Filologii din R.Moldova ii indeamna pe politicieni : Amintiţi-vă de Cantemir şi puneţi mâna pe carte…VIDEO

Experţi în filologie către guvernare: Amintiţi-vă de Cantemir şi puneţi mâna pe carte…

În 20 de ani de la semnarea Declaraţiei de Independenţă, clasa politică din R. Moldova stagnează la capitolul studierii şi vorbirii limbii române.

Această constatare o fac savanţi lingvişti, scriitori, dar şi profesori şcolari. Ei le sugerează celor de la guvernare să pună mâna pe carte, să apeleze mai frecvent la dicţionare, să se debaraseze de calchieri din limba rusă, să vorbească mai elevat, fără bâlbe şi incoerenţe, pentru că cei care i-au ales cred că anume ei sunt un model bun de urmat.

«Să pască vacile în INCINTA pădurii»

Suntem, probabil, unicul stat din lume în care autorităţi centrale, parlamentari, miniştri, funcţionari de tot rangul nu cunosc sau vorbesc prost de tot limba oficială a statului.

 Bunăoară, un politician din vârful puterii nu ştie sau nu vrea să ştie numele adevărat al limbii de stat în R. Moldova şi afirmă că, sub aspect politic, limba e moldovenească, iar sub aspect ştiinţific — română. În aceste condiţii, şi alolingvii, conlocuitorii noştri, în mod deschis, chiar şi atunci când ajung la guvernare, declară că ei nu au nevoie de limba română, aceasta pentru că au la dispoziţie, în Parlament, la ministere şi departamente de stat, traducători.

Pentru a fi credibil, aduc un singur exemplu. Deputatul comunist Igor Dodon a făcut publică următoarea declaraţie: «Limba moldovenească şi limba română sunt IDENTICE, dar, totuşi, DIFERITE». Ne miră logica denaturată a deputatului-economist.

Putem exemplifica până la infinit mostre strigătoare la cer culese din vorbirea conducătorilor noştri. Îmi amintesc cum ex-preşedinta Parlamentului, Eugenia Ostapciuc, le-a promis locuitorilor satului Răspopeni că va cere pădurarului din sat să le permită să pască vacile în INCINTA pădurii. Sala a râs în hohote. Alt deputat comunist, Oleg Reidman, declara, într-un context: «Noi nu putem sî şim mai sfinţi ca POPA de la Roma». De fapt, nu sunt sigur că aceasta e doar o greşeală lingvistică.

«Eu, ca şi prim-ministru»

Nu ne putem limita la cele obţinute, mai ales că am obţinut ceva mai mult de 0, dar nu am ajuns la 1, ca să vorbim în cifre. Dintre conducători, a evoluat mult Mircea Snegur, de la începutul carierei sale până a ajuns să rostească, în incinta Parlamentului, mesajul său «Limba română e numele corect al limbii noastre» (20-21 iulie 1995).

 Actualii, toţi trei, au mult de lucru pentru a-şi cizela vorbirea. Vlad Filat a făcut studii în România, dar mai comite greşeli. Când îl aud zicând «eu, ca şi prim-ministru», mă gândesc la faptul că o întreagă republică, o bună parte a României cad pradă acestei gafe. De ce “şi», dacă e corect «eu, ca prim-ministru»?

Rostirea cuvintelor cu sens impropriu, exprimarea sintactică, în special formularea gândului după modă rusească, e specifică aproape tuturor. Ei, însă, nu ar trebui să uite că sunt cei mai ascultaţi, or, oamenii aşteaptă să audă când se măresc pensiile, cum e pedepsit trădătorul care a cedat Palanca… Pur psihologic, omul de la ţară crede că dacă a zis un conducător, atunci aşa trebuie să ne exprimăm. Le doresc conducătorilor noştri să nu uite că sunt obligaţi, prin funcţiile lor, să ne servească drept model de exprimare.

Pentru asta, le recomand 7 cărţi de socio-lingvistică şi de cultivare a limbii, de Ion Ciocanu. Să se grăbească să citească aceste 7 cărţi, deoarece, peste o săptămână-două, apare a 8-a, «Noi şi cuvintele noastre», şi vor avea mai mult de lucru.

«Politicienii noştri citesc foarte puţin»

Eu i-aş separa în trei categorii: cei care nu vorbesc şi nu cunosc cu desăvârşire limba română, care sfidează, în primul rând, legislaţia, dar şi regulile de conduită în societate şi demonstrează astfel lipsă de respect faţă de poporul nostru; cei care vorbesc limba agramat, comit foarte multe greşeli, calchieri, fără a respecta topica limbii române; şi cei care vorbesc mai bine limba, mă refer  la  generaţia tânără, politicieni care au făcut studii în România, peste hotare, dar care, regretabil, sunt în minoritate. Oricum, e de dorit ca toţi să se aşeze cu dicţionarele în faţă şi să mai lucreze.

Suntem în această situaţie deoarece nu a fost creat un mediu lingvistic adecvat. Mai mult, noi, pe parcursul anilor, am fost nepăsători faţă de felul în care comunică clasa noastră politică. Nu am cerut respectarea legislaţiei lingvistice. Un alt motiv e acela că politicienii noştri, de altfel ca şi cetăţenii simpli, citesc foarte puţin.

Spunea Dimitrie Cantemir că suntem cam leneşi la carte… Cred că ar trebui să se apuce de citit. La nivel local, situaţia este şi mai gravă. Eminescu spune că limba este în strânsă legătură cu gândirea. Un om poate  vorbi frumos doar atunci când gândeşte profund. Nivelul intelectual al clasei noastre politice este redus şi este clar că şi limbajul nu este unul prea complex.

«Nu toţi politicienii stăpânesc limba şi terminologia»

Limbajul de astăzi al clasei noastre politice l-am putea califica drept suficient de bine. Comparativ cu fosta generaţie de agramaţi agrarieni, evident că e un alt nivel, dar care lasă totuşi mult de dorit. Nu toţi politicienii stăpânesc limba şi terminologia. Probabil ar mai trebui să deschidă şi câte un dicţionar pentru a-şi îmbogăţi vocabularul.

Sigur că surprinde iniţial echilibristica sau jongleria lui Marian Lupu, precum şi vocabularul său ce abundă în termeni şi neologisme. Pentru un neiniţiat, acestea ar părea un fenomen sau chiar un obiect de admiraţie. Însă un filolog cu o ureche fină şi cu studii observă cuvintele de umplutură sau ticurile verbale.

Mihai Ghimpu vorbeşte cum gândeşte. Sigur că, uneori, exploziile de sinceritate îmbracă, într-un fel, haina verbală a spontaneităţii. Cu toate acestea, putem deduce că este o limbă română bine vorbită. Vlad Filat are un alt ritm de construcţie, care, dintr-o parte, înseamnă şi capacitatea de a filtra sau a trece prin grile anumite gânduri.

Cei mai tineri, vorbesc acum despre miniştri sau chiar viceminiştri, mi se pare că posedă şi vorbesc o limbă română destul de atractivă sau de un nivel susţinut. Totuşi, partea mare a clasei politice, de sorginte mai veche sau de o anumită vârstă, din păcate, nu a evoluat prea mult.

«Pronunţia neelevată îi conferă vorbirii aspect de mahala»

Constatăm că politicienii s-au schimbat, nu mai sunt cei care erau acum 20 de ani, instruiţi în şcoli ruseşti. De ceva timp, la vârful puterii au venit tineri şcoliţi în şcoli româneşti, iar acest fapt şi-a lăsat amprenta asupra felului în care ei posedă limba română.

 Am înţeles că foarte mulţi politicieni au consilieri în probleme de limbă şi redactori pentru textele pe care le scriu. Oricum, mai au mult de lucru asupra propiei imagini, asupra propriului limbaj, deoarece nu poţi rămâne pentru toată viaţa cu ceea ce ai făcut la facultate.

 Constatăm frecvent că guvernanţii noştri utilizează calchieri din limba rusă. În cazul celor care sunt mai frecvent pe sticlă înregistrăm expresii improprii limbi române, cum ar fi «inclusiv şi», «necătând», “şedinţe lucrative». Unii parcă vorbesc cum vorbesc, dar au o pronunţie ostentativ neliterară. Nu poţi, de la tribuna Parlamentului, să vorbeşti ca în stradă.

Această pronunţie neelevată îi conferă vorbirii aspect de mahala. Mai constatăm că transmisiunile în direct la TV abundă de injurii şi de obscenităţi…

Dacă i-am lua la bani mărunţi, am descoperi mai multe bâlbe, incoerenţe, pentru că ei vorbesc mult în public. Politicianul trebuie să fie un om cult, un diplomat, iar un diplomat nu poate vorbi ca la uşa cortului. Ar trebui să existe un cod de etică, la nivel de lege, astfel încât, cei care îl încalcă să fie admonestaţi.

Ziarul de Garda, Chisinau

http://youtu.be/gMtFc_QuKzM

Publicitate

VIDEO.Din Manualul de Istoria Minorităţilor Naţionale din România, scos de Editura Didactică şi Pedagogică:Macedonski e un poet”de limba slava”!

marți, 1 iunie 2010

L-au făcut pe Macedonski poet de limbă slavă

Prin anii 1950 ruşii se străduiau să demonstreze că limba română este de origine slavă, pentru a-şi justifica oarecum trupele care staţionau în România.

Ei voiau să impună forţat faptul că limba româna ar deriva din cea rusă. Exemplu: cuvântul câine s-ar trage din rusescul sabaca şi nu din latinescul canis. Sovieticii au eşuat în intenţia lor de desnaţionalizare.

Iată însă că în 2008, Ministerul Educatiei a reuşit. Alexandru Macedonski, autorul primelor rondeluri scrise in limba româna, a devenit în poet de limbă slavă. Aşa spune manualul de Istoria Minorităţilor Naţionale din România, scos de Editura Didactică şi Pedagogică.Criza da, intoleranta, ba!Anul acesta, de criză fără precedent în istoria post-decembristă, minorităţile naţionale din România au primit de la bugetul de stat 70.000.000 de lei, adică peste 17 milioane de euro, pentru „combaterea intoleranţei şi pentru activităţi culturale”. Cel mai mult au primit ungurii, echivalentul a 3,7 milioane de euro, apoi ţiganii, cu 2,5 milioane de euro.Pentru celelalte minorităţi sumele scad, ultimii fiind rutenii, cu vreo 500.000 de euro.Cine sunt rutenii? O populaţie celtică legendară, dispărută în Evul Mediu, şi înlocuită ca denumire de către ucrainieni. Recensământul populaţiei din anul 2002 a relevat că în România trăiesc 61.353 de ucrainieni, o parte din ei fiind ruteni – care vorbesc limba ucraineană.

În acest context trebuie spus că şi ucrainieni primesc, separat de ruteni, 1,4 milioane de euro pentru combaterea discriminării, publicare de carte, în general pentru cultura proprie.

Mai bine slav decat aromân!

Foarte interesantă este minoritatea macedonenilor din România, care numără 695 de persoane, vorbitori de limbă slavă, care a primit şi ea 400.000 de euro pentru identitate culturală – cam 575 de euro de persoană, cum ar veni. În fine, întrebarea este ce fac ei, în general, cu banii de la bugetul de stat.

 În anul 2008 Editura Didactică şi Pedagogică a scos, pe şestache, pe bani publici, un manual de Istorie a Minorităţilor Naţionale din România care a provocat anul acesta un scandal intern în Ministerul Educaţiei.

Manualul a fost definit drept material auxiliar pentru profesorii de istorie, dar conţinutul său a fost aspru criticat de specialişti. Aici apare, de pildă, un paragraf dedicat poetului Alexandru Macedonscki, la capitolul minorităţii macedonenilor de limbă slavă. Toată lumea s-a întrebat: cum adică de limbă slavă?

Familia Macedonski a plecat din Macedonia istorică, dar ei nu erau slavi, cum se presupune în manual, ci aromâni.

Dar cum în actualul stat Macedonia (situat la sud de Serbia) limbile oficiale sunt slava de sud şi albaneza, aromânii şi megleno-românii din această ţară balcanică sunt asimilaţi oficial ca fiind slavi.

 În acest moment se jonglează pe confuzia dintre Macedonia istorică, cea a lui Alexandru Macedon şi a tracilor tribali, de la sud de Dunăre, cu actualul stat Macedonia, în care se vorbeşte o limbă slavă.

 De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că singura minoritate din balcani care nu este recunoscută de nimeni, este cea a aromânilor.(Mihaela G.)

sursa: http://www.agentia.org/anchete/l-au-f-cut-pe-macedonski-poet-de-limb-slav-3829.html

Ce ar mai fi de spus?Hai sa-l ascultam pe Macedonski spunandu-ne o poezie in „limba slava”…

 VALTUL ROZELOR

de Alexandru Macedonski

 

 Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină…
    Şi suspină — cum se suspină…

Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
    De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul tainic le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun le învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare.