CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Rusia încearcă să domine militar Marea Neagră

 

 


 

Marea Neagra, Caucaz si Marea Capica, tinte strategice ale Federatiei Ruse

 

 

Marea Neagra, Caucaz si Marea Caspica, tinte strategice ale Federatiei Ruse

 

 

Pentru politica externa a Rusiei, 2010 va rămane, intre altele, un an al Marii Negre, Caucazului, Marii Caspice.

In acest vast areal de la confluenta Europei cu Asia, Moscova a  facut performanta in plan politic si militar, chiar daca nu  a inregistrat  reusite la fel de semnificative in zona energetica si in ce priveste neutralizarea actiunilor insurgentilor islamisti.

Pozitia Rusiei in Marea Neagra s-a consolidat. Sau, mai corect spus, Rusia si-a refăcut un statut geopolitic si militar solid, dupa degringolada ce a urmat dezmembrarii URSS, scrie https://karadeniz-press.ro/rusia-marcheaza-in-marea-neagra.

Coaste si porturi maritime odinioara sovietive au devenit ale tinerelor state independente Ucraina si Georgia, care au manifestat, o vreme, tendinte centrifuge tot mai pronuntate fata de Moscova.

 Liderii ucrainean Iuscenko si cel georgian, Saakasvili, au incercat sa valorifice aceasta vulnerabilitate evidenta a Moscovei, pentru a apropia statele lor de NATO si UE, dar, prin razboiul din Georgia si prin alegerile din Ucraina, Rusia a curmat energic acest curs, facand cunoscut Occidentului ca exista o “linie roșie” a intereselor ruse in aceasta vecinatate imediata peste care nu se poate trece.

Acum, Rusia poate conta in mod cert pe baza sa militara navala de la Sevastopol , poate conta si pe porturi din regiunile care s-au desprins de sub autoritatea Georgiei, poate conta si pe baza militara Gyumri din Armenia, adica din centrul Caucazului, printr-un acord cu o valabilitate tot cam de o jumatate de secol.

Portul Novorosiisk se va extinde, iar Flota rusa a Marii Negre se va moderniza pânăin 2020 si va dobandi o noua strategie, care va implica si prezenta ei permanenta in estul Mediteranei, in portul sirian Tartus.

 In Abhazia vor fi desfasurate rachete S-300, iar cu Azerbaidjanul se poarta discutii de acelasi tip.

Politiologul armean Gaidz Minasian, care sintetizeaza aceste evolutii, afirma ca “toata lumea, incepand cu tarile din Caucazul de Sud – Georgia, Armenia, Azerbaidjan – trebuie sa inteleaga ca aceasta regiune este sub aceasta influenta (a Rusiei – n.n.). 

Alte forte, mai ales Turcia si Statele Unite, trebuie sa inteleaga ca nu pot avea ambitii in aceasta regiune care depinde de interesele directe ale Rusiei”. Si analistul Vladimir Socor de la Jameston Institute conchide ca “Statele Unite si NATO par sa absoarba aceste reculuri strategice in tacere”.

Presedintele Medvedev a tinut, de altfel, sa declare clar, in capitala Armeniei: “Misiunea Rusiei, ca tara cea mai mare si mai puternica din regiune, este de a asigura aici pacea si ordinea”.

In zona extinsa a celor doua mari, Rusia si-a dezamplificat cooperarea in diverse domenii cu Turtcia (economica, energetic, nucleara, turistica etc.). In acelasi timp, in ciuda situatiei crispate in relatiile Iranului cu Occidentul, Rusia a reusit sa armonizeze exigentele internationale fata de aceasta tara cu relatii de colaborare semnificativa cu Teheranul, iar intrarea in functiune a centralei nucleare de la Bushehr, construita in comun, este exemplul cel mai elocvent.

In dinamica zona ponto-caucaziano-caspica, Rusia se afla asadar in plina ofensiva poltica, diplomatica si militara. Proiectele energetice, de tipul South Stream, nu pot tine pasul cu acest iures. 

Pe frontul energetic, competitia Rusia-Occident este si ea , in plina desfasurare.

