Analiză: Din 2025, România va fi complet capabilă să absoarbă întreaga forță de muncă iar întoarcerea va deveni o alternativă interesantă pentru un număr considerabil de români plecați în străinătate

Sfârșitul emigrației
Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și Portugalia.
Și Italia, și Portugalia sunt țări de prosperitate recentă, și au fost țări sărace în perioada postbelică. Și Portugalia, și Italia au avut, între 1945-1970, emigrații masive, scrie Dan Ungureanu într-o analiză publicată de https://www.contributors.ro/sfarsitul-emigratiei.
Când românii emigrează spre Italia sau Portugalia, emigrează printre oameni care au avut rude emigrate în acei ani vitregi. Perioada de emigrație a durat puțin peste două decenii, și a fost stopată de instalarea prosperității occidentale în cele două țări.
Același fenomen îl observăm și în Italia postbelică. Germania are 700 000 de italieni emigrați după 1945, și Elveția 500 000 de italieni.
Emigrarea a fost intensă între 1946-1971, când economia italiană și-a revenit complet. În sec. XX au emigrat definitiv 20 de milioane de italieni. Italienii emigranți lucrau în mine (Belgia) hoteluri (Elveția) ; în agricultură (Franța) și ca muncitori necalificați în Germania.
E vorba de 25 de ani de emigrare ; probabil că și România va cunoaște o evoluție asemănătoare, iar emigrarea nu va fi un proces permanent, ci un episod din perioada de declin economic.
Putem crede că și emigrarea din România va încetini considerabil încă din următorii cinci ani.
Între 1960-1970, PIB-ul per capita al Portugaliei crește de șapte ori, și emigrarea stopează, parte din considerente politice interne (revenirea democrației în Portugalia) parte din considerente economice externe (criza economică de după primul șoc petrolier) – dar și din cauze economice interne – creșterea economică a Portugaliei.
Reducerea decalajelor
Criteriul | Anul | România | Spania | Proporția |
PIB per capita | 2000 | 1650 $ | 14700 $ | de 9,4 mai mic |
2019 | 12900 $ | 29600 $ | de 2,3 mai mic | |
PIB per capita la paritate a puterii de cumpărare | 2000 | 5800 | 21 600 | de 3,7 mai mic |
2019 | 33 000 $ | 43 000 $ | de 1,3 mai mic | |
salariul mediu anual | 2000 | 1200 euro | 17300 euro | de 14 ori mai mic |
2020 | 8400 euro | 28 000 euro | de 3,3 ori mai mic | |
rata șomajului | 2000 | 10 % | ||
2019 | 3,9 % |
Cele de mai sus pot părea cifre seci, dar, în nici o generație, România a redus foarte mult decalajele față de țările occidentale. Pur și simplu, și rata șomajului a scăzut, salariile au crescut în România, și în absolut, și comparativ cu salariile din vestul Europei.
România intră în convergență, nu doar ca legi, ci și ca nivel de trai și ca venituri, cu Europa apuseană.
Comparațiile cu alte țări vestice, Grecia și Portugalia, sunt și mai favorabile :
Criteriul | Anul | România | Grecia | Proporția |
PIB per capita | 2000 | 1650 $ | 12000 $ | 7,2 x |
2019 | 12900 $ | 19 000 | 1,47 x | |
PIB per capita la paritate a puterii de cumpărare | 2000 | 5800 $ | 19 500 $ | 3,36 x |
2019 | 33 000 $ | 32 500 $ | egal | |
salariul mediu anual | 2000 | 1200 euro | 18000 euro | 15 x |
2020 | 8400 euro | 17600 euro | 2,09 x |
Cum vedem, România trece de la un salariu de 15 ori mai mic decât cel al Greciei la unul care e la jumătatea celui din Grecia. Iar ca putere de cumpărare, cele două țări sunt la paritate.
Un alt parametru cu putere predictivă importantă e scăderea natalității după 1990, care duce, pe termen lung, la scăderea șomajului.
România se apropie de deceniul în care se vor pensiona decrețeii (născuți între 1967-1970) cele mai numeroase cohorte de vârstă ale României, care vor fi înlocuite de cei născuți acum 20 de ani. 2026 e ultimul an în care deficitul va fi suportabil.

Anul | Pensionari bărbați la 65 de ani mii | Pensionate femei la 60 de ani mii | Număr brut de pensionați bărbați + femei mii | Număr total de pensionari, date recalibrate (attrition de 20 %) | Cohorta de înlocuire în vîrstă de 20 de ani | Deficit de persoane, în mii |
2025 | 176 | 139 | 315 | 252 | 221 | 31 |
2026 | 162 | 137 | 299 | 239 | 219 | 20 |
2027 | 150 | 263 | 413 | 330 | 214 | 116 |
2028 | 147 | 263 | 410 | 328 | 221 | 107 |
2029 | 143 | 232 | 375 | 300 | 222 | 78 |
2030 | 139 | 213 | 352 | 281 | 212 | 69 |
2031 | 136 | 200 | 336 | 268 | 196 | 72 |
2032 | 263 | 194 | 457 | 365 | 201 | 164 |
2033 | 263 | 189 | 452 | 361 | 214 | 147 |
2034 | 232 | 213 | 445 | 356 | 202 | 154 |
2035 | 213 | 209 | 422 | 337 | 206 | 131 |
2036 | 200 | 209 | 409 | 327 | 203 | 124 |
2037 | 194 | 212 | 406 | 326 | 205 | 121 |
2038 | 189 | 208 | 397 | 317 | 206 | 111 |
2039 | 213 | 205 | 418 | 334 | 188 | 146 |
2040 | 209 | 199 | 408 | 326 | 188 | 138 |
2041 | 209 | 190 | 399 | 359 | – |
Cum se citește tabelul de mai sus ?
În anul 2030 vor ieși la pensie la 65 de ani bărbații născuți în 1965. În acel an s-au născut 278 000 de copii, dintre care aproximativ jumătate băieți, deci 139 000 pensionari. Vor ieși la pensie și femeile în vîrstă de 60 de ani, născute în 1970.
În 1970 s-au născut 426 mii de copii, dintre care aproximativ jumătate femei, deci 213 000. Dintr-o cifră brută de 352 000 de persoane pensionabile, vom reduce un cuantum de 20 % de morți, inactivi, lucrători pe cont propriu, casnice și emigrați.
În total, în 2030 se vor pensiona aproximativ 281 mii persoane. Presupunem că vor fi înlocuiți pe piața muncii de persoanele în vîrstă de 20 de ani, cohorta născută în 2010, în întregimea sa. Această cohortă a fost de 212 mii. Presupunînd că nu emigrează, și intră pe piața muncii, o cohortă de 212 mii de persoane înlocuiește una de 281 de mii; grosso modo, emerge un deficit de 69 de mii de muncitori.
Din 2025, România va fi complet capabilă să absoarbă întreaga forță de muncă, ba chiar va avea un deficit de forță de muncă. Putem considera că emigrarea va încetini, și, pentru un număr considerabil de români plecați în străinătate, întoarcerea va deveni o alternativă interesantă.
Putem prevedea și o creștere a salariilor mai rapidă, datorită lipsei de mână de lucru, și o reducere și mai mare a decalajului de venituri medii dintre România și țările occidentale.
Concluzii
Nici reîntoarcerea unei părți din diaspora, nici ipotetici imigranți, și în nici un caz creșterea (absolut improbabilă) a natalității nu vor putea compensa penuria forței de muncă după 2027.
Poate o creștere relativă a salariilor va compensa această penurie. Iar generația născută în 2007, și următoarele, vor fi destul de mulțumite.