Din vremea în care autoritățile maghiare din Transilvania intentau procese românilor care purtau cocarde tricolore

 

 

 

 

 Memorandum-ul Transilvaniei a fost o petiţie prezentată în 28 mai 1892 de liderii românilor din Transilvania împăratului Austro-Ungariei Franz Josef, prin care erau solicitate pentru populaţia română drepturi etnice egale cu ale populaţiei maghiare, precum şi încetarea persecuţiilor şi a încercărilor de maghiarizare.   

Autorii au fost daţi în judecată în luna mai a anului 1894, fiind acuzaţi de instigare prin presă Majoritatea inculpaţilor au fost condamnaţi la termene de închisoare de la două luni la cinci ani şi, deşi au fost eliberaţi din detenţie prin amnistitie regală anul următor, rezultatul procesului a diminuat încrederea românilor în Casa de Habsburg şi contribuit la creşterea numărului susţinătorilor unirii Transilvaniei cu regatul România drept singura posibilitate de soluţionare a situaţiei lor.

 

Procesul cocardelor tricolore

 

Sibiu, 27 mai 1894. Un grup de patrioți români condamnați în procesul Memorandumului se întorc în orașul natal.

Sibienii organizează întâmpinarea “osândiților” la gară.

Un grup de domnișoare poartă cocarde tricolore. Un gest ce pare mărunt astăzi, dar care avea să le aducă atunci în fața unui tribunal maghiar.

Articolul următor, publicat în „Universul literar” din 13/25 februarie 1895, reprodus de https://deieri-deazi.blogspot.com/ procesul-cocardelor-tricolore, o să vă convingă că nu era deloc așa : 

 

“Pe pagina I a numărului nostru de azi, dăm portretul domnişoarelor române de peste munţi date în judecata tribunalului din Sibiu.

Ele erau acuzate că cu ocazia plecării acuzaţilor în procesul Memorandului şi a întoarcerii lor la Sibiu au purtat cocarde tricolore şi au făcut demonstraţii politice. Iată numele acelor domnişoare:

Jos la dreapta şi la stânga sunt d-şoarele Eugenia şi Leontina Simonescu; sus la stânga sunt d-şoarele Elena Cunţan, care stă în picioare, lângă dânsa e soră-sa Alexandrina Cunţan; la dreapta e d-şoara Letiţia Roşea.

Pe pag. 4—5 dăm un tablou reprezintând scena procesului, care a avut loc la începutul lunei Decembrie.

 

 

 

 

 

 

 

                                   D-șoarele române  de peste munți…

 

 

 

Pertractarea procesului a început la orele 8 dimineaţa. Sala judecătoriei era înţesată de public român. Se aflau de faţă d-nele: Emilia Tilea, Russu, Popescu, Crişan-Moldovan; apoi d-şoarele: Eugenia şi Lucreţia Popescu, Sabina Brote, Agnes Cristea, Olimpia Neagoe, Tăbăcaru Jurca, Florica Roşea, Bârzea, Mihaiu etc. Acuzatele erau asistate de d. dr. A. Frâncu, avocat.

Procesul a fost condus de d. Graiss, sub-jude. După ce a tălmăcit pe româneşte actele din dosarul procesului, d-sa citeşte §.86 din procedura de drept, care cuprinde dispoziţiunile ce judele poate lua în decursul desbaterii procesului, adică pedeapsa ce dânsul poate da la caz dacă vreunul dintre cei prezenți în sală nu s’ar purta conform regulamentului. 

Procesul verbal se face în limba ungurească.

Judele de instrucţie ascultă întâi pe d-ra Eugenia Simionescu. După luarea stărei civile a acuzatei, judele întreabă:

– Recunoşti că la 27 Mai, când s’au întors de la Cluj osândiţii în procesul Memorandului, ai purtat cocardă tricoloră română, cu inscripţia « Totul pentru naţiune? » Şi de ce ai pus acea cocardă ?

– Da, am purtat tricolorul român, pentru că fiecare naţiune are drept să poarte tricolorul său. Noi îl purtăm în semn de iubire pentru naţiune şi veneraţie pentru martirii cauzei române.

La intervenirea d-lui Dr. A. Frâncu, judele mai întreabă:

– Aţi mai purtat cocardă şi altă-dată, ori numai atunci când aţi întâmpinat la gară pe osândiţi ?

– De la conferinţa din 1893 am purtat într’una şi vom purta şi de aici încolo.

– Prin purtarea cocardei tricolore ai vrut să demonstrezi în contra statului ?

– Nu! Purtând tricolorul român, am vrut să manifestăm pe faţă sentimentele noastre naţionale.

— Ştiut-ai că e oprit să porţi astfel de tricolor ?

— N’am ştiut că e oprit. Chiar dacă aş fi ştiut însă, tot aş fi purtat. Nu recunosc nimănuï dreptul de a mă opri în manifestarea sentimentelor mele naţionale.

 

 

 

 

 

 

 

                Foto: Scena procesului de la Sibiu (https://adevarul.ro/ alba-iulia/povestea-celor-cinci-romance-judecate-sibiu-1895)

 

 

 

 

– Te-au provocat jandarmii să dai jos cocarda?

– Da. N’am luat-o însă, ci am purtat-o la piept, pentru că nici unui jandarm nu’i recunosc dreptul să mă oprească a purta tricolorul românesc.

– Ştiut-ai d-ta că tricolorul românesc coprinde tendinţe contra statului ?

– Nu. Noi socotim tricolorul roman ca ceva sfânt şi’l purtăm la toate sărbătorile naţionale. Aşa şi cu reîntoarcerea de la Cluj a iubiţilor noştri martiri, care acum suferă pentru naţiune.

– Te-ai dus în ziua de 27 Maiu la gară şi ai purtat tricolor cu scop să demonstrezi?

– Nu. M’am dus să salut pe martiri, voind să’mî îndeplinesc astfel o pioasă datorie.

D-şoarele Leontina Simonescu şi Elena Cunţan au depus în acelaş chip. D-şoara Letiţia Roşea observă, că d-sa nu a fost provocată de jandarmi să’şi depună cocarda tricoloră. 

Chiar dacă ar fi provocat’o, d-sa nu ar fi depus cocarda, pentru că nu recunoaşte nimănui dreptul de a o provoca la asta, deoarece tot aşa poate să poarte cocarde din colorile naţiunii sale, precum şi alte naţiuni o fac. D. Teodor Necşa învățător şi locuitor în Tâlmăcel, spune că de-asemeni s’a dus la gară întru întâmpinarea iubiţilor osândiţi pentru cauza română.

Cu ocasiunea aceasta precum şi cu alte ocasiuni festive naţionale a purtat cocardă tricoloră. La întrebarea judelui că avut la a cunoştinţă de dispoziţiunea legei care opreşte purtarea acestor colori, raspunde că a ştiut că legea opreşte purtarea colorilor streine, tricolorul galben-roşu-albastru nu este însă tricolor strein, deoarece acelea sunt colorile noastre ale românilor, locuitorii autochtoni ai acestei țări, mai departe sunt şi colorile Ardealului, ale țărei noastre şi chiar şi capital Ungariei s’a îndrăgit de aceste colori încât şi le-a ales pentru reprezentarea sa.

Nu cunoaşte că prin faptul său a comis vreun delict oprit de lege, deоаrece n’a avut intenţiune decât a’şi manifesta cu această ocaziune solemnă simţul său de bun român. Cere să fie achitat.

După investigaţiunile acestea, judecătorul îi dă voie d-lui dr. Arnos Frâncu, avocat, să’şi rostească pledoaria. A. Frâncu ţine o scurtă, dar foarte energică vorbire de apărare.

După pledoaria d lui Frâncu, la orele 11, judele dă citire hotărîrei aduse de el, în sensul căreia în lipsa celorlalţi acuzaţi  « pertractarea se amână ».

Publicul a părăsit sala în mijlocul însufleţirei entusiaste, despre ţinuta demnă şi românească a d-şoarelor acuzate, care cu aceiaşi însufleţire au fost întâmpinate şi de cei ce n’au putut să intre în sala pertractare ! La poarta judecătoriei, căci înlăuntru a fost oprit, unul dintre tineri a predat în numele tinerimei romane din Sibiu, fiecărei d-şoare acuzate câte un buchet de flori mulţumind pentru curagiul şi ţinuta lor bravă, ce au manifestat şi cu această ocaziune, credincioase fiind devisei: « totul pentru naţiune ».

Procesul a fost amânât pentru o data nedeterminată. În cercurile de peste munţi se crede că acest proces va fi casat…”.

 

 

 

 

                                        Sabina Elena și bentița ei tricoloră

 

 

 

Nu știu care a fost sentința dată la finalul acestui proces. Dar știu că aceste “gesturi mărunte” au contribuit și ele la înfăptuirea Marii Uniri. 

Și nu pot să nu îmi aduc aminte de “gestul mărunt” făcut acum câțiva ani de o elevă din Covasna – Sabina Elena (vă mai amintiți ?) – care a mers la școală purtând o bentiță tricoloră.

Provocatoare…