 

 

 

 

Marea Neagr? ?i Rusia de Max Ciudin

 

 

 

 

Rusia se pregăteşte ”să ocupe” Marea Neagră
 




Prin militarizarea Crimeei şi echipamentele antiacces pregătite pentru Marea Neagră, Rusia va putea impune o zonă de interdicţie aeriană, obstrucţiona traficul maritim şi ţine NATO la distanţă.

În avanpremiera importantului summit NATO din 2014, Generalul Nicholas Houghton, şeful Statului Major Britanic, avea să observe, în cadrul unei conferinţe la Royal United Services Institute (RUSI):

„Se simte nevoia să recunoaştem că natura peisajului securităţii internaţionale s-a schimbat. Nu mai este adecvat să gândim în termenii unei lumi binare, de pace şi război, campanie sau contingenţă. Lumea se află acum într-o permanentă stare de competiţie”. Inclusiv zona Mării Negre, mai ales după ce Rusia a anexat Crimeea, redevine un spaţiu contestat, al competiţiei geopolitice.

De fapt, se înscrie în tiparul emergent al regiunilor A2/AD (anti-access/ area denial) din proximitatea puterilor cu agendă revizionistă, unde libertăţile internaţionale asociate bunurilor publice globale pot fi puse sub semnul întrebării şi chiar suspendate de voinţa celui mai puternic.


Evoluţiile recente din Marea Chinei de Sud (asupra căreia autorităţile chineze îşi revendică suveranitatea) şi Marea Chinei de Est (unde  Beijingul a forţat impunerea unei zone de apărare şi identificare aeriană) pot să ofere un precedent, chiar un avertisment. De ce s-ar întâmpla asta? Intenţia de ajustare a realităţilor de putere în aceste periferii globale este deja vizibilă.

Dar acum încep să existe şi capabilităţile necesare. De ani buni, China şi Rusia investesc în portofolii anti-acces şi de interdicţie regională, mai exact în „antidotul” care anulează, sau cel puţin atacă, ingredientele fundamentale care transformau SUA într-o putere expediţionară globală.

„Din 1991 şi până astăzi vedem o ciocnire între forţele care favorizează controlul şi cele care pun accentul pe interdicţie şi excludere regională“, a spus Jim Thomas, fost înalt oficial al Pentagonului şi vicepreşedinte al think-tank-ului Center for Strategic and Budgetary Assesments (CSBA) din Washington.



Proliferarea acestor reţele dense de sisteme anti-navă, anti-aeriene şi anti-satelit, suplimentate de bombardiere cu rază lungă de acţiune, submarine şi mijloace de război electronic, pune sub semnul întrebării premisele pe care se fundamentează întreg modelul de proiecţie a puterii folosit de Statele Unite, şi de NATO.

„După 1945, America s-a perceput drept puterea expediţionară prin excelenţă. Când aveam o criză, răspundeam proiectându-ne forţele peste ocean, în teatrele unde ne desfăşuram operaţiunile. Acum, însă, modelul are limite semnificative.

A proiecta forţe în timpul unui conflict ar fi imposibil, pentru că nu mai există un mediu permisiv. Totul – aeroporturi, porturi, baze terestre – este vulnerabil. În consecinţă, sunt foarte sceptic atunci când se vorbeşte de existenţa unei forţe de super-reacţie rapidă, pentru că eşuează să înţeleagă noile tendinţe. Aceste forţe fie se vor afla deja acolo înainte de conflict, fie am mari dubii că vor mai putea ajunge vreodată acolo“.

Mai mult, la adăpostul desfăşurării unei umbrele A2/AD, nu doar capacitatea de ranforsare şi realimentare din afara regiunii este ţinută la distanţă, dar inclusiv perspectiva unei intervenţii pentru protejarea drepturilor de tranzit în apele internaţionale este mai puţin probabilă.

Se schimbă, aşadar, percepţia asupra eficienţei sistemului de descurajare centrat pe puterea SUA. Devine tot mai mult un sistem fără dinţi.


„Fără superioritate tehnologică, forţa şi credibilitatea alianţelor noastre va avea de suferit. Angajamentele noastre faţă de aplicarea regulilor şi normelor de drept internaţional pot fi puse la îndoială atât de prieteni, cât şi de adversari. Semnele de întrebare referitoare la capacitatea noastră de a câştiga războaiele viitorului pot submina potenţialul nostru de a le descuraja“, spunea chiar Chuck Hagel la jumătatea lunii noiembrie.

