O lume fără Rusia?

 

 

 

 

 

 

 

În primăvara anului 1999, sovietologul american și agentul de informații Thomas Graham, a prezis cum va fi Rusia la începutul secolului XXI. 

El a prognozat că „noua Rusie” va urma calea revanșismului și că o astfel de țară, dorind descentralizarea de-a lungul istoriei sale, nu poate supraviețui decât sub absolutism. 

Graham a prezis corect că următorul președinte al Rusiei va fi o figură pragmatică și neideologizată. 

Un astfel de stat va alege calea intervenției agresive în procesele de luare a deciziilor economice și va prelua sub un control mai strict al comunicării cu lumea exterioară. 

Cu toate acestea, Graham crede  că această „renaștere” a Rusiei va fi scurtă, iar țara se va încadra în categoria țărilor de rang mediu, existând posibilitatea unei disoluții: „Ar trebui să ne gândim serios și sistematic la posibilitatea unei lumi fără Rusia”.

Thomas Graham este un reprezentant al vechii școli de sovietologie. În 1972, a studiat la Yale istoria Rusiei și vorbește excelent  limba rusă. În 1984, în culmea ofensivei echipei Reagan împotriva politicii  URSS, a intrat în Departamentul de Stat în direcția de analiză a problemelor sovietice. 

Odată cu venirea la putere a președintelui George W. Bush, devine asistentul său special pentru Rusia, apoi – director al Consiliului de Securitate Națională. 

Din 2008, devine directorul general al companiei lui Henry Kissinger, unul dintre cei mai buni sovietologi din America, Kissinger Associates.

În primăvara anului 1999, Graham a scris un articol intitulat „O lume fără Rusia?” (a fost publicată  în vara aceluiași an). 

  Graham a descris destul de corect Rusia și a prezentat, de asemenea, o prognoză a ceea ce se va întâmpla cu Federația Rusă la sfârșitul politicii sale de revanșism. 

 

 

                                              Foto: Thomas Graham

   

Deteriorarea catastrofală a situației socio-economice a discreditat aproape întreaga elită conducătoare – de la comuniștii anti-occidentali și ultranaționaliști la democrații pro-occidentali – și va limpezi terenul pentru un nou lider carismatic.

+++

Problema principală pentru Rusia va fi  dacă va exista o concentrare a puterii în țară și dacă da, în mâinile cui.

În general, există trei posibilități:

1) puterea să se destrame,

2) puterea este concentrată la Moscova (sau, mai puțin probabil, într-un alt centru),

3) puterea să se concentreze în mai multe regiuni.

Dacă puterea se va  dispersa,  Rusia se va angaja pe calea unui „stat eșuat”, adică statul va deveni  ineficient, incapabil să își îndeplinească funcțiile de bază, cum ar fi apărarea, menținerea ordinii interne, circulația banilor, colectarea impozitelor și redistribuirea veniturilor, asigurarea minimului social standarde.

 Acest rezultat nu este cel mai probabil, dar necesită o examinare atentă, având în vedere provocările cu care se va confrunta Statele Unite și întreaga lume.

Dacă puterea este concentrată la Moscova sau un alt centru, Rusia va repeta modelul dezvoltării sale istorice care a avut loc în ultimii 400 de ani: perioada centralizării este înlocuită cu o perioadă de slăbiciune, instabilitate și haos. 

Istoric, procesul de centralizare a fost în mare măsură un răspuns la o amenințare externă și a întărit întotdeauna elementele autoritarismului din sistemul politic. 

Probabil va fi așa și acum. Într-o țară la fel de vastă și diversă din punct de vedere geografic, economic și cultural precum Rusia, adică într-o țară care arată o aplecare pentru o formă descentralizată de guvernare, apărarea împotriva unui inamic extern este singura justificare posibilă pentru existența unui stat dur și unitar. 

+++

În ciuda slăbiciunii guvernul central, pârghiile puterii se concentrează mai mult  decât oriunde în Rusia la Moscova, care rămâne centrul de comunicare al țării și centrul vieții sale spirituale. 

Elitele din Moscova domină economia rusă; până la 80% din capitalul țării se află la Moscova. Tulburarea și dezbinarea observate la Moscova au generat autonomie regională și, dacă disciplina la nivel local este consolidată, aceasta va schimba echilibrul de putere – și nu în favoarea regiunilor. 

Cine își asumă sarcina centralizării, primul lucru pe care îl va face este să unească și să disciplineze elitele Moscovei și abia după aceea va fi posibil să procedăm la restaurarea prerogativelor Moscovei în toată țara. 

Va fi nevoie de câțiva ani și, probabil, de o violență la scară largă pentru a face față acestei lucrări.

+++

Un stat mai autoritar va trebui să cheltuiască mai multe resurse pentru nevoile militare și pentru menținerea securității, ceea ce va reduce investițiile mult necesare în infrastructura economică și în crearea de noi industrii. 

 În plus, un astfel de stat poate alege calea intervenției agresive în procesele de luare a deciziilor economice și poate controla mai strict  comunicarea cu lumea exterioară – urmând exemplul guvernelor anterioare din Rusia. 

Astfel de demersuri vor reduce probabilitatea creșterii economice susținute și a modernizării țării, în primul rând pentru că Rusia are nevoie de un flux masiv de capital și tehnologie din străinătate pentru ambele procese. 

+++

Concentrarea puterii în mai multe regiuni din afara Moscovei ar însemna o ruptură radicală cu tradiția istoriei rusești, ceea ce va deschide posibilitatea construirii unei federații cu drepturi depline – și, probabil, va da mai multe speranțe pentru o creștere economică puternică.

 Dintre regiunile din acest proces, vor fi identificați câștigători și învingători, dar exemplul regiunilor câștigătoare va fi, evident, convingător pentru restul, iar în timp, economia va începe să crească în toată țara.

Dacă se dovedește că Rusia se va revigora într-un mod cares ă  garanteze o autonomie semnificativă pentru regiuni și să le ofere beneficii economice concrete, este posibil ca multe dintre regiunile țărilor vecine să încerce să li se alăture. 

Acest lucru se aplică în primul rând Belarusului, Ucrainei de Est și Kazahstanului de Nord, care sunt conectate istoric, etnic și cultural cu Rusia. O astfel de federație poate crea o economie înfloritoare.

+++

Rusia în stare de declin va complica treburile mondiale – pur și simplu pentru a-și demonstra forța, indiferent de consecințele pe care le va avea pentru sine însăși. 

Ar fi o Rusie care cel mai probabil ar  sprijini regimurile criminale existente în lume sau  își va folosi dreptul de  veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a descuraja propunerile americane.

De asemenea, transformarea Rusiei într-un stat eșuat poate avea consecințe multiple, deoarece pierderea puterii sale ar face posibilă o influență crescândă a Chinei în Asia de Est, schimbări ale situației în Asia Centrală, consolidarea Europei și  posibilitatea consolidării sale ca o putere mondială. 
Prăbușirea puterii Rusiei în Orientul Îndepărtat va deschide accesul nestingherit la resursele acestei regiuni către China, sau va provoca o luptă destabilizatoare pentru aceste resurse între China, Japonia, Coreea de Sud și Statele Unite. 

În mod simetric, o Rusie puternică poate contribui la stabilitatea Asiei Centrale și a bazinului caspic, în special prin limitarea ambițiilor Turciei, Iranului, Pakistanului și Chinei.

 

 

+++

Continuarea tendinței de declin a Rusiei va însemna numeroase dificultăți chiar și pentru Europa.

Puterea Rusiei a fost un factor important în integrarea europeană și ar putea modera ambițiile statelor conducătoare ale Europei în secolul următor, când integrarea se va adânci și se va muta spre est. 

În plus, o Rusia puternică ar limita tensiunea rivalității dintre SUA și noua Europă până când aceasta din urmă va dezvolta o identitate politică economică, politică și străină mai stabilă. 

O structură pe trei poli, inclusiv Statele Unite, Europa și Rusia, este potențial mai stabilă decât o structură bipolară care constă doar din SUA și Europa.

+++

Totuși, Rusia va continua să alunece pe un plan înclinat spre starea unui stat de rang mediu.

 Ea ar fi devenit deja una, dacă nu pentru arsenalele sale nucleare. 

Fără îndoială, chiar și ca putere de rang mediu sau mai mic, Rusia va atrage în continuare atenția țărilor fruntașe ale lumii datorită poziției sale strategice, resurselor naturale vaste și deținerii armelor de distrugere în masă, precum și tehnologiilor și materialelor necesare pentru producerea sa. 

Cu toate acestea – și aici există o diferență fundamentală față de cele întâmplate în ultimii 300 de ani – semnificația Rusiei este tot mai determinată de teritoriul pe care îl ocupă, și nu de capacitatea Moscovei de a mobiliza resursele țării pentru a-și folosi puterea în străinătate.
Prin urmare, ar trebui să ne gândim serios și sistematic la posibilitatea unei lumi fără Rusia.

+++

 
 

 

O prognoză a  agenției americane de analize geopolitice Stratfor pentru perioada 2015- 2025, prevede o schimbare în configurația geopolitică a omenirii.

Se așteaptă o prăbușire a Rusiei  și o  atracție exercitată de  Europa pentru părțile occidentale ale acesteia, în timp ce Japonia și China  se vor confrunta în lupta  pentru dominație în Orientul Îndepărtat.

Turcia și Polonia vor fi  noii hegemoni ai vestului Eurasiei,UE și Germania vor fi foarte slăbite, iar  Statele Unite vor rămâne în continuare lider mondial.

+++

ADDENDA

De ce  are nevoie Europa de Polonia Mare?

Înlăturarea Rusiei, ca prezenţă militară directă şi influenţă politică, din zona „Balcanilor” Eurasiei (Kazahstan, Kirghistan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia şi Afganistan), în favoarea celorlalţi actori geostrategici, combinată cu extinderea NATO spre Est şi pierderea „marelui joc petrolier” din Caspica, se poate transforma într-un pericol de moarte pentru existenţa şi viitorul Federaţiei Ruse.

Noii stăpâni ai zonei ar putea să încurajeze „pluralismul geopolitic” pe teritoriul Rusiei împreună cu renaşterea Islamului astfel încât Rusia ar putea deveni, cum a afirmat Zbigniew Brzezinski, „o ţară de prisos pe harta lumii”.

În 2013, americanul de origine poloneză Zbigniew Kazimierz Brzezinski (n. 28 martie 1928 – d. la 26 mai 2017), diplomat și expert în știința politică , fost consilier al președintelui Lyndon B. Johnsondin 1966 până în 1968 și   consilier pentru securitate națională al președintelui Jimmy Carter , din 1977 până în 1981, avertiza asupra „neputinței Europei” și că  în perspectiva viitoarei „ordini europene”,„Polonia Mare” ar trebui să devină „jandarmul Europei de Est” – cu Ucraina și Belarus în componența sa.

Brzezinski a fost activ în multe instituții de politică externă, precum Consiliul pentru relații externe și reuniunile Bilderberg.

În 1973, cu sprijinul lui David Rockefeller , a ajutat la fondarea Comisiei Trilaterale , unde a susținut constant moderarea politicilor americane.

Publicitate