CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Dărâmarea comunismului european – o acţiune de tipul „Bild Back Better” (BBB)

ACȚIUNEA BBB

Conform https://www.e-politic.ro, politica de tip „Build Back Better” (Sa reconstruim mai bine) aplicată de potentații planetei, nu este o noutate, ea fiind aplicată din cele mai vechi timpuri de artizanii oculți ai dominațiilor globale, sub denumirea de „Solve et Coagula” (Dizolvă și Coagulează) – dicton ce a devenit simbolul alchimiei masonice.

Ca sa provoci „Marea resetare” neo-comunistă la scară planetară dupa o distrugere masivă, e nevoie sa pui ceva in loc…

Intotdeauna în ultimii 500 de ani , când s-a instaurat o noua ordine mondiala (dominația spaniolă, olandeză, apoi cea britanica, apoi cea americană) s-a facut in urma unor războaie devastatoare, urmînd principiul „solve et coagula”.

Iar ce se intamplă în Ucraina ca distrugere fizica și in Rusia ca distrugere economica, vor duce la noua ordine mondiala și la a 4-a revoluție tehnologică prevazută în raportul Forumului de la Davos.

Războiul din Ucraina a provocat deja potrivit unei noi estimări a Institutului de Economie din Kiev, pagube de peste 63 de miliarde de dolari la nivelul infrastructurii.

Potrivit estimării – care a calculat impactul economic al invaziei Rusiei în Ucraina până la 24 martie – cel puțin 4.431 de clădiri rezidențiale au fost avariate, distruse sau confiscate, alături de 92 de fabrici și depozite și 378 de școli, informează Mediafax.

În plus, 12 aeroporturi au fost distruse, avariate sau capturate, precum și șapte centrale termice sau hidroelectrice.

In acelasi timp, Rusia îşi va vedea 15 ani de creştere economică anulaţi până la finalul anului 2023 după ce invazia din Ucraina a atras o multitudine de sancţiuni şi a determinat companiile să se retragă din această ţară, potrivit Institute of International Finance, scrie Bloomberg.

Economia este de aşteptat să se contracte cu 15% în 2020 şi cu 3% în 2023, PIB-ul rusesc urmând să se situeze la nivelul existent în urmă cu 15 ani.

Publicația online trenduri.blogspot.com. confirmă faptul că se ştia încă de prin 1979 că cea de-a doua forţă a lumii contemporane, comunismul, urma să cadă.

Atunci s-a luat decizia iniţială a renunţării la comunism. Ea însă nu a fost imediat pusă în aplicare.

Primii paşi concreţi au fost făcuţi imediat după moartea lui Leonid Brejnev (foto sus), atunci când nu s-au găsit soluţii coerente pentru înlocuirea sa.

De aceea tronul de şef al URSS a fost ocupat de ex KGB-istul Iuri Andropov, cel care a condus strict pe nivel de avarie pentru doar şaisprezece luni.

Foto: Andropov

După ce-a dat colţul, locul i-a fost luat de Constantin Cernenko, un lider şters care, de asemenea, a apucat doar treisprezece luni de putere, „cariera” fiindu-i oprită, ca şi în cazul lui Andropov, de moarte. 

Foto: Cernenko

Suntem în 10 martie 1985. De mai bine de trei ani se picase la pace în ceea ce priveşte desfiinţarea comunismului şi al URSS. În Occident, cam de un an, informaţia depăşise nivelul zonei ultrasecrete, fiind cunoscută chiar şi în zona elitelor secundare şi terţiare ale societăţii, fiind în drum de migrare în păturile de jos.

Ce s-a întâmplat atunci în URSS? A venit la putere un individ dubios, împins în faţă de spionajul britanic: Mihail Gorbaciov.

Aparent aveam de-a face cu o nouă figură, cu un lider carismatic, al cărui scop era acela de a reînvia comunismul. Atmosfera sec-ideologică a şedinţelor de partid se schimba, automatismele de limbaj nu mai funcţionau, locul lor fiind luat de elementele concrete menite a „rezolva problemele”.

Ca trăitor al acelor vremuri, vă pot spune că Gorbaciov a fost unul dintre cei mai buni actori pe care i-am văzut. Scopul său era acela de a prăbuşi URSS şi lagărul comunist, task pe care l-a executat impecabil.

Ce-a făcut Gorbaciuv? A convins întreg poporul că „aşa nu mai merge”, că „nu funcţionează nimic” şi că e nevoie de o restructurare(perestroika).

A fost suficient pentru a schimba percepţia la nivel individual de la „comunismul grandios şi revoluţionar” la „comunismul care trebuie schimbat”.

Trebuie să conştientizaţi că istoria structurată pe care o vedem azi, pe vremea aceea nu exista. Lumea trăia într-o nebuloasă. Şi, chiar dacă se luaseră anumite decizii, punerea lor în practică ridica provocări evidente.

URSS nu era o jucărie. Era un stat având cea mai puternică armată a lumii şi un aparat compus din aşa-numiţii idioţi utili. De ce idioţi? Pentru că mulţi dintre oamenii aceia credeau în comunism. Iar celor mai tineri credinţa le venea din educaţie, acea spălare a creierului efectuată eficient şi cu multă atenţie de către comuniştii iniţiali. 

De un idiot util am avut şi parte noi, pe aceste meleaguri.

Ceauşescu chiar credea în comunism.

Transformat dintr-un sărăntoc agramat în preşedinte de ţară şi jucător de nivel superior pe scena internaţională, Ceauşescu nu avea cum să nu creadă în comunism.

Ştia în ce condiţii trăise şi, de aceea, obsesia sa era construcţia de locuinţe pentru oameni. Îşi proiecta întotdeauna Bugetul pentru a avea excedent, iar excedentul îl băga în blocuri. Privind cu ochii de acum şi văzând mizeriile de „cutii de chibrituri” comuniste, am putea să-l acuzăm de prostie.

Cum naiba să bagi banii în blocurile acelea infecte, cu camere mici? Ceea ce nu realizează cei care privesc cu ochii de azi realizările lui Ceauşescu este că pentru majoritatea covârşitoare a celor care ocupau „cutiile de chibrituri” din vremea aceea, mutarea la bloc însemna un salt teribil din punct de vedere al confortului.

Multe dintre casele ţăranilor de atunci – ale celor proveniţi din „talpa ţării” de dinainte de Război – constau într-o cameră, maxim două, construite din paiantă şi fără cele mai elementare utilităţi. Blocul lui Ceauşescu – atât de hulit azi – era un teribil salt de confort pentru foarte mulţi dintre cei de atunci.  

De ce vi l-am prezentat pe Ceauşescu? Păi el este unul dintre puţinii lideri ai lagărului comunist care cunoşteau planul de dărâmare a sistemului. Însă pentru el, ca idiot util, nu exista alt model social. De aceea întreaga sa activitate din anii 80 s-a concentrat pe plata datoriilor externe pentru a-şi câştiga independenţa şi pentru a conserva sistemul comunist în România.

Ceva mă face să cred că Ceauşescu spera ca România să aibă destinul Chinei. Probabil prin zonele în care avusese acces, „acei domni” i-au promis asta, dar ceva nu a funcţionat. V-am dat de mai multe ori discursul lui Ceauşescu din momentul anterior căderii sale(îl puteţi vedea aici: https://www.youtube.com/watch?v=bbFbjnJK8NI).

Abia privindu-l cu ochii de acum înţelegem cu adevărat mesajul transmis. Mai ales atunci când vorbea despre „aceste grupuri şi aceşti domni”. Fără doar şi poate Ceauşescu credea că se poate salva şi-şi poate salva sistemul politic. Asta deoarece, dincolo de ipoteticele asigurări pe care le primise, el orbise. N-ai cum să nu înţelegi că eşti pe ducă decât atunci când eşti orb. Iar el fusese orbit de mult. 

Cum oare ar putea cineva crede că se poate salva având în jurul său o târlă de imbecili slugarnici care nu ştiu altceva decât să urle din toţi bojocii „Ceauşescu Eroism/România Comunism”? De aceea spun că Ceauşescu era orb. El credea că are poporul strâns în jurul său, fără să înţeleagă că la nivel de popor judecăţile n-au cum să fie altfel decât superficiale şi că poporul l-ar fi strâns de gât. Aşa cum s-a şi întâmplat, de altfel!

Revenind la începutul articolului, o să vă întreb însă de ce a căzut comunismul? Da, şi eu am crezut teza falsă conform căreia comunismul a căzut ca efect al situaţiei economice dezastruoase, ceea ce este absolut fals. Realitatea ne arată că nu e nevoie de o economie strălucită pentru a perpetua un sistem social. Uitaţi-vă doar la sistemul în care trăim: cu o economie dezastruoasă continuă să subziste fără probleme. Aşadar a fost altceva. Care-i însă acel ceva? 

Comunismul a fost dărâmat pentru că în bucata aceea de lume(din care am făcut şi noi parte) nu se mai putea face nimic. Se pierduse aproape total adeziunea populaţiei, iar anchilozarea se vedea la toate etajele puterii. De aceea s-a preferat „închiderea subiectului”. Însă comunismul n-a fost închis. A rămas o ţară care a făcut o ciudată tranziţie: China. De ce s-a întâmplat aşa? 

Pentru că acolo  s-a făcut un alt experiment. China a fost laboratorul în care s-a pus în practică „noul comunism”, cel care urmează să fie implementat la scară mondială. Dărâmarea comunismului european a fost o acţiune de tipul „Bild Back Better”.

Fără o dărâmare a monstrului disfuncţional în care se transformase comunismul , n-ar fi putut să se repună pe tapet aceeaşi paradigmă deoarece lumea ar fi arătat cu degetul.

Aşa, dărâmându-se din temelii şi experimentându-se un nou model în China, s-a putut lua un răgaz necesar uitării. Şi, iată, acum se revine în forţă la vechile concepte. Cam despre asta este vorba în tot ceea ce am trăit până acum şi-n ceea ce urmează să trăim.

Publicitate

04/07/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cum arată noua ordine mondială după Afganistan?

U.S. hopes to conclude military mission in Afghanistan August 31

Pentru a se menţine puternic, vestul s-a văzut nevoit să arunce din balast

Vestul a pompat timp de două decenii bilioane de dolari într-o ţară subdezvoltată, săracă. Degeaba. Obosise de atât război. Vestul s-a supraestimat, scrie https://www.dw.com/ro.

Ani în şir a crezut că poate moderniza Afganistanul și a făcut sacrificii pentru asta, atât umane cât şi financiare însă în cele din urmă, fără succes.

Când preşedintele SUA, Joe Biden, a dat ordinul de retragere a trupelor , faţada democratică de la Kabul s-a surpat ca un castel de nisip pe plajă.

Acum, Afganistanul ameninţă să redevină o entitate (căci a vorbi de un stat ar fi o exagerare) în care triburi, grupări, popoare, comunităţi religioase rivale se pândesc şi se războiesc reciproc. Provocând oamenilor suferinţă.

Lumea are acum un stat eşuat în plus. Înfrângerea vestului nu poate fi înfrumuseţată. Sigur, este un punct de cotitură al istoriei.

În perioada imediat următoare, vestul nu va fi dispus să se lanseze în alte aventuri de acest gen.

Haz de necazul altuia la Moscova şi Beijing

Eşecul total înregistrat de americani şi europeni în Afganistan este urmărit în parte cu nedisimulată satisfacţie de Rusia, care şi-ar dori să fie o superputere de rang mondial, şi de emergenta Chină. N-au decât. Islamiştii operează în Afganistan nu departe de graniţele lor. Ei ameninţă stabilitatea Asiei Centrale mult mai mult decât stabilitatea Europei sau Americii.

Retragerea vestului din această regiune sileşte Moscova şi Beijingul să se angajeze mai puternic la faţa locului, şi anume pe termen lung. Fiindcă ambele ţări nu pot scăpa de apropierea geografică de Afganistan.

Urletele triumfătoare ale adversarilor vestului se vor estompa. N-au decât să proclame o nouă ordine mondială Moscova şi Beijingul , una cu centre de putere şi sfere de influenţă diferite. Moscova ar prefera să-şi asigure posibilitatea de a pune mâna pe Ucraina, Belarus şi fostele republici sovietice din Asia Centrală. Beijingul ar prefera să împiedice accesul portavioanelor americane în Marea Chinei de Sud şi ar vrea ca Washingtonul să nu mai apere libertatea Taiwanului. Dar vestul nu va face Rusiei şi Chinei pe plac!

Ordinea mondială liberală, bazată pe reguli, nu a ajuns deloc la final. Idealurile, valorile pe care le propagă vestul, pe care le consideră universale pe drept cuvânt, sunt în continuare valabile: demnitatea fiecărui om, egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi femeilor, libertatea de opinie, libertatea de întrunire şi asociere, democraţia, respectarea drepturilor omului. Vestul a eşuat în Afganistan.

Dar aceasta nu înseamnă că aceste valori şi-au pierdut din importanţă. Dimpotrivă. Evoluţiile triste şi tragice care vor avea loc, probabil, în Afganistan, în următoarele luni, vor arăta întregii lumi corectitudinea acestor valori.

Evitarea supraextinderii

Afirmaţia Moscovei, aceea că SUA vor de la încheierea Războiului Rece, în 1991, să domine lumea este propagandă ghidată de la Kremlin. Nu este vina vestului dacă ţările Europei de Est întorc spatele Moscovei şi se îndreaptă spre lumea liberă.

De fapt, există o singură ţară democratică în Europa cu care Rusia să întreţină raporturi prieteneşti? Şi dacă nu, oare de ce este aşa?

Şi vestul trebuie să-şi pună întrebări. Ce poate el face pentru a evita o supraextindere a sferei sale de influenţă, pentru a-şi gestiona eficient puterea? Astfel încât să-i rămână şi suficienţi bani pentru a-şi întări apărarea? Fiindcă regimurile autoritare din Moscova, Beijing, Teheran şi de aiurea au nevoie de adversari externi pentru a supravieţui.

Valorile pe care le asumă SUA şi UE îşi menţin puterea de iradiere la nivel mondial. Prosperitatea vestului, puterea sa economică, posibilitatea fiecărui cetăţean de a se dezvolta personal în libertate şi siguranţă îi vor atrage pe oameni în continuare. Inclusiv pe milioane de chinezi şi de ruşi care migrează într-acolo.

America şi NATO trebuie să înveţe din propriile greşeli. Intervenţiile militare ale ultimilor 30 de ani nu au ameliorat practic nicăieri situaţia pe termen lung. Alianţa defensivă a vestului ar trebui să se concentreze pe sarcina sa centrală, anume apărarea propriului teritoriu.

Într-un astfel de caz eşecul total de la Hindukuş, din Afganistan, nu a fost poate, degeaba.

06/09/2021 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , | 2 comentarii

Ceva ne scapă în obsedantele noastre interogaţii cotidiene asupra pandemiei: Mai avem vreun viitor?

Futurologia 101: o que é futurologia? - Blog DeClara

Mai avem vreun viitor? Cum arată viitorul?

Ceva foarte important ne scapă în obsedantele noastre interogaţii cotidiene asupra covidului şi pandemiei, scrie publicistul Petru Romoşan într-un articol din revista https://www.art-emis.ro.

Acuzele aduse Forumului Economic Mondial de la Davos, cu al său Great Reset, lui Klaus Schwab, lui Bill Gates, lui George Soros, clanului Rockefeller, clanului Rothschild, interpuşilor acestora, miliardarilor americani şi vest-europeni, contra guvernului mondial pe care aceştia şi-l doresc, îl pregătesc, împotriva Noii Ordini Mondiale, împotriva presupusei lor tentative de a diminua populaţia planetei (chiar vor asta ?) cu cel puţin 3 miliarde de suflete într-o primă fază –  toate aceste acuze nu ne duc prea departe, nu ne ajută să înţelegem ce se gândeşte, ce se hotărăşte într-adevăr în spatele uşilor capitonate.

De ce se închid centralele nucleare în Germania ? De ce se doreşte cu atâta ardoare, mai ales în Europa Occidentală, eliminarea emisiilor de CO2 până spre 50 % în 2030 şi eliminarea totală până în 2050 ? De ce ţine atât de mult Europa să devină primul continent verde ? Temperatura ar creşte cu 3 grade Celsius până în 2050 pe toată planeta.

Ce ştiu aceşti „iniţiaţi”, aceşti mari bogaţi şi nu ne spun clar şi nouă ? E vorba doar de încă un raport prăpăstios al Clubului de la Roma sau ei deţin nişte informaţii ştiinţifice cu adevărat îngrijorătoare ?

A fost provocată sau nu criza covid ? Vaccinurile sunt chiar atât de periculoase, reprezintă ele cea de-a doua etapă a unui război neconvenţional ascuns ? Vor muri într-adevăr peste 60 de milioane, aşa cum se pronostica la începutul pandemiei, ca urmare a vaccinării devenită obligatorie până la urmă ?

Pentru că până acum mortalitatea datorată covidului nu a depăşit mortalitatea cauzată de o gripă obişnuită. Asta dincolo de cifrele umflate bizar, cu trecerea altor cauze ale mortalităţii, comorbidităţi, decese legate şi de slăbiciunei ale vârstelor înaintate, pe seama atât de periculosului SARS-CoV-2.

Cum arată viitorul imediat, cel de până în 2025, să zicem ? Vom supravieţui covidului şi vaccinurilor Astra Zeneca, Pfizer, Moderna etc. ? După cei mai serioşi analişti, se pare că totuşi vom supravieţui. Dar o consecinţă imediată va fi „crearea unui sistem de sănătate mondial”. În epoca postcovid vom avea „o lume mult mai integrată”. Deşi vor creşte, mai ales în UE, tendinţele de repliere spre sine, care se vor generaliza.

Dar istoria Europei până în 2025 nu va fi făcută numai din covid şi vaccinurile care sperie atâta lume. Italia va intra în incapacitate de plată. Turcia s-ar putea să cunoască haosul. Vom avea un război al Internet-urilor. Contestaţia exerciţiului politic va creşte exponenţial. În lume, s-ar putea să asistăm la un război civil în Brazilia. Vom avea, foarte probabil, un conflict între Israel şi Iran. Vom asista la o recentrare pe pieţele regionale. Criza petrolului va produce haos social. Bineînţeles, vom avea o sino-mondializare, China va depăşi clar S.U.A.. Etc.

Vă întrebaţi de unde ştim atâtea lucruri formidabile, uluitoare. Ei bine, în Franţa există un institut de cercetări privind viitorul şi posibilele previziuni numit Futuribles. Asemănător cu alte institute de acelaşi fel din lume, dar şi cu organismul care funcţiona cândva la noi sub conducerea matematicianului Mircea Maliţa. Dacă accesaţi Futuribles pe Internet (accesul e liber !), puteţi lua cunoştinţă de foarte multe dintre publicaţiile institutului pentru care lucrează o mulţime de specialişti dintre cei mai respectabili reprezentând discipline diverse. Iar institutul este finanţat şi de importante bănci şi companii ale statului francez. „Cine suntem ? Futuribles e un centru de reflecţie şi studii prospective care vizează integrarea eficace a termenului lung în decizii şi acţiuni.

Din 1960 încoace, Futuribles joacă un rol motor în dezvoltarea prospectivei în Franţa şi în lume. Convingerea noastră e aceea că pentru a acţiona liber şi a construi viitorul organizaţiilor şi societăţilor noastre este primordială înţelegerea şi luarea în considerare a evoluţiilor în curs. Munca noastră constă deci în a repera, analiza şi înţelege marile transformări în curs, a identifica principalele incertitudini, a concepe procese de decizie şi acţiune care integrează luarea în considerare a termenului lung şi implicarea actorilor în construirea viitorului. Activităţile noastre implică o echipă de cca 12 angajaţi permanenţi şi o mare reţea de experţi şi parteneri”[1].

Dar ce e posibil să se întâmple, conform Futuribles, după 2025 şi până în 2030 ? S-ar putea să vedem ocuparea unor ţări printr-un atac cibernetic. Vom avea războiul pentru litiu (Bolivia e unul dintre cei mai mari deţinători de minereu, Zimbabwe şi Namibia sunt şi ele printre primii 10 producători). Nu e exclus un război nuclear între India şi Pakistan. Va dispărea N.A.T.O., iar Europa va fi obligată să-şi organizeze propria apărare. Va dispărea şi O.N.U. şi vor apărea jucători non-statali.

Nu înainte ca Statele Unite să părăsească agenţiile O.N.U. China va deveni partenerul-cheie al Americii Latine. Pentru scurtă vreme, U.E. va deveni un actor geopolitic de prim rang, preluând, probabil, temporar rolul S.U.A. O S.U.A. care se va afunda într-o criză internă prelungită, cu războaie de secesiune etc. Lucru pe care nu ni-l mai spune însă Futuribles. Şi, încoronare, vom avea o primă internaţională ecologistă.

Şi care sunt scenariile pentru 2030-2040 ? Cu cât e mai îndepărtată perioada prognozată, cu atât predicţiile devin mai vagi, mai largi şi mai puţin probabile. Pentru 2030-2040 se prevede disparuţia Arabiei Saudite ca stat, spargerea Indiei (care e prea mare ?), stagnarea durabilă a Chinei, supravegherea în masă a populaţiilor, înmulţirea crizelor sanitare, pierderi irecuperabile ale biodiversităţii, influenţa Chinei extinsă asupra Europei. Şi de asemenea : o UE compusă din opt ţări (probabil, cele din vestul Europei sau, mai degrabă, cele care vor compune noul imperiu german, printre care şi România), mişcări teroriste bazate pe tehnologie, slăbirea cooperării internaţionale şi moda demondializării, influenţa crescută a religiilor asupra politicii.

Pentru apropierea anului 2050 (perioada 2040-2050) se prognozează o creştere a temperaturii cu 3 grade Celsius, şi deci o planetă mai puţin ospitalieră, mai greu de locuit (topirea a 54 000 de gheţari din lanţul muntos Himalaia e prevăzută totuşi doar pentru anul 2100). Regiuni urbane din Asia de Sud vor deveni de nelocuit, migraţiile în masă se vor înmulţi, China se prăbuşeşte, „ordinea rusă” va domina Europa, vor apărea zeci de reactoare bazate pe fuziune nucleară, energiile fosile vor fi depăşite de energiile „curate”, se vor oferi răspunsuri tehnologice la degradarea ecosistemului, Pax Ecclesia.

„La orizontul lui 2050, comunitatea internaţională nu va fi reuşit să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Dimpotrivă, acestea vor continua să crească, accelerând suplimentar încălzirea climatică, ajunsă la 3 grade Celsius faţă de era preindustrială, confirmând astfel scenariile cele mai pesimiste. Diferitele măsuri de adaptare şi tehnologiile testate (precum geoingineria) se arată a fi insuficiente şi un număr crescând de teritorii ale planetei devin de nelocuit. E vorba în principal de zonele de coastă (cuprinzând şi oraşe mari) inundate prin creşterea nivelului mării, precum şi de teritorii din Asia de Sud-Est, din Sahel şi din Orientul Mijlociu… Vor fi afectate mai mult de un miliard de persoane.

În paralel, modificările climatice cauzează şi transformarea unor spaţii în noi zone locuibile. Groenlanda şi Siberia, dar şi unele regiuni din Europa de Nord devin noi eldorado-uri, care atrag deopotrivă populaţii şi investiţii pentru a exploata terenurile agricole şi resursele geologice care devin accesibile în urma topirii gheţarilor.

În 2050, câteva zone vor fi declarate nelocuibile de către GIEC (Grupul interguvernamental de experţi în domeniul evoluţiei climatice), date fiind consecinţele schimbării climatice.

Creşterea fluxurilor migratoare care rezultă va inspira o strategie internaţională de relocalizare a populaţiilor afectate, strategie expusă pe Platforma deplasărilor legate de catastrofe – Platform on Disaster Deplacement, la iniţiativa Uniunii Europene (P.D.D.). Între 2045 şi 2065, 850 de milioane de persoane vor fi deplasate astfel într-un mod planificat, mai ales în Asia de Sud-Est, în Africa subsahariană şi în Pacificul de Sud”[2].

Lipsesc, surprinzător, sau sunt foarte rare previziunile despre evoluţia în următorii 30 de ani a S.U.A., care e încă prima putere militară şi financiară a lumii. Nu aflăm mare lucru nici despre Franţa şi Marea Britanie, marile puteri ale secolului al XIX-lea şi parţial ale secolului al XX-lea. Şi nu aflăm prea multe nici despre Germania, care pare să devină o mare putere globală, deranjantă în primul rând pentru S.U.A. Sau, de fapt, în ceea ce priveşte Europa, previziunile sunt acoperite de umbrela U.E. Între 2040 şi 2050, „ordinea rusă” va domina Europa, şi deci şi U.E. (germanică), dacă aceasta va mai exista.

Nu ştim câte previziuni se vor confirma din acet tablou viitorologic şi nici când, mulţi dintre noi nu-i vom mai putea verifica pe Futuribles (pe asta se şi bazează, în general, asemenea proiecţii) pentru că vom fi plecaţi de mult.

Dar studiile de futurologie au meritul de a oferi o bună porţie de optimism. Istoria nu se va încheia nici cu covidul, nici cu vaccinurile şi nici măcat odată cu noi.

Cu unele schimbări bruşte, cu războaie şi cu revoluţii, sau, dimpotrivă, cu continuităţi, cu tradiţii şi cutume reînviate, planeta se va învârti mai departe în jurul Soarelui şi se vor naşte încă mulţi copii.

[1] www.futuribles.com/fr/qui-sommes-nous/

[2] Futuribles : Synthèse Rapport Vigie 2020). https://www.futuribles.com/fr/document/synthese-rapport-vigie-2020/ – 15 ianuarie 2021

23/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: