CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DECLARAȚII STUPIDE FACUTE DE POLITICIENI

 

“Inamicii noştri sunt inovativi, şi dispun de multe resurse, dar şi noi suntem la fel. Ei se gândesc tot timpul să găsească noi modalităţi prin care să ne facă rău ţării şi oamenilor noştri, dar şi noi ne gândim la fel”.George W. Bush, fost preşedinte al SUA, a facut aceasta declaraţie  in anul 2004).

 

 

 

“Nu sunt un comunist, iar mişcarea revoluţionară nu e nici ea comunistă”  a declarat Fidel Castro, dictatorul  Cubei,  adaugand ca: “Sunt marxist-leninist şi voi fi până în ultima zi a vieţii mele” !

 

 Fidel Castro

 

 

 

 

Prim-ministrul thailandez Banharn Silpa-archa, vorbind despre  regina Angliei, a numit-o“Regina Elizabeth Taylor.”

 

 

 

Banharn Silpa-archa

 

 

“In Iran nu avem homosexuali, ca  în ţara dumneavoastră.” – O spusa a presedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad, in timpul unei vizite in  Statele Unite ale Americii, la  intalnirea publica de la Columbia University.

 

 

** FILE ** Iranian President Mahmoud Ahmadinejad flashes the victory sign as he attends the 12th summit of the Organization of Islamic Cooperation in Cairo on Wednesday, Feb. 6, 2013. (AP Photo/Amr Nabil)

 

Mahmoud Ahmadinejad

 

 

 

 

“Eu n-as aborda o femeie cu pieptul mic.” – a spus preşedintele Clinton, negând că a hărţuit-o sexual pe Kathleen Willey.

 

 

 

Bill Clinton

 

 

 

“Viaţa a devenit mai bună, viaţa a devenit mai distractiva!”, a spus dictatorul comunist al URSS, Iosif Stalin.

 

 

Ironia acestei fraze este că  declaratia a fost facuta  la apogeul represiunilor în masă, organizate de el la sfârşitul anilor 1930 in URSS.

 

 

 

“Aceasta este o zi mare pentru Franţa!” – declara preşedintele Richard Nixon, la inmormantarea preşedintelui francez  Charles de Gaulle.

 

 

 

Richard Nixon

 

 

 

 

“Noi  nu suntem fără realizari. Am reuşit să distribuim în mod egal sărăcia “.

 

ngoại giao, bộ trưởng, hai cha con

 

 

Declaratia apartine  ministrului vietnamez de externe – Nguen Co Thatch.

 

 

 

 

 Senatorul american John McCain în  timpul campaniei  prezidenţiale : “Am fost în Germania in  week-end şi preşedintele Putin al  Germaniei a tinut unul dintre vechile discursuri ale  Războiului Rece, atunci  cand s-a adresat Conferinţei .”

 

 

 

 

John McCain

 

 

 

 

O intrebare  pusa de un jurnalist domnului Mircea Geoana, lider al P.S.D. la acea data  si candidat la presedentia Romaniei :

– ”Credeti ca sunt prea multi ofiteri de informatii in Romania?”

 

 

 

 

 

Iar Mircică al nostru a raspuns cu aplomb : “Nici nu stim câti ofiteri de informatii suntem !”

 

 

 

Invitat  să jure cu mâna pe Biblie că nu l-a lovit pe copilul de la Ploiești, Băsescu a jurat în fața întregii Țări la dezbaterea televizata pentru prezidentialele din 2009  : „Jur că nu l-am lovit pe copil cu pumnul!”

 

 

 

 

 

 

 

Traian Băsescu a fost întrebat de moderatorul Robert Turcescu dacă este dispus să jure că nu a lovit un minor în campania din 2004, la un miting electoral.

„Acum, aici, în faţa acestei audienţe şi a milioanele de telespectatori, aţi fi dispus să juraţi că la mitingul electoral la care aţi participat în anul 2004 nu l-aţi lovit pe minorul Bogdan Istrăţoiu?”, a întrebat moderatorul.
„Nu l-am lovit nici în plex, nici cu pumnul în faţă”, a răspuns Băsescu.

R. Turcescu: Domnule TraianBăsescu, acum şi aici sunteţi dispus să juraţi că, la mitingul de la Ploieşti din 2004, nu l-aţi lovit pe acel copil?
T. Băsescu: Jur că nu l-am lovit nici în plex, nici cu pumnul.

Răspunsul său, „jur că nu l-am lovit cu pumnul!”, ar fi trebuit să stârnească replica cea mai firească, a moderatorului lui Robert Turcescu sau măcar a contracandidatului  Mircea Geoană :

Cu ce l-ați lovit dacă spuneți că nu l-ați lovit cu pumnul?! Dacă nu cu pumnul, cu ce l-ați lovit?

Chiar asa, cu ce l-o fi  lovit, domnul Băsescu pe acel copil?! Cu cotul? Cu genunchiul? Cu dosul palmei? Cu „un dos de labă”?, cum se zice în port?… Cu un cap în gură? Cu un zvast? Cu… cu o floare?

Și așa, cu ajutorul lui Geoană și al manipulatorilor de profesie  din unele  televiziuni românești, prostimea a fost și a rămas convinsă că Băsescu a jurat pe Biblie cum că nu l-a lovit pe copil…

Păi asta e dovada supremă de nevinovăție. …Ce om bun! Ce-au cu el nenorociții care îl atacă seară de seară la Antene?!…

 

 

 

 

 

 

 

Presedintele Camerei Deputatilor din Parlamentul Romaniei, Valeriu Zgonea,  a declarat recent plin de aplomb :

„Eu sunt din oraşul lui Mihai Viteazu, dacă ei vor sa ridice acolo steagul cu care au plecat cu colegul meu Mihai Viteazu acum câteva sute de ani să cucereasca nişte drepturi împotriva ungurilor, n-am nicio problemă”.

 

 

Cover-photo

 

 

 

 

 

Surse: rt.com/politics/  REALITATEA.NET.ro  si  hotnews.ro

 

 

 

 

Publicitate

06/01/2014 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

A MURIT ALEXANDER HAIG

 illuminati-artFoto:Descopera org.

  Iata un extras  din articolul : Alexander Haig, former secretary of state, dies:

   Fostul secretar de stat Alexander Haig, un general de patru stele care a servit consilier de varf la trei preşedinţi şi a avut ambiţii prezidenţiale personale, a murit sâmbătă din cauza unor complicaţii de la o infecţie, a spus familia sa. El avea 85 de ani.

   Cariera militară a lui Haig, lunga şi decorata, a pornit din Washington pentru care el este mai bine cunoscut, incluzand posturi de varf în administraţiile lui Nixon, Ford şi Reagan. Niciodată nu si-a uitat răspunsul său televizat de la încercarea din 1981 de asasinare a presedintelui Ronald Reagan.

   Cateva ore de la impuscare, pe atunci secretar de stat, Haig a mers în faţa camerelor de luat vederi intenţionand, a spus el mai târziu, să liniştească americanii că, Casa Albă e in stare de funcţionare.

   “Începând de acum, eu sunt în control, aici la Casa Albă, până la întoarcerea vice-preşedintelui”, a spus Haig.

   Unii au văzut acest comentariu ca o inadecvata insfacare a puterii, în absenţa Vice-Presedintelui Bush, care zbura din Texas catre Washington in acel moment.

   Haig a murit la Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, unde era înconjurat de familia sa, în conformitate cu spusele a doi dintre copiii săi, Alexander si Barbara. Un purtător de cuvânt al spitalului, Gary Stephenson, a declarat ca Haig a murit la aproximativ 1:30 dimineata.

   Mai târziu, in cartea sa “Caveat” (Protest), Haig a scris că a fost “vinovat de o alegere proastă de cuvinte si a fost optimist sa-si  imagineze ca va fi iertat de imprecizia lipsita de respect pentru tragedia respectiva.”

   Haig a candidat pentru presedentie fara succes în 1988.

   “Mă gândesc la el ca un patriot al patriotilor”, a spus George Schultz, care l-a succedat pe Haig ca diplomat  de varf al ţării în 1982.  

   “Nu contează cum l-ai fi feliat că el ar fi iesit tot roşu, alb şi albastru (culorile steagului american). El ar fi fost mereu dispus să-si servească tara.”

   Născut la 2 decembrie 1924, în suburbia Bala Cynwyd a Philadelphiei, Alexander Meigs Haig si-a petrecut zilele copilăriei visand la o carieră în armată. Cu ajutorul unui unchi, care au avut contacte in Congres, el si-a asigurat o numire la Academia Militară SUA de la West Point în 1943.

   După ce a combatut în Coreea şi Vietnam, Haig, un colonel al Armatei la acel moment, a fost promovat de către Henry Kissinger consilierul sau militar de pe langa Consiliului Naţional de Securitate sub Nixon. Haig ” a devenit, foarte curand, indispensabil”, a spus mai târziu Kissinger despre protejatul său.

   Nixon l-a promovat pe Haig în 1972 de la un general cu două stele la un rang de patru stele, trecand peste 240 de ofiţeri superiori, cu vechime mult mai mare decat el.

   În anul următor, în timp ce scandalul Watergate se aprofunda, Nixon a apelat la Haig şi l-a numit succesorul lui HR Haldeman ca şef al personalului de la Casa Albă. El a ajutat preşedintele sa-si pregătească apărarea impotriva acuzarii aduse, Nixon fiind preocupat de scandalul Watergate, astfel Haig s-a indeletnicit cu deciziile de zi-cu-zi care in mod normal erau efectuate de către directorul executiv.

   În numele lui Nixon, Haig, de asemenea, a ajutat cu aranjarea interceptarii convorbirilor telefonice a oficialilor guvernamentali şi a reporterilor, deoarece presedintele încerca sa descopere sursele scurgerilor de informaţii.

   Dupa un an după preluarea noului sau post, ca mana dreapta a lui Nixon, sa spus ca Haig ar fi jucat un rol cheie în a convinge pe preşedinte să demisioneze. El a sugerat, de asemenea, lui Gerald Ford sa treaca cu vederea orice crima comisa de catre predecesorul său, o indulgenta, care se crede ca l-ar fi costat, pe Ford, pierderea preşedinţie în 1976.

   Ani după ce a servit drept unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi lui Nixon, Haig ar fi fost invinovatit de speculaţii cum că el ar fi fost “Deep Throat” (informator anonim), sursa obscura care a ajutat pe reporterii de la Washington, Post Bob Woodward şi Carl Bernstein, in a da in vilerag povestea Watergate. Haig a negat-o, în mod repetat, si Mark Felt din FBI a fost în cele din urmă revelat ca si sursa secreta de informatii.

   Ca urmare a demisiei lui Nixon, Haig a rămas cu noua administraţie Ford pentru aproximativ şase săptămâni, dar apoi a revenit in armata în calitate de comandant suprem al forţelor americane din Europa şi de comandant suprem al forţelor aliate NATO, un post pe care l-a deţinut pentru mai mult de patru ani. El a demisionat în timpul administraţiei Carter datorita crizei ostaticilor din  Iran.

   Haig a cochetat cu ideea candidaturii pentru preşedinţie în 1979, dar a decis ca nu avea suficient sprijin şi, în loc de asta, a acceptat un loc de muncă în calitate de preşedinte al Companiei United Technologies, primul său loc de muncă în sectorul privat de dupa terminarea liceului.

   Când Ronald Reagan a devenit al 40-lea preşedinte al Statelor Unite, Haig a revenit in serviciul public în calitate de secretar de stat a lui Reagan, şi s-a declarat el însuşi “Vicarul politicii externe americane.”

   Mandatul său de 17 luni a fost marcat de confruntari cu alţi oficiali de varf din administrare, inclusiv cu Secretarul Apărării Caspar Weinberger, şi cu consilierul de securitate naţională William Clark.

   Două luni în noua administraţie, Haig a fost portretizat ca unul care da cu pumnul in masa de frustare atunci când preşedinţia unei echipe de gestionare a crizelor a fost luata de catre Bush. În ciuda acestor ciocniri, Haig a fost laudat de catre diplomaţi de profesie pentru încercarea de a realiza o relaţie stabilă cu Uniunea Sovietică.

   În cartea sa, Haig a spus că a concluzionat, în 1982, într-o excursie în Europa impreuna cu preşedintele, că “efortul de a-si creiona caracterul personal in afara scenariului s-a desfasurat ca o răzbunare.” El a demisionat zilele urmatoare.

   Descriindu-se ca pe un “dark horse”(un politician mai putin cunoscut care iese in evidenta), Haig a solicitat nominalizarea sa de catre republicani pentru alegerile prezidenţiale din 1988. Pe timpul campaniei, el a spus suporterilor despre dorinţa sa de a “păstra revoluţia Reagan în viaţă”, dar, de asemenea, a fost împotriva deficitul umflat al administraţiei federale, numind-o ca o jena a celor din GOP (Grand Old Party- partidul republican).

   Haig a renuntat la cursa la doar câteva zile înainte de alegerile primare din New Hampshire.

   În timpul carierei sale în serviciul public, Haig a devenit cunoscut pentru limbajul sau colorat si intortochiat. Când a fost întrebat de către un judecător pentru a explica pauza de 18 minute si jumatate dintr-una din benzile lui Nixon, Haig a răspuns: “Poate că anumite forte sinistre au intervenit”.

   Iar mai târziu, când el a criticat “moliciunea fiscala” a lui Reagan, a afirmat Haig ca “religiozitatea ideologica” a politicilor administraţiei economice au fost de vina pentru dublarea datoriei naţionale la 2 bilioane de dolari în 1987.

   Supravietuitorii lui Haig sunt: Sotia sa de 60 de ani, Patricia; copiii lui: Alexander, Brian şi Barbara; opt nepoţi şi fratele său, Pastorul Francis R. Haig.

   Comentariu Saccsiv blog :

   Alexander Meigs Haig, Jr. a fost de asemenea participant Bilderberg Group, co presedinte al American Committee for Peace in the Caucasus, impreuna cu Zbigniew Brzezinski si Stephen J. Solarz, membru Council on Foreign Relations, membru Trilateral Commission. Membru Bohemian Grove.

25/02/2010 Posted by | POLITICA, PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ceausescu s-a intalnit in secret cu Nixon.

 

 
Ceausescu vedea in Nixon un zarzavagiu
Foto: Evenimentul Zilei
 
Stenogramele sedintei CC al PCR de dupa intalnirea lui Nicolae Ceausescu cu Richard Nixon arata ca dictatorul roman
era convins ca americanii sunt niste „tovarasi” modesti. In urma intalnirii avute pe 2 august 1969 cu Richard Nixon,
Nicolae Ceausescu a ramas cu impresia ca stafful presedintelui american si insusi liderul SUA ar fi putut fi, in alte
conditii, niste comunisti de incredere. Dictatorul credea chiar ca l-a convins pe Nixon sa renunte la interventiile
armate

 

 

Nicolae Ceauşescu şi fostul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon, au avut o întâlnire privată pe 3 august 1969, la Bucureşti. Delegaţia României, nu a avut însă traducător, iar transcrierea acestei convorbiri confidenţiale dintre cei doi preşedinţi a fost declasificata de curând de Departamentul de Stat.

Astfel, se pare că preşedintele american venise la Ceauşescu pentru a găsi o cale paralelă de comunicare cu nord vietnamezii în cadrul eforturilor de retragere a americanilor dintr-un conflict fără ieşire, potrivit documentului.  Însă, Nixon nu era primul preşedinte american care făcea apel la diplomaţia românească pentru a rezolva problema vietnameză. Înaintea sa, Lyndon B. Johnson se folosise de serviciile diplomaţiei româneşti în deschiderea dialogului cu vietnamezii.

În cadrul acelei întrevederi, Nixon i-a spus preşedintelui roman că apreciază rolul jucat de primul-ministru în 1967, care a încercat să deschidă o serie de căi de comunicare în vederea rezolvării problemei din Vietnam. “Acţiunile au fost responsabile şi de mare ajutor. Aşa cum am recunoscut şi în 1967, problema din Vietnam este foarte dificilă. Trebuie să recunoaştem că nici una din părţi nu poate câştiga sau suferi o înfrângere”, a declarat Nixon.

“Din punctul nostru de vedere, continuarea războiului ar duce la o situaţie cu consecinţe foarte grave. Oprirea bombardamentelor a fost un lucru bun, dar trebuie să mergeţi mai departe”, i-a spus Ceauşescu preşedintelui american. Ceauşescu a mai afirmat, că după părerea lui, problema nu este războiul cu Vietnamul de Nord, ci războiul care se desfăşoară în Vietnamul de Sud, în care sunt implicate forţele interne.

“În Vietnamul de Sud a fost format un guvern de către N.L.F. (Naţional Front for the Liberation of South Vietnam-Frontul Naţional de Eliberare a Vietnamului de Sud). Considerăm că acest guvern este gata să accepte formarea unui nou guvern care ar duce la încheierea războiului, în baza unei înţelegeri între forţele din Vietnamul de Sud”,
afirma Nicolae Ceauşescu

22/01/2010 Posted by | DIVERSE, DIVERTSMENT | , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: