Calendar istoric: 143 de ani ca “naţiune de sine stătătoare”
La data de 9 mai 1877, ministrul de Externe al României, Mihail Kogălniceanu, anunta solemn intr-o şedinţă publică a Adunării Deputaţilor 
ca România este o naţiune de sine stătătoare.
La 7 mai 1877, într-o adunare a Consiliului de Miniştri, dupa ce C.A. Rosetti (preşedintele Adunării Deputaţilor) a asigurat numarul de deputati necesar pentru a vota aceasta decizie, a fost luata aceasta hotărâre istorica impreună cu decizia de a nu mai plăti tributul de 915 mii de lei aur catre Înalta Poartă.
Suma respectiva era echivalentul aproximativ a 28 de milioane de Euro la valoarea de astăzi.
Declaratia lui Mihail Kogălniceanu a fost aranjata ca răspuns a unei interpelari a deputatului jurnalist Nicolae Fleva, pe atunci deputat de Focsani, ulterior primar al Bucureștiului între anii 1884 – 1886, un politician extrem de curios si interesant, a carui istorie ciudata o puteti citi, AICI.
Fleva a intrebat “dacă Guvernul a anuntat Puterile Garante despre ruperea legăturilor de dependenţă faţă de Poartă şi, prin urmare, independenţa totală a României.”
La aceasta interpelare a raspuns Mihail Kogălniceanu (ministrul de externe) în aplauzele deputaţilor, că legăturile cu Înalta Poartă fiind rupte “suntem independenţi si naţiune de sine stătătoare”, iar guvernul “va face toate cele necesare ca starea noastră de naţiune independentă să fie recunoscută de Europa”.
Dupa aplauze indelungite, Adunarea Deputatilor a votat moţiunea prin care “ia act de resbelul între România şi Imperiul Otoman, ruperea legăturilor noastre cu Înalta Poartă şi independenţa totală a României sunt oficiale si anuntate partilor“, scria regretatul blogger †Theophyle, evocat de https://politeia.org.ro/magazin-istoric )
România anului 1877 era un stat mic, cu o suprafată de 121.000 km patrati, care avea o populatie de aproximativ 5 milioane de locuitori. Încă 5 milioane de români trăiau în provinciile istorice ocupate de imperiile vecine.
La data de 16 aprilie 1877, Principatele Unite si Imperiul Rus au semnat un tratat la Bucuresti care permitea trupelor ruse să traverseze teritoriul tării în drumul spre Bulgaria, cu conditia respectării integritătii teritoriale a României.
În România a fost declarată mobilizarea trupelor.
Aproximativ 120.000 de soldati au fost plasati de-a lungul Dunării pentru apărarea Principatelor în fata unui eventual atac al turcilor. Imperiul Rus a declarat război Imperiului Otoman la 24 aprilie 1877, iar trupele rusesti au intrat în România pe la Ungheni, pe noul pod construit peste Prut. Incepuse Razboiul de Independență.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 