CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Schimbarea denumirii unui parc bucureștean care poartă numele mareșalului sovietic Tolbuhin, tulbură din nou ”sensibilitatea” diplomației ruse

tolbuhin

Foto: Generalul rus (de la 12 septembrie 1944 – Mareșal al Uniunii Sovietice) Fiodor Ivanovici Tolbuhin (1894-1949), comandantul Frontului al 3-lea Ucrainean.

Amintirea mareșalului Tolbuhin se surpă în sectorul 2 al Bucureștilor.

De aproape patru ani, edilii Sectorului 2 din București încearcă să schimbe denumirea unui parc, aflat relativ central, care poartă numele unui general rus, Fiodor Tolbuhin.

Stalin l-a făcut mareșal după Stalingrad și după ce trupele comandate de el au ocupat România, Bulgaria, Ungaria și au ajuns până la Viena.

Nu rezultă din documentele vremii dacă i-a încurajat pe soldații sovietici să fure, să violeze, să devasteze locurile prin care au trecut sau dacă doar nu s-a opus tendințelor agresive ale oamenilor pe care îi comanda , comentează https://www.dw.com/ro/ce-vrea-rusia-cu-mareșalul-tolbuhin.

Și în 2017, când viceprimarul Cristian Popescu a cerut schimbarea denumirii Parcului Tolbuhin, și acum, când consilierii USR-PLUS au propus numele Grădina Mătăsari, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse a reacționat la fel de prompt.

Atunci le-a cerut autorităților române să nu permită „rescrierea istoriei”:

„Sperăm că nu va prevala ideea de sacrilegiu, ci memoria a mii de soldaţi sovietici, care şi-au dat viaţa pentru eliberarea acestei ţări de fascism în urmă cu peste 70 de ani.” În plus, Maria Zaharova le-a amintit oficialilor români că Regele Mihai i-a dat mareşalului Fiodor Tolbuhin, comandantul trupelor sudice ale Armatei Sovietice, Ordinul Victoriei cu numărul 16.

PSD a lăsat lucrurile așa cum erau. Să nu supere pe nimeni. Zilele acestea, aceeași reprezentantă a Ministerului de Externe de la Moscova a spus că guvernul rus a fost „șocat” de cererea Consiliului Sectorului 2, că acesta este „un alt exemplu de revizionism” și că autorii inițiativei, consilierii USR-PLUS, ar vrea doar să-și „sporească importanţa prin luarea unei atitudini antiruseşti, rusofobe”, avertizându-i că astfel de planuri „au mai eșuat în 2017”.

Rusia crede că România ar avea față de ea obligații morale, că ar mai funcționa în vreun fel poveștile despre cum Uniunea Sovietică a scos România din ghearele naziștilor și, în general, despre eroismul soldaților săi. Istoria are doar o față patriotică și curajoasă pentru Moscova, care nu vrea să-și asume și rolul de stat agresiv pe care l-a jucat în perioada 1939-1941, când a invadat statele baltice, Polonia, Finlanda, a anexat Basarabia și s-a aliat cu Germania lui Hitler, fiind de partea greșită a lumii. Moscova nu asumă că locuitorii statelor est-europene au fost striviți ani de zile sub cizma sovietică.

Rusia este nervoasă că un parc din București ar putea să nu mai poarte numele unui mareșal al Armatei Roșii și încearcă să-și cheme la ordine fostul vasal. Nu poate înțelege că România nu mai răspunde la ordinele Moscovei, fiindcă în 2017 cineva și-a lovit călcâiele, a răspuns „da, să trăiți”, iar Tolbuhin a rămas înscris pe arcada de la intrarea în parcul căruia mulți oameni îi spun simplu „Pache”.

Parcul nu poate să poarte numele unui mareșal al celui de-al doilea război mondial, care a înstăpânit stalinismul în România la propriu, comentează pe bună dreptate jurnalistul Libiu Mateescu, în https://www.infobrasov.net.

Diplomația Rusiei a reacționat prompt și a acuzat din nou ”revizionismul” promovat de noua putere de dreapta din România, concordantă cu poziția oficială și adeseori nevalidă a Uniunii Europene, a nerecunoașterii adevărurilor istorice imuabile ale celui de-al doilea război mondial. La instigarea Germaniei și Franței bineînțeles.

Purtătoarea de vorbe a diplomației ruse, Zaharova, nu-și cunoaște propria istorie, darămite pe-a noastră
Purtătoarea de cuvânt a diplomației rusești Maria Zaharova (nicio legătură cu dizidentul antisovietic Andrei Saharov) a zugrăvit fresca idilică a eliberării României de către trupele sovietice în august 1944, și recunoștința eternă pe care ar trebui să i-o purtăm mareșalului Tolbuhin, cel care l-ar fi zdrobit pe mareșalul Antonescu și pe generalul colonel Friessner pe aliniamentul Iași-Chișinău la 21 august 44.

Zaharova susține că remarcabilul coamandant sovietic ar fi condus operațiunea de eliberare a României de sub jugul hitlerist și că orice eliminare a numelul său și nu numai, să ne aducem aminte de statuia soldatului sovietic ce străjuia Casa Armatei din Brașov, din parcul Central, se constituia ca o acțiune revizionistă a realităților istorice din 1944 și ca o atitudine antirusească.

Să le luăm pe rând.

În prima aserțiune a Zaharovei, aceasta comite deliberat o eroare de fond istorică, adevăr accesibil oricărui elev de liceu.

Cum a amestecat diplomația rusă mareșalii și fronturile rusești din cel de-al doilea război mondial
Nu Tolbuhin era comandantul celor două fronturi ucrainiene rusești ci mareșalul Malinovski, care comanda Frontul 2 Ucrainian și subordona Frontul 3, tot Ucrainian, condus de generalul pe atunci Tolbuhin.

Frontul 2 al lui Malinovski a spart practic frontul Iași-Chișinău, la nord de Iași, în doar două zile (Tolbuhin acționând pe aliniamentul Nistru-Tiraspol), fiind asistat ulterior de Frontul 2 în operațiunea de dublă învăluire a armatelor româno-germane, respectiv armata a 6-a germană, o parte a armatei a 8-a, divizia a 13-a Panzer întreaga armată română.
Trupele lui Malinovski au intrat primele în București, iar operațiunea a fost una de cucerire a României, pentru că la 23 August 1944 trupele române au început eliberarea țării de sub ocupația germană, redenumită armată ocupantă după insurecție.

Teza cuceririi României de către URSS, nicidecum de eliberare, este demonstrată de adevărul istoric al pretenției lui Stalin ca România să capituleze necondiționat, ca o țară înfrântă, când ea deja lupta alături de armatele sovietice. A fost asistat în această decizie de Winston Churcill.

Monstruozitatea regimului bolșevic stalinist instituit în România sub supravegherea tancurilor lui Tolbuhin nu poate fi considerat în istorie ca o eliberare. Ci doar ca o sclavie modernă, dar represivă, instituită în țara noastră de trupele sovietice biruitoare, care au propulsat criminalul regim comunist la putere.

Malinovski a înfrânt trupele Axei și cucerit România în august 1944, nu Tolbuhin
Armistițiul a fost cerut de România Comandamentului Central Aliat și a fost semnat de mareșalul Malinovski, nu de Tolbuhin, în numele întregului comandament.
Respectivul cod al Armistițiului a conținut despăgubiri de război înfiorătoare, care au ruinat țara pentru decenii. 

Tolbuhin a devenit din ordinul lui Stalin responsabil cu aducerea comunismului stalinist la putere în România abia în 1945, când a comandat armata de ocupație sovietică, nu de eliberare.
Regele Mihai l-a decorat cu ordinul Mihai Viteazul pentru a mai diminua rapacitatea și reprimarea induse de trupele lui Tolbuhin asupra poporului român îngenunchiat, nu dintr-o nețărmurită admirație.
Așa că parcul cu pricina, dacă trebuia atunci să poarte un nume al unui cuceritor sovietic, ar fi trebuit să-l poarte pe al lui Malinovski. Iar Rusia nu ar trebui să fie atât de susceptibilă pentru faptul că bucureștenii nu mai au chef în 2021 să se plimbe prin parcul denumit Tolbuhin, altfel de ce și-au dărâmat chiar ei la Moscova în 1990 statuile lui Lenin și Stalin?
Și dacă nu s-a putut în 2017 de ce nu s-ar putea acum?

 În fond nimeni și nimic nu va putea schimba adevărul istoric irefutabil al înfrîngerii Germaniei lui Hitler de către trupele sovietice, în principal, în al doilea război mondial.

   

26/03/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ECOURI DIN TRECUT

 

 

 

Imagini pentru portrete de basarabeni sec xx photos

 

 

 

Către cei rătăciți

Niciodată Basarabia noastră n-a suferit asemenea frământare, ca dela Ianuarie încoace şi mai ales dela 27 Martie.

Putem înţelege că ruşilor nu li-a convenit schimbarea lucrurilor, când li-a venit rândul să piardă păşunea bogată, cu care se hrăneau, fără să simtă vreo datorie faţă de poporul ţărei.

Putem înţelege iarăş că nu le-a convenit aceasta nici la alte naţiuni din Basarabia, precum sunt ovreii, bulgarii, grecii ş. a., cari se deprinsese pe vecinicie să-l privească pe Moldovean ca pe un „cap de bou“.

Însă ce nu putem înţelege este că şi unii din moldovenii basarabeni făceau şi fac mutre slute faţă de fraţii noştri de peste Prut, ceea ce dovedeşte încă o dată ce blestemată moştenire ni-a lăsat acea sută de ani, cât „Sfânta Rusie“ a stăpânit Basarabia.

Lucru ciudat: aceşti Moldoveni se simt mai aproape de ruşi decât de Români, şi când îi întrebi despre asemenea curiozitate nenaturală, îţi spun că au făcut studii în ruseşte, că nu ştiu limba română, că s-au deprins cu Rusia şi cu ruşii ş. a.

Aceşti oameni arată că au pierdut simţul de naţionalitate, că vocea sângelui în ea s-a stins. Pe aceşti „fii“ ai neamului nostru nici ţara, nici istoria nu-i va regreta, dacă chiar şi se vor asimila cu ruşii şi poporul nostru îi va pierde.

Să-i auzi cât de jalnic îi plâng pe „bieţii ruşi“, care trebuie să-şi lese locuşoarele sale calde, din cauză că nu ştiu limba română: profesorii, şefii de poştă, judecătorii ş. a.

Şi niciodată nu li-a venit în gând acestor plângători să plângă pe poporul moldovean din Basarabia, popor de un sânge cu ei, popor, care era socotit de toţi veniţii ca dobitoace.

Nu vor să înţeleagă că istoria şi-a făcut numai dreptatea, răsplătind pe Ruşi în Basarabia cu aceea ce li-au făcut aceştia Moldovenilor la 1812 şi la 1878.

Ea, istoria, va merge şi mai departe. Ea va trezi în întreg poporul nostru simţul de neam. Fraţii se vor cunoaşte unul pe altul, se vor încheia legături strânse între toate neamurile româneşti, şi atunci, în ziua de serbare naţională, toţi Moldovenii ce fac mutră rusească vor fi izgoniţi dela masa serbărei, ca nişte lepădaţi de neam.

Mulţi feciori a pierdut Basarabia prin înfundăturile Rusiei până acum, dacă o mai pierde încă vreo câteva sute de aceşti rătăciţi, pe care mai mult îi doare inima de Rusia decât de fraţii lor, neamul nostru nu s-a stinge.

Cu atât mai multă laudă şi cinste se cuvine acelor cari, neobosiţi, lucrează pentru neam şi limbă în împrejurări nespus de grele, în împrejurări când şi unii din fraţi le pun beţe în roate.

Moldovenii rusificaţi sunt atât de orbi, încât nu văd că istoria îşi face cursul său, călcând sub picioare toate sforţările zadarnice ale bieţilor oameni.

De aceea zic: treziţi-vă, fraţilor, din rătăcirea amară care vă întunecă mintea şi simţirea!

Treziţi-vă, ca să nu cadă blăstămul neamului asupra voastră, ci să vă puteţi bucura şi voi că aţi ajutat la lucrul sfânt al mântuirii Basarabiei din calea pierzării.

 

24 August 1918

Iulian FRIPTUL

Sursa: Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXVIII, 2018

10/05/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: