CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Anunţul convocării Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, pentru 1 decembrie 1918

Anunțul convocării Marii Adunări de la 1 decembrie 1918, așa cum a apărut în cotidianul Unirea, de la Blaj, din data de 27 noiembrie 1918 :

 

CONVOCARE

 

Istoria ne chiamă la fapte. Mersul iresistibil al civilizațiunii omenești a scos și neamul nostru românesc din întunerecul robiei la lumina conștinței de sine. Ne-am trezit din somnul de moarte și vrem să trăim alături de celealalte națiuni ale lumii. În numele dreptății eterne și a principiului liberei dispozițiuni a națiunilor.

Principiu consacrat acum prin evoluțiunea istoriei, națiunea română din Ungaria și Transilvania vrea să-și hotărască soarta sa de-acum înainte.

Toate neamurile din preajma noastră și-au determinat viitorul prin rezoluțiuni în conformitate cu sufletul lor național.

E rândul nostru acum. Națiunea română din Ungaria și Transilvania are să-și spună cuvântul său hotărîtor asupra sorții sale și acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă, el este chiar așteptat, pentru ca la gurile Dunării și pe drumul larg, unde comunică pulsul vieții economice între Apus și Răsărit, să se poată înfăptui ordinea, și neamurile prejmuitoare să li-se procure tigna trebuitoare la munca binecuvântată spre desăvârșirea umană. În scopul acesta convocăm

Adunarea Naţională

a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania la Alba-Iulia, cetatea istorică a neamului nostru, pe ziua de Duminecă în 18 Noemvrie v.
(l Decemvrie st. n.) a. c. la orele 10 a.m.

La adunare vor lua parte: 1. Episcopii români din Ungaria şi Transilvania, — 2. toţi protopopii în funcţiune ai celor două confesiuni româneşti, — 3. câte un exmis al fiecărui Consistor şi Capitlu, — 4. câte 2 exmişi ai societăţilor culturale (Asociaţiune, Fondul de teatru, Asociaţiunea Arădană, etc.), — 5. câte 2 exmise din partea fiecărei reuniuni femeeşti, — 6. dela fiecare şcoală medie (gimnasiu, şcoală reală), apoi dela fiecare institut teologic, pedagogic şi şcoală civilă câte 1 reprezentant al colegiului profesoral, — 7. câte doi delegaţi dela fiecare reuniune învăţătorească, — 8. garda naţională va fi reprezentată prin câte 1 ofiţer şi 1 soldat din fiecare secţiune comitatensă, — 9. câte 2 delegaţi dela fiecare reuniune de meseriaşi, — 10. delegaţii partidului social-democrat român, ca reprezentanţi ai muncitorimei organizate, — 11. Tinerimea universitară prin câte 2 exmişi ai săi, şi în fine — 12. fiecare cerc electoral, în care locuesc români, va trimite câte 5 reprezentanţi (delegaţi).

Suntem convinşi, că afară de cei, cari vor reprezenta în chipul arătat mai sus toate păturile sociale ale naţiunii noastre la această istorică adunare, unde se va hotărî soartea neamului nostru poate pentru vecie, se va prezenta însuşi poporul românesc în număr vrednic de cauza mare şi sfântă.

Se vor lua îngrijiri, ca toţi cei veniţi să fie adăpostiţi şi să fie părtaşi la consacrarea celor ce se vor hotărî. Biroul Consiliului Naţional a făcut toate pregătirile de lipsă pentru reuşita adunării, iar fraţi Români de pretutindeni sunt rugaţi să dea şi ei tot ajutorul.

Înainte de începerea adunării se vor face rugăciuni în cele două biserici din Alba-Iulia, cea ortodoxă răsăriteană şi cea greco-catolică.

Toate informaţiunile mai departe se dau din partea biroului Conziliului Central Naţional Român din Arad.
Fii tare neam românesc, în credinţa ta, căci iată se apropie ceasul mântuirii tale.

Amin şi Doamne ajută!

Arad, 7/20 Noemvrie 1918.
Marele sfat al naţiunii române din Ungaria şi Transilvania

Dr. Gheorghe Crișan
Secretar

Dr. Ștefan C. Pop
Prezident

 

 

Sursa:

 

http://centenarulromaniei.ro/convocare-adunare-nationala-1-decembrie-1918/

 

 

 

Imagini pentru cotidianul Unirea, de la Blaj,photos

23/08/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

Arad, din 5/18 noiembrie 1918 – Manifestul Marelui Sfat al Naţiunii Române din Ungaria şi Transilvania

In 1918, la începutul lunii noiembrie, Consiliul Naţional Român Central Român (organism politic care grupa reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi ai socialiştilor) şi-a mutat sediul de la Budapesta la Arad.

Tot în această perioadă, au loc tratative româno-maghiare, finalizate cu un eşec. Asta, pentru că partea maghiară a venit cu propunertea ca Transilvania să rămână în continuare în cadrul Ungariei, sub forma unui guvernământ autonom, reprezentat în guvernul maghiar.

Cu alte cuvinte, partea ungară nu dorea să renunţe la utopia Ungariei Mari, la veleităţile sale de „naţiune istorică“.

Manifestul declara ferm voinţa românilor „de a se constitui în stat liber si independent spre a-şi putea pune forţele în serviciul culturii şi al libertăţii omeneşti”.

„Naţiunea română din Ungaria şi Transilvaniase arăta în acest Manifestnu admite mistificarea îndreptăţirii pretenţiunilor sale prin stările produse de încercările seculare pentru nimicirea ei, protestează împotriva revendicărilor maghiare asupra teritoriului românesc, care de la descălecarea împăratului Traian şi până astăzi a fost muncit cu braţele noastre şi îngrăşat cu sângele nostru”.  

„Sub nici-o condiţiune, naţiunea română nu mai voieşte să trăiască în legătură de stat cu naţiunea maghiară, ci este hotărâtă a-şi înfiinţa pe teritoriul locuit de dânsa statul sau liber si independent”. De asemenea, se sublinia că „naţiunea română din Ungaria şi Transilvania va fi una de aici înainte în veci, cu întreg neamul românesc”.

Acest lucru exprima hotărârea nestrămutată de înfăptuire a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Afirmând năzuinţele naţiunii române spre unitate şi libertate naţională, manifestul cerea sprijinul lumii civilizate în înfăptuirea acestui deziderat. „Oricum ar decide puterile lumiise arăta în acelaşi documentnaţiunea română este hotărâtă a pieri mai bine, decât a suferi mai departe sclavia şi atârnarea.

 

 

Manifestul de la Arad, din 5/18 noiembrie 1918, al Marelui Sfat al Naţiunii Române din Ungaria şi Transilvania

 

„Naţiunea româna din Ungaria şi Transilvania ţinută de veacuri în robie trupească şi sufletească de către clasa stăpânitoare a poporului maghiar, eliberată acum din sclavie prin strălucita învingere a armelor, cari s-au luptat pentru drepturile civilizaţiei umane împotriva principiului barbar al opresiunii naţionale şi de clasă, înaintea guvernului opresorilor de până aci a declarat voinţa sa de a constitui un stat liber şi independent spre a-şi putea valida nelimitat forţele sale în serviciul culturii şi al libertăţii românesti.

Guvernul opresorilor de până aci a denegat adeziunea sa la această hotărâre a naţiunii române şi în faţa dreptului firesc al fiecărei naţiuni de a fi stăpână asupra sa şi a teritoriului locuit de dânsa, guvernul opresorilor opune forţa brutală a statului oprimator.

De veacuri clasa oprimatoare a poporului maghiar a sfâşiat trupul naţiunii noastre prin icuri străine, iar de la înfăptuirea constituţionalismului fals din 1867 scopul nemărturisit al politicii de guvernământ în statul ungar a fost desfiinţarea noastră naţională.

Prin colonizări fără rost pe pământul strămoşilor noştri, prin maghiarizarea necruţătoare a tuturor acelor Români, care au fost nevoiţi să aibă raporturi mai nemijlocite cu stăpânirea maghiară, prin invadarea pe teritoriul românesc a sutelor de mii de slujbaşi publici maghiari, prin împiedicarea poporului nostru de a-şi mulţumi însuşi trebuinţele sale industriale, s-au maghiarizat oraşele, şi s-a împestriţat etniceşte teritoriul locuit de naţiunea româna prin mijloace artificiale şi în scopul barbar al nimiciri noastre.

Această stare de lucruri, produsă prin opresiune şi fărădelege, acum guvernul maghiar o invoca de justificare a opunerii sale la hotărârea naţiunii române de a-şi întemeia pe pământul său strămoşesc statul său liber şi independent.

Starea produsă prin crima desăvârşită până aci împotriva libertăţii noastre naţionale, acum se prezintă ca o justificare a noului atentat, ce se intenţionează împotriva existentei noastre.

Ar trebui să ne luăm dreptul nostru cu forţa, dar oricât de hotărâţi suntem şi jertfim viaţa pentru liberarea naţională în ziua când sărbătorim învingerea civilizaţiunii asupra barbariei, şi aşteptăm legiferarea internaţională, care va înlocui forţa brutală prin dreptate şi va înlătura pretutindeni urmările stăpânirilor neomeneşti, naţiunea română se abţine de la mijloacele barbare la regulare raporturilor dintre popoare, ci iată protestează înaintea lumii întregi împotriva fărădelegii guvernului maghiar, care şi acum încearcă a supune naţiunea română dominaţiei străine şi o împiedică de la constituirea sa în stat liber şi independent.

Naţiunea româna din Ungaria şi Ardeal nu doreşte să stăpânească asupra altor terenuri. Lipsită cu desăvârşire de orice clasă istorică stăpânitoare, naţiunea română prin fiinţa sa însăşi este întruparea democraţiei cele mai desăvârşite.

Pe teritoriul său strămoşesc naţiunea româna este gata a asigura fiecărui popor deplină libertate naţională şi organizarea sa în stat liber şi independent o va întocmi pe temeiurile democraţiei care va asigura tuturor indivizilor aflători pe teritoriul său egalitatea condiţiunilor de viaţă, unicul mijloc al desăvârşirii româneşti.

Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania însă nu admite mistificarea pretenţiunilor sale prin stările produse de încercările seculare pentru nimicirea ei, protestează împotriva revendicărilor maghiare asupra teritoriului românesc, care de la descălicarea împăratului Traian şi până acum a fost muncit de braţele noastre şi îngrăşat cu sângele nostru şi cu nici o condiţiune nu mai voieşte să trăiască în legătură de stat cu naţiunea maghiară, ci este hotărâtă a-şi înfiinţa pe teritoriul locuit de dânsa statul său liber şi independent.

Anunţând popoarelor lumii această voinţă şi hotărâre a sa naţiunea română din Ungaria şi Transilvania invocă pe seama sa sprijinul lumii civilizate şi geniul libertăţii omeneşti, că din ceasul acesta oricum ar decide puterile lumii este hotărâtă a pieri mai bine, decât a suferi mai departe sclavia.

Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania speră şi aşteaptă, că în năzuinţa ei pentru libertate o va ajuta întreg neamul românesc, cu care una voim a fii de aici înainte în veci .

Marele Sfat al Naţiunii Române din Ungaria şi Transilvania

Secretar, Preşedinte

Dr. Gh. Crişan, Dr. Ştefan C. Pop „

În vederea consultării ample a fraţilor de peste Carpaţi şi a sincronizării acţiunilor puse în slujba cauzei Unirii, în prima jumătate a lunii noiembrie 1918 Consiliul Naţional Român Central a trimis la laşi pe profesorul de teologie Nicolae Bălan de la Sibiu, viitorul mitropolit al Ardealului, pentru a informa guvernul român despre situaţia politică generală din Transilvania şi mai ales despre stadiul mişcării de autodeterminare şi unitate naţională.

Din capitala Moldovei, după lungi conciliabule cu guvernul condus de I.I.C. Brătianu, profesorul Nicolae Bălan a trimis o scrisoare lui Vasile Goldiş, pe care-1 sfătuia să «convoace neîntârziat o adunare naţionala româneasca la Alba Iulia, care să hotărască democratic, plebiscitar în legătură cu voinţa neclintită a întregii naţiuni privind Unirea Transilvaniei cu România».

Sugestia era în deplină concordanţă cu proiectele conducătorilor mişcării naţionale a românilor din Transilvania.

La 20 noiembrie 1918 a fost dat publicităţii textul convocării Adunării de la Alba Iulia, în care se sublinia hotărârea naţiunii române din Transilvania şi Ungaria de a-şi spune cuvântul asupra sorţii sale.

  În document  apar următoarele idei forţă: „Istoria ne cheamă la fapte mari,.. Ne-am trezit din somnul de moarte şi vrem să trăim alături de celelalte naţiuni ale lumii, liberi şi independenţi, în numele dreptăţii eterne şi al principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor, principiu consacrat acum prin evoluţiunea istoriei, naţiunea română din Ungaria şi Transilvania are să-şi spună cuvântul său hotărâtor asupra sorţii sale si acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă”, se arată în ca Apelul îşi exprima convingerea că la această istorică adunare vor participa, în afara reprezentanţilor aleşi, „toate păturile sociale ale naţiunii noastre…, unde se va hotărî soarta neamului nostru, pentru vecie, se va prezenta însuşi poporul românesc în număr vrednic de cauza mare şi sfântă”, se spune în document. Textul convocării stabilea componenţa Adunării Naţionale în următoarea structură:

„1228 de delegaţi în total, din care un număr de 600 aleşi de circumscripţiile electorale prin vot universal (câte 5 din fiecare circumscripţie), restul fiind delegaţi de drept care reprezentau confesiuni, instituţii, asociaţii, profesii etc. în majoritatea lor, cei 628 de delegaţi de drept făceau parte din rândurile burgheziei naţionale, ale intelectualităţii, ale micii burghezii; un număr de 58 de delegaţi erau reprezentanţi ai asociaţiilor de meseriaşi, iar 18 delegaţi reprezentau organizaţiile socialiştilor români.

Reprezentanţii ţărănimii erau aleşi prin circumscripţiile electorale“, se arăta în document.

Publicată în ziua de 21 noiembrie în ziarul «Românul» şi reluată apoi de întreaga presă românească .

Încă un moment în care ardelenii au scris istorie: 18 noiembrie 1918. „Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania va fi una cu întreg neamul românesc”

 

 

 

 

Una din fotografiile document cu participanţii la Adunarea de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918/Sursa foto: Muzeul Naţional al Unirii.

 

 

Surse: foaienationala.ro/manifestul-de-la-arad-din-518-noiembrie-1918 redescoperaistoria.ro/; adevarul.ro/locale/alba-iulia/Inca-moment-ardelenii-scris-istorie-16-noiembrie-1918; 

04/11/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: