «Единая Россия», aşa şi în RM, PDM – se pare -, are interesul vădit de a menţine pe linia de plutire politică a unor partide, la noi numite, „de buzunar”. Există în R.Moldova  Mişcarea Unionistă – există, respectiv, şi partide politice care au ocupat „nişa” respectivă, ele pretind că reprezintă interesele unioniştilor, se ceartă mereu între ele, dezbină electoratul, îl descurajează şi în definitiv – nu ajung în Parlament ca să reprezinte acolo interesele acestor alegători.

  2. În condiţiile mişcării unioniste browniene au apărut ideea, expusă de conf. univ. dr. Andrei Groza de a alcătui o listă de pretendenţi la postul de deputat al Legislativului de la Chişinău din partea Societăţii civile, listă care să includă personalităţi notorii ale românilor basarabeni.

  3. Pentru a înainta lista respectivă, Societatea civilă trebuie să adere la unul (sau mai multe) din partide. Până la urmă, din cauza neînţelegerilor cu partidele „unioniste”, iniţiativa dlui A. Groza a eşuat.

Foarte aproape de propunerea dlui A. Groza a fost cea înaintată de un grup de foşti deputaţi în primul Parlament al RM – d-nii V. Dolganiuc, A. Ţăranu, A. Reniţă, alţi intelectuali, care, de asemenea, au considerat că cele 28-30% din alegători şi cei 800 000 de cetăţeni cu paşapoarte româneşti au dreptul la reprezentarea lor în Parlament.

Problema a fost aceeaşi: unul sau două partide să accepte lista Societăţii civile. Astfel a apărut Convenţia Eurounionistă, formată de blocul politic PNL – Pavlicenco şi Partidul Verde Ecologist – Prohniţchii, plus câteva ONG-uri.  Şi această tentativă a eşuat: PNL a renunţat la promisiunile făcute anterior, a tărăgănat acceptarea formării listei din partea Societăţii civile până la începerea campaniei electorale, s-a retras din Convenţie şi a decis să meargă independent în alegeri.

Puzderia de partide mici, dar gălăgioase, pretins „unioniste”, conduse de oameni îmbătrâniţi în posturile de conducere ale acestor formaţiuni politice sau compromişi în activităţile lor anterioare[1], a pulverizat electoratul unionist.Aşadar, în 2018, anul Centenarului Unirii, unioniştii s-au pregătit să-l celebreze cum au ştiut şi au putut ei mai bine. Dar de acelaşi eveniment s-au pregătit şi „stataliştii” RM.

Nu mă refer la Dodon et K°: aceştia sunt agenţii deschişi ai Moscovei, ei promovează deschis interesele Kremlinului în regiune. Mă refer la „stataliştii” ascunşi, care o fac pe „democraţii”, care vorbesc româneşte, îţi zâmbesc în faţă etc., pe de o parte. Pe de altă parte: nu i-au permis lui George Simion să intre în RM; au ameninţat şi intimidat activişti unionişti, i-au retras nelegitim cetăţenia lui Traian Băsescu (adevărat, Dodon, dar au contribuit şi alţii) şi înşiruirea poate continua.

Stataliştii moldovenişti (anti-români) au repurtat victorie asupra unioniştilor. Şi nu este vorba de „mâna Moscovei”, este trebuşoara „democraţilor” autohtoni.Trădători? Nu, asasini ai speranţelor!Joi, 27 decembrie 2018, în incinta Teatrului Naţional „Satiricus I. L. Caragiale” a avut loc şedinţa în plen a membrilor („deputaţilor”) Sfatului Ţării-2. Un amplu raport de activitate pentru 2018 a membrilor Sfatului Ţării-2 a fost prezentat de dl Nicolae Dabija, preşedintele formaţiunii date.

Activităţi multe, inclusiv ale dlui preşedinte personal (Bravo, dle Nicolae Dabija!), evenimente organizate în comun cu fraţii noştri de peste Prut.La deschidere, în prezidiul şedinţei, un timp oarecare a şezut dl Eugeniu Doga, menţionat în raportul dlui N. Dabija ca autorul unei măreţe opere, consacrate Unirii şi prezentate la Craiova în preajma datei de 1 decembrie 2018.

După care compozitorul s-a ridicat şi a părăsit sala. Între timp mai mulţi vorbitori s-au perindat la microfon, între aceştia şi dna Maria Stoianov. Ceva mai devreme ea anunţase că va candida în circumscripţia electorală nr. 20 Străşeni. La microfon, însă, ea a declarat cum că, mergând la CEC pentru a obţine un formular de integritate, a întâlnit acolo mulţime de lume, „unionistă”, care urca/cobora scările etc. şi că ea, Maria Stoianov „unionista”, se retrage din competiţia electorală.

Atât: se retrage şi gata.Aflăm din presă [2], că tot atunci, vineri, la Străşeni, a avut loc şedinţa Forului Partidului democrat cu ocazia susţinerii candidaturii primului ministru Pavel Filip la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, pe circumscripţia nr. 20 Străşeni. Alături de activiştii de partid PDM, Pavel Filip a fost susţinut de maestrul academician Eugeniu Doga, de maestrul Nicolae Botgros şi de interpreta unionistă Maria Stoianov.

A fi alături de dl Pavel Filip înseamnă a aproba politica promovată de acesta ca reprezentant al PDM. Adică să nu „reuşeşti” în ruptul capului să găseşti miliardul de euro furat din cele trei bănci ale R. Moldova, adică să fii solidar cu el în acţiunea criminală şi dezgustătoare de a expulza din RM şi a da pe mâna regimului autoritar al lui R. Erdoğan profesorii turci de la Liceul „Orizont” din Chişinău, adică să permiţi ofiţerilor SIS să ameninţe activişti unionişti, adică să accepţi „calea a patra” (spre nicăieri) a conducerii PDM etc., etc.

Astfel, intelectuali de vază s-au solidarizat cu puterea coruptă de la noi, promovând-o în continuare. Sunt ei, cei trei, trădători? Nu, ei sunt asasini ai speranţelor noastre; am crezut că ei sunt alături de noi, cei mulţi, de nevoile şi speranţele noastre. Dar n-a fost să fie: ei au ucis orice speranţă.Cele întâmplate la Străşeni prezintă preludiul „operei”.

Ce-i de făcut?

Părerea mea: de întărit sectorul asociativ al Unionismului românesc din RM. De format Autentica Mişcare Unionistă (abreviat – AMU). Mişcare care să aibă un Statut şi un Program de realizat, o Mişcare care să funcţioneze real, formată din membri care se vor aduna în organizaţii locale şi una republicană, conform prevederilor statutare. În situaţia când noi nu suntem disciplinaţi, orice efort în sensul respectării disciplinei trebuie salutat. Membrii AMU vor fi obligaţi să plătească cotizaţii lunare.AMU trebuie să aprobe un Program. Acesta trebuie să prevadă câteva etape, prima fiind formarea structurii republicane a AMU.

După care, următoarea sarcină – promovarea unioniştilor în Parlamentul RM, care să apere şi să promoveze interesele acestor pături de cetăţeni.AMU trebuie să fie conştientă că în perspectivă UNIREA este o problemă românească. În acest sens, AMU va găsi susţinători ai cauzei naţionale în România. Nu la general, ci concret: care partid politic susţine Unirea, care oameni politici susţin această idee etc.?Un aspect important al AMU va fi activitatea şi în UTA Găgăuzia.

Asta pentru că la moment această formaţiune cere protecţia Moscovei, iar Dodon consideră că anume găgăuzii pro-ruşi sunt garantul „statalităţii” RM. Ştim: mulţi concetăţeni de etnie găgăuză au cetăţenie românească şi pledează pentru aderarea RM la UE; noi suntem obligaţi să-i susţinem.

O direcţie importantă va fi direcţia Est: relaţiile cu Ucraina. Se pare că la „înfeudarea” unioniştilor din 2018 o anumită contribuţie au avut-o şi ucrainenii. Asta pentru că aici, în RM, unii cetăţeni, aşa, uşor, fără prea multă responsabilitate, afirmă „Unim Basarabia cu România” sau „Basarabia e România!” şi „uită” că RM nu înseamnă Basarabia. Unele teritorii din sudul şi nordul Basarabiei sunt sub administraţie ucraineană. În condiţiile în care Federaţia Rusă duce un război cu Ucraina, Kievul nu are nevoie de noi complicaţii, venite din partea „unioniştilor” moldoveni.

Noi când spunem „Unire” avem în vedere RM în actualele ei frontiere, cele care oficial ne separă de Ucraina.În timp, AMU trebuie să dobândească ca problema Unirii să intre în agenda de lucru a Bucureștilor. La urma urmei, în 1940, Bucureştiul oficial, fără a opune rezistenţă armată [la ce bun a mai ţinut forţe militare?], regele-dictator Carol al II-lea a cedat teritorii româneşti.

Demult a venit timpul ca elita politică să ia în serios problemele existente şi să le rezolve. Asta înseamnă implicare mai activă în rezolvarea problemelor pan-româneşti, asta înseamnă problema reîntregirii discutată în cancelariile Marilor Puteri, inclusiv – la Moscova etc., etc. Realizarea Unirii poate fi înfăptuită prin fapte concrete, nu prin vorbe.Aşa să ne ajute Dumnezeu!

ANATOL PETRENCU:

Imagini pentru anatol petrencu photos

anatol_petrencu@yahoo.com

[1] Amintiţi-vă de cuvintele lui Vlad Filat, adresate lui M. Ghimpu în şedinţa Parlamentului: „D. Chirtoacă are 600 de dosare penale”; în confruntarea politică este suficient un singur dosar ca să-l dai de-a şuia pe noul lider PL.

[2] https://telegraph.md/eugen-doga-nicolae-botgrosalte-personalitati-au-venit-la-straseni-pentru-a-l-sustine-pe-pavel-filip-pe-circumscriptia-20/

01/01/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | 4 comentarii

Obrăznicia, soră cu mârlănia şi mojicia unor lideri maghiari din Transilvania

Imagini pentru Iohannis si steagul secuilor photos

 

Lanţul obrăzniciilor!

 

Atrăgeam atenţia, de curând, că obrăznicia, soră cu mârlănia şi mojicia unor lideri etnici maghiari, ia amploare, umflându-se, precum celebra broască din fabulă, pe măsură ce ne apropiem de Centenarul Marii Uniri, de la 1 Decembrie 1918, şi al făuririi României Mari. Dovadă pentru confirmarea celor afirmate o constituie şi întâmplările care au avut loc pe timpul vizitei şefului Statului Român, Klaus Iohannis, în judeţele Harghita şi Covasna.

În sala Consiliului Judeţean Harghita, unde preşedintele era însoţit de către preşedinţii consiliilor celor două judeţe, Borboly Csaba şi respectiv, Tamas Sandor, după Imnul de Stat al României, a fost cântat, de întreaga sală, inclusiv cei doi preşedinţi ai consiliilor judeţene, din stânga şi din dreapta lui Klaus Iohannis, imnul aşa-zisului ţinut secuiesc.

Imnul unui ţinut care, de fapt, nu există!
Care a fost reacţia şefului Statului Român, preşedintele Iohannis? „Aveţi voci bune şi puternice!” – a replicat, penibil, acesta, în situaţia aceea neprevăzută, umilitoare. Acest gest ofensator să fie, pentru Iohannis, cum zice, chiar sub forma unei băşcălii, „un semn de respect”?

El, Iohannis, este preşedintele ales al României, nu al unui inexistent ţinut secuiesc! Asta trebuia s-o ştie şi s-o dovedească, în faţa acelui gest ofensator, de mârlănie, preşedintele Iohannis al României!

În faţa neobrăzării, el trebuia să le întoarcă, imediat, spatele prezidenţial, să-i lase acolo, să fiarbă ei în suc propriu, autonomist, şi să plece! Asta merita nesimţirea lor!
Nu a fost suficient gestul acela ofensator, jignitor, pentru un preşedinte de stat. Ca la o comandă, primarul din Miercurea-Ciuc, iredentistul Raduly Robert Kalman, cu origini în rădăcină românească, cunoscut pentru acţiunile lui antiromâneşti, a scos, oferindu-i preşedintelui Klaus Iohannis, „steagul secuiesc”!

