CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Fănuş Neagu: „Patria pe verticală sau în timp se alcătuieşte, mai înainte de toate, în curcubeul fiecărui cuvânt”

 

 

Imagini pentru limba romana photos

 

Distribuția mondială a vorbitorilor de limbă română după țara în care locuiesc.

 

 

Motto:

…istoria noastră este o succesiune de miracole.
[…] am impresia că în fiecare secol am fost total nimiciţi
pentru un timp. Apoi, ca de sub potop sau ekpyrosis
(ardere apocaliptică), precum iarba de sub pământ,
am reuşit să ieşim la suprafaţă, la viaţă, tot mai numeroşi
şi mai cu poftă de lumină şi Europa.

Cred că suntem creaţi de Limba noastră – şi nu invers.
Limba ne-a inventat, ne-a salvat, înviindu-ne din morţi de câteva ori.

Ion D. Sîrbu. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, vol. II,
Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2005, p. 57.

… Patria pe verticală sau în timp se alcătuieşte, mai înainte de toate, în curcubeul fiecărui cuvânt.

Noi nu putem exista decât în cuprinsul limbii române, cea adânc sprijinită-n Istorie, martirizată, dar neînfrântă, scăldată în sângele nostru, al grâului şi-al unui lung, îngândurat şi neisprăvit şir de nedreptăţi.

O limbă, ca să nu-şi încheie destinul cu mult înainte de urgisirea ce-o paşte pe fiecare fiinţă, trebuie păstrată cu toate cuvintele întregi, nealterate, nevândute, netrădate şi nelăsate uitării – prin ignoranţă, incultură, ignominie, frică, nepăsare, dispreţ, lene, suficienţă, retragere în afara timpului, îmbuibare, sastisire, îngenunchere, cap plecat, abdicare – şi câtă negură se mai ascunde în furtunile sau în fundul unui veac, cel mai adesea abominabil!

Lupta pentru limba română ca temelie de voievozi, Dunăre, Marea Neagră şi Munţii Carpaţi este raţiunea de-a învinge…

Limba e un fenomen de împotrivire la prostie, la împilare, la detenţie, strangulare sau hăituire; dar e, spre slava şi nemurirea ei, complice cu trecutul, cu marii ei slujitori şi mai cu seamă cu viitorul.

Timpul ne aparţine fiecăruia în parte într-o proporţie infimă, el se dilată imens în vatra vorbirii, de acolo luăm puterea de dăinuire şi, luând, trebuie să aruncăm în vatră sau în şuvoiul de aur lichid un nou butuc, un vrej de iederă sau măcar o crenguţă…

Limba noastră-i o comoară. În noaptea de sânziene ard flăcări de comori.

Nu ştiu cât aur ni se prefiră printre degete într-un an sau într-o viaţă de om.

Dar intuiesc şi aş fi în stare să vă fac socoteala cât aur din istoria neamului românesc vom pierde în viitor dacă vom continua să răstignim limba română pe scânduri adormite în nămolul prostiei, ignoranţei, dispreţului, îngenuncherii…

 

 

07/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Adevărata suveranitate naţională îşi are tron pământul patriei cu sufletul îngropat în el

 

 

 Imagine similară

„Adevărata suveranitate naţională îşi are tron pământul patriei cu sufletul îngropat în el. Nici o legislaţie nu poate împărţi tronul acesta între autohtoni şi venetici.

Şi nu există aur pe lume să echivaleze preţul ţarinii strămoşeşti. Pentru că, din moment ce această ţarină e strămoşească, ea are mai presus de toate o valoare morală, ce nu se poate măsura în bani.

Cine îşi vinde pământul săvârşeşte un sacrilegiu, fiindcă îşi vinde morţii din el.

Crima democraţiei e că a pus la mezat patria, şi aceasta însemnează în principiu detronarea neamului românesc din drepturile lui de rasă regală.

În lumina spiritului autohton, invazia străinului e tot una cu o năvălire barbară, ceea ce constitue caz de război defensiv…..

Căci patria e dania strămoşilor şi ea nu se lasă nici răpită, nici vândută.

România trăieşte sub dictatura capitalismului fără patrie.”

 

Nichifor Crainic

19/09/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Dezbinarea românilor

Regretatul istoric Florin Constantiniu spunea că societatea românească de azi este caracterizată de dezbinare şi că  relaţiile sociale dintre români sunt – inclusiv la nivelul elitelor (autorităţi, manageri, medici, profesori, preoţi) sau în raport cu acestea – de repulsie, de batjocură şi de jecmăneală, rezultând că viaţa românului este, tocmai din cauza românilor, o necurmată suferinţă şi că, drept urmare, cei mai înverşunaţi duşmani ai românului sunt chiar românii şi că cel mai antiromânesc comportament îl manifestă românii înşişi. 

Este celebră zicerea că „atunci când un român se ridică, sar alți cinci să îl prindă de picioare și să îl tragă înapoi”, care ne vorbeşte despre o stare de fapt tragică a românității.

Mulți români  mărturisesc despre această dezbinare a românilor, ea fiind la fel de prezentă și peste hotare. A fost oare, întotdeauna așa?

 Din ce cauze s-a ajuns la acest derapaj?

Nu putem şti răspunsul exact ci doar constatăm efectele. Dacă până ieri doar, insul dorea din tot sufletul, să moara capra vecinului, acum el nu se mai mulţumeşte să-şi dea duhul doar capra, el vrea să dea ortul popii şi vecinul! 

Un popor alienat este un popor mutilat spiritual şi cultural, în aşa fel încât să renunţe la strămoşii săi, la valorile sale naţionale şi să adopte nişte pseudo-valori confecţionate special pentru a-l face slab şi controlabil. Şi din păcate ȋn acest punct am ajuns.

Dureros este că în ultimul veac foarte mulţi români nu au mai respirat aerul tras în piept de poporul lor, nu au mai povestit despre jertfa bunicilor şi străbunicilor lor, ci s-au plâns de caracterul înapoiat şi necivilizat al locuitorilor acestui pământ, nu au mai ascultat pe cei mai buni dintre ei, ci i-au ucis sau alungat din ţară, nu au mai făcut copii, ci case şi cariere, nu au mai citit cărţile esenţiale ale acestui popor, ci au introdus în programele şcolare subcultură, nu au mai vrut ca în şcoală copiii să înveţe istoria fascinantă a acestui neam, ci module sofisticate şi abstracte din care lipsesc modelele proprii, nu au mai ştiut dacă drumul pe care merg este al lor sau al altora.

Şi aşa s-a ajuns ca dimensiunea esenţială a apropierii dintre noi să fie astăzi, mai mult decât oricând, dezbinarea. Scindare, divizare, împărţire de idei, păreri, simţiri, atitudini, fapte. Ceea ce nu a reuşit râşniţa istoriei, reuşeşte fratele de lângă noi, seamănul alături de care trăim.

Dezbinarea face parte dintr-o inginerie socială aplicată ieri de comunişti şi reluată cu zel în zilele noastre. 

Izbucnirile de ură nu ne-au definit şi nu ne definesc ca români. Românii sunt un popor paşnic, care  de-a lungul istoriei a îndurat atâtea năpaste şi atâtea atacuri la fiinţa neamului, doar pentru că au rămas uniţi în credinţă.

În puşcăriile comuniste, când se observa că între deţinuţi, în ciuda torturilor crâncene la care erau supuşi, se crea o adâncă unitate, născută nu numai din suferinţa comună, dar şi – ceea ce era cel mai important – din trăirea duhovnicească intensă , se încerca imediat, cu orice chip, prin intermediul „reeducaţilor”, spargerea acestei unităţi, prin picurarea în suflet a otrăvii neîncrederii, suspiciunii, fricii, urii.

Dar ceea ce se întâmpla în închisorile comuniste s-a extins astăzi în „marea închisoare”, scopul fiind acelaşi: distrugerea comuniunii dintre români şi a capacităţii lor de a coagula în jurul unor valori profunde prin care am dăinuit că neam în istorie şi care scapă tiparelor ideologice reducţioniste şi maniheiste.

Cei care urmăresc să ne redefinească potrivit acestor tipare vor reuşi să ne aducă într-o stare şi mai gravă de amnezie dacă ne vor face să uităm ce ne-a unit de-a lungul istoriei noastre zbuciumate, ce i-a unit pe strămoşii noştri care erau, în covârşitoare majoritate, ţărani, ce i-a legat pe românii asupriţi din Transilvania, care, în ciuda umilinţelor şi prigoanelor sângeroase, au apărat cu dârzenie credinţa strămoașească şi demnitatea neamului nostru (bisericile de lemn sunt un simbol viu al unităţii neamului), ce i-a unit pe martirii închisorilor comuniste şi pe tinerii din decembrie 1989, care şi-au dat viaţa pentru România adevărată: „acea Românie profundă, vie, întemeiată pe credinţa de veacuri a neamului nostru” (Părintele Galeriu)

 

Darul unirii îl au în firea lor evreii, japonezii, grecii, ungurii, armenii, etc. Membrii acestor neamuri ascultă şi se supun unui conducător, se ajută unii pe alţii, suferă unii pentru alţii, se bucură pentru reuşitele celorlalţi, sunt uniţi împotriva duşmanilor.

Nu este cazul la noi, din păcate…

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/15/ziua-de-15-aprilie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

 

 

 

 

15/04/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: