Mihai Eminescu – ALBANIA SI ,,REPUBLICILE DE PLAI “

 

 

 

ALBANIA SI ,,REPUBLICILE DE PLAI “ – MIHAI EMINESCU

Zi cu zi stirile despre seriozitatea miscarii albaneze castiga consistenta. La 7 mai foile din Viena au primit mai multe dari de seama telegrafice conform caror albanejii s-ar fi lepadat in mod formal de dominatiunea turceasca si ar fi proclamat independenta statului lor.

In aceeasi zi foaia oficiala ,,Scodra” (Scutari) a aparut pentru prima oara in doua limbi, cea turceasca si cea albaneza, iar in fruntea foii statea o lunga proclamatie a Ligei si a comitetului acesteia. Aceasta proclamatie declara ca Albania a incetat de-a fi sub suveranitatea padisahului.

Mai departe zice ca toti functionarii turci cari nu sunt de nationalitate albaneza sunt a se considera ca departati din functiunile lor, exceptandu-se insa aceia care au dovedit ca sunt amici ai schipetarilor. Ordinele Ligei trebuie sa li se dea ascultare; pe langa ea batranii neamurilor raman ca pan-acum singurii legiuitori.

Cu toata atarnarea de Imparatia turceasca, albanejii au pastrat in parte institutiile lor vechi, constitutionale. Institutiile acestea s-au cam diversificat la deosebitele neamuri sau plaiuri, poate in urma diversificarii in confesiuni religioase.

Neamurile nu plateau dari Imparatiei turcesti, dar erau obligate de-a intra in armata. In sine sistemul vechi al institutiilor albaneze e democratia in intelesul antic al cuvantului, caci poporul exercita puterea suprema in plaiuri, in adunarile sale parlamentare, numite cuvande (din lat. conventus, romaneste cuvant, care inseamna si ,,adunare” si ,,discurs”). Plaiurile mai au, afara de aceste adunari generale, cate un sfat de batrani, al caror cap e in genere ereditar si se numeste voievod, adeca duce.

 Organizatii analoge par a fi existat si la noi pana tarziu, desi izvoarele sunt foarte insuficiente.

Dar Vrancea, Campulungul (Bucovinei), Lapusna par a fi fost asemenea mici republice de plai, ca cele din Albania.

In comune administratia o poarta batranii familiilor, precum si alti membri alesi pentru averea sau influenta lor, dar acestia au mai putina autoritate decat capeteniile plaiurilor ortasesti.

Poporul insusi nu se numeste albanez, ci schipetar. Acest nume pare derivat din cuvantul schiipe sau schipe, care insemneaza ,,stanca “, deci ,,munteni”. Dar se afla in dialectul ghegic cuvantul arberi pentru popor, Arberia pentru Albania.

Desi ramurile nationalitatii sunt numeroase, totusi cele mai principale sunt gheghii si toscii, ca purtatori ai celor doua dialecte principale.

Toscaria cuprinde Albania de sud, Ghegaria sau Ghegania – cea de nord. Acesti din urma sunt catolici, cei dentai greco-rasariteni. Alte doua ramuri mai insemnate sunt arberii si ceamii.

Ciamaria se numeste in limba albaneza Epirul. In fine se vorbeste adeseori de mirditi, neam ostasesc catolic, al caror nume inseamna ,,binecuvantati”, benedicti, caci mira inseamna in limba albaneza bine. Numele populatiunii s-a luat de la formula lor de salutare.

Amestecul foarte mare si pestrit al limbei albaneze, care intrece pe al celei engleze, se va fi nascut din doua imprejurari cari concurg: intai din vechimea poporului insusi, care in viata sa lunga a avut ocazia de-a primi foarte multe influente straine, al doilea din numarul cel mai mare al popoarelor cari parte coexista, parte au locuit pe rand in Peninsula Balcanica. Din limba se dovedesc nenumarate atingeri cu cea romana vorbita in evul mediu de poporul nostru, foarte numeros pe atunci in Peninsula.

Un invatat german a cercetat de ex. 261 de numiri albaneze de animale si a gasit ca dintre acestea 47 se ating cu cuvinte romanesti, multe cu alte cuvinte romanice, 21 italiene, 41 vechi grecesti, inrudite insa originar, 38 medii si neogrecesti. Dintre toate abia 30 se pareau de origine curat albaneza.

Am zis ca pana acum albanejii au stat de obicei in serviciu strain, s-au luptat pentru interese straine.

Astfel, in vestitul razboi de eliberare al Greciei, eroii Botzaris, Kanaris, Miaulis si Sutzos au fost albaneji.

Proclamatia despre care vorbim mai sus e iscalita de Ali Pasa, Hodo Bei, Prenc Bib Doda (seful miriditilor), Mufti Hafis Effendi, episcopul Porten, Nicolae Geaba, in numele notabililor si al poporului atat de confesiune moamentna cat si de confesiuni crestine.

Trupele din tabara de la Coplica a lui Hagi Osman Pasa au trecut cu toate in partea Ligei; casele publice au fost confiscate, functionarii osmani departati.

Consulatelor li s-a propus aparare militara, insa pan-acum n-a avut loc nici o dezordine publica.

La 9 mai Prenk Bib Doda a plecat din Scodra la Tusi cu 3.000 de miriditi, iar la Scodra s-au concentrat 6.000 de albaneji din  Dibra si Matia.

Hodo Bei s-ar fi jurat ca, in caz daca muntenegrenii ar incerca o agresiune, el ia ofensiva si-i trece pe toti sub ascutisul sabiei.

Sub data de 11 mai ,,Politische Correspondez” primeste din Scodra o telegrama care modifica intrucatva stirea despre proclamarea independentei.

Noutatea despre separarea completa a deosebitelor triburi albaneze de sub suveranitatea sultanului nu este absolut exacta.

Manifestatiunile ce le-au facu albanejii pan-acum au de scop organizarea provinciei in principat, sub suzeranitatea sultanului, cu Ali Pasa din Gusinie ca principe al Albaniei.

Valiul Izzet Pasa, asupra caruia se plangea asemenea nota muntenegreana, ca si asupra lui Hagi Osman, n-a voit sa, recunoasca pan-acuma demersele facute de albaneji pe langa el, deci s-a cazut silit de-a se retrage, c-un numar nesuficient de trupe turcesti, in castelul de la Scodra, unde asteapta ajutoare.

 Publicat in Timpul, V, nr. 99, 3 mai 1880, p. 1. Tiparit in volum, prima data, in M. Eminescu, Opere XI Publicistica, p. 152-153. Cu titlul: [Zi cu zi stirile…]

Eminescu trimite pentru unele informatii privind Albania, la Politische Correspondentz, pe care le preia insa din Neue freie Presse, ziarul vienez. Situatia din Albania este prezentata in articolul Wien, 7. Mai (zur Tagesgeschichete).

Die albanische Frage, publicat in 26 aprilie/18mai 1880. Trimiterea la Politische Corespondenst, se gaseste in alt articol, Wien, 12. Mai. (Zur Tagesgeschichte), publicat in acelasi ziar in 1/13 mai 1880. De aici isi extrage Eminescu informatiile.

Invatatul german la care se refera poetul, dar pe care nu-l numeste, este Franz Miklosich (1813-1891), autor, intre altele, si al lucrarii Albanische Forschunger, in trei parti, tiparita la Viena in 1870-1871.

Poetul citeaza in manunscrisul 2257, 425, o alta lucrare a sa, Slavischen Elemente im rumänischen, tiparita la Viena in 1861.

Eminescu considera ,,republicile de plai” vechi forme de organizare, comune romanilor din nordul si din sudul Dunarii.

 

 

/Aromanii sunt ramura sudica a poporului roman, despartita de trunchiul principal al romanismului, aflat pe teritoriul Daciei istorice, dupa interpunerea populatiilor migratoare slave; 

    

 Centrul de cultura si civilizatie aromaneasca din Balcani a fost considerat orasul Moscopole.

O statistica recenta a UNESCO, referitoare la chestiuni lingvistice, consemna cca.10 000 de vorbitori ai dialectului aroman in Albania.

Alte estimari vorbesc de  50 000, pana  la 200 000 de oameni, sau despre cca. 15% din populatia Albaniei. Potrivit celor mai recente estimari (oficiale), aromanii din Albania nu ar fi mai multi de 100 000.

Din pacate pentru Romania si pentru aromanii ei din Albania, la aceasta ora nu se poate discuta cu conducatorii tarii prietene, intrucat  acestia nu vor sa auda de aceste probleme.

 

Publicitate

CANTEC VECHI ROMANESC BASARABEAN .

DATE DESPRE AROMANII DIN REPUBLICA MACEDONIA.VIDEO : MUZICA ARMANEASCA .

Comunitatea vlahă {aromana} din REPUBLICA MACEDONIA

 Foto : Fete aromance in costum national.

După obţinerea independenţei, autorităţile din Republica Macedonia au recunoscut, prin Constituţie, existenţa etniei vlahe. În urma unor iniţiative particulare, în unele şcoli se desfăşoară un proces de învăţământ opţional în aromână.
 Populaţia de origine vlaha din Macedonia a fost supusă, de-a lungul timpului, unui proces de asimilare. În prezent, se fac eforturi susţinute pentru recunoaşterea şi afirmarea identităţii etnice, lingvistice, culturale şi religioase. Ca urmare a noilor realităţi geopolitice din Balcani, în anul 1991, prin Constituţie, Macedonia a recunoscut populaţia de origine aromână drept etnie, alături de celelalte minorităţi care formează naţiunea macedoneană.
 Legăturile ţării noastre cu aromânii din Macedonia au o tradiţie îndelungată, aceştia fiind consideraţi în istoriografia românească ramura sudică a poporului român, iar sprijinirea emancipării lor naţionale şi culturale a constituit una dintre preocupările permanente ale statului român, încă de la Unirea Principatelor. În timp, cu sprijinul ţării noastre, au fost ridicate o serie de şcoli româneşti, aşezăminte culturale şi religioase, au fost fondate asociaţii, societăţi şi publicaţii pentru românii de la sud de Dunăre.

Republica Macedonia are o populaţie de 1.936.877 locuitori.

 Macedonenii reprezintă 66,5% din totalul populaţiei, respectiv 1.288.300 locuitori, fiind urmaţi de albanezi (22,9% – 442.914 locuitori), turci (4,79% – 77.252 locuitori), rromi (2,73% – 43.732 locuitori), sârbi (2,17% – 39.260 locuitori), vlahi (0,40% – 8467 locuitori) şi alte comunităţi etnice (evrei, croaţi, muntenegreni etc.).
 În ceea ce priveşte numărul vlahilor din Macedonia există o mare discrepanţă între datele statistice oficiale şi ponderea reală a membrilor acestei comunităţi în ansamblul populaţiei.
Cauzele sunt multiple, dar se pot sublinia următoarele: politica sistematică de deznaţionalizare şi asimilare promovată de fostul regim comunist iugoslav; reţinerile manifestate de membrii comunităţii vlahe în a-şi recunoaşte apartenenţa etnică, ca urmare a măsurilor uneori chiar discriminatorii luate de autorităţi în ceea ce priveşte evoluţia profesională şi accederea în structurile administraţiei; tendinţa de denaturare a rezultatelor recensământului pentru a asigura o pondere cât mai mare elementului etnic slavo-macedonean.
Potrivit estimărilor făcute de diverşi reprezentanţi ai structurilor organizatorice ale comunităţii aromâne, numărul real al membrilor acestei etnii variază, în funcţie de sursă, între 100.000–150.000, cele mai puternice concentrări fiind în localităţile BITOLA, KRUSEVO, STIP, STRUGA, OHRID, PRILEP şi SKOPJE.
Răspândirea geografică a aromânilor include şi mediul rural, printre satele mai populate cu membrii acestei etnii figurând: JAMKOVEC, BEALA DE JOS şi BEALA DE SUS (STRUGA); DRAGOEVO, BALTALIJA, SOFILARI, DOLEMI, CEARDAKLI, VARSAKOVO, KRIVI DOL (şTIP); ISTIBANIJA, SOKOLARCI, LEPEPELCI, VRBICA, BANJA (COCEANI); KOSELARI, ERDELIJA, MUSTAFINO, DORFULUIJA, LOZOVO (zona localităţii SVETI NIKOLE).
 Meglenoromânii sunt estimaţi la 4000-5000 de persoane, fiind localizaţi îndeosebi în localitatea GEVGELIJA şi satele din zonă (GORNICET, MOIM, MRZENCI şi BRGORODICA).

Harta raspandirii  populatiei aromane  si romane  in Balcani

 Scurt istoric al comunităţii aromâne şi al organizaţiilor sale.

 Ocupaţia principală a aromânilor din Macedonia a fost păstoritul. Au practicat nomadismul şi seminomadismul, asemenea celorlalte comunităţi aromâne din Regiunea Balcanică. Treptat s-au orientat şi spre alte sectoare de activitate, perioada interbelică marcând apogeul accederii membrilor comunităţii aromâne nu numai la nivelul celor mai reprezentative instituţii administrative, dar şi în sfera afacerilor, sistemul bancar sau viaţa cultural- artistică.
 Diferenţa între perioada interbelică şi cea actuală nu constă în ponderea aromânilor în structurile şi sectoarele menţionate mai sus, ci în capacitatea acestora de a-şi recunoaşte originea etnică şi în modul de implicare efectivă a celor care deţin diverse funcţii de conducere în sprijinul cauzei aromâne, tendinţă mult atenuată în zilele noastre.
 În pofida unor restricţionări cu care s-au confruntat în ultimii 50 de ani şi a persistenţei unei anumite reţineri în ceea ce priveşte recunoaşterea publică a propriei origini etnice, există totuşi încercări şi preocupări pe linia promovării şi apărării identităţii etnice, culturale, lingvistice şi confesionale.
 Un rol important în iniţierea unor astfel de acţiuni l-au avut şi îl deţin, în continuare, structurile organizatorice ale aromânilor. Cea mai importantă organizaţie este Liga Vlahilor din Macedonia, creată în 1980, dar care şi-a început oficial activitatea în 1991. Funcţia de preşedinte al Ligii este deţinută din anul 2001 de IORGO ILIEVSKI, acesta succedându-i lui MITKO KOSTA PAPULI.
 Chiar dacă există diferenţe de poziţii şi de opinii privind participarea vlahilor la viaţa politică, la modul de promovare şi apărare a unor drepturi ale comunităţii vlahe, precum şi diferenţe conceptuale referitoare la originea aromânilor, ambasada României la Skopje întreţine relaţii cu toate structurile politice şi civice ale aromânilor.
 Prin acţiunile desfăşurate, se urmăreşte realizarea unei coeziuni între activităţile structurilor respective care, în final, să fie benefice pentru întreaga comunitate. Sunt încurajate diverse acţiuni culturale tradiţionale sau de marcare a unor evenimente, precum: Ziua Naţională a Aromânilor, Festivalul internaţional de poezie aromân㠓Constantin Belimace”; Serile culturale organizate la Bitola, Gevgelija, Ohrid si Skopje; Festivalul Internaţional al Aromânilor de la Maloviste etc. Aceste acţiuni sunt organizate pe bază de contribuţii benevole ale etnicilor aromâni.
 Deşi există cadrul juridic, inclusiv cel constituţional, care prevede ca instituţiile de profil macedonene să sprijine proiectele, programele şi activităţile ce vin în sprijinul apărării identităţii comunităţilor etnice, aromânii nu beneficiază de astfel de finanţări in mod sistematic.
 Situaţia se află în atenţia tuturor structurilor politice şi civice aromâne care au făcut numeroase demersuri la nivelul autorităţilor, însă fără succes până în present.

 Învăţământul în limba maternă

 Singurul drept în acest domeniu constă în posibilitatea de a studia facultativ în limba maternă, în limita a două ore pe săptămână. Această prevedere este considerată a fi insuficientă, PVM, UDV, LVM şi UCV susţinând introducerea, într-o primă etapă, a unor programe obligatorii în aromână la nivelul şcolilor generale.

 Bursele oferite de statul român

 Pentru anul şcolar 2006-2007 au fost oferite următoarele burse:
 – învăţământul universitar – 25
 – învăţământul postuniversitar – 12.

 Mass-media în limba maternă

 Publicaţia “FENIX”, editată de Liga Vlahilor, este finanţată prin contribuţii benevole ale aromânilor. Alte publicaţii, precum “LÂNDURICA” şi “ARMÂNA MAKEDOANA” şi-au suspendat apariţia din lipsă de fonduri.

 Bisericile aromâneşti

 Structurile politice şi civice aromâne au solicitat retrocedarea unor lăcaşe de cult care au aparţinut acestei comunităţi şi acordarea dreptului de oficiere a slujbelor religioase în limba maternă.
 Cu excepţia bisericii “Sf. Constantin şi Elena” din Bitola, statutul celorlalte lăcaşe de cult nu este însă soluţionat, în acestea oficiind preoţi macedoneni.
 Au existat situaţii când, cu prilejul unor evenimente privind comunitatea aromână, s-au permis slujbe în vlahă şi macedoneană, însă numai în Bitola şi la o biserică din Skopje.

COMUNITATEA VLAHA DIN REPUBLICA MACEDONIA.Organizatii aromanesti.

Sutsati armâneshtsâ dit Machidunia

Comuna Armaneasca „Fratslji Manaki”-Bituli
Prezidentu: Risro Paligora
ul. Klument Ohridski bb
Bitola, Makedonija
Tel.:Fax +389-97-229-014

Uniea ti Cultura-a armanjlor dit Machidunii
Prezidentu: Dina Cuvata
Bul. „Jane Sandanski” 77/3-39
Skopje, Makedonija
Tel.:Fax +389-91 447-345
E-mail: Dina Cuvata

Liga a Armanjlor
Prezidentu: Jorgo Ilievski
Sava Kovacevic 3/7
Skopje, Makedonija
Tel.:Fax +389-91 230 665

Sutsata di poets armanj di Skopje
Vangia Mihanj-Steriu
Lazo Moskov nr. 2/IV-6
Skopje, Makedonija
Tel.:Fax +389-91 624 387

Sutsata a muljerilor armani ditu Machedonii-Skopia
Prezidentu: Elena Papacafa
Skopje, Makedonija
Tel.:Fax +389-91 227 353

Statutul comunităţilor aromâneşti

Prin Constituţie, aromânii sunt recunoscuţi ca popor”.

SURSA : Date comunicate pe situl Ambasadei Romaniei la Skopje,Republica Macedonia.

Pentru accesare VIDEO : „Buna Dzua Lea Mushata” , click pe linkul de jos .

http://www.youtube.com/watch?v=Tczkjlc1I8A&feature=related