Pandemia, dragonul chinezesc și noua dezordine mondială. VIDEO

 

 

 

 

DOSARE ISTORICE. UNIUNEA SOVIETICĂ A FOST PRINCIPALUL INSTIGATOR AL CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

 

 Foto: STALIN  ŞI HITLER

STALIN – ADEVĂRATUL INSTIGATOR AL CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. 

 

Istoria lumii are încă numeroase evenimente neelucidate…

În condiţiile în care istoricii şi cercetătorii din diferite domenii ne dezvăluie amănunte dintr-o lume veche de mii de ani, cum e posibil ca evenimente cruciale din istoria contemporană să nu fie desluşite integral?

De ce opinia publică este în continuare minţită şi dezinformată?

Unul din marile secrete ale istoriei contemporane este şi acela al cunoaşterii adevăratului instigator al celui de Al Doilea Război Mondial.

 

HITLER 

 

 

În octombrie 1918, un anume Adolf Schicklgruber (Hitler, după numele de fată al mamei lui) se făcea remarcat prin talentul oratoric.

Ocultist şi esoterist, acesta a aderat la organizaţia ce va întemeia DAP (grupul de activitate german), din care mai târziu  se vor naşte NSDAP (Partidul naţional socialist german) şi SS- ul.
„Încă de la 20 de ani (afirmă Theodor Morell, doctorul său), Hitler a fost înclinat spre misticism şi lua droguri. 

De altfel, în ultimii 6 ani ai vieţii sale, Hitler lua curent stupefiante şi calmante.
Pe 29 ianuarie 1933, Adolf Hitler este numit cancelar al Germaniei, iar pe 27 februarie a fost înscenată incendierea Reichstagului, care a dus la interzicerea partidului comunist.

Momentul instaurării oficiale a dictaturii naziste a fost data de 24 martie 1933, când a fost adoptată legea care acorda guvernului lui Hitler puteri depline.

Prin decesul preşedintelui Reichului, mareşalul Hindenburg, la 2 august 1934, Adolf  Hitler a preluat prin decret funcţia de preşedinte.

Noua ideologie nazistă se va impune total în Germania, iar lui Hitler îi era deschis drumul spre dictatură.
În noiembrie 1933, Statele Unite au recunoscut guvernul sovietic.

 Încă de la începuturile instaurării dictaturii, Hitler a fost preocupat de dezvoltarea rapidă a armatei germane,şi în acest scop a colaborat strâns cu Stalin.

De asemenea Statele Unite şi Germania au pus la cale o „nouă ordine” în „lume”, vârful de lance fiind Germania lui Hitler.
Aşa se face că nazismul german şi fascismul lui Mussolini, au ajuns la putere prin susţinerea generoasă a Marii Finanţe Mondiale şi a Statelor Unite ale Americii, care se vedeau ameninţate de mişcările şi revoluţiile socialiste propagate de Uniunea Sovietică.

În 1940, înainte de a fi asasinat, Troţki va scrie : „Fascismul este continuarea capitalismului, o tentativă de prelungire a vieţii capitaliste prin mijloacele cele mai bestiale şi cele mai monstruoase.
Capitalismul a putut recurge la fascism (şi la nazism-n.n.) numai pentru că proletariatul nu a reuşit să înfăptuiască, la timp, revoluţia socialistă”.

După Primul Război Mondial, forţele armate ale Germaniei au fost drastic reduse, iar pe întregul teritoriu au fost desfiinţate poligoanele şi terenurile de pregătire militară.

Cadrele militare germane nu s-au pregătit pe teritoriul lor, ci…pe teritoriul Uniunii Sovietice.

Stalin le-a facilitat ofiţerilor şi subofiţerilor nemţi toate condiţiile de instruire : le-a pus la dispoziţie terenuri de pregătire şi poligoane de tragere, ofiţerii germani urmau cursuri de specialitate şi absolveau instituţii militare în Uniunea Sovietică, iar piloţii germani se instruiau pe avioanele de luptă sovietice.

Pe atunci,Uniunea Sovietică producea cele mai performante şi puternice tancuri din lume, iar Stalin le-a facilitat germanilor pregătirea pe aceste tancuri.

Mai mult, le-a dat acces liber în uzinele producătoare de armament greu, le-a pus la dispoziţie artileria.
Se pune întrebarea : de ce Stalin nu a precupeţit nici mijloacele nici forţele de care dispunea pentru a sprijini renaşterea militară a Germaniei ?

Răspunsul este deosebit de simplu: trebuiau create condiţiile pentru declanşarea unui război mondial în urma căruia el să pună stăpânire pe Europa…

Înainte de a trece la tratarea problemei propuse, este important răspunsul la întrebarea: cine a declanşat cel de Al Doilea Război Mondial?

Majoritate istoricilor vor răspunde: Hitler.

Ei bine, nu e aşa!

ISTORIA ÎNCEPUTULUI CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL VA TREBUI RESCRISĂ.

 

Foarte multe materiale şi lucrări care tratează tema originilor celui de-Al Doilea Război Mondial confirmă  concluzia cotidianului francez „Liberation”:

„Toate intuiţiile noastre în ce priveşte Moscova şi-au găsit confirmarea: ei au declanşat cel de al doilea război mondial!” Incredibil, nu?

La rândul său, şi publicaţia elveţiană „Tribune de Geneve” arăta că: „Până la Suvorov (agent secret de frunte al GRU), spionul militar sovietic care a dezertat   şi a scris două cărţi extraordinare, „Cenuşă sub epoleţi” şi „Spărgătorul de gheaţă”în care dezvăluia rolul de primă mâmă jucat de URSS în declanşarea războiului mondial.
„Istoria a fost bulversată…” (Times) şi „Toate tabuurile au fost sparte.

Suvorov ne spune clar: nu ştiţi nimic” (Stern).

Uniunea Sovietică a participat la cea mai mare conflagraţie mondială din 1939, încă din prima zi.

Cei interesaţi, mistificatorii comunişti, au creat legenda „atacului de către Germania nazistă” şi…de aici a început „Marele Război pentru Apărarea Patriei” şi „Lupta pentru eliberarea ţărilor de sub ocupaţia hitleristă”…

 

STALIN RECUNOŞTEA: DE VINĂ NU ERA GERMANIA!

 

La întrebarea: Cine a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial?, răspunsul este unanim: Germania nazistă, care la 1 septembrie 1939 a invadat Polonia, dar nenumăratele documente de arhivă, mărturiile combatanţilor, analiza minuţioasă a acţiunilor de luptă, scot în evidenţă un lucru uluitor: adevăratul instigator al celui de-al Doilea Război Mondial a fost Uniunea Sovietică, respectiv Stalin şi serviciile secrete ale Uniunii Sovietice !

La 18 septembrie 1939, printr-o notă oficială, Guvernul sovietic acuza că cea care se face vinovată de izbucnirea războiului este Polonia.
Iată în continuare un document inedit:
„Redactorul Pravdei s-a adresat tovarăşului Stalin cu întrebarea:

„Cum apreciază tovarăşul Stalin informaţia agenţiei Havas despre „cuvântarea lui Stalin”, care zice-se, ar fi fost rostită în „Biroul Politic la 19 august” şi unde şi-ar fi exprimat ideea că „războiul trebuie să continue cât mai mult se poate, pentru a fi epuizate părţile în conflict ?”.
Tovarăşul Stalin a transmis următorul răspuns:

„Această informaţie a agenţiei Havas, ca şi multe altele ale acesteia, reprezintă o minciună. Fireşte, nu pot să ştiu în ce cafe-şantan a fost fabricată această minciună.

Dar oricât ar minţi domnii de la Havas, nu pot nega următoarele:
a)nu Germania a atacat Franţa şi Anglia, ci Franţa şi Anglia au atacat Germania, luându-şi asupra lor responsabilitatea pentru acest război;
b) după primele acţiuni militare, Germania s-a adresat Franţei şi Angliei cu propuneri de pace, iar Uniunea Sovietică a sprijinit sincer propunerile de pace ale Germaniei, „căci ea a considerat şi continuă să considere că încheierea cât mai curând posibilă a războiului ar uşura în mod radical situaţia tuturor ţărilor şi popoarelor”;
c) cercurile conducătoare al Angliei şi Franţei au refuzat în mod grosolan propunerile de pace ale Germaniei, la fel şi încercările Uniunii Sovietice de a se ajunge la o grabnică încheiere a războiului.
Acestea sunt faptele
Ce argumente aduc, împotriva acestor fapte, politicienii de la cafe-şantan, de la agenţia Havas?
I.V.Stalin” 
Iată însă că la 5 mai 1941, într-o cuvântare secretă, ţinută în faţa absolvenţilor Academiei militare, Stalin numea un alt vinovat: Germania   .
La sfârşitul războiului, Stalin lărgea cercul „vinovaţilor”, afirmând că Al Doilea Război Mondial a fost declanşat de toate ţările capitaliste, inclusiv Suedia şi Elveţia.
Principlaul istoric al Armatei Sovietice, generalul-locotenent P.A.Jilin, declara:

„Vinovaţii războiului nu au fost numai imperialiştii Germaniei, ci ai întregii lumi”.
În spatele tuturor acestor declaraţii,propaganda sovietică şi acum cea rusă  au ascuns şi ascund, în continuare, rolul lor de instigatori ai războiului şi au mistificat şi continuă să mistifice istoria.

 

 

 

 

„FĂRĂ STALIN, N-AR FI EXISTAT HITLER”

 

 

După moartea lui Lenin, Stalin a făcut-o pe modestul,deşi cuvintele lui Lenin pe patul de moarte despre Stalin care „a concentrat deja în mâinile sale o putere imensă” spun totul.

Fiind viclean,nu s-a căţărat de la început la putere. A fost preocupat să-şi consolideze puterea personală, după care, în alianţă cu Zinoviev şi Kamenev,l-a îndepărtat de la putere pe Troţki.

Apoi,în alianţă cu Buharin, îi îndepărta pe primii doi, pentru ca mai târziu să-l elimine şi pe acesta.

Folosindu-se de Iagoda, Stalin înlătura de la putere generaţia cekiştilor lui Dzerjinski, pentru ca apoi, cu sprijinul lui Ejov, să-l îndepărteze şi pe Iagoda. În cele din urmă, s-a sprijinit pe criminalul Lavrenti Beria – „Sabia Revoluţiei”, cu care va forma celebrul „tandem al morţii”, care are la activ mai mulţi morţi decât Hitler.

Încă din 1927, Stalin declara că al doilea război imperialist este inevitabil şi că drept urmare, inevitabilă este şi intrarea Uniunii Sovietice în război.

„Noi vom intra, dar vom intra ultimii, ca să punem pe talerul cântarului greutatea care să atârne cel mai greu”.

Pe Stalin, cel mai bine l-a înţeles şi descifrat Lev Troţki. Şi nu a făcut nici un secret din aceasta.

El ştia cel mai bine ce se înseamnă comunismul şi Armata Roşie şi îl cunoştea cel mai bine pe Stalin.

Activitatea sa era deosebit de laborioasă: autor al revoluţiei comuniste, făuritor al Armatei Roşii, reprezentantul sovietic la convorbirile de pace de la Brest, şi primul conducător al diplomaţiei sovietice.
Dacă nici un lider occidental şi nici Hitler nu l-au înţeles pe Stalin şi politica sa ascunsă, Troţki a fost primul care i-a înţeles locul.

În 1936 el  spunea: „Fără Stalin n-ar fi existat Hitler, n-ar fi existat Gestapo!”, iar în noiembrie 1938 mărturisea:

„Stalin a dat mână liberă lui Hitler şi adversarilor săi şi a împins Europa în război”.

Aceste cuvinte erau spuse când Stalin nu dăduse încă directiva de pregătire a cotropirii Poloniei.

„REPUBLICA SOCIALISTĂ SOVIETICĂ MONDIALĂ

 

În sprijinul afirmaţiei că Stalin dorea declanşarea unui război în Europa, după care „să treacă la eliberarea ţărilor cucerite”,venea şi „Declaraţia de constituire” a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste – (URSS),care prevedea că este primul pas în crearea Republicii Socialiste Sovietice Mondiale.

În  Declaraţie se prevedea ca numărul de republici să se extindă până când întreaga lume va intra în componenţa URSS.
Pentru a-şi atinge scopul – declanşarea unui război în Europa -,începând din 1927, Stalin şi-a concentrat eforturile în două direcţii.

Pe de o parte, sprijinea Germania pentru a deveni o mare putere militară, iar pe de altă parte a început industrializarea URSS-ului pe cincinale şi pregătirea Armatei Roşii pentru acţiuni exclusiv ofensive.

Anterior am specificat cum a sprijinit pregătirea cadrelor militare germane.

..Şi acum trebuie pusă întrebarea firească : dacă Stalin ar fi dorit cu orice preţ pacea,de ce a sprijinit renaşterea militară a Germaniei ?”

Răspunsul vine de la sine : cunoştea spiritul revanşard al Germaniei şi a pregătit-o, alături de Statele Unite împotriva Europei.

Iar după ce a pregătit-o, a desfăşurat o acţiune diabolică pentru ca, în fruntea ei, să ajungă  liderul fanatic şi nebun : Adolf Hitler.

O teorie absolut falsă,frecvent vehiculată de analiştii militari şi căreia i se dă credit şi în zilele noastre este că la declanşarea Războiului Al Doilea Mondial Uniunea Sovietică avea o armată slab dotată şi prost instruită…
Pentru victoria comunismului în URSS şi dotarea Armatei Roşii cu tehnică de luptă de ultimă generaţie, o contribuţie hotărâtoare şi-au adus-o Statele Unite.

Pentru aceasta, între cele două ţări s-a desfăşurat un „comerţ paşnic”,în baza programului de asistenţă cunoscut sub numele de Land Lease, prin care Armatei Roşii i s-au furnizat armament şi tehnică de luptă în valoare de peste 11 miliarde de dolari.

Acest program a servit drept scop pentru a înstrăina o parte din tehnologia militară americană. Generalul John R.Deane,secretarul şefilor de Stat-Major de la Washington pe toată durata războiului a afirmat :

”Politica noastră era să punem la dispoziţia Rusiei orice nouă descoperire în domeniul electronicii sau în alte domenii. În fiecare lună primeam o listă revăzută cu echipamente militare americane secrete despre care putea fi informată Rusia…Nu am pierdut nici o ocazie de a furniza Rusiei echipament,arme sau informaţii”.

Trebuie precizat că la 2 februarie 1934, preşedintele Franklin Delano Roosevelt, printr-un ordin al executivului, a creat Banca de Import-Export pentrua garanta creditele comerciale acordate altor ţări,în special Uniunii Sovietice.

Pe lângă aceasta,banca era împuternicită să acorde împrumuturi. În acelaşi timp, băncile particulare au primit aceeaşi împuternicire.

Toate trebuiau să sprijine Uniunea Sovietică în a achiziţiona orice bunuri produse de industria americană.

Chase Mnhattan,controlată de familia Rockefeller,a fost prima care s-a implicat în acest gen de operaţiuni financiare.
În cadrul programului amintit, Statele Unite au dat sovieticilor 20.000 de avioane de toate tipurile, 400.000 de camioane, 800.000 de tancuri,fără a mai enumera întregul armament,alimentele şi medicamentele.

Au mai fost vândute echipamente de comunicaţii, radiogoniometre, radio-locatoare,tehnologiile pentru fabricarea diferitelor tipuri de avioane .

Organizaţia Inginerilor Americani a construit câteva aeroporturi în Uniunea Sovietică. Relaţiile dintre cele două state au fost permanente şi foarte strânse.

Omul de legătură din partea americanilor a fost maiorul Racey Jordan, iar din partea sovieticilor colonelul Anatoli Katikov.
Un inginer american a fabricat avionul de vânătoare MIG-15,care funcţiona cu un motor construit de firma Rolls Royce din Marea Britanie !

MINISTERUL APĂRĂRII AL URSS SE PREGĂTEA…DE ATAC

Năpustindu-se asupra democraţiilor occidentale, Hitler i-a dat lui Stalin dreptul moral de a declanşa „Eliberarea Europei”.

Istoricii sovietici au scris mii de lucrări, cărţi şi documentare de istorie. Însă în nici una nu amintesc şi nu explică de ce Stalin, încă din 1927, a început construirea unei tehnici de luptă cea mai performantă pentru acele timpuri.

Şi era destinată exclusiv pentru acţiuni ofensive, nicidecum celor de apărare…
Pentru dotarea Armatei Roşii, Stalin a acordat o atenţie deosebită industriei de armament greu, în special tancuri şi artilerie.

Acest aspect reiese clar şi din informarea pe care colonelul german Heinz Guderian a făcut-o după ce Stalin i-a înlesnit să viziteze uzina de locomotive din Harkov, în 1933.

În afară de locomotive, colonelul german a remarcat că uzina respectivă avea şi o „producţie secundară”: producea 22 de tancuri pe zi!!!

Voi insista puţin asupra caracteristicilor ofensive ale tancului respectiv – marca BT (bistrohnâi tank – tanc rapid): viteza 100 km/h, autonomie de deplasare 700 km, forţarea râurilor adânci pe sub apă; pe drumuri de ţară se deplasa pe şenile iar pe şosela i se scoteau şenilele şi înainta pe roţi.

Se ştie că starea drumurilor în Uniunea Sovietică era foarte proastă, iar autostrăzile erau inexistente. Nici ţările vecine, în special cele din apus, nu stăteau mai bine la acest capitol.

De aici, reiese clar că BT-urile au fost create doar pentru acţiuni pe teritoriul statelor din Europa Centrală şi de Sud, unde puteau fi folosite la maximum.

Folosirea lor era posibilă pe teritoriul Uniunii Sovietice doar pe şenile, ceea ce îi îngreuna performanţele. De fapt, când Hitler a atacat URSS, aceste tancuri au fost abandonate.
Reiese că, încă din 1933, Armata Roşie poseda cel mai performant tanc din lume.

Dacă în 1933 o singură uzină producea 22 de tancuri pe zi, cititorul poate face o socoteală aproximativă. Hitler a început războiul având 3.195 de tancuri, adică mai puţin decât producea uzina din Harkov în jumătate de an, în timp de pace.  

Concluzia: Europa trebuia azvârlită în război, pentru ca, apoi, Uniunea Sovietică să intervină în forţă pentru instaurarea comunismului.

Dacă astăzi există posibilitatea ca aceste lucruri să fie aduse la cunoştinţa opiniei publice, rog cititorii care nu sunt de acord cu ele să-i lase pe comuniştii ruşi să se apere.

Deoarece, prin prisma faptelor prezentate, precum şi a celor care vor urma, cei mai mari călăi ai lumii au fost Stalin şi marii comandanţi militari sovietici.
Mai trebuie să specific că Uniunea Sovietică a fost prima ţară din lume ce a produs tancuri plutitoare, care, într-un război de apărare, nu trebuie să plutească.

Ele sunt destinate doar acţiunilor ofensive. Şi aceste tancuri, la începutul războiului, au fost abandonate.
După sfârşitul războiului, Stalin a afirmat de mai multe ori că şi în ceea ce priveşte performanţele avioanelor sovietice,aviaţia stătea rău. Mistificatorii comunişti au afirmat :

”Da, aveam destule avioane,dar erau de calitate proastă. Cele fabricate înainte de război nu pot fi luate în considerare,deoarece erau îmbătrânite,fără performanţă”.
Dar să vedem care era realitatea relatată de pilotul britanic Alfred Price :

”Cel mai puternic dintre avioanele de vânătoare de serie din lume era,în septembrie 1939,distrugătorul rus I-16,al constructorului Polikarpov…La puterea de foc, I-16 depăşea de două ori avionul Messerschmidt-109E şi aproape de trei ori avionul Spitfire.

Dintre toate avioanele de vânătoare de dinainte de război, I-16 era unic, în sensul că numai el avea apărătoare blindate în jurul pilotului.

Cei care cred că, înaintea celui de-al doilea război mondial, ruşii erau nişte mujici înapoiaţi şi că au evoluat ulterior prin folosirea experienţei germane,trebuie să ţină seama de fapte” .

„La toate acestea,trebuie adăugat că,în august 1939, avioanele de vânătoare sovietice foloseau pentru prima oară în lume, rachete în situaţii de luptă.

Şi încă un fapt : constructorii sovietici au creat unicul avion din lume cu carcasa blindată,un adevărat tanc zburător, numai IL-2 avea opt proiectile cu reacţie de mare putere, fapt ce satisface orice standard de calitate”. 

 Stalin dăduse ordin constructorilor să fabrice avioane pentru situaţia în care nici un avion de vânătoare al inamicului nu va reuşi să se înalţe în aer. Deci,se pregătea de război.

La începutul războiului în dotarea aviaţiei militare americane se afla cel mai bun avion militar de transport din lume – celebrul S-47.

Schiţele avionului au fost transmise specialiştilor sovietici care au construit nu mai puţin celebrul LI-2.

Acest avion era destinat pentru transportul trupelor de desant aerian. Se ştie că acestea,prin excelenţă,sunt destinate pentru acţiuni ofensive,în special pentru cucerirea unor obiective strategice în adâncimea inamicului.
Pregătindu-se pentru război, în 1936 Hitler a înfiinţat trupele de desant aerian, iar la declanşarea conflagraţiei mondiale, numărul militarilor din aceste trupe era de 4.000.

Tătucul  Stalin a fost mai grăbit. El a înfiinţat aceste trupe în 1930,iar la începutul războiului Armata Roşie avea peste 1 milion de paraşutişti  perfect instruiţi, însă, după ce Hitler a atacat Uniunea Sovietică, Stalin nu a putut folosi aceste trupe, pentru că,într-un război de apărare, este imposibil să fie folosiţi atât de mulţi paraşutişti desantişti.

La izbucnirea războiului, ele au fost transformate în unităţi de infanterie.

Nefiind obişnuiţi cu luptele de apărare, au învăţat noile tehnici de luptă din mers. Nemţii i-au măcelărit,pur şi simplu…

Din timp, Stalin a ordonat constituirea mai multor armate de şoc şi supra-şoc, care constituiau Primul Eşalon Strategic şi aveau în componenţă 170 de divizii, fiecare cu misiuni precise.

Spre exemplu, Armata a 9-a de supra-şoc a primit misiunea să „elibereze” Basarabia în iunie 1940.

 

 

 

„PERIOADA PREBELICĂ” CU…BELICOASA ARMATĂ ROŞIE

Unul dintre secretele cele mai straşnice păzite de mistificatorii comunişti ai istoriei, şi care are regim de „secret de stat”, este data intrării URSS în cel de Al Doilea Război Mondial.

Şi, ca să ascundă adevărul, au pus în circulaţie o dată absolut falsă:  La 22 iunie 1941, când armatele germane au atacat Uniunea Sovietică „Noi trăiam în pace, dar ei au năvălit peste noi”, au spus şi repetă aceşti falsificatori şi, din păcate, această dată este universal recunoscută.

Dacă ar fi să-i dăm crezare, ar rezulta că nu Uniunea Sovietică a început cel de Al Doilea Război Mondial, ci a fost antrenată cu de-a sila în marea conflagraţie mondială. Iar pentru ca această dată să intre în conştiinţa tuturor, falsificatorii sovietici au inventat doi ani de „perioadă prebelică”, care au precedat data de 22 iunie 1941.

Dar să vedem ce s-a întâmplat în aceşti doi ani ai „perioadei prebelice”, în care minciuna este foarte uşor de demascat, chiar prin atitudinea URSS, deoarece, în această perioadă, TOŢI VECINII EUROPENI AI UNIUNII SOVIETICE AU DEVENIT VICTIMELE AGRESIUNII SOVIETICE.

Cum poate fi numită o ţară care cotropeşte alte ţări? Cum poate fi denumită o ţară care, prin ultimatumuri, sub ameninţarea războiului, pretinde teritorii de la un alt stat?

Ei bine, URSS a recurs la toate acestea  în cei doi ani ai „perioadei prebelice”. Cine mai poate afirma atunci că Uniunea Sovietică a intrat în război abia pe 22 iunie 1941?
Precizare necesară: în jurisdicţia internaţională ultimatumul este considerat declaraţie de război.

În septembrie 1939, URSS se declară ţară neutră. Şi imediat intră în „perioada prebelică” Când cucereşte teritorii sau ia cu japca, sub ameninţarea cu declanşarea războiului, alte teritorii care vor însuma o populaţie de peste 23 milioane de oameni.

Se cheamă neutralitate aşa ceva? În această perioadă şi România a avut de suferit mari amputări teritoriale.
În ţările cucerite ori luate cu japca, s-au petrecut crime de război şi scene de coşmar înfiorătoare.

Sunt ucişi zeci de mii de ofiţeri şi soldaţi din ţările ocupate. Floarea intelectualităţii, sute de mii de persoane sunt trimise în Siberia. Are loc o adevărată purificare etnică.
Deschiderea, pentru scurt timp, a arhivelor ex-sovietice, după 1990, a permis cercetătorilor „Imperiului Răului” o primă sondare, pe bază de documente, a adevăratelor dimensiuni ale represiunii comuniste.

Abia în 1989, Sovietul Suprem al URSS a acceptat în sfârşit să recunoască „ilegalitatea criminală a actelor barbare comise în regimul stalinist, faţă de popoare întregi, masiv deportate”.

În aprilie 1936, în decurs de doar trei zile, 36.000 de polonezi din zona frontalieră a Ucrainei au fost deportaţi în Kazahstan. În august 1941, un milion de etnici germani, descendenţi ai coloniştilor germani, instalaţi încă din secolul XVIII, în regiunea Volga, Tul, Krasmodar şi Stavropol, au fost de asemenea deportaţi toţi în Kazahstan.

Numai la această operaţiune au participat 80.000 de militari din trupele NKVD-ului. Această deportare a avut loc sub pretextul că, „populaţia etnică germană ascunde în sânul ei zeci de mii de sabotori şi spioni gata să răspundă la primul apel al lui Hitler” (astfel de deportări în masă vor avea loc şi în anii următori ai războiului: numai în noiembrie 1943 şi mai 1944, sub pretextul că ar fi „colaborat masiv cu ocupantul nazist”, cecenii, inguşii, tătarii din Crimeea, karatciaii, balkarii şi kalmucii vor fi deportaţi în Siberia, Kzahstan şi Ural).
Unul dintre cei patru „cavaleri ai Apocalipsei” acţionează acum în Europa.  Cel de al doilea este „neutru” şi a inventat doi ani de „perioadă prebelică”.
De ce se spune că URSS a intrat în cel de Al Doilea Război Mondial pe data de 22 iunie 1941?

Toată lumea ştie că atunci când Hitler a atacat Polonia, Uniunea Sovietică nu a stat „neutră”: a invadat Polonia prin răsărit.

Militarii polonezi, au trebuit să lupte cu soldaţii germani şi cu soldaţii sovietici, dar URSS  era declarată de propagandă – „neutră”.

 Când Germania a atacat Norvegia, s-a considerat un act de război, dar când Uniunea Sovietică a cotropit cele trei Ţări Baltice s-a spus că „a ajutat proletariatul din aceste ţări”.

Un singur ordin este elocvent în acest sens. În noaptea de 17 septembrie 1939, conducerea NKVD a dat următorul ordin:

„În dimineaţa zilei de 17 septembrie 1939, Armata Frontului Bielorus va trece la atac, cu sarcina da a da ajutor muncitorilor şi ţăranilor Bielorusiei, care s-au ridicat…” Deci, Armata Roşie şi NKVD au dat „ajutor”. În rest…urmările sunt cunoscute.

Tot ca ţară „neutră” şi în „perioada prebelică”, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda, dar nu s-a considerat că a fost un act de război!!!
Şi un lucru foarte interesant. În această „perioadă prebelică”, Armata Roşie a suferit şi înfrângeri masive (în special în Finlanda), pierzând sute de mii de oameni.

Despre toate acestea nu se vorbeşte nimic. Oare de ce? Şi atunci, de ce se consideră că data de 22 iunie 1941 marchează intrarea în război a Uniunii Sovietice?
Minciuna istoricilor mistificatori  merge şi mai departe. Ei susţin că, în 2 perioada prebelică” , Armata Roşie a acţionat (atenţie: NU A LUPTAT) pentru „întărirea graniţelor vestice”.

O minciună ordinară! Împotriva cui trebuia Stalin şi conducătorii militari să-şi întărească securitatea graniţelor vestice? Împotriva lui Hitler, desigur.

Avea Uniunea Sovietică la acea dată graniţă comună cu Germania, pentru a se teme că aceasta o va ataca prin surprindere? O altă întrebare la care răspunsul este un categoric NU.

Toţi vecinii URSS erau neutri şi nici vorbă să jinduiască măcar la o palmă din stepa rusească. Atunci? Dacă se vorbeşte aşa despre Stalin, de ce Hitler, care a ocupat ţările vecine, este considerat un cotropitor şi declanşatorul celui de Al Doilea Război Mondial?
În lucrarea amintită, Suvorv scrie:

„22 iunie este, pur şi simplu, data începerii ofensivei forţelor armate ale unui stat împotriva forţelor armate ale altui stat, părţi aflate deja într-un război la care ambele state participau de mult”.
Prin prisma celor de mai sus, haideţi să nu mai considerăm Uniunea Sovietică drept o victimă inocentă, care a intrat în cel de Al Doilea Război Mondial pe data de 22 inie 1941!

Şi haideţi să aducem un prinos de recunoştinţă Poloniei, stat desfiinţat de patru ori în istoria sa, care s-a împotrivit eroic înaintării Germaniei spre Răsărit. Deci, a apărat Uniunea Sovietică. Drept recunoştinţă, aceasta a atacat-o pe la spate…

STALIN ŞTIA PRECIS CÂND VA ÎNCEPE RĂZBOIUL

 

Istoria celui de Al Doilea Război Mondial nu trebuie scrisă începând cu data de 1 septembrie 1939 sau 22 iunie 1941, ci din ziua în care Stalin a decis să înceapă războiul.

Data la care are loc şedinţa Biroului Politic, în care s-a luat hotărârea de a se duce la îndeplinire planurile lui Stalin de „eliberare a Europei”:

„Să atragi Europa în război, rămânând tu singur neutru, apoi, când adversarii se vor epuiza unul pe celălalt, să arunci pe balanţa cântarului întreaga putere a Armatei Roşii”.
Încă din 1927, la şedinţa deschisă a C.C., Stalin a expus ideea necesităţii ca, în caz de război să se păstreze neutralitatea până în momentul în care „părţile beligerante se vor epuiza reciproc într-o luptă care este peste puterile lor. Şi considera că, în caz de război, Uniunea Sovietică va deveni inevitabil participantă, dar va trebui să intre ultima în război cu toate forţele proaspete”.
Nimic nu se petrece întâmplător. În dimineaţa zilei de 1 septembrie 1939, armata germană atacă Polonia. Exact în aceeaşi zi, la cea de-a patra sesiune extraordinară a Sovietului Suprem al URSS, a fost adoptată legea privind serviciul militar obligatoriu. Ciudat lucru.

Propagandiştii sovietici au motivat această decizie prin faptul că ei au luat măsuri preventive, deoarece, în aceeaşi zi a început cel de Al Doilea Război Mondial. Ciudată optică.
Un fapt deosebit de interesant. La 1 septembrie 1939, deputaţii Sovietului Suprem ştiau că a început marea conflagraţie.

Dar ce coincidenţă stranie a făcut ca ei să se întrunească chiar în aceeaşi zi, 1 septembrie, pentru a adopta documentele corespunzătoare?!

Pentru a ajunge la Moscova, unii deputaţi aveau nevoie de 7-10, ba chiar 12 zile.

Şi, culmea coincidenţei, pe data de 1 septembrie, deja toţi erau întruniţi la Moscova. Răspunsul la această „întâmplare” nu poate fi decât unul singur: încă înainte de începerea războiului, cineva a dat semnalul în toată Uniunea Sovietică, ca deputaţii să se adune la Kremlin.

Deci, făcând o mică socoteală, momentul intrării Uniunii Sovietice în război este data de 19 august 1939.
Exact la patru zile de la şedinţa Biroului Politic, la Kremlin s-a semnat Pactul Molotov-Ribentrop, după care Stalin a exclamat fericit: „L-am înşelat pe Hitler!”. Iar Suvorov arată:

„Într-adevăr, Stalin l-a înşelat pe Hitler aşa cum nimeni nu l-a înşelat în întregul secol XX. Peste doar o săptămână şi jumătate, Hitler ducea un război pe două fronturi, astfel spus, chiar de la început, Germania a ajuns în situaţia de a pierde războiul (şi chiar l-a pierdut).

 

 

 

Foto: 23 august 1939 – Semnarea Pactului Ribbentrop – Molotov de împărţire a Europei între Germania nzistă şi URSS

 

Cu alte cuvinte, la 23 august 1939, Stalin câştigase cel de-al doilea război mondial, încă înainte ca Hitler să atace Polonia”.
În fapt, chiar congresele partidului i-au dat mână liberă lui Stalin. Astfel, la unul dintre ele s-a specificat clar:

„Congresul subliniază în mod deosebit că i se acordă Comitetului Central împuternicirile necesare ca, în orice moment, să anuleze toate alianţele şi acordurile de pace cu statele imperialiste şi burgheze şi astfel să declare război”.
O problemă pe care istoricii militari şi analiştii în domeniu s-au ferit ca dracu’ de tămâie o perioadă foarte îndelungată  să o analizeze, este şi modul în care Stalin a pregătit aşa numita „Operaţiunea Furtuna.

  Era numele codificat al operaţiunii prin care Stalin dorea să dezlănţuie războiul pentru cucerirea Europei.

Despre această intenţie Hitler a aflat din timp, fapt pentru care a declanşat invazia Uniunii Sovietice, aliatul care îl susţinuse înainte. Prin aceasta se poate socoti că  Europa Occidentală, a scăpat de ocupaţia sovietică, lucru ignorat şi nerecunoscut nici în zilele noastre.

Surse:

 

1. Almanahul „OBIECTIV MAGAZIN” 1998, din articolul „Guvernul mondial dirijează istoria Omenirii!”, semnat Eugen Delcea;

2. Teodor Filip – http://basarabialiterara.com.md/?p=13193

 3. Cotidianul „Pravda” din 30 noiembrie 1939;

 4.Victor Suvorov, „Spărgătorul de gheaţă”;

Publicitate