Se creează o realitate în care aceste breşe şi vulnerabilităţi pot fi speculate. Agresiunea, nu neapărat cea tradiţională, vizată de articolul 5, cât cea de natură subconvenţională, hibridă, insidioasă, în slow-motion, aflată la frontiera dintre civil şi militar, devine mult mai probabilă. În acest context, Marea Neagră capătă un simbolism aparte.

Dacă până acum ne obişnuisem să o percepem ca fiind un „lac rusesc“, anexarea Crimeei îi poate permite Rusiei să o transforme într-un „lac închis”, imposibil de intrat sau navigat. La sfârşitul lunii noiembrie, la Kiev, Gen. Phillip M. Breedlove, comandantul NATO, puncta noua realitate: „Suntem foarte preocupaţi de militarizarea Crimeei.

Capabilităţile instalate acum în Crimeea vor afecta întreaga zonă a Mării Negre. Rachetele de croazieră pentru apărarea zonelor de coastă, rachetele sol-aer şi celelalte capabilităţi vor putea să exercite o influenţă militară asupra Mării Negre.”

 

 




Rusia perturbă navigația GPS în Crimeea și Marea Neagră

 

 

Rusia utilizează intens tehnologii de perturbare a sistemului de navigație prin satelit GPS în peninsula ucraineană anexată Crimeea și în Marea Neagră, informa publicația Ukrainska Pravda, citând un nou raport al organizației neguvernamentale americane C4ADS .


Studiul a început după ce un căpitan al unei nave comerciale care naviga în Marea Neagră a trimis experților o informație foarte bine documentată despre perturbarea navigației GPS – fotografia ecranului său de calculator și datele radarului, pe care GPS, indica faptul că nava s-ar afla nu pe mare, ci la 40 km de un aeroport local.


În total, în urma cercetărilor C4ADS au fost detectate peste 9.000 de incidente de acest gen, când navele care treceau în apropierea coastelor Rusiei se vedeau pe radare că s-ar afla în apropierea unui aeroport local și nu pe mare, relata https://radiochisinau.md/rusia-perturba-navigatia-gps-in-crimeea-si-marea-neagra 

Pe măsura avansării investigației, experții americani au descoperit că lucruri similare s-au întâmplat cu alte 20 de vase care navigau în Marea Neagră. În 2017, ei puteau deja să explice în mod clar și documentat despre ceea ce se întâmplă cu navigația GPS în Marea Neagră, conform publicației menționate.

Cazuri legate de perturbarea GPS au avut loc nu doar în Marea Neagră, ci și în Oceanul Pacific, lângă Vladivostok și Murmansk (Orientul Îndepărtat rus), în nordul Rusiei, lângă Sankt-Petersburg, precum și zona Moscovei.

Pentru a demonstra amestecul Rusiei în activitatea sistemelor de navigație, cercetătorii, în parteneriat cu Universitatea din Texas, au efectuat un experiment științific pe Stația Spațială Internațională.

”Perturbarea poate fi periculoasă și au existat experimente care au arătat că se poate foarte ușor schimba cursul unei nave sau al unei mașini, trimițându-le acolo unde se dorește, bunăoară în apele teritoriale ale unei țări străine pentru a crea un incident internațional sau pentru a captura vasele și echipajul”, susține un analist al grupului citat.

Studiul C4ADS menționează că perturbarea navigației GPS a avut loc   în zone unde se aflau obiective secrete rusești sau reședințe secrete ale unor înalți oficiali ruși.

Concluzia experților este că, prin distorsionarea semnalelor GPS, Rusia încalcă fără echivoc normele internaționale, în special, regulile Uniunii Internaționale pentru Telecomunicații, care spun  că țările participante nu pot trimite în mod intenționat semnale greșite.

Sevastopolul devine deja centrul gravitaţional al unui sistem de interdicţie regională a cărui misiune pare să fie aceea de a ţine la distanţă orice capacitate de realimentare şi de ranforsare a regiunii.

Lista de cumpărături anunţată de Moscova pentru Marea Neagră răstoarnă orice balanţă de putere în regiune: Flota Mării Negre a primit şase noi submarine din clasa Kilo, bombardiere cu rază lungă de acţiune TU-22M3, capabilităţi anti-navă, sisteme de rachete S-400 cu rază lungă de acţiune, platforme S-300, inclusiv celebrele sisteme sol-sol Iskander, care acoperă a arie operaţională de 400 de km.

Totodată, Moscova a anunţat că va aloca aproximativ 151 de miliarde de dolari pentru modernizarea Flotei Mării Negre până la sfârşitul deceniului, fapt ce sugerează că în scurt timp Rusia va avea capacitatea operaţională de a impune o zonă de interdicţie aeriană, de a obstrucţiona traficul maritim şi de a ţine NATO la distanţă.

Şi să nu uităm că Marea Neagră este şi un foarte important culoar energetic, cu perimetre şi resurse subterane importante pentru securitatea energetică a regiunii, scrie Romania Military prelând un articol publicat în FP România nr. 43, decembrie 2014 – ianuarie 2015.



În Marea Chinei de Sud, efervescenţa agresivă a Beijingului faţă de aliaţii SUA (Filipine sau Singapore) pare corelată cu dezvoltarea portofoliului său anti-acces. Probabil este o chestiune de timp până când şi apele teritoriale ale României vor intra în zodia lui Tucidide: „cei puternici fac ce pot, iar cei slabi suferă ce trebuie“.


Spaţiul românesc? „Imaginaţi-vă un anunţ venit de la Moscova prin care, în baza noilor drepturi suverane asupre Crimeei, aceasta va reînvia disputa maritimă a deceniului trecut, folosind revendicarea iniţială a Zonei Economice Exclusive ucrainene ca fiind şi a sa. Circa 40% din rezervele de petrol ale României din Marea Neagră se află în această zonă.

Chiar dacă revendicarea ar eşua, ar putea afecta investiţiile străine şi chiar pune în pericol planurile României privind independenţa energetică. (…) În viitor, România trebuie să se aştepte la încălcări frecvente ale spaţiului său aerian, la hărţuirea navelor şi platformelor energetice din propria sa Zonă Economică Exclusivă.“ – Wess Mitchell, preşedintele Center for European Policy Analysis (CEPA).

 

Moscova vrea exclusivitate

 

„Moscova vrea un soi de exclusivitate la Marea Neagră. Şi nu se opreşte aici. Dacă aliaţii NATO mai aduc o navă şi ei vor mai trimite încă cel puţin una.  Prin astfel de gesturi le alimentează şi dorinţa ruşilor de a fi priviţi ca o naţiune puternică şi respectată”, spune analistul militar Aurel Cazacu.

Analistul mai crede că agresiunea militară, un soi de război virtual în zonă, este numai o latură a acţiunilor Moscovei.

„Probabil aceasta este numai o unealtă a ruşilor în războiul economic pe care îl ţin în zonă. Ei sunt vizibil deranjaţi de faptul că, în câţiva ani, România va începe să exploateze gazele din Marea Neagră. Cel mai probabil, acest lucru va dezechilibra piaţa gazelor din zonă dominată acum de furnizorii ruşi”, subliniză expertul militar.

 

Dotarea minimă

 

Pe fondul acestei inflamări a situaţiei militare, România, care este unul dintre pionii flancului estic al NATO, trebuie să ia măsuri imediate. „Practic, suntem obligaţi să schimbăm şi să accelerăm strategiile de înzestrare.

Pentru a rezista la Marea Neagră trebuie, să avem operative în trei- patru ani  cele două fregate, modernizate cu armament de ultimă oră. Cu acelaşi termen limită trebuie  să ne dotăm cu cele patru corvete.

În plus este obligatorie şi înzestrarea cu cel puţin un submarin, în primă fază.

Toate aceste nave trebuie să fie în dotarea Forţelor Navale Române în momentul în care vor deveni operaţionale noile platforme marine de extraţie a gazelor naturale. Trebuie să avem cu ce le apăra”, a precizat expertul militar.

Sunt vizibil deranjaţi de faptul că, în câţiva ani, România va începe să exploateze gazele din Marea Neagră scrie Aurel Cazacu analist militar în  articolul ”Rusia masează arsenal militar în Marea Neagră”preluat de https://www.timpul.md.

 

Publicitate

16/07/2020 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: