Razboiul dintre ARMATA ORDINULUI MORMON si Statele Unire ale Americii

 

Biserica mormona este o organizatie condusa de un profet, 12 apostoli si 5 cvorumuri ale celor 70.

Ea afirma ca adevaratul crestinism aproape ar fi disparut de pe pamânt, atunci când – in 1830 – Joseph Smith, fondatorul Mormonismului si principalul profet al organizatiei, a spus ca  a fost ales de catre Dumnezeu pentru a restaura adevarata religie crestina.

Joseph Smith a primit comunicarile transcedentale de la spiritul numit Moroni, care nu numai ca i-a indicat unde sa gaseasca tablitele de aur (scrise in egipteana reformata) dar i-a indicat si mijloacele necesare (Urim-Thummim) cu ajutorul carora a putut face traducerea tablitelor din limba egipteana in limba engleza.

Traducerea este „Cartea Mormonilor” („The Book Of Mormon”) care descrie evenimente ce s-ar fi petrecut intre anii 600 î.C. si 421 d.C. pe teritoriul USA.

Mormonii cred ca au descoperit America înaintea lui Columb. Ei afirma ca religia lor s-ar fi nascut cu 600 de ani inainte de Cristos.

In anul 421 d.C. profetul Mormon ar fi strâns toate scrierile sfinte si a scris „Cartea lui Mormon”, pe care a îngropat-o.

In anul 1830, profetul Joseph Smith a descoperit-o si a întemeiat actuala biserica. El a anuntat ca toate celelalte biserici sunt apostate si nu au autoritatea de a propavadui sau a boteza.
Conceptele religioase ale Mormonilor sunt cuprinse in asa-numitul ”Cuvânt de intelepciune” care le interzice sa intretina relatii sexuale înainte de casatorie, sa fumeze, sa se drogheze, sa consume bauturi alcoolice, cafea si ceai negru.

Problema mormonilor este că învăţătura lor contrazice, modifică şi adaugă învăţăturii biblice.

 

 

ARMATA ORDINULUI MORMON SE PREGĂTEȘTE SĂ CUCEREASCĂ S.U.A.

 

 

 

 PRIMELE CONFLICTE 

Pe data de 9 iunie 1830 a avut  loc în oraşul Independence, din statul Missouri, SUA, prima Conferinţă a necunoscutei  Biserici Mormone.

Prestigiul fondatorului şi conducătorului ei,  Profetul Joseph  Smith a fost întărit considerabil prin miracolele pe care el le-a făcut aici şi prin elocinţa cu care a vorbit adepţilor.
Smith  era un bărbat chipeş, charismatic, cu  un talent oratoric  excepţional.

Avea capacitatea  uimitoare de a săvârşi miracole şi vindeca în public  oameni suferind de boli incurabile.

El impune Ordinul Mormon în prim planul atenţiei publice instaurând în rândurile acestuia un mod de viaţă aproape comunist şi o disciplină spartană.

Dealtfel, Biserica Mormonă îşi va face un titlu de glorie din  disciplina membrilor ei.
Profetul  a trimis sute de misionari în Europa şi în Australia precum şi în întreaga Americă, reuşind să convertească la mormonism mii de indieni piei-roşii, dar şi locuitori din Anglia şi din Australia pe care misionarii îi aduceau cu ei în statul  Missouri, în oraşul Independence, supranumit Noul Sion.

Profetul Smith reuşeşte un lucru incredibil: să convertească la mormonism şi să aducă sub ascultarea Bisericii Mormone mii de catolici şi de baptişti şi  pe toţi cei cinci mii de protestanţi  evanghelişti campbelitani conduşi de  episcopul Sidney Ringdon(1793-1876), cel care avea să devină una dintre figurile legendare ale Bisericii Mormone.

Aceste victorii şi acest expansionism ideologic  însă vor stârni reacţii de adversitate din partea americanilor.

Faptul că mormonii îşi ziceau “sfinţi” şi practicau poligamia, a accentuat ostilitatea populaţiei. Mormonii au fost atacaţi şi bătuţi.

Populaţia, instigată de pastorii baptişti şi metodişti,  a început să arunce cu pietre în geamurile templelor Ordinului  Mormon.

Şerifii încep să-i persecute pe mormoni şi procedează la inspecţii şi percheziţii ale caselor acestora.

Profetul Joseph Smith şi alţi conducători ai Bisericii sunt arestaţi în mai multe rânduri şi interogaţi, dar după  scurte reţineri sunt puşi în libertate întrucât împotriva lor nu putea fi conceput nici un cap de acuzare.

Totuşi lumea striga să fie spânzuraţi.

Mormonii nu mai sunt angajaţi nicăieri sau li se dau slujbe cu mari rezerve. Pe la colţuri lumea şopteşte că trăiesc în adulter şi în incest.

Toată această prigoană va avea drept rezultat întărirea unităţii Bisericii Mormone. Adică exact contrariul a ceea ce urmăreau autorităţile americane.
Congresul Mormon (Consiliul celor 12 Apostoli), la sugestia Profetului Smith ia hotărârea de înfiinţare a Armatei Mormone, numită şi Legiunea Mormonă, alcătuită din trei regimente de infanterie şi un regiment de cavalerie.
Cu ajutorul corpului său de misionari pe care-i dirijează ca pe nişte “rachete balistice intercontinentale”, Profetul Smith ajunge să controleze în SUA un spaţiu de peste 5000 de kilometri pătraţi, apoi depăşeşte  frontierele lumii coloniale americane, ajunge în ţinuturile de dincolo de Buffalo ale indienilor sioux. Misonarii săi debarcă în Europa, Australia, Asia, Africa.

Pe 8 decembrie 1832 misionari mormoni pun piciorul pentru prima oară în  New York.
Adunarea Sfinţilor controlează întregul stat  Missouri cu principalele oraşe Independence şi Kirkland.

Programul impus de Profet stabileşte ca îndatorire de căpătâi pentru fiecare mormon învăţătura.

Aşa se face că în scurt timp avocaţi şi medici mormoni de prestigiu ori negustori mormoni încep să se impună în faţa populaţiei nemormone americane prin putere, influenţă şi bani.

Ura împotriva mormonilor mocneşte. Conflictul cu statul american nu  este  doar iminent ci şi inevitabil.

 

 

 

LUPTA PENTRU INDEPENDENCE

 

 

 

Începând cu anul 1832 autorităţile din Missouri le cer mormonilor să părăsească orasul Independence  şi declanşează în acest fel criza.
Pentru mormoni oraşul Independence era ceea ce este Ierusalimul pentru evrei sau Mecca pentru musulmani.

Era de neconceput ca ei să părăsească Independence şi Kirkland. În centrul celor două oraşe ei începuseră deja să ridice câte un templu uriaş. Pe urmă se punea problema comunităţii: unde să se ducă zeci de mii de familii, cu copii, bătrâni, femei? Încotro s-o apuce?

Somaţia de a părăsi Independence era un abuz al autorităţilor, dar pe atunci oamenii erau nu doar ignoranţi şi răi, dar şi bănuitori şi cruzi.
Începând cu iulie 1833 la Independence încep mari mişcări de protest contra mormonilor. Incidentele se ţin lanţ. Se declanşează o psihoză antimormonă. 

Copii mormonilor sunt bătuţi şi femeile supuse dispreţului şi dezonoarei publice.

Toată lumea cere ca mormonii să fie scoşi şi mutaţi în afara oraşului ori chiar alungaţi din statul Missouri. Marele Templu Mormon din centrul oraşului Independence, aflat în stadiu final de construcţie, este devastat.

Tipografia mormonă este arsă şi sediului cotidianului mormon STEAUA DE SEARĂ este incendiat şi el.

Congresul Mormon (Consiliul Celor 12 Apostoli) alertează  întregul Ordin Mormon şi declară comunitatea în primejdie.

Armata Mormonă este mobilizată pentru război şi  ridică baricade pe străzi, separând nordul mormon de restul oraşului.

Se dau lupte crâncene cu pierderi grele pentru atacatorii care plătesc scump faptul că nu ştiuseră că mormonii dispun de o armată.

În cele din urmă pe data de 5 noiembrie 1833 se declară armistiţiu. Consiliul Celor 12 Apostoli cere încetarea vărsării de sânge şi acceptă ca Ordinul Mormon să se mute provizoriu   pe celălalt mal al fluviului Missouri în districtul Clay County, urmând ca ei să primească despăgubiri pentru proprietăţile şi bunurile pe care le abandonau în Independence (lucru care nu se va întâmpla).

 

CUM  SE  CUMPĂRĂ  O  ŢARĂ

 

Mormonii nu rămân în Clay Country. În vara lui 1836 ei se mută către centrul statului. De data asta nu mai fac greşeala să se stabilească arbitrar ci cumpără   o suprafaţă de circa 100 de kilometri patraţi unde întemeiază un veritabil stat mormon pe care-l numesc Caldwell County.

Fondează oraşul Far West unde întreaga putere militară, civilă şi judecătorească este în întregime a lor. Oraşul cunoaşte o înflorire fără seamăn.

Curând însă mormonii  vor fi atacaţi şi aici. De data asta de Armata SUA comandată de generalul Atchinson, care mobilizează împotriva mormonilor nu doar pe militari ci şi Garda Civilă Americană, Armata Missouri-ului şi Miliţiile  locale.

Străzile din Far West se transformă în câmpuri de bătaie. Au loc lupte crâncene şi atentate oribile,  jafuri şi incendii.

Legiunea Mormonă reuşeşte să-i respingă pe atacatori şi îi alungă  dincolo de ţinuturile Ondi Ahman, eliberând întregul stat mormon.

În acest timp nici o clipă nu încetează activitatea misionarilor mormoni care duc în paralel războiul lor, aducând în Far West lungi coloane de adepţi convertiţi la mormonism, unii gata înarmaţi.

Profetul Joseph Smith declară că va candida la preşedinţia SUA în 1841 și că va cuceri puterea. Ca atare, spunea el,  mormonii vor cuceri America.

El promite eliberarea tuturor negrilor şi a mulatrilor din lanţurile sclaviei albilor. Promite indienilor piei-roşii revenirea pe pământurile străbunilor lor. Triburi întregi de indieni trec de partea lui Smith.

Misionarii mormoni apucă drumul Americii  Latine, pentru a perfecta alianţa cu Mexicul şi cu celelalte state latino americane, dar din nefericire pentru ei evenimentele se precipită şi nu le mai oferă timpul necesar.

Americanii sunt pur și simplu îngroziți de o astfel de perspectivă. Armata SUA se regrupează şi se îndreaptă din nou cu întăriri  către “Ţara Sfinţilor”.

Armata Mormonă obţine pe front victorii răsunătoare  şi depune eforturi uriaşe, alături de forţele indiene,  încercând să oprească trupele SUA să  atingă graniţele mormone.

 

 

SACRIFICIUL BATALIONULUI  MORMON

 

 

Pe data de 21 septembrie 1838 Armata Guvernamentală a SUA ajunge la punctul de frontieră  Witt şi atacă mica localitate mormonă cu acelaşi nume unde întâlneşte rezistenţa celebrului Batalion al Gărzii Mormone.

Asemenea spartanilor la Termopile, soldaţii din  Batalionul Mormon luptă cu un eroism inimaginabil,  înfruntă la baionetă trupele federale şi realizează contraatacuri spectaculoase chiar sub focul tunurilor inamice.
O unitate  trimisă în ajutorul lor de către Far West nu mai ajunge la ei fiind interceptată de o divizie a armatei guvernamentale şi distrusă. 

Cei 300 de militari ai Batalionului Mormon cad rând pe rând la datorie până la ultimul, după ce reuşiseră să ţină în loc mai bine de zece zile întreaga armată americană. Ei devin primii eroi martiri ai Bisericii Mormone. 

Evenimentul şi devotamentul luptătorilor mormoni  pentru credinţa şi patria lor îi impresionează puternic pe americani, inclusiv pe durul general  Atkinson. Astăzi la Witt,  pe locul crâncenei bătălii se înalţă un frumos monument dedicat memoriei Batalionului Mormon.

 

 

  STALINGRADUL MORMON

 

 

Forturile  mormone din jurul Far West-ului capitulează şi ele rând pe rând. Pe 23 octombrie 1838 Armata SUA, forţele  statului Missouri, Forţele Gărzii Civile Americane şi trupe ale poliţiei americane încercuiesc complet oraşul Far West.

Asaltul general al Capitalei mormone începe imediat. Un torent de foc şi de fier se revarsă asupra Far West-ului care va fi supus timp de o jumătate de an unui bombardament intens şi unui asalt sălbatic.

Mormonii conduşi de Profet vor lupta aici cu un eroism şi un devotament demne de marile momente  ale istoriei universale.

Copii, femei, bătrâni, transformaţi cu toţii în soldaţi vor organiza în Far West  o rezistenţă care a uimit întreaga opinie publică americană.

William Berry, comandantul artileriei  mormone  moare străpuns de o lovitură de sabie.

Generalul mormon Patten cade la datorie  cu pieptul străpuns de gloanţe.

Sub focul tunurilor şi în timpul luptelor de asediu  cad rând pe rând cei mai viteji comandanţi mormoni şi Armata Mormonă suferă pierderi grele. Generalii americani Atkinson şi Clark decretează că mormonii sunt duşmanii SUA şi ai naţiunii americane, că ei au ca scop cucerirea Americii.

Generalii  dau ordin ca “mormonii să fie exterminaţi” şi în baza acestui ordin sălbatic, trupele regulate ale SUA comit masacre îngrozitoare. La Keler 12 mormoni sunt omorâţi cu săbiile. 

La Hauns Mill    27 de  mormoni,  între care şi un băieţel de 11 ani sunt luaţi prizonieri, duşi la marginea taberei şi masacraţi cu baionetele până la unul.

Corpurile celor ucişi au fost aruncate într-un puţ şi acoperite cu pământ.
După o rezistenţă legendară de mai bine de o  jumătate de an, Far West capitulează în aprilie 1839.

Deşi teritoriul Far West-ului şi întreagul ţinut Caldwel County  erau  proprietate privată a mormonilor, generalul Clark  transmite conducerii Bisericii mormone: “Dacă nu plecaţi de aici vă vom împuşca pe toţi!”.

În raportul oficial înaintat Washington-ului,  generalul Clark scrie : “Avem date şi dovezi de necontestat că mormonii sunt organizaţi într-o stuctură suprastatală de tip imperial  şi scopul lor este să cucerească în întregime USA pentru a o supune legilor şi credinţei lor şi unui grup de oameni pe care ei îl numesc Preşedinţie”.

 

 

NAVOO. ULTIMUL IMPERIU MORMON.

 

 

După prăbușirea Far West mormonii pleacă în exod. Ei cumpără o nouă țară, o nouă  întindere de pământ și fondează în 1839 în Illinois orașul Navoo care în scurt timp devine unul dintre cele mia mari orașe ale Americii, rivalizând cu Chicago.

Aici Joseph Smith întărește la maxim puterea Bisericii Mormone, înființează Legiunea din Navoo și pune bazele Armatei Mormone.

După moartea lui Smith reîncep luptele dintre autorități și Biserică. Are loc Marea Rebeliune Mormonă și războiul americano-mormon din 1856-1857.

Mormonii sunt înfrânți și sun conducerea celui de-al doilea profet vizionar, Brigham Young, ei încep Marele Exod Mormon.

Pentru a scăpa de persecuții abandonează țara pe care și-o cumpăraseră, își suie familiile în căruțe,  traversează America de la un cap la altul și după două luni de marș istovitor în care un sfert dintre ei mor datorită condițiilor grele de drum, ajung la Munții Stâncoși, pe malurile Salt Lake (Lacul Sărat) într-un ținut cu adevărat mirific , unde întemeiază o nouă țară și un nou stat al lor: Utah.

Aici se află și acum, templul mormon din Salt Lake City fiind unul dintre cele mai frumoase și impunătoare catedrale religioase din lume.

 

 

 

Templul mormon din Salt Lake City

 

 

 

Istoria credinței mormone este istoria bravurii și a demnității unei comunități care a avut curajul să dea un exemplu în ceea ce privește apărarea propriilor convingeri și care nu s-a temut să ia armele în mâini pentru a da lumii o lecție despre ceea ce înseamnă libertatea de conștiință. America a învățat acest lucru și începând cu 1860 le-a recunoscut mormonilor dreptul de a avea propria lor Biserică.

Astăzi Biserica Mormonă este una dintre cele mai puternice biserici ale lumii.
Este greu de spus cum ar fi arătat SUA astăzi dacă Joseph Smith nu ar fi fost ucis și ar fi câștigat alegerile prezidențiale în 1845.

Ne putem însă imagina că dacă lucrurile ar fi decurs în acest fel astăzi SUA ar fi fost un imperiu mormon condus de un împărat teocratic cu puteri absolute, iar televiziunile lumii ar fi transmis în direct încoronarea unui împărat american la Casa Albă.

 

 

BISERICA MORMONĂ sau BISERICA LUI ISUS HRISTOS A SFINŢILOR  DIN ZILELE DIN URMĂ, este cel din urmă mare ordin militar monahal al lumii, după Ordinul Templier și Ordinul Cavalerilor de la Malta.

Deși se recomandă creștină, este considerată de Vatican eretică.

    Biserica Mormonă a fost fondată de Joseph Smith la 6 aprilie 1830 în SUA, în statul Illinois.  Conducătorii Bisericii Mormone au rang de profeți revelatori și autocrați teocratici (regi).

Primul Profet Revelator și rege teocratic al ei a fost  Joseph Smith care a fost asasinat de către autoritățile din Illinois la vârsta de 39 de ani în închisoarea din Cartagina pe 27 iunie 1844.

Execuția a avut loc prin împușcare și fără să fi existat în prealabil vreo decizie a unui tribunal. Împreună cu el a fost ucis și fratele său, Hyrum. Locul unde sunt mormintele lor sunt necunoscute, dar ei sunt comemorați azi ca fiind cei dintâi martiri ai Bisericii Mormone.

     La momentul asasinării Joseph Smith era candidat la președinția SUA pentru 1845 și promisese să facă din America un regat mormon și un imperiu al libertățiii absolute.

În programul de guvernare dat publicității înscrisese ca prim deziderat eliberarea tuturor negrilor din sclavie, eveniment ce avea să se producă abia peste două decenii după moartea lui, sub președinția lui Lincoln.

Acesta a fost se pare și motivul principal pentru care a fost asasinat.    
    Azi Biserica Mormonă  numără peste 20 de milioane de membri. Are temple ridicate în 52 de capitale şi o putere financiară și economică impresionantă. Sediul central este în Salt Lake City, statul Utah, SUA.

În rândurile ei sunt înregimentați aproximativ 70 000 de  misionari care propovăduiesc doctrina mormonă în peste 160 de ţări ale lumii. Patronează colegii şi universităţi, cea mai cunoscută dintre ele fiind Universitatea Brigham Young, cu 27000 de studenţi.

Candidatul  la președinția SUA, Mitt Romney este mormon și licențiat al acestei universități.
    În Biserica Mormonă nu există cler plătit la nici un nivel. Şeful suprem al Bisericii este Thomas Spencer Momson, Mare Profet, Vizionar și Revelator. Principalele cărți de cult sunt „CARTEA LUI MORMON, DOCTRINĂ ȘI LEGĂMINTE” și „PERLA NEPREȚUITĂ”.

Mormonii moderni, în cadrul așa zisei A Doua Mare Treziri, au adoptat și BIBLIA ca pe o carte de cult. 
 După ce a pierdut  războiul cu SUA şi a semnat capitularea,li s-a interzis să mai deţină forţe armate şi Legiunile Armatei Mormone au fost demobilizate.

În 1878 Biserica a fost silită de Guvernul Federal să renunțe la poligamie și la însemnele de stat (drapel, stemă etc.), moment în care în templele mormone din întreaga lume a fost decretat doliu și drapelele coborâte în bernă.

Biserica mormonă crede că poligamia poate fi ceva bun după moarte.
Deşi biserica oficială a mormonilor a abolit această practică , crede în continuare că principiul divin al mariajului cu mai multe persoane se poate aplica în rai.

În caz de moarte sau divorţ, bărbaţii mormoni îşi pot găsi o nouă soţie şi toate căsniciile cereşti vor fi onorate în eternitate.

Biserica oficială încearcă să se distanţeze de cei circa 40.000 de fundamentalişti mormoni care practică în continuare poligamia în SUA.

 

Biblia ne învaţă şi creştinii ortodocşi au crezut de-a lungul veacurilor in existenta unui  singur Dumnezeu Viu şi Adevărat şi că în afară de El nu mai există altul (Deut.6:4; Isaia 43:10,11; 44:6,8; 45:21,22; 46:9; Marcu 12:29-34).

În contrast, Biserica Mormonă susţine că există mai mulţi dumnezei (Cartea lui Avraam 4:3…), şi că noi, la rândul nostru, putem deveni dumnezei şi dumnezeiţe, într-o împărăţie celestă („Dobândirea unei căsătorii celeste”, pag.130, „Doctrina Mormonă”, pag.321).

De asemenea, mormonii mai învaţă şi că, cei ce ating dumnezeirea vor avea copii spirituali care li se vor ruga şi închina acestora, aşa cum ne rugăm şi ne închinăm noi lui Dumnezeu Tatăl.

Biserica Mormonă învaţă că Dumnezeu Tatăl a fost odată un om ca şi noi care a progresat ajungând Dumnezeu, având acum un trup de carne şi oase („Doctrina şi Legămintele” ; „Dumnezeu însuşi a fost odată aşa cum suntem noi acum şi este un om înălţat, ce şade pe tronul din îndepărtatele ceruri!”.

 Într-adevăr, Biserica Mormonă învaţă că Însuşi Dumnezeu are un Tată şi un străbunic, şi tot aşa până la infinit („Învăţăturile Profetului Joseph Smith”).

Biserica Mormonă învaţă că Isus Hristos este „fratele nostru mai mare care a ajuns progresiv la dumnezeire” după a fost mai întâi procreat ca şi copil spiritual de către Tatăl Ceresc şi o mamă cerească şi apoi, conceput fizic (deci, trupeşte) de către Tatăl Ceresc şi o mamă pământească („Dobândirea unei căsătorii celeste”, pag.129; „Doctrina Mormonă”).

Doctrina mormonă afirmă că Isus şi Lucifer sunt fraţi („Principii Evanghelice”,  „Doctrina Mormonă”).

În România există aproximativ 2000 de români aparţinând de Biserica Mormonă.

 

 

George PANAITESCU/universulromanesc.ro/;  http://www.roportal.ro/discutii/

Publicitate