Zdreanţa, cârpa aia! Pe ea erau imprimate două date: ziua alegerii preşedintelui şi cea în care Iohannis se afla acolo, în acea zi, în vizită. Cică – zicea Raduly Robert – un cadou! De data aceasta, în faţa insultei, preşedintele Iohannis a trimis după un steag românesc, după Tricolorul României, desfăşurându-l în faţa celor prezenţi, oferindu-l lui Raduly Robert, replicând: „Să nu greşesc, pe undeva, cu steagurile! Acesta-i steagul României”.
Când Tamas Sandor cere, o altă obrăznicie şi mârlănie, autonomie-teritorială, pe criterii etnice, preşedintele Klaus Iohannis îi răspunde, în acelaşi stil timid, molatic:

„Autonomia pe criterii etnice nu este de dorit! La această concluzie s-a ajuns la nivel european!”.

Cam palidă replică, şi de data aceasta. Atunci, când un alt preşedinte, Traian Băsescu, era întrebat, tot prin Harghita şi Covasna, tot despre autonomia teritorială pe criterii etnice, acesta a scos Constituţia, Legea fundamentală a Ţării, şi le-a citit articolul 1: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Apoi, ca să ştie, şi ei, le-a citit şi acel alineat 5: „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”! Deci, obligatorie şi pentru ei, cei care zilnic, de la 1 Decembrie 1918, dau cu târnăcopul demolării la temelia României.

Aşadar, România nu-i stat federal, ci naţional şi unitar, zadarnic tot asudă ei să rupă Statul Român, să-l destructureze, punând într-un real pericol siguranţa naţională!
Cam în acelaşi timp, probabil printr-o înţelegere, Szilagy Zsolt, preşedintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), recurgea, şi el, la o mârlănie minoritară: îi cere lui Klaus Iohannis să fie „moderatorul” dialogului româno-ungar pe tema autonomiei Transilvaniei.

De ce? „Bucureştiul este – zice el – un centru corupt de putere!” În acea scrisoare deschisă, trimisă preşedintelui României, prin care cere acestuia „să iniţieze şi să modereze dialogul despre formele de autonomie”, Szilagy Zsolt spune că „este nevoie de o reformă bazată pe descentralizare, după modelul federal german (…)”, afirmând că „în România, comunităţile etnice sunt considerate «cetăţeni de rangul doi». (…) O reformă care ţine cont de regiunile istorice formate de-a lungul secolelor, regiuni care sunt în stare să se guverneze şi să se autoadministreze. (…) România federală ar fi un stat mult mai eficient, decât statul actual, care este, în continuare, ineficient, centralizat şi corupt”.
Numai că, în spatele unor cuvinte pompoase, sforâitoare, precum „reforme”, „autoguvernare”, „autoadministrare”, folosite, şmechereşte, de Szilagy Zsolt, se ascunde un singur gând, cel ticălos, tutelar, pentru o minoritate: cel al autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, începând cu destructurarea Statului Român, prin federalizare.

Şi se plânge, insul, ca din gură de şarpe, că maghiarii ar fi, în România (ţară dată model în Europa pentru rezolvarea problemei minoritare conform tuturor standardelor), fără drepturi, „doar cetăţeni de rangul doi”.

Adevărul e altul: ei se vor mereu mai egali ca alţii, ca românii majoritari, vor nu drepturi, deoarece au destule, ci supradrepturi şi privilegii! Acesta-i adevărul!
Această bătaie de joc l-a enervat la culme, pe bună dreptate, pe deputatul PMP de Mureş, Marius Paşcan, care consideră scrisoarea lui Szilagy Zsolt, trimisă preşedintelui Iohannis, pentru a iniţia un dialog pe tema autonomiei, drept „o mojicie”, declarând pentru Mediafax: „De fapt, în Transilvania, românii au ajuns să fie trataţi ei ca „cetăţeni de rangul doi”, de către maghiari. Este o mojicie, pur şi simplu, traducând ceea ce spune acest Szilagy Zsolt, ce transmite preşedintelui, transmite României, transmite Capitalei:

«Sunteţi nişte hoţi, nişte corupţi, iar noi vă chemăm să dialogaţi cu noi». (…) Pe de o parte, insultă, el punând nişte etichete deloc onorante şi, mai apoi, cheamă la dialog (…), implicit pe preşedintele României, pentru că şi preşedintele României îi reprezintă pe românii din Capitală, la Palatul Cotroceni. (…) Vedeţi, aşa resuscitare, din când în când, aceleaşi mesaje care, într-un fel sau altul, privesc toate partidele politice care reprezintă maghiarimea din Transilvania, câtă vreme, şi PPMT, şi UDMR, şi Consiliul Naţional Secuiesc, şi celelalte formaţiuni politice ale maghiarimii, toate au un ţel comun: ruperea României pe enclave etnice. Şi se validează, din când în când, această pretenţie teritorială, cu caracter xenofob. (…) Cu certitudine au drepturi egale cetăţenii de etnie maghiară, cu toţi ceilalţi cetăţeni.

Problema este că mai degrabă sunt, «de rangul doi», cetăţenii români. (…) Toată politica pe care o promovează partidele maghiare, PPMT, dar şi UDMR, şi celelalte, este de a separa, etnic, copiii.

Ei sunt învăţaţi să trăiască separat, li se spune că sunt superiori (…), se izolează, ca nu cumva să se infecteze, să nu aibă parte de o infecţie etnică, coabitând în şcoli şi învăţând împreună, respectându-se reciproc”.
O voce puternică, lucidă, a exprimării adevărului şi a conştiinţei româneşti, venind din Parlamentul României!

Românii ar dori să fie cât mai multe astfel de voci, de opinii, în apărarea prevederilor Constituţiei, a integrităţii statale, a siguranţei naţionale!
Este mare nevoie de astfel de intervenţii, de reacţii prompte, din partea parlamentarilor români, deoarece astfel de obrăznicii fac parte din acel „plan de agresare a României pe timp de pace”, autonomiştii teritoriali dorind, cât se poate de clar, dezmembrarea Statului Român, naţional şi unitar!

Guvernanţii români, deputaţii şi senatorii trebuie să înţeleagă, măcar în ceasul al doisprezecelea, că pe aici, prin Harghita, Covasna şi Mureş, mai ales acum, când, la 1 Decembrie 2018, întâmpinăm Centenarul Marii Uniri şi al făuririi României Mari, nimic nu mai este întâmplător.

Iar instituţiile abilitate ale Statului Român, în faţa unor astfel de manifestări antinaţionale, sunt obligate să intervină, pentru respectarea Constituţiei, a legilor Ţării, pentru apărarea integrităţii ei statale.

P.S. Din partea unor braşoveni, deoarece la Braşov au loc meciurile de fotbal ale recent promovatei echipe Sepsi în Liga 1, primim informaţia că, pe timpul desfăşurării întâlnirii, grupul etnic maghiar, care însoţeşte formaţia, debitează nepermise manifestări autonomiste, în numele aşa-zisului ţinut secuiesc! Lanţul obrăzniciilor!

 

Sursa:

 http://www.condeiulardelean.ro 

10/08/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

LECTII DE TUPEU IN MOLDOVA

Tupeu de la Moldova

În ultimul timp ni s-au dat mai multe lecţii de tupeu.

Două dintre acestea au făcut vârf la toate.

Duminică, presa rusă ne-a demonstrat o dată în plus – dacă mai era nevoie – că, între a-şi face datoria profesională şi a face jocurile politice ale Rusiei în ţările din imediata vecinătate, alege varianta cu nr. 2.

Astfel, Agenţia „RIA Novosti” a lansat peste toată Rusia zvonul că la Chişinău a fost creată alianţa de guvernământ de centru-stânga. Portalul „Gazeta.ru” a fost şi mai tranşant, anunţându-şi cititorii că acordul a fost semnat chiar în prezenţa lui Narîşkin…

Mi-am amintit de anul 1992, de luptele de la Nistru şi felul în care noi, moldovenii, eram prezentaţi de aceeaşi presă aproape ca nişte terorişti.

A trecut ceva timp de atunci, dar optica acestor jurnalişti a rămas aceeaşi. A doua lecţie de tupeu ne-a servit-o, ieri, Comisia Electorală Centrală, care a considerat nevalabile cele peste 900 de voturi din străinătate pe foi A4.

Aceasta în condiţiile în care anume aceeaşi Comisie Electorală şi-a dat acordul pentru o astfel de modalitate de votare…

Ce mai, în Moldova tupeul este la ordinea zilei.

  • Un articol de: Tatiana Corai
  • Sursa:Timpul md.

07/12/2010 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: