Enigma craniilor Paracas vechi de 3.000 de ani, care aparţin unor creaturi asemănătoare omului. VIDEO
În partea sudică a statului Peru există o peninsulă deșertică numită Paracas. În acest loc, în 1928, arheologul peruvian Julio Tello a făcut in 1928 o descoperire uimitoare : sub rocile și nisipul deșertului, el a descoperit un cimitir care continea mai mult de 300 de schelete, datate la aproximativ 3.000 de ani, cele mai controversate oseminte, din istoria arheologiei.
O analiză ADN recent efectuata asupra unora dintre aceste cranii au prezentat rezultate uimitoare, care ar putea contesta perspectiva actuală a arborelui evolutiv uman, specialiștii ajungand la concluzia că ADN-ul acestora nu este de origine umană.
Multe triburi din America de Sud legau capul copilului cu bucăți de lemn infasurate cu niște liane care, care exercitau timp indelungat o presiune care determina schimbarea formei craniului.
În multe culturi a fost folosite practici de alungire a craniilor, insa tehnicile folosite au dat rezultate diferite. Se deforma craniul , dar nu i se modifica volumul sau greutatea.
Craniile Paracas sunt insa diferite, fiind cu 25% mai mari și cu 60% mai grele decât craniile umane obișnuite, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa traga concluzia ca nu ar fi fost modificate prin legare.
Ele sunt de asemenea diferite structural și au doar o placă parietala, spre deosebire de cele două care se gasesc in mod normal la craniile umane.
Pentru testarea ADN-ului acestor cranii s-au luat probe constând din: păr, inclusiv cu rădăcini, dinţi, os cranian şi piele. Procesul de prelevare a probelor a fost documentat cu fotografii şi filmări video.
Mostrele au fost trimise de către Brien Foerster, conducătorul cercetărilor, lui Lloyd Pye, fondatorul proiectului Starchild (Copilul stelar), care la rândul său le-a dat unui genetician din Texas pentru testarea ADN-ului.
Rezultatele preliminare ale analizei au fost făcute publice pe data de 5 februarie 2014: “prezintă mtADN (ADN mitocondrial) cu mutaţii nemaiîntâlnite până în prezent la om, primate sau animale.
Din puţinele fragmente pe care am reuşit să le pun într-o secvenţă reiese faptul că dacă aceste mutaţii sunt stabile, avem de-a face cu o creatură umanoidă nouă, foarte îndepărtată de Homo sapiens, omul de Neandertal sau Denisovian”.
Avem asadar de-a face cu o creatură asemănătoare omului, foarte îndepărtată de Homo sapiens si de omul Neanderthal.
Aceste diferențe au adâncit misterul care planeaza în jurul craniilor Paracas, cercetatorii neputand să- si explice originea lor.
Practic, indivizii apartinand populatiei Paracas sunt atât de diferiti incat incrucisarile acestora cu oamenii nu ar fi fost posibile.
Pe scurt, aceste cranii nu aparţin oamenilor obişnuiţi de pe această planetă! „Oamenii” Paracas erau atât de diferiţi din punct de vedere biologic, încât ei nu ar fi fost capabili nici măcar să se încrucişeze cu oamenii “obişnuiţi” din acele vremuri !
Aceste rezultate nu reprezintă decât o primă etapă din mai multe faze care necesită o analiză aprofundată a acestor cranii misterioase.
NEANDERTHALIENII SUPRAVIETUIESC IN NOI
Multi oameni actuali au o “mostenire” neanderthaliana, sub forma unor gene amestecate printre cele de Homo sapiens, arata un studiu revolutionar de genetica umana.
Studiul, care a implicat mai multe universitati din intreaga lume si a fost coordonat de Institutul Max Planck de Antrolopogie Evolutionista din Leipzig, Germania, a produs rezultate care i-au surprins chiar pe membrii comunitatii stiintifice.
Conform acestor cercetari, 1% – 4% din genomul populatiilor actuale din Eurasia provine de la omul de Neanderthal.
In acelasi timp, studiul confirma faptul ca, in marea sa majoritate, genomul actual uman (ansamblul genelor caracteristice speciei Homo sapiens) isi are originea in cel al unei mici populatii africane.
Acest rezultat sprijina asa-numita teorie „Out of Africa”, conform careia Homo sapiens a aparut in Africa, in urma cu cca. 200.000 de ani, iar din populatia africana s-a desprins si a migrat, in urma cu 50.000 – 60.000 de ani, un grup relativ mic de oameni, care au colonizat apoi celelalte continente.
Studiul confirma, de asemenea, faptul ca omul de Neanderthal (H. neanderthalensis) a fost o specie separata, diferita de H. sapiens.
Persistenta unor gene neanderthaliene in genomul uman arata ca, la un moment dat, in cursul convieturii celor doua specii, a existat o hibridizare limitata intre ele.
Rezultatele au fost obtinute prin compararea ADN-ului uman prelevat de la numerosi indivizi, din tari de pe mai multe continente, cu ADN extras din fosilele a trei indivizi de H. neanderthalensis, gasite in pestera Vindija, din Croatia.
Desi s-a dovedit stiintific ca Omul de Neanderthal reprezinta o specie diferita de cea a omului modern, cercetatorii sunt surprinsi de noi si noi dovezi ale asemanarii puternice dintre cele doua specii.
Ultima descoperire a oamenilor de stiinta elvetieni de la Universitatea din Zurich arata ca, la nivel cerebral, creierul omului de Neanderthal crestea in acelasi mod ca si cel al lui Homo Sapiens, anunta LiveScience.
Ideea preconceputa conform careia creierul unui neanderthalian crestea rapid in perioada copilariei pentru ca la maturitate sa stagneze, asa cum se intampla in cazul cimpanzeilor, a fost inlocuita de noua teorie a cercetatorilor elvetieni, cea care arata similaritati puternice intre omul de Neanderthal si Homo Sapiens.
„Multa vreme s-a crezut ca, intr-un mod primitiv, creierul neanderthalian se dezvolta mult mai repede decat cel uman. Concluzia experimentelor noastre este ca nu exista diferente notabile, din punct de vedere al dezvoltarii creierului, intre cele doua specii hominide.
Acest fapt sa datoreaza, mai mult ca sigur, stramosului comun al neanderthalienilor si al oamenilor”, sustine Christoph Zollikofer, unul dintre oamenii de stiinta implicati in proiect.
Studiile au fost posibile datorita descoperirii unei echipe de arheologi japonezi. Acestia au scos la lumina scheletele perfect conservate a doi copii neanderthalieni in varsta de doi ani, respectiv 18 luni, ambele datate la circa 50.000 de ani vechime. Ramasitele celor doi au fost descoperite intr-o grota din Siberia.
Oamenii de Neanderthal nu erau intr-atat de primitivi pe cat se credea pana in prezent. Noile descoperiri atesta faptul ca, inainte de extinctia lor, in urma cu 30 000 de ani, acestia se foloseau de arme destul de avansate pentru a-si pazi teritoriile si isi alegeau locuintele cu grija pentru a fi protejati de eventuale atacuri.
Arheologii au analizat 180 de unelte si arme din cremene, ramasite ale unei descoperiri impresionante, ce s-a petrecut in anul 1900, intr-un sit numit Beedings, in Anglia.
“Instrumentele pe care le-am gasit si le-am analizat sunt, din punct de vedere tehnologic, mai avansate si posibil, mai vechi, decat cele ale stramosilor nostri”, declara Matthew Pope, unul dintre cercetatorii implicati in acest studiu.
“Este cu adevarat interesant faptul ca aceste unelte sunt lasate in urma de catre unii dintre ultimii locuitori neanderthalieni care ocupau nordul Europei. Impresia pe care o lasa aceste artefacte este ca populatia era una care stapanea acest pamant si stia sa se foloseasca de resursele naturale pe care le oferea acest loc.”
Pope declara ca multe dintre instrumentele si armele care formeaza colectia Beedings sunt destul de avansate si de periculoase, gandite pentru a ucide destul de repede orice
adversar.
Colectia Beedings este mai diversa si mai numeroasa decat oricare alta, descoperita in aceasta regiune.
Surse:BBC,Descopera ro, LiveScience, Discovery
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 