MApN a șters de pe Facebook clipul video al unei melodii excepțional interpretate de un student militar, pentru că autorul versurilor acesteia este Radu Gyr

Noua securitate pune în genunchi Ministerul Apărării!

Faptul că Ministerul Apărării Naționale nu are pic de demnitate și este pus în genunchi de noua securitate neomarxistă este un semn că degradarea morală a ajuns și acolo unde speram că mai există o scânteie de patriotism, transmite Romanian Global News.

În cursul zilei de 11 iunie aceștia au publicat un clip video cu formația ”Band of Brothers and Sisters” în care aceștia interpretau o melodie pe versurile poeziei „Ne vom întoarce într-o zi” a lui Radu Gyr la festivitatea de absolvire a studenților Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” și Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.
Postarea a avut un impact mare, clipul video având peste 24.000 de vizualizări înainte de a fi șters fără nici un fel de explicații de administratorii paginii de Facebook a MapN, scrie https://www.rostonline.ro.

Zero coloană vertebrală, zero demnitate, zero curaj, zero onoare la slugile noii securități din MapN.

Pentru că trăim într-o perioadă în care corectitudinea politică a devenit religie, în care totul este controlat și dirijat din umbră de o cabală progresistă care vrea ștergerea oricăror urme de apartenență la o cultură și o tradiție naționale.

Radu Gyr este un mare poet al României, un poet care a compus unele din cele mai frumoase și mai sensibile poezii scrise vreodată, poezii care au intrat de mult în zestrea culturală a țării. Una dintre aceste poezii se intitulează „Ne vom întoarce într-o zi” și este o capodoperă:

Vedeți interpretarea excepțională a studentului militar pe siteul Rostonline.ro

Poetul român Radu Gyr (foto) s-a născut în 1905 la Câmpulung Muscel.Talentat, și a început să scrie versuri de la vârsta de 10 ani., iar la 14 ani dă publicității poemul dramatic ”În munți”. A fost conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti și a semnat valoroase volume de poezii, studii critice, recenzii şi eseuri literare, cronici dramatice, traduceri din Goethe, Baudelaire, Verlaine.

A publicat mai multe volume, precum Cerbul de lumină, Cununi uscate, Corabia cu tufănici, Poeme de război, Balade.
A pătimit aproape 20 de ani de detenţie politică pentru că a făcut parte din Mişcarea Legionară, ca fel ca şi alte mari personalităţi: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Petre Țuțea, Nichifor Crainic.
În 1945 începe groaznicul lanț al închisorilor. Încadrat în ”lotul ziariștilor”, a fost condamnat la 12 ani de închisoare şi este eliberat în 1956.

În 1958, acuzat ca ”dușman al poporului”, este condamnat la moarte, pedeapsă comutată ulterior la muncă silnică pe viață. În 1963 a fost grațiat.

Sechelele pușcăriei comuniste i-au scurtat viața. S-a stins în ziua de 29 aprilie 1975, ca urmare a unei congestii cerebrale, după ce trupul îi fusese măcinat de hemofilie, ulcer duodenal, leziuni pulmonare.

Din 1963 și până la moarte, a fost permanent urmărit de Securitate, mereu pus să dea declarații privind activitatea sa oră cu oră!
În anii de detenție, în celule, compune sute de poezii, majoritatea salvate prin alfabetul Morse. Poezia lui Radu Gyr, poezia în lanțuri, a fost suportul deținuților!

Când recitau ”Iisus în celulă”, parcă uitau de foame, parcă uitau de durere. (…)
Gheorghe Penciu,în cartea sa „Candidați pentru eternitate” îl descrie astfel pe Radu Gyr:
„În cei 14 ani de detenție, dintre care 8 executați la Aiud, asumându-mi riscurile de a fi descoperit și pedepsit de temniceri, am învățat – printre altele – și cincizeci-șaizeci de poezii concepute în ”Zarcă”, sau pe celular de prințul neîncoronat al metaforei, poetul Radu Demetrescu – Gyr.

El a creat, cu migala unui șlefuitor de diamante, poezii de o incontestabilă frumusețe lirică și etică. Majoritatea le-am învățat prin pereții celulelor.
Nemaiavând ce pierde (decât lanțurile), în ceasuri de restriște, deținuții politici au obligat zidurile să li se supună și zidurile li s-au supus, devenind cu timpul, prietenii și sprijinitorii lor.
Scrise pe câte un crâmpei de geam, pe o plăcuță de lemn prețuită ca un tezaur, sau pe curelele pantalonilor, peste care se aplica cu studiată pricepere un strat de săpun, poeziile bardului craiovean au fost memorate de mii de osândiți și purtate ca o flacără olimpică din pușcărie în pușcărie.
Poeziile lui erau vânate cu precădere. Nu există vreo arestare, în care victima să nu fie întrebată de călăi: ”Unde ai ascuns poeziile lui Radu Gyr? Și câte poezii ai învățat de la el ?”

Așa cum bine observați călăii lui Radu Gyr au urmași…. Noua securitate! Dar au și slugi: țuțării din Ministerul Apărării care au scos clipul video cu poezia poetului! Rușine!

Dar să revenim la noii cominterniști. Eu i-aș întreba ce ne facem cu Mihai Eminescu, cu Octavian Goga, cu Adrian Păunescu etc? Îi excludem din cultura română pentru că nu le convine unora? Pentru că se revoltă progresiștii? Neomarxiștii? Globaliștii?

Oare știu cominterniștii că legionarul Radu Gryr este cel ce a înființat în 1940, după ce a devenit director general al teatrelor, Teatrul Barașeum, cel care s-a transformat după 1945 în Teatrul Evreiesc de Stat?

Oare știu noii cominterniști că Radu Gyr a făcut pușcărie pentru convingerile sale în timpul a trei dictaturi? Cea regală a lui Carol al II-lea, cea antonesciană și cea comunistă?

Oare știu cominterniștii că Radu Gyr a fost condamnat la moarte de către comuniști pentru compunerea unei alte capodopere a culturii române?

Este vorba de poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” care a fost considerată de comuniști ca un îndemn la revoltă și un grav atentat la ordinea socială.

Iată mai jos versurile:

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pun pariu că habar n-au. Ei sunt educați la școala neomarxistă globalist-progresistă.

Publicitate

Actorul și regizorul Dan Puric spune că se urmărește crearea de conflicte interne între cetățenii României

Dan Puric: Când se distruge un popor? Când nu mai e în același Duh. Ce voia Eminescu? Să fim în aceeași cugetare, în același Duh. De ce se fac astăzi eforturi din partea preşedinţiei şi guvernului şi a tuturor acestor marione­te ca noi să nu mai fim în același Duh?

Actorul și regizorul Dan Puric spune că se urmărește crearea de conflicte interne între cetățenii României. Apreciatul artist consideră că acest lucru se face intenționat, pentru dezbinarea românilor.

De ce se fac astăzi eforturi din partea preşedinţiei şi guvernului şi a tuturor acestor marione­te ca noi să nu mai fim în același Duh? Cum spunea Demostene, acum 2.500 de ani, către atenieni:

„Asta vi se face: vi se taie privirea către viitor şi sunteţi puşi să vă certaţi între voi”. Problema României astăzi este dacă eşti vaccinat sau nu eşti vaccinat, asta este problema! Noi trăim în mod pasiv şi sinucigaş. Suntem, cum spunea Kierkegaard, „poporul public”, domnule!

„Când se distruge un popor? Când nu mai e în același Duh. Ce voia Eminescu? Să fim în aceeași cugetare, în același Duh.

De ce se fac astăzi eforturi din partea preşedinţiei şi guvernului şi a tuturor acestor marione­te ca noi să nu mai fim în același Duh? Cum spunea Demostene, acum 2.500 de ani, către atenieni:

„Asta vi se face: vi se taie privirea către viitor şi sunteţi puşi să vă certaţi între voi”. Problema României astăzi este dacă eşti vaccinat sau nu eşti vaccinat, asta este problema! Noi trăim în mod pasiv şi sinucigaş. Suntem, cum spunea Kierkegaard, „poporul public”, domnule!

Asistăm pasivi la disoluţia noastră. Este ceva inimaginabil! S-au creat conflicte interne între cetăţeni”, a explicat Dan Puric într-un interviu acordat revistei Familia Ortodoxă.

Autorul „Omului frumos” spune că la nivel european, se urmărește izolarea tradițiilor. Dan Puric spune că toate reformele operate în educație au avut ca scop îndepărtarea copiilor de tradiție.

„Ce să mai păstrăm, din moment ce trăim o dezertare în masă?! Dacă o luăm aşa, toate reformele învăţămân­tului s-au făcut tocmai ca să-i îndepărteze sufleteşte pe copii de tradiţii. Părinții aceștia marcați de multinaționale și de multitasking, toți acești homo connecticus, ce moștenire dau ei mai departe, când ei sunt primii care sabotează tradiţia? Noi suntem primii sinucigaşi, dacă stăm să ne gândim.

În general, Comunitatea Europeană vrea să facă din tradiţii un fel de rezervaţie, cam cum au făcut americanii din bieţii indieni. Dar tradiţia nu se păstrează în rezervaţii, ci tradiţia se respiră. Eminescu ţinea tot timpul cont de acest suflu, spunând că un stat, un guvern „trebuie să ţină cont de mişcările sufleteşti ale poporului”.

Aceste mişcări sufleteşti provin din nişte adâncuri tainice, și se coagulează la suprafaţă în tradiţie. Dar noi, dimpotrivă, vom face încă cinci muzee de tradiţii, fără să mai avem acces sufletesc la ele”, a continuat el. (via R3Media).

Avertismentul unui mare actor: ” Se lucrează la foc continuu pentru distrugerea acestei țări și a acestei nații și nimeni nu se împotrivește”

Mihai Malaimare: „Se lucrează de fapt la foc continuu pentru distrugerea acestei țări și a acestei nații”

Cunoscutul actor Mihai Malaimare avertizează pe Facebook că se lucrează la foc continuu pentru distrugerea acestei țări și a acestei nații, a fibrei care a mai rămas din ce a moștenit acest neam de la înaintașii săi.

Se lucrează așa și pentru că nimeni nu se împotrivește, nimeni nu ia atitudine. Au încercat cele două femei să se ia în gură cu ăștia, dar fără succes, pentru că și ele sunt ușor de atacat.

Se manifestă Șoșoacă și într-o oarecare măsură acoperă o parte din nemulțumirile noastre, dar este rapid pusă la punct și iată, a început să tacă foarte zgomotos.

Tot aud că locuitorii Sectorului I merită ceea ce au, sau că bucureștenii sunt vinovați…Sunt prostii, votul nostru nu a contat nici cât negru sub unghie, iar acolo unde STS ul nu izbutise să schimbe rezultatele s-a furat la adăpostul promisiunii că nu vor funcționa camerele de supraveghere, așadar ajungem tot la faptul că votul este o prostie într-o societate tiranică, nedemocrată, liberală, de dreapta.

Nu avem sprijin în partidele de Opoziție, sunt tot ale Securității și așteaptă să preia locul tâlharilor de drumul mare care guvernează acum. Sincer, nu văd soluție democratică, țara este înconjurată de hiene care o sfâșie fără jenă, fără teamă de răspundere, arborând rânjetul sinistru al cuvântului Ghinion!Este vreo vină a cuiva?

Cu siguranță, dar asta se poate analiza și repara într-o lume normală ori ce trăim noi este anormalitatea la ea acasă. Divizat și învrăjbit, lăsat liber să înjure și să se răcorească pe rețelele de socializare, acest popor nu mai contează.

Singur și-a ucis liderii, singur și-a denigrat valorile, singur și-a pus lațul de gât și singur se va arunca în gol omorându-se nu doar pe el ci toată speranța Lumii. Dumnezeu, la care mă rog în fiecare clipă nu ne-a dat niciun semn, suntem locuitorii Sodomei și Gomorei, judecați și condamnați să ispășească de data aceasta nu pentru desfrânarea lor ci pentru neiubirea de țară, de aproape, de adevăr, de demnitate, de condiție umană.

Uitați-vă la cei care ne omoară ce chipuri sinistre au, cât de teribil este imprimat pe el semnul Fiarei și veți vedea cât de cumplit este destinul care ni s-a plămădit. Este destinul celor care au făcut din trădare un mod de viață

Când nemernicul trădător i-a arătat lui Traian drumul prin munte care cobora deasupra Sarmisegetuzei se scria deja acest destin nefericit al unui neam uriaș, puternic, dar care are în el sâmburele autodistrugerii. Vom ajunge la fundul sacului ca să înțelegem că merităm acest lucru.

În timp ce ne erau omorâți conducătorii, în timp ce ne era distrusă cultura am preferat să stăm cu botul în blidul de ciorbă ca și cum nu ne privea pe noi acest lucru. Ciorbari și mămăligari, am inventat proverbe care să ne justifice lașitatea și bucuria trădării, capul plecat sabia nu-l taie zicem de câteva mii de ani și ne bucurăm de câtă înțelepciune am izbutit să scornim.

Sabia nu taie niciodată capul plecat pentru că acel cap nu merită această onoare.Nu am să mă dezic de Dumnezeu, nu am să mă dezic de neamul meu în care cred, nu am să fug din această țară sortită a fi spulberată, dar mi-e foarte clar că ceea ce noi numim astăzi “român” este o minciună sfruntată aruncată în sufletele noastre de o istorie covârșitor nefericită. Voi trăi aici și voi muri aici cu dorul amintirii de a fi fost dac.

Istoria mea se oprește în clipa în care unul dintre noi l-a trădat pe Decebal. Atunci s-a născut această gloată care ține capul plecat și suportă balele acestor scursuri.

Da, am repetat istoria, am fost mari și ne-am prăbușit nu pentru că alții au fost neapărat mai tari ci pentru că noi nu am fost demni de ceea ce ne-a dat Dumnezeu, o țară infinit de frumoasă, infinit de bogată și pe care am pângărit-o numind-o Grădina Maicii Domnului și lăsând-o de fiecare dată pradă mizeriei din noi și din alții.!

Dacă am fi simțit ceva în cel mai ascuns colțișor al sufletelor noastre nu am fi permis așa ceva. Dumnezeu nu-ți face gard la curte și probabil că Edenul nu a fost aici sau nu va mai fi localizat aici. Aici pute a lene, a ticăloșie, a trădare, a nesimțire.

Această populație nu-l vrea pe Dumnezeu, măcar în asta descopăr o anume demnitate a necredinței și-mi scot pălăria, sunteți viteji, oameni buni în a susține și încuraja neomenia și v-ați așezat Anticristul în toate demnitățile posibile, laice și bisericești pentru a fi siguri de victorie.

Cât de minunată trebuie să fie bucuria distrugerii?Cât de desfătătoare trebuie să fie senzația sângelui care curge pe mâini?

Cât de hăulitor de asurzitoare trebuie să fie puterea de a rage blasfemii în timp ce-ți faci cruce mimând evlavia?

Îmi scot pălăria, nici eu, om de teatru care are cel de-al treilea ochi deschis nu mi-am putut imagina așa ceva.

Îmi scot pălăria și plec într-o lungă călătorie în timp. Mă duc să-l găsesc pe nemernicul care l-a trădat pe Decebal și am să-l omor cu mâinile mele!