RĂZBOIUL DIN UCRAINA ANALIZAT DE ALEKSANDR DUGHIN, IDEOLOGUL LUI PUTIN

ALEXANDR DUGHIN despre RĂZBOIUL DIN UCRAINA

„…Acesta nu este un război cu Ucraina. Este o confruntare cu globalismul ca fenomen planetar integral. Este o confruntare pe toate planurile – geopolitic și ideologic. Rusia respinge totul în globalism – unipolaritatea, atlantismul, pe de o parte, și liberalismul, anti-tradiția, tehnocrația, Marea Resetare, într-un cuvânt, pe de altă parte. Este clar că toți liderii europeni fac parte din elita liberală atlantistă.
Iar noi suntem în război cu exact acest lucru. De aici și reacția lor legitimă.

Rusia este acum exclusă din rețelele globaliste. Nu mai are de ales: fie își construiește propria lume, fie dispare. Rusia a stabilit o cale pentru a-și construi lumea sa, civilizația sa. Și acum primul pas a fost făcut. Dar suveran în fața globalismului nu poate fi decât un spațiu mare, un continent-stat, o civilizație-stat. Nicio țară nu poate rezista mult timp unei deconectări complete.
Rusia creează o tabără de rezistență globală. Victoria sa ar fi o victorie pentru toate forțele alternative, atât de stânga, cât și de dreapta, și pentru toate popoarele. Începem, ca întotdeauna, cele mai dificile și periculoase procese.
Dar când câștigăm, toată lumea are de câștigat. Așa ar trebui să fie. Creăm condițiile pentru o adevărată multipolaritate. Iar cei care sunt gata să ne ucidă acum vor fi primii care vor profita mâine de întreprinderea noastră. Aproape întotdeauna scriu lucruri care se adeveresc. Și acest lucru se va adeveri.” ………….
Și din nou: „Ce înseamnă ruperea cu Occidentul pentru Rusia? Este vorba de mântuire. Occidentul modern, în care triumfă Rothschild, Soros, Schwab, Bill Gates și Zuckerberg, este cel mai dezgustător lucru din istoria lumii. Nu mai este nici Occidentul culturii mediteraneene greco-romane, nici Evul Mediu creștin, nici secolul XX violent și contradictoriu.

Este un cimitir al deșeurilor toxice ale civilizației, este anti-civilizație. Și cu cât Rusia se detașează mai repede și mai complet de ea, cu atât mai repede se întoarce la rădăcinile sale. Pentru ce? Creștină, greco-romană, mediteraneană… – europeană… Adică la rădăcinile comune ale adevăratului Occident. Aceste rădăcini – ale lor! – Occidentul modern le-a tăiat calea. Și au rămas în Rusia.
Abia acum Eurasia își ridică capul. Abia acum liberalismul din Rusia pierde terenul de sub picioare.
Rusia nu este Europa de Vest. Rusia i-a urmat pe greci, Bizanțul și creștinismul răsăritean. Și continuă să urmeze această cale. Da, cu zigzaguri și ocolișuri. Uneori pe alei fără ieșire. Dar este în mișcare.
Rusia s-a ridicat pentru a apăra valorile Tradiției împotriva lumii moderne. Este tocmai acea „revoltă împotriva lumii moderne”. Nu ai învățat?
Iar Europa trebuie să se despartă de Occident și chiar și Statele Unite trebuie să-i urmeze pe cei care resping globalismul. Și atunci toată lumea va înțelege semnificația războiului modern din Ucraina.
Mulți oameni din Ucraina au înțeles acest lucru. Dar teribila propagandă liberală-nazistă furibundă nu a lăsat nicio piatră neîntoarsă în mintea ucrainenilor. Își vor veni în fire și vor lupta alături de noi pentru împărăția luminii, pentru tradiție și pentru o adevărată identitate creștină europeană. Ucrainenii sunt frații noștri. Au fost, sunt și vor fi.
Ruptura cu Occidentul nu este o ruptură cu Europa. Este o ruptură cu moartea, degenerarea și sinuciderea. Aceasta este cheia recuperării. Iar Europa însăși – popoarele din Europa – ar trebui să ne urmeze exemplul: să răstoarne junta globalistă antinațională. Și să construiască o casă europeană adevărată, un palat european, o catedrală europeană.„

NOTĂ

Despre Alexandr Dughin s-a mai scris în ultimii ani în spaţiul lingvistic românesc; unele lucrări i-au fost şi traduse (Bazele Geopoliticii şi viitorul geopolitic al Rusiei, Editura Euroasiatica, Bucureşti, 2010), iar teoriile sale au stîrnit un ecou favorabil nu numai în rîndurile unor protocronişti (Ilie Bădescu, Tratat de Geopolitică, Editura Mica Valahie, vol. I-II, Bucureşti, 2004), ci şi în anumite cercuri naţionaliste şi ortodox-fundamentaliste din România.

În primul deceniu după prăbuşirea Uniunii Sovietice, Alexandr Dughin (născut în 1962) a încercat să înlocuiască vechea ideologie leninistă cu ceva nou, descoperind aşa numitul naţional-bolşevism, concept propagat după primul război mondial de către germanul Ernst Niekisch (1889-1967).

Împreună cu un alt exaltat naţionalist, Eduard Limonov, fusese dealtfel şi unul dintre cofondatorii Partidului Naţional-Bolşevic din Rusia. Ulterior, Dughin s-a distanţat de Limonov şi a înfiinţat în 2002 propria sa organizaţie antiliberală şi antioccidentală, Partidul Eurasia (transformat mai tîrziu în Mişcarea pentru Eurasia).

Organizaţia este concepută în spiritul Noii Drepte din apusul european. Teoria eclectică a lui Dughin este un amestec de naţionalism slavofil cu religia ortodoxă, de exaltare a ţarismului şi stalinismului imperialist, ambalat în straiele unor concepte preluate din scrierile lui René Guénon, Julius Evola, Mircea Eliade, Corneliu Zelea Codreanu, Carl Schmitt, Arthur Moeller van den Bruck („Al Treilea Reich”, 1923), Oswald Spengler („Declinul Occidentului”, 1918), Alain de Benoist sau Armin Mohler („Revoluţia conservatoare în Germania. 1918-1932”, 1949; – fostul consilier al primului ministru bavarez, Franz Jose Strauß, a vizitat în mai 1968 România, iar Securitatea a suspectat delegaţia din care făcuse parte şi Mohler că ar fi avut sarcina de a „diminua” propagandistic vizita oficială a presedintelui francez de Gaulle, invitat de Ceauşescu – cf. ACNSAS, MFI 49713, vol. 1, ff. 50-53).

De remarcat este că Dughin îşi revendică gîndirea ideologică şi din scrierile conservator-ezoterice şi metafizice ale unui „filozof-aventurier român”, Jean Pârvulescu (1929-2010). Într-un eseu publicat în revista sa „Arktogaia“, intitulat „Steaua imperiului invizibil” (titlul fiind omonim cu un roman al lui Pârvulescu), Dughin expune indirect şi viziunea sa geopolitică asupra unui vast imperiu.

Dughinismul este un răspuns polemic şi o contrareacţie ideologică amalgamată la adresa liberalismului occidental postbelic, extins în urma mişcărilor anti-autoritare din 1968, cu similitudini evidente în teoriile Noii Drepte (a se vedea teoria „etnopluralismului” a francezului Alain de Benoist), în formulele programatice ale Frontului Naţional din Franţa şi în cele ale partidului Alternativa pentru Germania (AfD), în conceptul de „iliberalism” elaborat de Viktor Orbán în Ungaria sau în naţionalismul conspiraţionist al unor cercuri conservatoare, apropiate Partidului Lege şi Dreptate (PiS) din Polonia.

Respingerea ideilor Revoluţiei Franceze („o adevărată porcărie”), a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi Iluminismului, a globalismului (considerat „regatul Antihristului”), liberalismului, postmodernismului şi a Statelor Unite („ţara răului absolut”) poate fi înfăptuită doar printr-un „război de gherilă”, extins şi-n „spaţiul virtual”.

„Viitorul” din care trebuie să „dispară inevitabil” sistemul pluralist-liberal, imaginat de Dughin, „va deveni posibil dacă vom reuşi să distrugem lumea actuală” (p. 529).

Traducătorul şi comentatorul filorus Iurie Roşca, contextualizînd dughinismul, încadrează R.Moldova în spaţiul (teoretic) eurasianist, considerînd actualul stat drept „o parodie sinistră a modelului occidental” în care acţionează „eurolatrii autohtoni, obsedaţi de mitul integrării europene şi al globalizării” (p. 381-382).

Publicitate