Principalele teme pe care propaganda rusă le-a adaptat pentru România și care este categoria de români „targetată” de către ruși?

 

 

 

 

 

 

Principalele idei

 

 

# Chiar dacă România este încă rezistentă la asalturile propagandei ruse, sunt totuși anumite aspecte periculoase ce s-ar putea intensifica pe fostul unui apetit aparte al românilor către teoriile conspirației

# Pentru a ajunge mai rapid la publicul din România, strategii Kremlinul se folosesc și de o anumită rețea de website-uri cu „știri alternative” pentru a disemina dezinformări și campanii de propagandă

# Principalele teme de dezinformare online: de la narațiuni anti-americane și „România – colonia SUA”, la anti-NATO – inutilitatea scutului antirachetă și a bazelor NATO, anti-5G, cu discursuri de tip post-colonial și marea conspirație a Occidentului împotriva României

# Chiar dacă propaganda rusă folosește mesaje similare atât la Chișinău, cât și la București, acestea nu-și mențin același nivel de rezonanță ca în R. Moldova.

# Ceea ce ar trebuie să ne îngrijoreze, e că România nici până acum nu a găsit soluții eficiente de a contracara propaganda pro-Kremlin din R. Moldova, limitându-se doar la rolul de „spectator pasiv”.

Cei zece ani de Parteneriat Strategic între cele două state nu au permis soft-power-ului românesc să diminueze influența mediatică rusească.

Dacă e să ne referim strict la temele de dezinformare online, vom constata că ele sunt dinamice și adaptabile contextului local: de la narațiuni anti-americane și „România – colonia SUA”, la anti-NATO – inutilitatea scutului antirachetă și a bazelor NATO, anti-5G, cu discursuri de tip post-colonial și marea conspirație a Occidentului împotriva României (vezi discursul despre blocarea investițiilor și a dezvoltării portului Constanța pentru a nu periclita, chipurile, portul Hamburg, sau a conspirației mondiale a „Plandemiei” cu origini, cum altfel, în Occident).

Actuala criză medicală a arătat doar cât de vulnerabili suntem noi românii ca societate, în fața acestei infodemii și a corona-scepticismului, alimentat în special de teorii ale conspirației spune cercetătorul LARICS, Nicolae Țîbrigan  într-un interviu acordat publicației http://sinopsis.info.ro.

Ultimele s-au dezvoltat la adăpostul numeroaselor mituri urbane, inventate și lansate încă din perioada național-comunismului ceaușist sau pe timpul Revoluției din 1989.

Substratul acestora se află în convingerea personală că nu există hazard și că orice tragedie globală sau națională ar fi creată de o entitate nevăzută pentru a manipula masele – simptome ale problemelor subiacente din cadrul unei societăți.

 

 

 

 

                 PĂPUȘI MATRIOȘKA / UNSPLASH

 

Așa cum spuneam, criza actuală n-a făcut altceva decât să suprasolicite emoțiile de incertitudine și anxietate, mai ales că o parte a publicului (40%) este predispus să creadă în aceste teorii și mituri pentru a-și reduce propriul sentiment al lipsei de control.

Sondajele mai arată faptul că, din punct de vedere socio-demografic, nu putem identifica niciun tip al conspiraționistului. Așa că ipoteza potrivit căreia doar persoanele cu o educație rudimentară și fără o gândire critică dezvoltată ar fi mult mai dispuse să creadă în teorii ale conspirației și dezinformări este una falsă.

De aceea, nu cred că există momentan un anumit profil al românilor targetați special de propaganda rusă.

Putem identifica, în schimb, anumite puncte de presiune, despre care s-a discutat foarte puțin sau aproape deloc în mediul academic sau de specialitate – spațiul informațional și administrațiile locale.

Presa locală din România se confruntă acum cu o criză profundă, în timp ce autoritățile locale au fost cele mai vulnerabile în fața eforturilor propagandei sanitare chineze pe timp de stare de urgență.

E de ajuns să ne uităm la o „hartă” a ajutoarelor medicale oferite de Ambasada Chinei în România, Huawei și diverse asociații chinezești obscure ca să ne dăm seama de viitoarele direcții de acțiune ale propagandei externe din România.

Cu toate că oficial Biserica Ortodoxă Română nu perpetuează, în linii generale, temele anti-occidentale ale Patriarhiei Moscovei, în rândul enoriașilor români de tip conversator, există această tendință de a prelua temele anti-occidentale ale Moscovei. Cum se explică acest lucru?

Aceleași tendințe nu sunt o noutate și nici nu ar trebui să ne surprindă în condițiile în care dinspre acest mediu al conservatorilor ortodocși au venit inclusiv printre cele mai radicale mesaje anti-europene și anti-occidentale.

Este de ajuns doar să ne amintim de site-ul Ortodox.info, blocat inițial de către autorități pentru distribuirea de dezinformări pe tema COVID-19, și care a devenit în scurt timp accesibil de pe un browser alternativ, cu mesaje anti-sistem și anti-occidentale mult mai dure.

Ori, aici putem identifica și un paradox al acestei tipologii de public, radicalizat anti-occidental nu din cauza unor narațiuni externe anti-occidentale, ci din cauza interpretării alternative a politicii vădit pro-occidentale (mai ales pro-americane) a autorităților naționale.

Cu alte cuvinte, enoriașii conservatori nu sunt anti-sistem pentru că sunt anti-occidentali, ci sunt anti-conservatori pentru că sunt anti-sistem.

Fenomenul acesta este unul destul de vechi, și a putut fi evidențiat chiar în perioada interbelică, atunci când mișcarea legionară își pusese bazele tocmai în mitropoliții Basarabiei și Ardealului, în miile de preoți, diaconi, teologi și studenți în teologie, călugări și călugărițe din nordul Moldovei, sprijinindu-l cu entuziasm pe liderul mișcării Corneliu Zelea Codreanu.

Tot acest nucleu religios al „fanaticilor” nu era doar unul antisemit, dar și unul anti-sistem, care respingea democrația deoarece „sfarmă unitatea neamului românesc” pentru că ar fi „în slujba marii finanțe”.

Totuși, temele anti-occidentale lansate de propaganda pro-Kremlin par a fi preluate de enoriașii conservatori mai degrabă din naivitate și inconștiență, decât din convingere, jucând rolul unor „idioți utili” locali, care pur și simplu nu contextualizează și nici nu-și pun problema originii narativelor anti-occidentale.

 

 

 

 

            ILUSTRAȚIE DE JOAQUIM HOCK

 

„Cutiile de rezonanță” (mass-media, grupuri religioase, influencerii) din România ale propagandei ruse sunt stipendiate sau sunt doar „idioți utili” pentru Moscova. Ce părere aveți despre aceste categorii?

Aici Kremlinul acționează cu resurse interne în baza unei cartografieri a resurselor și opiniilor decidenților și formatorilor de opinie locali.

În schimb, pentru a-și atinge propriile obiective în România, Kremlinul preferă să folosească mai multe tipologii de „agenți de influență” (denumiți în studiile de specialitate și „agenți proxy”) – jurnaliști convinși, politicieni cu viziuni eurosceptice, falși experți, sau pur și simplu segmentul de public nemulțumit („perdanții tranziției post-comuniste”), inclusiv intermediarii inconștienți, pentru a forma grupuri de presiune.

Acestea sunt dirijate ulterior să influențeze autoritățile naționale și pentru a submina sistemul democratic. Unii, cum sunt „enoriașii ultraconservatori” despre care am discutat anterior, pot acționa pe post de „idioți utili” fiind convinși că „diavolul nu există”, dacă e să mă exprim mai plastic.

Accesul Kremlinului, pe plan digital, e la nivelul administratorilor de site-uri, asociații și organizații obscure, inclusiv activități cultural artistice sau academice marginale, organizate cu sprijinul Ambasadei Rusiei sau a Centrului Rus de Știință și Cultură, menite să marcheze mai mult prezența opțiunilor pro-ruse sau contestatare în spațiul public, decât să influențeze semnificativ deciziile politice.

Publicitate