Gheorghiu – Dej: „Râdeţi în faţă celor care vă spun că Ardealul e unguresc !’

 

 

Foto: Gh.Gheorghiu-Dej si N.S.Hrusciov

 

 

 

 

Motto:

„Gheorgiu-Dej despre Basarabia: facem plebiscit, dar aduceţi românii din Asia.

Râdeţi în faţă celor care vă spun că Ardealul e Unguresc.” 

 

 

 

La plenara din 1964 a Partidului Muncitoresc Roman, s-a identificat şi definit în mod clar o politică românească bazata pe criterii naţionale, distinctă de cea sovietică .

Cu cativa ani inainte, comuniştii români, profitând de perioada antisemită a politicii  lui Stalin, au îndepărtat din funcţiile principale agenţii veniţi de la Moscova, in majoritate evrei.

 Pentru a intelege evenimentele din acea epoca,o  importanţă deosebită o are  cunoaşterea modului de a gândi a celor care conduceau România acelor vremuri, dar şi elementele care au stat la baza dizidenţei României în spaţiul sovietic.

Hruşciov aflase de faptul că în România se înteţesc discuţiile cu privire la românitatea Basarabiei şi ţine să transmită conducerii PMR, prin intermediul lui Tito, obiecţiile sale cu privire la această problemă.

Reacţia lui Gheorghiu-Dej a fost  una imediată spunand :

“Că sunt oameni în România şi nu pot să spun câţi să fie, mai mulţi sau mai puţini, şi chiar istorici se gândesc la lucrul acesta, la Basarabia în fel şi chip, nu putem să le băgăm pumnul în gură şi să scoatem cu cleştele afară lucrul acesta?!”

Drept replică Hruşciov a supralicitat: „atunci să facem plebiscit, să vedem ce spune lumea”.

“Dar ce populaţie aveţi acolo, întreba  Gheorghiu-Dej. Unde este populaţia care a trăit în anii cutare şi cutare? Ştiţi unde este? Este în Asia…

Apoi, dacă e aşa, trebuie să fie adusă populaţia de acolo, dacă dumneavoastră v-aţi gândit la plebiscit… aduceţi populaţia pe care a-ţi izgonit-o de acolo şi să faceţi cu o comisie împărţeala şi să vedem cum o să iasă…”

“Însă fără trupe”, avea să completeze Emil Bodnăraş.

În timpul Plenarei,are loc şi o discuţie legată de Transilvania:

“Tov. Mihail Roşianu: Pe urmă este o tendinţă de a se crea o opinie în această privinţă, pentru că ne vorbesc de aceste probleme diplomaţi, diferiţi diplomaţi străini.

Ce este Ardealul? Şi capitaliştii ne spun şi din prieteni şi dacă le răspunzi despre ce este vorba, păi aşa vorbesc: am discutat cu tovarăşii maghiari şi ei pun această problemă.

Tov. Gheorghiu-Dej:  De ce nu le-au răspuns. Să râzi. Eu aşa am rugat să ţi se transmită. Când vin şi vorbesc despre lucruri din acestea, să-l asculţi, să nu-ţi bagi degetele în urechi şi după aceea să te pui pe râs şi să râzi până nu mai poţi.

Tov. Mihail Roşianu: Această indicaţie o au tovarăşii noştri de la ambasadă.

Tov. Gheorghiu-Dej: Acesta să fie răspunsul. Nici nu merită să faci discuţii pentru că probabil că acele cercuri care vor să pescuiască în apă tulbure, să folosească din nou mărul discordiei, îşi imaginează că ar mai putea avea loc un Dictat precum cel de la Viena!

Atunci a fost Hitler, Mussolini, au putut să impună. Astăzi şi eu aş vrea să cunosc un nou Hitler şi un nou Mussolini care ar putea să impună un astfel de dictat României. Aşa ceva nu va fi posibil.

Înainte de toate cei care vorbesc despre lucrurile acestea, niciodată nu au în vedere cine locuieşte în Transilvania.

Aşa că nu trebuie să ne mâhnim , nu trebuie să ne supărăm, măcar atâta trebuie să le lăsăm, dreptul acestora de a discuta, de a exprima dorinţe, păreri, să-i ascultăm frumuşel şi pe urmă să pornim la râs şi să râdem până nu mai putem.

Să le dăm şi o ţuică, o ţuică românească şi să le mulţumim, mai poftiţi pe la noi.

Probabil asta şi caută cei care vin la tine. Acei prieteni care vin pe la tine sunt trimişi special să te zgândere, să-i zgândire şi pe ceilalţi, ştiind că voi o să scrieţi acasă.

Aşa cum începeţi voi să săltaţi şi să  vă mişcaţi, cred că o să ne mişcăm şi noi  dincoace după informaţiile care le primim, ori pe noi nu ne mişcă aşa.

Ei caută dinadins lucrul acela, doar, doar, cineva s-o formaliza şi o încerca să facă observaţii.

Ia, uitaţi-vă, de ce nu puneţi la punct pe naţionaliştii, pe şovinii, pe revizioniştii cunoscuţi, în această privinţă de ce nu luaţi atitudine? Ce rost are oare să facem treaba asta?

N-o să dăm lecţii la nimeni, fiecare ce-şi pregăteşte  aceia să şi mănânce.

Aşa să le răspunzi, tov. Roşianu. Să asculţi; să asculţi nu strică, însă să nu te angajezi în discuţii pentru că tocmai aceasta îşi doresc. Nici presa noastră nu trebuie.”

 Cele de mai sus reflectă încă odată faptul că, după retragerea trupelor ruse de pe teritoriul României, tendinţa a fost de revenire la ideologia nationala de bază a statului român, care se referă la unitatea administrativă care să cuprindă toate teritoriile locuite majoritar de români şi care să- si  folosească resursele în slujba neamului românesc.

Sub ocupaţia sovietică a fost realizat cel mai mare genocid împotriva neamului românesc.

Asasinarea intelectualităţii culturale, academice şi politice interbelice s-a făcut de către agenţii veniţi de la Moscova şi nu de către români.

Binenţeles că s-au găsit şi printre noi suficienţi care să se vândă pentru bunăstare sau din alte motive, dar nu vorbim de o regulă.

Istoricii, mai mult de frica de a ieşi din tiparele impuse după decembrie 1989, inca refuză să facă o distincţie clară în interiorul comunismului si sa accentueze  faptul că majoritatea ucigaşilor de după 1944, au fost cu precadere oamenii Moscovei..

Basarabia reprezintă o constantă a politicii noastre externe, dusă chiar şi în perioadele istoriei noastre cele mai grele.

Politica recomandată de Gheorghiu-Dej cu privire la Ardeal de asemenea nu era una nouă.

Ea s-a aplicat şi în perioada interbelică şi se aplică şi astăzi. Recomandarea este de evitare a discuţiilor pe acest subiect deoarece nu aduc aport pozitiv şi chiar asta şi-ar dori unii: o puternică mediatizare.

De altfel e un lucru firesc, mai ales când nu ai motive să te disculpi.

A existat o tendinţă a comuniştilor şi a lui Gheorghiu-Dej de a sublinia că revenirea Ardealului li se datorează, că ei au adus Transilvania înapoi.

Lucrurile sunt departe însă de a fi aşa.

Stalin inca inainte de retragerea armatei române din alianţa anti-sovietică, îşi propusese să nu lase Ardealul ungurilor. 

Continuarea  luptei Ungariei alaturi de Germania nazista,  până la nimicirea ei  definitivă, a reprezentat un argument în plus.

Pe de cealaltă parte, ca şi în 1918, armata română a fost împinsă până la Budapesta în mod intenţionat, pentru zdrobirea bolsevismului si mai ales  pentru a nu-i  lăsa cale de negociere.

Stalin prefera să aibă pe români aproape, să le ofere o justificare pentru a-şi impune un regim favorabil, decât să menţină permanent posibilitatea unui conflict militar în interiorul blocului comunist.

Extras din lucrarea „Aprilie 1964. Primăvara de la Bucureşti. Cum s-a adoptat “Declaraţia de Independenţă a României?” scrisă de către Florian Banu, Liviu Ţăranu şi publicată la Editura Enciclopedică, prin 

 blogul luleamariusdorin.ro/

Publicitate