CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Finlanda solicită aderarea la NATO. Suedia va decide duminică dacă se va alătura Alianței Nord-Atlantice

Foto: Premierul Sanna Marin şi preşedintele Sauli Niinistö ai Finlandei

Preşedintele finlandez Sauli Niinisto l-a sunat sâmbătă pe omologul său rus, Vladimir Putin, şi l-a informat despre candidatura iminentă a ţării sale la Alianța NATO. „Conversaţia a fost directă şi a decurs fără probleme.”

Revenind la tradiţia din 1939, Finlanda îi spune lui Putin „niet”

Aderarea Finlandei la NATO a semnalat sfârşitul celei mai durabile politici a Moscovei din ultimii mai bine de 70 de ani.

Este o umilire a lui Vladimir Putin, consideră Konstantin von Eggert (foto), jurnalist la Kommersant FM, principalul post radio de știri de 24 de ore din Rusia, într-un comentariu reprodus de  https://www.dw.com/ro.

   ”Eram adolescent când naşa mea Olga mi-a povestit despre „războiul de iarnă” din anii 1939-1940, dintre Uniunea Sovietică şi Finlanda.

Era soră la un spital din Moscova când Iosif Stalin şi-a lansat prost pregătita cucerire a Finlandei sub un pretext fals.

„A fost oribil”, mi-a spus. „Toţi acei tineri soldaţi cu degerături cumplite şi răni intratabile în urma gloanţelor trase de lunetişti. Finlandezii ne-au învins cu adevărat categoric armata, dar noi nu aveam voie să vorbim despre asta”, mi-a povestit ea.

„În cele din urmă, au trebuit să ne cedeze ceva teritoriu, dar noi nu i-am cucerit niciodată.”

A fost un  şoc pentru mine. În manualele noastre şcolare exista un singur paragraf referitor la acel război.

Brânză da, NATO ba

Ca om care a crescut în Uniunea Sovietică în anii 1970 şi 1980, ştiu că Finlanda era considerată cea mai prietenoasă dintre ţările „capitaliste”.

Produse finlandeze cum ar fi brânza „Viola” sau râvnitele geci de iarnă puteau fi din când în când procurate de cetăţenii sovietici. Dar, după povestea naşei Olga, nu m-am mai putut gândi la finlandezi ca la nişte inofensivi producători de brânză.

Câţiva ani mai târziu am auzit un faimos cântec finlandez de război din 1939, având refrenul „Niet, Molotov” („Nu, Molotov”) — un protest popular adresat comisarului lui Stalin pentru afaceri externe, Viaceslav Molotov.

Finlandezii au reuşit într-adevăr să-şi păstreze independenţa, cu preţul aşa-numitei finlandizări, care a însemnat acceptarea unor limitări şi condiţii impuse de Moscova.

Să rămână o ţară nealiniată (adică să nu adere la NATO), a fost principala restricţie, după înfiinţarea Alianţei, în 1949.

Chiar şi în 1991, când Uniunea Sovietică s-a destrămat, opinia publică din Finlanda a rămas preponderent neinteresată de aderarea la NATO.

Finlanda a beneficiat mereu de o cooperare economică semnificativă cu Rusia. A importat aproape întreg necesarul de petrol şi gaz de la vecinul din est.

Rosatom, constructorul rus de centrale atomice controlat de stat, avea de gând să construiască una în Finlanda – un proiect rar întâlnit într-o ţară occidentală.

Menţinerea unor legături politice constante cu Kremlinul a fost mereu prioritară pentru politicienii finlandezi.

În ianuarie, de pildă, preşedintele Finlandei, Sauli Niinisto, rămăsese unul din puţinii lideri occidentali care mai stăteau regulat de vorbă şi se mai întâlneau cu preşedintele Vladimir Putin.

Umilirea lui Putin

Dar zilele acestea un remix al vechiului cântec de război din 1939 răsună iar la Helsinki. Finlandezii spun iarăşi „niet” – dar de această dată lui Putin. Ei sunt gata să se alăture NATO.

„Finlandizarea”, una din cele mai durabile realităţi pe harta securităţii europene postbelice, a devenit vetustă în răstimp de doar câteva săptămâni, în contextul asaltului Kremlinului asupra Ucrainei.

Este o masivă înfrângere politică pentru Putin. De la prima sa vizită oficială în Finlanda, în 2001, el a investit mult efort în cultivarea politicienilor şi oamenilor de afaceri finlandezi doar pentru a-şi vedea politica năruită în răstimp de săptămâni.

Ca gest simbolic, Finlanda a anulat recent contractul cu Rosatom pentru construcţia centralei nucleare menţionate.

Moscova ameninţă acum cu sistarea iminentă a exporturilor de energie pe piaţa finlandeză. Dar finlandezii sunt pregătiţi pentru o penurie temporară şi se reorientează spre alţi furnizori.

Îndelungata lor experienţă cu ruşii i-a învăţat că Kremlinul îi ia în serios doar pe cei dispuşi să facă sacrificii şi care nu dau înapoi.

Finlanda este îngrijorată de ambiţiile teritoriale ale Rusiei

Politica lui Putin are efect contrar

Nici şantajul militar al lui Putin nu va avea o soartă mai bună. Războiul din Ucraina a demonstrat starea jalnică a armatei ruse. În acelaşi timp, forţele armate finlandeze efectuează periodic manevre comune cu NATO, posedă armament avansat şi sunt deplin interoperabile cu armatele alianţei.

Dacă Kremlinul îşi întăreşte prezenţa militară la graniţa cu Finlanda, având o lungime de peste 1300 de kilometri, finlandezii se pot aştepta ca noii lor aliaţi, inclusiv SUA, să întărească apărarea lor prin trimiterea de trupe în zonă.

Poziţia strategică a Rusiei în regiune se va înrăutăţi.

(Foto: Dreamstime.com)

Dacă Suedia va urma exemplul finlandez, Marea Baltică va deveni efectiv curtea din spate a NATO. Regiunea Kaliningrad, enclava rusă înconjurată de Polonia şi Lituania, va fi mai uşor de izolat, dacă alianţa va dori să facă asta.

Ironia istoriei este implacabilă. Putin a făcut din opoziţia la extinderea NATO o emblemă a politicii sale, dar sfârşeşte prin a se trezi cu trupe NATO staţionate la doar 130 de kilometri de St Petersburg.

Cu siguranţă, lui Molotov nu i-ar fi plăcut aşa ceva.

15/05/2022 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

PREMIERUL BRITANIC Boris Johnson a declarat că niciodată după al Doilea Război Mondial, Europa nu s-a mai aflat într-o asemenea primejdie

Noul Război Rece a început și va dura decenii

Toată lumea occidentală este, în aceste ore, frământată de întrebarea dacă Putin va ataca sau nu Ucraina. Președintele SUA, Joe Biden, a anunțat oficial la Casa Alba că Putin a luat decizia: va începe războiul.

La rândul său, premierul britanic, Boris Johnson, ne-a spus că niciodată după al Doilea Război Mondial Europa nu s-a mai aflat într-o asemenea primejdie de război. În sfârșit, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, ne-a spus și el că situația este ”extrem de gravă”.

Adevărul este că, în momentul acesta, există toate premisele declanșării și ocupării Ucrainei de către noua Armată Roșie. Circa 200.000 de militari ruși, cu toată tehnica din dotare, sunt masați la granița de est și de nord a Ucrainei. De partea cealaltă, la granița de Vest a fostei republici sovietice, adică ceea ce numim noi flancul de Est al NATO, din Polonia și până în România, este alertă generală. Astfel, 10.000 de militari americani sunt masați în Polonia.

În România, cu o reprezentare diplomatică mult inferioară Varșoviei, sunt circa 1.800 militari americani. La noi sunt așteptați și francezi, și portughezi. Nu tot flancul de Est al NATO vede la fel de clar precum Polonia și România pericolul rusesc. Astfel, Ungaria, Bulgaria dar și Cehia sau Croația au o altă viziune față de Moscova, Budapesta considerând oficial Moscova partenerul său strategic. O să întrebați cum se leagă acestea de decizia lui Putin de a ataca sau nu Ucraina?

În mediile diplomatice de la București sunt multe ecouri din marile capitale ale lumii, brusc interesate de România și Marea Neagră. Cel mai îngrijorător lucru ce riscă să iasă din logica politico-diplomatică tradițională este transformarea radicală, ca om și caracter, a lui Vladimir Putin.

De altfel, acum două săptămâni, după întâlnire de la Kremlin, la masa de marmură lungă de șase metri, altminteri fabricată în Italia, președintele Macron a făcut între altele o declarație esențială: ”Putin este cu totul alt om, de nerecunoscut, față de cel pe care l-am întâlnit acum 3 ani pe Riviera franceză”.

Produsul intern brut al Rusiei este mai mic decât cel al Italiei și este de circa 12 ori mai mic decât cel al statelor membre NATO

Un război Rusia-Ucraina nu este, din capul locului, sprijinit de nicio logică. Produsul intern brut al Rusiei este mai mic decât cel al Italiei și este de circa 12 ori mai mic decât cel al statelor membre NATO! Rusia avea enorm de câștigat din vânzările de gaz către Occident. Mai mult, politica discutabilă dintre SUA și China a ajutat la crearea unei noi alianțe între Moscova și Beijing.

Spre deosebire de Rusia, China nu mai e un gigant cu picioarele de lut. China are un PIB comparabil cu al SUA, produce tehnologie proprie și este principalul exportator mondial. NATO nu amenința sub nicio formă Rusia iar aceasta își păstra oricum Crimeea, ocupată în 2014, ca și Donbas-ul, unde Ucraina nu mai are de facto puterea administrativă. Nu exista niciun pericol pentru Rusia ca Ucraina să intre în NATO.

Cu o populație aproape dublă față de România, Ucraina a avut anul trecut un PIB de 140 miliarde de dolari, față de 248 de miliarde cât a înregistrat România, cu toate problemele sale. Ucraina rămâne, ca și Rusia cu care este atât de apropiată din punct de vedere cultural și etnic, un stat oligarhic fără o democrație autentică, fără justiție independentă – aici se aseamănă înspăimântător cu România – fără respectarea drepturilor minorităților. Practic minoritatea română din Ucraina nu este recunoscută.

Astăzi, pe 20 februarie, s-a încheiat Olimpiada de Iarnă de la Beijing. Se pare că președintele Xi Jinping al Chinei l-a rugat pe Putin să nu atace în timpul Jocurilor Olimpice. De astăzi tunurile pot începe oricând să tragă. Din oră în oră, presa aduce la cunoștință tot felul de conflicte armate din Donbas. Practic se furnizează constant pretexte pentru invazie. Problema fundamentală este cu totul alta: occidentali au aflat că Putin este înconjurat de fel de fel de persoane, presupuse cu puteri paranormale. De asemenea, el se consideră apărătorul creștinătății, iar Moscova ar fi a treia Romă. Această curte de vrăjitori și preoți ultranaționaliști ruși au, se pare, o mare influență asupra Președintelui Rusiei. Cu alte cuvinte, decizia de pace sau război nu e luată pe o analiză rece ci pe decizii pe care, în cel mai bun caz, le putem numi emoționale.

Al Doilea Război Rece a început în Europa

Pare ciudat, dar pentru noi, lumea din afara fostului spațiu sovietic, invadarea sau nu a Ucrainei nu mai este atât de relevantă. Din toamna trecută, de când Putin a masat primele trupe la frontiera Ucrainei, din Polonia și până în România și Bulgaria s-a ridicat o nouă Cortină de Fier. Al Doilea Război Rece a început în Europa. Câtă vreme Putin va fi la Kremlin – oficial el ar trebui să rămână acolo până în 2032 – Vestul nu va mai avea încredere în Moscova. Acest conflict izbucnit din senin și iarbă verde a atras atenția Occidentului că fosta URSS nu a capitulat definitiv în 1991, când a pierdut primul Război Rece. Pentru Moscova lui Vladimir Putin acesta a fost doar un Armistițiu. După 30 de ani, Rusia reîncepe ostilitățile.

În acest al Doilea Război Rece, România a picat de partea bună a graniței. Atenția Statelor Unite se va îndrepta, așa cum a fost și după al Doilea Război Mondial, spre întărirea acestei frontiere de Est. Lucrul acesta se va face în primul rând militar prin dislocarea de trupe și antrenarea soldaților români. Cinstit vorbind Armata de azi a României e doar puțin mai performantă decât Justiția și Administrația, care sunt practic nefuncționale.

Astfel, în 10 ani, probabil că România va avea o armata mică, dar puternică, așa cum sunt astăzi armatele din țările nordice sau din Polonia. Lucrul cel mai important este că Vestul va investi în soft power, în capacitatea României de a crea prosperitate și de a deveni atractivă, inclusiv pentru cei de dincolo de Cortina de Fier. Pentru asta UE și SUA vor fi mult mai atente la buna guvernare a României.

Desigur, aici nu putem decât să sperăm că nu vor continua să facă și confuzii majore, așa cum a fost cu așa zisa luptă împotriva corupției, în realitate o modalitate, adesea primitivă, de reglare de conturi politice și de eliminare a adversarilor.

Să fie clar pentru toată lumea: la început, cel puțin, țara noastră nu va trece ușor prin acest Război Rece. România nu are relații comerciale cu Rusia, în afara importurilor de gaz. Totuși, un embargou impus Moscovei va afecta grav și Bucureștiul. Germania depinde de gazul rusesc. Dacă intră în recesiune economia germană, intră în recesiune economia României, care produce pentru Germania.

Apoi, Bucureștiul are câteva probleme grave în acest moment, inclusiv un Guvern incapabil deocamdată să-și găsească o cadență sau absența, timp de prea mulți ani, a unei politici externe coerente.

Pare ușor ciudat să vorbești la București, astăzi, în traficul îngrozitor al orașului, printre construcțiile de tot felul, în cafenelele și restaurantele în care nimeni nu respectă regulile anti-pandemie, de un nou Război Rece.

Și totuși, treptat, el se va face simțit inclusiv prin manipulările de tot felul ce vor avea ca scop destabilizarea pe cât posibil a unui stat pe care însuși Președintele său l-a numit, într-un moment de criză, ”stat eșuat”.

20/02/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: