CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

NEAGU DJUVARA – boierul român care ne-a ajutat să redescoperim istoria neamului nostru, tocmai fiindcă a ştiut să ne-o povestească. VIDEO

 

 

Puţini intelectuali români s-au bucurat şi se bucură de o afecţiune publică precum cea de care are parte Neagu Djuvara, istoricul care ne-a ajutat să redescoperim istoria neamului, tocmai fiindcă a ştiut să ne-o povestească. 

Să-l omagiem pe boierul român Djuvara, trecut de curând în lumea drepţilor, amintindu-ne câteva din strălucitoarele sale gânduri… 

 „M-am născut la trei zile după intrarea României în Primul Război Mondial.

Din partea mamei, istoria familiei (Grădișteanu) se pierde în urmă cu cinci veacuri. Tatăl meu cobora dintr-o familie veche de celnici (căpetenii) aromâni. Toată viaţa mea a fost o întâmplare. M-a luat Dumnezeu de la locul cutare, m-a trântit la locul cutare.

Nu eu sunt cel care mi-am ales calea, ci Dumnezeu.

Istoria a fost şi a rămas dragostea vieţii mele, chiar dacă am profesat în Drept. De cele mai multe ori, încă din trecut, talentele noastre cele mai mari nu s-au putut manifesta decât în străinătate.

Începând de la Cantemir, până la Eliade și Cioran, toți marii noștri intelectuali s-au remarcat pe alte meleaguri. Este ca un fel de blestem asupra acestei ţări. O naţiune în declin nu mai ştie să-şi folosească geniile.  Tineretul care se revoltă astăzi nu se revoltă pentru un ideal, se revoltă ca să dărâme.

Asta înseamnă că s-a stricat ceva în mentalul european colectiv. Tineretul, ca purtător de idealuri viitoare, chiar greșite cum a fost comunismul, nu mai are niciun ideal. În mai puțin de un secol, Europa va fi metisă.

Mie îmi este clar că indo-europenii se sinucid încet, dar sigur. Nu mai fac copii, nu mai au nicio ambiție. Și asta nu de ieri, ci de zeci de ani. Nu ştiu cât va mai dura – două sute, trei sute, poate patru sute de ani.

Ca şi la sfârşitul Imperiului Roman, masa de sclavi, invaziile germanice şi turanice au făcut să se schimbe componenţa etnică a Europei. Aşa se schimbă şi acum.Dacă te duci în metroul parizian, poți afla cum va arăta Europa de mâine.

Noi nu suportăm un „atac” al lumii a treia. Dimpotrivă, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia vin să-l umple.

Civilizația europeană este menită să dispară. Asta este o lege universală.

Când ai avut atâta splendoare de creativitate și de putere politică, ca să te întinzi pe globul întreg, trebuie să plătești prin dispariție.

Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se veştejește pentru a nu mai renaște, o mireasmă incomparabilă se risipește pentru totdeauna.  

Dintre intelectualii tineri care prind o bursă Fullbright, nu se mai întorc în România decât 1%. E o tragedie.

Nu putem să ieşim din bârlog, dacă această fugă a creierelor continuă. „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine în ţara mea”. Asta era o vorbă de secole în mintea românului. Faptul că acum tinerii pleacă fără gânduri de întoarcere, este o schimbare dramatică în mentalitatea românului după atâtea veacuri. 

Dacă tinerii care pleacă în străinătate, la doctorate în Germania, Franța, Statele Unite nu se mai întorc în țară, atunci Româna este pierdută definitiv.

Eu, câtă vreme am fost în străinătate, cu toate că sunt căsătorit cu o franţuzoaică şi mi-am făcut toate studiile în Franţa, nu m-am gândit niciodată să mă fac franţuz. Nu te poţi transforma în francez sau în neamţ când eşti născut român.

Fără tinerii plecați în Occident nu putem construi o Românie de alt soi decât cel moştenit de la comunişti.
 Acum țăranii noştri beau de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele. Foarte mulți tânjesc după lucrul pe care-l văd la vecin. Mie nu mi-a fost niciodată poftă de ceea ce are altul.Românul, în general, era destul de blajin, ştia să plece capul când trebuie și îl ridica atunci când era necesar.

Toată istoria noastră dovedeşte asta încă de la Mircea cel Bătrân și Ştefan cel Mare. Au fost însă vreo două veacuri, în timpul epocii fanariote, în care am cam luat obiceiul să nu reacţionăm. 

Românul pe care l-am cunoscut eu, când eram copil, era prea blând, prea supus.Dintr-odată a venit un regim atât de brutal şi atât de injust, încât omul a început să se apere cu dinţii, să se înrăiască.

Anii de comunism au creat acest fenomen: să ajungi să îţi fie scârbă de ţara ta. 

Nu mai există sentimentul că vecinul tău e un prieten. Lumea nu se mai salută pe scara blocului pentru că zice „Bună ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat!” 

Comunismul: un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodă de guvernare, în care teroarea a dezvoltat laşitatea la cei mai mulţi şi eroismul imprudent la câţiva, în care delaţiunea a fost considerată o virtute, în care furtul, nu numai din bunul statului, dar şi din cel al vecinului, a sfârşit prin a părea legitim din cauza privaţiunilor permanente şi a exemplului de înşelăciune venit de sus…Masele au ieșit din 50 de ani de comunism cu  mentalitatea inconștientă că șpaga și șmecheria sunt mijloace indispensabile de supraviețuire. 

Moştenirea noastră cea mai tragică constă în faptul că acea jumătate de secol de regim comunist ne-a stricat sufletul. Un asemenea regim nu putea să nu lase urme profunde în mentalităţi şi comportamente. Ele sunt astăzi piedica majoră în integrarea noastră într-o lume nouă.

Răul făcut mi se pare atât de adânc şi de generalizat, încât nu ştiu dacă va mai putea fi stârpit de tânăra generaţie. Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite.

 O mie de ani! Vă sperie cifra, nu-i așa? Dar gândiți-vă: bunicul vostru s-născut, poate, acum aproape o sută de ani. În orice caz, într-o sută de ani încap trei generații: bunicul, tatăl și fiul, care, de obicei, apucă să se cunoască.

Imaginați-vă, deci, de zece ori aceste trei generații ale unei familii și iată-ne la strămoșii noștri din anul 1000! Vedeți că o mie de ani nu-i așa de mult?

 

O conferinţă  memorabilă:

 

 

06/02/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ne-a părăsit la vârsta de 101 ani Neagu Djuvara, unul dintre cei mai respectați și cunoscuți istorici ai României

 

 

 

 

 

 

 

Istoricul Neagu Djuvara, una dintre cele mai îndrăgite personalităţi culturale ale României, a încetat din viață la 101 ani. 

S-a născut la 18 august 1916 (31 august 1916 S.N.) la Bucureşti într-o familie aristocrată. Tatăl său, Marcel Djuvara, provenea dintr-o familie de aromâni din zona Pindului stabiliţi în Ţările Române la sfârşit de secol XVIII. A fost şef de promoţie la Politehnica din Berlin-Charlottenburg în 1906, apoi căpitan de geniu în armata română şi a murit în cursul marii epidemii de gripă spaniolă din 1918. Mama, Tinca  Grădişteanu, aparţinea ultimei generaţii dintr-un neam de mari boieri munteni descendenţi ai voievodului Basarab, aristocraţi înrudiţi cu familiile Cîmpineanu, Sturza, Ghica şi Mavrocordat şi care care au dat României politicieni, diplomaţi şi universitari.

Povestea acestor familii avea să o spună Neagu Djuvara în volumul ”Ce-au fost „boierii mari“ în Țara Românească? Saga Grădiștenilor (secolele XVI–XX)”, publicat în 2010. 

Familia s-a refugiat mai întâi în Moldova, pentru ca apoi, trecând prin Rusia, la Sankt Petersburg unde au trăit momente dramatice în timpul declanşării Revoluţiei bolşevice, să ajungă în Belgia, la bunicul său care era reprezentantul României la Bruxelles.

În 7 noiembrie 1917, Tinca Djuvara, împreună cu fiii săi, Răzvan şi Neagu, scapă din Petersburgul bolşevizat, luînd ultimul tren spre Helsinki – primul oraş al lumii libere. ”Am plecat din Rusia, care va deveni bolșevică pentru zeci de ani, chiar la momentul ultim, în ultima clipă. Mi s-a povestit asta de când eram copil de 5-6 ani” – spunea Djuvara în interviu.

Tatăl său moare, la Bucureşti la câteva zile după armistiţiul care consemneaza capitularea Germaniei, din 11 noiembrie 1918.

În 1937 devine licențiat la Sorbona (istorie), iar în 1940 își ia doctoratul în Drept la Paris. Avea să reia mai târziu studiile de filosofie la Sorbona, unde obține în 1972 doctoratul de stat, sub îndrumarea cunoscutului sociolog și filosof Raymond Aron, cu o teză de filosofie a istoriei. În 1987 a obținut Diploma Institutului Național de Limbi și Civilizații Orientale (INALCO) din Paris.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a participat la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie-noiembrie 1941), fiind rănit în apropiere de Odessa.

Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm la 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legație la Stockholm, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, după care alege calea exilului în Franța și militează în diverse organizații din diaspora. A fost secretar general al Comitetului de Asistență a Refugiaților Români de la Paris, și a activat la Radio Europa Liberă, Fundația Universitară ”Carol I”, Casa Românească, etc.

În 1961 a plecat în Africa, în Republica Niger, unde a stat 23 de ani în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine (1961-1984), călătorind mult în Africa, Europa și America. Concomitent a fost și profesor de drept internațional și de istorie economică la Universitatea din Niamey.

Din 1984 a fost secretar general al Casei Românești de la Paris, iar după Revoluția din decembrie 1989 a revenit, în 1990, în România.A fost profesor-asociat la Universitatea din București (1991-1998). Este membru de onoare al Institutului de Istorie ”A.D.Xenopol” din Iași și al Institutului de Istorie ”Nicolae Iorga” din București.

Preocupat în mod special de filosofia istoriei și de istoria României, Neagu Djuvara a semnat mai multe lucrări de referință, dintre care: ”Le droit roumain en matiere de nationalité” (teza de doctorat) (Paris, 1940); ”Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilisations” (”Civilizații și tipare istorice. Un studiu comparat al civilizațiilor”) (Paris, 1975), carte premiată de Academia Franceză în 1976; ”Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la premiere moitié du XIXe siecle” (”Între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne”; ”O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” (2008); ”Mircea cel Bătrân și luptele cu turcii”; ”De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul” (ediția I — 2003, ediția a II-a — 2007), cu o traducere în engleză apărută în 2011; ”Însemnările lui Georges Milesco” (roman); ”Amintiri din pribegie” (2005, în 2012 apărând cea de-a zecea ediție), versiune franceză: ”Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d’exil (1948-1990)”; ”Există istorie adevărată?” (2004); ”Thocomerius-Negru Vodă, un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești” (2007); ”Războiul de șaptezeci și sapte de ani (1914-1991) și premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie” (2008); ”Ce au fost ‘boierii mari’ în Țara Românească? Saga Grădiștenilor (secolele XVI-XX)” (2010); ”Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 și unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări” (2012); ”O scurtă istorie ilustrată a românilor” (2013) (apărută, în 2014, și în traducere în limba engleză — ”A Brief Illustrated History of Romanians”).

În 2006, Neagu Djuvara a fost decorat cu Ordinul Național ”Servicul Credincios” în grad de Mare Cruce. În 2010 a fost decorat de către ambasadorul Franței la București, Henri Paul, cu ordinul Ordinul Artelor și Literelor în grad de Ofițer. La 9 august 2016 istoricului Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Național “Steaua României” în grad de Cavaler.

La 30 octombrie 2012, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București, iar la 5 decembrie 2012, titlul de Doctor Honoris Causa i-a fost atribuit și de către Universitatea ”Dunărea de Jos” din Galați.

 

https://www.romaniatv.net/neagu-djuvara-a-murit-la-101-ani_400044.html

https://www.pressalert.ro/2018/01/murit-istoricul-neagu-djuvara-la-101-ani/

http://www.sursazilei.ro/murit-istoricul-neagu-djuvara/

 

 

 

 

25/01/2018 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , , | 3 comentarii

Un cifru românesc imposibil de spart

 

Neagu Djuvara

 

 

 

Acesta relata că la Ministerul de Externe mesajele importante erau supracifrate, sistemul fiind inventat special numai pentru diplomaţii noştri din străinătate, aflaţi în legătură cu grupurile lui Maniu şi Brătianu şi cu anturajul regelui, care încercau să stabilească contacte cu Aliaţii în vedere încheierii păcii.

 

 

 

enigma

Nemţii  inventaseră o maşină de cifrat, pe care România o folosea însă doar în scopuri  comerciale sau de importanţă secundară, fiindcă se ştia că la o astfel de maşină oricât de complicată şi de deşteaptă ar fi, un creier matematic îi putea descoperi  formula de cifrare, devenind  posibila descifrarea.

 În cazul cifrului românesc, dicţionarul de descifrare  exista doar în două exemplare şi îl avea ministrul şi una sau două persoane din ambasadă.  Dicţionarul se schimba, cam la doi ani , fiind bazat numai pe hazard. Cum era făcut? Erau  dactilografe care băteau la maşină de dimineaţă şi până seară  numai grupuri de cinci cifre, de exemplu 53412…  înşirate   la întâmplare şi trecute în dreptul unui dicţionar, care era în ordine alfabetică şi era mai mic decât un dicţionar mare.

Verbele  erau numai la infinitiv şi erau folosite şi  bucăţele de fraze, cum ar fi  de pildă „Am onoarea a vă înştiinţa…”pentru care se folosea o singură cifră.

Dicţionarul nu era mai gros decât un lexicon oarecare, iar când se primea un text, se căuta în el fiecare cuvânt sau fiecare bucăţică de frază, se găsea cifra şi apoi se înşirau toate cifrele una după alta. Cel care primea mesajul, făcea operaţia inversă, căutând în dicţionar  cifra şi corespondentul acesteia. Acest sistem era imposibil de descifrat de stăini.

Codul era folosit o singură dată. Cel care primea telegrama era avertizat printr-un prim grup de cifre că mesajul e supracifrat cu o anume pagină din dicţionar…  

După descifrare, pagina folosită din caiet şi din dicţionar, era distrusă atât la minister cât şi la ambasadă.  Cei care primeau toate informaţiile erau Camil Demetrescu  [director adjunct al Cabinetului Ministrului şi Cifrului], Victor Rădulescu Pogoneanu [director al Cabinetului Ministrului şi Cifrului] şi Grigore Niculescu Buzeşti.

Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 a fost dinadins bruiat când ambasada României a încercat să-l  transmită cifrat telefonic în ţară.

Sovieticii au făcut-o intenţionat, ca să se piardă 12 ore din cele 48 cât acordaseră României în ultimatum.

Gheorghe Davidescu, ministrul României la Moscova, fusese convocat noaptea de Molotov pentru a i se înmâna ultimatumul. 

Acesta a fost cifrat imediat la ambasada noastră şi transmis  prin  telefon, numai că legătura a putut fi  stabilită cu Bucureştiul abia dimineaţa următoare, când sovieticii au încetat bruiajul…

 

 

Notă:

 

Grigore Niculescu-Buzesti (n. 1 august 1908, comuna Sarata, judetul Buzau – d. 12 octombrie 1949, New York), a fost principalul om de legatura dintre Iuliu Maniu şi regele Mihai în lunile ce au precedat lovitura de stat de la 23 august 1944, jucând astfel un rol în îndepărtarea de la putere a mareşalului Antonescu şi instaurarea unui regim constituţional de scurtă durată în România.

 
 

 

A condus Direcţia Cabinetului şi Cifrului (din 20 mai 1941), Directia Afacerilor Economice si Administratie (din 23 iunie 1944) şi Direcţia Personalului (din 1 august 1944).

A obţinut o serie de informaţii ultrasecrete pe care le-a furnizat regelui Mihai I şi anturajului acestuia, dând astfel posibilitatea indepărtării mareşalului Ion Antonescu de la putere.

 

 

 

Surse:

 

http://www.rador.ro/wp-content/uploads/2017/02/enigma.

 

https://cultural.bzi.ro/povestea-lui-grigore-niculescu-buzesti-10542

10/09/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: