CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cântecele românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Când tata va veni

 

 

Într-o iarnă lungă grea, of dorule,
Tata la război era, dorule,
Lângă ușa unei case, dorule,
Întuneric, frig era, dorule.

Așa prăpădiți de foame, cinci copii desculț ședeau,
Ghemuiți pe-un pat de scânduri, lângă a lor mamă plângeau.

Mamă o coarjă de pâine, of dorule,
Dă-ne mamă să mâncăm, dorule,
Până când îi frig și foame, dorule,
Ne lași mamă să-ndurăm, dorule.

”Nu mai plângeți”, mama zice, ”Că nimic nu va lipsi,
Voi veți avea de toate, dacă tata va veni!”.

Dar de la un miez de noapte, of dorule,
Gerul bate neîncetat, dorule,
A crăpat un geam și vântul, dorule –
Acum suflă mai turbat, dorule.

Mama îngrozită tace, învelindu-și pruncii săi,
Colo-n zdrențe murdare, ce abia se țin de ei.

Dragii mamei adormiți, of dorule!
Mama este lângă voi, dorule,
Să nu pierdeți voi speranța, dorule,
Tata vine din război, dorule.

”Nu veți suferi de foame și nimic nu va lipsi,
Voi veți avea de toate, dacă tata va veni!”

S-a orpit de tot ninsoarea, of dorule!
Și nici vântul nu sufla, dorule,
Copilașii se deșteaptă, dorule,
C-au văzut că mama-i moartă, dorule.

Dragă mamă, haide scoală, n-o să mai plângem deloc!
Și nimica n-o să cerem, nici mâncare și nici foc!
Cui lăsat-ai tăi copii, ciu lăsat-ai prin străini –
Jalea va fi și mai mare, dacă tata va veni.

 

Publicitate

07/02/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cântecele românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Taticul meu e la razboi

 

 

E liniste in codrul verde si in satul meu
Dar tata-i dus de multă vreme si-l astept mereu

Tăticul meu e la război, de când aveam un an sau doi

Si n-a mai venit inapoi, tăticul meu

 

Tăticul meu e la război, de când aveam un an sau doi

Si n-a mai venit inapoi, tăticul meu

Si s-o dus mama sa-l cate, măiculita mea

Peste dealuri peste sate, măiculita mea

 

Si-o ajuns in muntii Tatra
Si-o văzut casca lu tata

Si-o vazut casca lu tata, măiculita mea

Cand o luat casca in mână

O vazut Stema Română,

O vazut Stema Română, măiculita mea

 

 

Si mama plange in naframa, de atunci mereu

Si din durerea ei de mama, am crescut si eu

Cand ar si saman pe obor, săcară si cu grâusor

Imi arde inima de dor, tăticul meu

 

Cand ar si samăn pe obor, sacară si cu grâusor

Imi arde inima de dor, tăticul meu

Sa fie tata si sa vadă, câte s-au făcut

Pamantu-ntreg e o livadă, cum nu s-a stiut

 

Sa vadă strugurii din vii si jocul dulce de copii

S-auda tril de ciocârlii, taticul meu

Tăticule unde-ai ramas, pe drum de gloante la popas,

Că n-ai mai venit pâna azi, tăticul meu.

 

01/02/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cântecele românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Imnul legionarilor cazuti

 versuri: Simion Lefter

 

Plânge printre ramuri luna,
Noptile-s pustii,
Caci te-ai dus pe totdeauna,
Si n-ai sã mai vii.

Pe cararile umblate
Denoi te-am catat,
Te-au uitat pân-astazi toate,
Si ai tai te-au uitat.

Numai vântul mai suspina,
Dulcele tau cânt,
Peste florile ce-alina,
Tristul tau mormânt.

Ca o lacrima de sânge,
A cazut o stea,
Drum de foc si biruinta
Pentru Garda ta.

Bate vântul peste ape,
Trece timpul greu,
Noi mereu te plângem, frate,
Iar tu dormi mereu.

 

Simion Lefter a fost un poet nationalist român, creator al mai multor cântece foarte iubite inaintea si in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, printre care si „Plânge printre ramuri luna” (Imnul legionarilor cãzuti).

A petrecut multi ani in inchisorile comuniste. A murit în anul 1993.

31/01/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: