Artă cu premeditare – parcul Vigeland, Oslo, Norvegia
În contextul problemelor create celor 11 familii de români cărora le-au fost răpiți copiii de Barnevernet, o instituție privată care primește de la bugetul norvegian peste 100.000 EURO, pentru fiecare copil despărțit de familia căreia în mod natural îi aparține, este interesant de observat perspectiva pe care norvegienii o au asupra familiei, a maternității, a rolului părinților și a copilului, a societății și a statului.
O națiune în care 7% dintre copii sunt plasați în case maternale și nimănui nu i se pare dubios acest lucru, este o națiune bolnavă, transformată, dezumanizată.
Norvegia este un caz interesant dar nu și unic.
Celelalte țări scandinave în care oficial copiii aparțin statului, nu familiilor din care provin, nu sunt departe de această performanță.
Și mai interesant este faptul că, figuri importante ale partidului socialist norvegian susțin că acest procent este prea mic, că 25% ar fi procentul necesar pentru ca statul să poată crea omul nou, societatea viitorului, egalitatea deplină, utopia finală.
Boala numită socialism scandinav debutează cu un secol în urmă. Virusul marxist ce determină egalitarismul și nebunia eliberării de responsabilitățile firești ale omului este inoculat mai întâi pe cale culturală.
De peste un secol scandiavii au avut, pe lângă filosofi, politicieni, muzicieni și pictori bântuiți de ideile ateist-umaniste, de cele mai multe ori bolnavi psihic, și un sculptor care s-a ambiționat să-și transpună frustrările și visele în ansamblul din parcul Frogner, Oslo.
Gustav Vigeland, (11 aprilie 1869 – 12 martie 1943), un sculptor norvegian acuzat de simpatii naziste, este autorul statuilor din Oslo, capitala Norvegiei.
Torgrim Eggen și Jörg Modrow, compară lucrările lui Vigeland cu monumentalismul fascist și stalinist.
Temele abordate de Vigeland sunt dezgustătoare pentru vizitatorul neavizat și revelatoare pentru cel familiarizat cu psihologia revoluționarului, a frustratului ce nutrește un ”dor de vremuri noi” (G. Bacovia), în care statul nu reprezintă voința majorității, așa cum este firesc, ci voința unei minorități nereprezentative compusă din indivizi care-și spun intelectuali și care-și propun să întoarcă lumea (proastă, nu-i așa ?) cu fundul în sus, să o ducă spre un bine iluzoriu pe care ea, instinctiv, îl respinge.
Nu știu dacă Gustav Vigeland a fost un fascist ce visa la statul paternalist național și la perfecțiunea ariană, sau un tovarăș marxist ce muncea pentru progresul întregii lumi și formarea omului nou dar mesajul său este același: lumea veche, familia, responsabilitățile sociale sunt o povară de care omul viitorului trebuie să se elibereze pentru a se înălța spre nu-știu-unde.
Trufie luciferiană pură. Toți cei care-și doresc progresul omenirii sfârșesc prin a urâ omul.
Toți cei care doresc eliberarea oamenilor și egalitatea sfârșesc prin a face mai multe victime decât cei pe care-și propun să-i înlocuiască (vezi Revolutia Franceză, Nazismul, Comunismul).
Să vedem insă mesajele lui Vigeland transpuse în statuile din parcul Frogner acum aproape 100 de ani.
1. Mame inrobite de copii. (Întrebați orice mamă dacă există bucurie mai mare decât maternitatea. Nici măcar o carieristă nu vă va contrazice).
2. Tați care ”se eliberează” de datoriile părintești, de obligațiile sociale. (asta imi aduce aminte de Rousseau care se intreba: “cum aș fi putut dobândi liniștea interioară necesară muncii mele, cu odaia plină de corvezile domestice și de gălăgia copiilor?” – ar fi fost mult mai benefic atât pentru umanitate cât și pentru copiii lui Rousseau dacă acesta ar fi fost un bun tată, nu un umanist frustrat).
3. Copii cu grimase monstruase a căror singură menire pare a fi acea de a impiedica omul din drumul său spre eliberare (vedeți politica antifamilie, de promovarea avortului, a homosexualității și a feminismului agresiv – toate duc exact spre acel ideal monstruos iar viitorul va aduce monstruozități și mai mari: interzicerea sarcinilor naturale, procreerea artificială și ruperea oricăror legături dintre părinți și copii, care vor fi creația și proprietatea statului).
4. Cea mai monstruoasă statuie este aceasta. Barnevernetul însuși. Statul care răpește copiii pentru a pregăti societatea de mâine in care individul, rupt de cele 3 valori care îi dau omului sentimentul de apartenență: Dumnezeu, familie și națiune, devine sclavul perfect manipulabil al inginerilor sociali, cetățeanul ideal al viitorului stat global.
5. Separarea copiilor de propriile familii. Copii adunați intr-o grămadă (imaginea 2), separați de adulții ce formează din propriile corpuri o coloană spre cer (imaginea 1) – horror.
Pentru că un ateu-umanist adevărat nu este nici ateu și nici uman, ci luciferian și mizantrop, nu puteau lipsi dracii, sub formă de Ouroboros sau de dragoni simpli, dar mulți, foarte mulți și in ipostaze care vorbesc de la sine.
Nici măcar la inceputul secolului trecut nu putea lipsi din panoplia unui revolutionar umanist, tema eliberării de inhibițiile sexuale.
Emisiunea Human Planet, realizată de BBC, prezinta intr-un episod recent dedicat zonei arctice a Norvegiei, procesul de migraţiune a renilor. Elle Helene, 20 ani, este o îngrijitoare de reni ce trăieşte pe Insula Arnoy, în extremitatea nordică a Norvegiei. Tânăra de origine Sami a fost filmată în plin proces de migraţiune asistată, ajutând 3.000 de reni să traverseze o porţiune periculoasă de 2,5 km de apă către o nouă păşune.
Poporul Sami (cunoscut şi sub denumirea de laponi, pe care ei o consideră jignitoare) este cunoscut pentru tradiţia de a vâna reni, însă aceasta a dispărut în partea de nord a Norvegiei. Între 50-100.000 de Sami trăiesc în zona arctică şi subarctică scandinavă, dintre care 40.000 doar în Norvegia. În prezent, peste 3.000 de persoane sunt crescătoare de reni, în special pentru industria cărnii, dar şi pentru legătura strânsă care s-a realizat între păstori şi reni.
Fiecare ren are un semn distinctiv, astfel incât încă din copilărie, poporul Sami este învăţat să îşi recunoască animalele. O mare parte a anului păstorii trăiesc alături de renii lor şi îi urmează de-a lungul procesului de migrare. Turmele sunt în continuă căutare de păşuni de unde se pot hrăni pe toată unui anotimp, urmând ca la sfărşitul acestuia să îşi continue drumul spre un alt loc. Păstorii, împreună cu turmele lor, pot călători peste 400 km având mii de reni în grup.
De-a lungul procesului, păstorii poartă îmbrăcămintea tradiţională Sami, culorile vii simbolizând diferite aspecte ale lumii: roşu reprezintă soarele, albastrul reprezintă luna, galbenul şi verdele fiind culorile naturii.
Urmariti va rog filmul :
Julian Assange fondatorul Wikileaks/ Reuters / Andrew Victorie
LONDRA(Reuters) – Site-ul Wikileaks a fost nominalizat pentru anul 2011 la Premiul Nobel pentru Pace.Propunerea a fost facuta de un politician norvegian si a fost comunicata oficial presei la o zi după expirarea termenului limită pentru nominalizări.
Comitetul Nobel norvegian acceptă nominalizari până la 1 februarie.Parlamentarul norvegiană Snorre Valen a spus ca Wikileaks a adus „una dintre cele mai importante contributii pentru libertatea de exprimare şi transparenţa”, din secolul 21.
WikiLeaks a contribuit la promovarea drepturilor omului, democraţiei şi libertăţii de exprimare, la nivel mondial, dezvăluind, între multe alte lucruri, corupţia, crimele de război şi aplicarea torturii, uneori chiar sub bagheta aliaţilor Norvegiei, a explicat deputatul Snorre Valen pe blogul său.
Dezvăluind afaceri financiare ale familiei prezidenţiale din Tunisia, WikiLeaks a avut o contribuţie la căderea unei dictaturi de 24 de ani, a apreciat el.
Site-ul a mai dezvăluit documente confidenţiale despre războaiele din Irak şi Afganistan.
Anterior, mai mulţi experţi au vorbit despre o posibilă propunere a WikiLeaks şi a lui Julian Assange la Premiul Nobel pentru Pace.
„Prin divulgarea informaţiilor despre corupţie, abuzuri impotriva drepturilor omului şi a crimelor de război, Wikileaks este un pretendent natural la Premiul Nobel pentru Pace”, a spus Valen.
Membrii tuturor parlamentelor naţionale, profesori de drept sau ştiinţe politice şi câştigătorii anteriori ai Premiului Nobel se numără printre cei carora le este permis sa faca propuneri pentru nominalizare. Comisia a refuzat sa comenteze pe marginea propunerii Wikileaks, sau a oricaror alte nominalizări.
Washingtonul este furios pe Wikileaks şi pe fondatorul acestuia Julian Assange, pentru ca a publicat zeci de mii de documente secrete şi telegrame diplomatice despre care spune că au cauzat un prejudiciu imens intereselor americane în străinătate, inclusiv eforturilor de pace.
Australianul Assange, se confruntă cu o cerere de extrădare din Marea Britanie în Suedia, pentru a fi interogat într-un caz de abuz sexual, despre care el şi suporterii săi spun ca face parte dintr- o campanie de defăimare, care are scopul să închidă Wikileaks, o organizaţie non-profit finanţata de grupari civice .
Decernarea Premiului Nobel pentru Wikileaks ar fi de natură să provoace critici la adresa Comitetului Nobel, care a starnit controverse si cu China atunci cand acest premiu a fost decernat activistului pro-democraţie Liu Xiaobo şi de asemenea atunci cand a fost decernat preşedintelui Barack Obama, la doar câteva luni după alegerea sa.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova