ACTA DIURNA – PRIMUL ȘI SINGURUL ZIAR APĂRUT ÎN ROMA ANTICĂ
Foto: Marele orator roman Marcus Tullius Cicero
Potrivit filosofului, politician, jurist, orator, consul și constituționalist roman Marcus Tullius Cicero (n. 3 ianuarie 106 î.Hr. – d. 7 decembrie 43 î.Hr.), încă de la începutul istoriei romane, Pontifex Maximus (cel mai înalt preot în statul roman până la întemeierea imperiului), a compilat pe o lespede de piatră albă cele mai importante evenimente petrecute la Roma în timpul anului, precum și numele consulilor și ale altor magistrați, pe care a plasat-o într-un loc public, unde toată lumea o putea citi.
Aceste înregistrări au fost numite Annales Maximi și au fost scrise anual până când, din motive pe care Cicero nu le explică, au încetat să mai fie întocmite, cândva în anul 131 î.e.n.
Annales Maximi sau Annales Pontificis Maximi, a fost o colecție de annales pontificum publicată în 80 de cărți de Pontifex maximus, Mucius Scaevola.
Începând cu acel an, analele au servit la evocarea unor fapte sau păreri în operele unor autori de primă mărime precum Marcus Iulius Cato, dar în mod privat.
Annales Maximi sau Annales Pontificis Maximi, a fost o colecție a acestor annales pontificum publicată în 80 de cărți de pontifex maximus Mucius Scaevola. Inițial în arhivele publice antice ale orașului Roma au fost înregistrate cele mai relevante evenimente care au avut loc an de an. Pontifex maximus a fost autoritatea care nota evenimentele din fiecare an, expunându-le oamenilor pe o masă albă (tabula dealbata), astfel încât toată lumea să le poată vedea. În acest înscris, pe care erau aplicate inițial numele consulilor aflați în funcție la începutul fiecărui an,era publicată recenzia principalelor evenimente politice, militare și sociale petrecute în anul precedent, cu numele magistrații și victoriile în războaie, toate reunite într-o cronică fără pretenții literare. Tot potrivit lui Cicero,care este o sursă aproape unică,înregistrările anuale, reelaborate și scrise pe suport de papirus, au fost culese și editate de Mucius Scaevola, în total aproximativ 80 de volume. Conform informațiilor despre activitatea lui Scaevola, data publicării annales maximi poate fi așadar plasată în jurul anului 123 î.Hr., dată după care obiceiul de a afișa tabula dealbata pare să fi încetat.
Primul și singurul ziar apărut în lumea antică, a fost fondat din inițiativa lui Iulius Caesar în anul 59 î.Hr.
Aceasta a fost un fel de gazetă ce apărea zilnic în Roma antică și astfel ar putea fi modelul ziarului modern.
Practic, la acea dată cetățenii Romei nu aveau în viața de zi cu zi o sursă oficială care să le ofere informații despre ceea ce se întâmpla în lumea romană, dincolo de bârfele populare și de zvonurile răspândite din gură în gură.
De aceea el a decis că era necesar să creeze un fel de buletin zilnic de știri, pentru a umple acest gol în informarea populației.
Forumul roman
În acel an, Cezar a ordonat ca funcționarii să publice procese-verbale zilnice, pe același tip de lespede (numită album) care fusese folosită în trecut pentru anale, și să le afișeze în locuri publice, cum ar fi Forumul din Roma, pentru ca toată lumea să le poată citi.
Aceasta se numea Acta Diurna Diurnalis – „Evenimentele zilei” și , din păcate, nu s-a păstrat niciun exemplar până acum și nu cunoaștem mărimea tirajului său.
Din cest cuvânt derivă denumirea italiană și franceză pentru ziarele de azi: ”il giornale” și cea ”le journal”,dar și denumirea de jurnalism, folosită azi în țările de limbă latină.
Informațiile erau extrem de asemănătoare cu cele pe care le putem citi acum în ziarele contemporane. Acestea se refereau la știri despre dezbaterile Senatului, adunările populare, procese judecătorești, execuții, noutăți maritime și militare și chiar despre nunți, nașteri și necrologuri.
În rubricile dedicate „sportului”, romanii puteau afla rezultatele luptelor de gladiatori,sau despre cursele carelor de luptă (în latină ludi circenses), unul dintre cele mai populare sporturi din Imperiu.
Acesta poate fi considerat primul exemplu de jurnalism din istoria omenirii.
Chiar dacă nu erau publicate zilnic, aveau o anumită regularitate. După ce erau expuse publicului timp de câteva zile, erau retrase și păstrate în arhive împreună cu alte documente publice.
Scribii publici și privați făceau copii ale Acta Diurna, adăugând la știrile oficiale și alte informații curente, după care le trimiteau guvernatorilor și provinciilor pentru a fi distribuite mai departe în imperiu.
Unii cercetători cred că Acta Diurna trebuie să fi conținut chiar reprezentări grafice ale bătăliilor și victoriilor imperiului, asemănătoare reprezentărilor pe care le vedem azi pe câte un arc de triumf.
Știm ce tip de conținut au inclus și avem o anumită idee despre cum erau acestea,datorită mențiunilor unor autori latini.
Petronius, în lucrarea lui, „Satyricon”, oferă o parodie a Acta Diurna, în care sunt enumerate o serie de crâmpee din viața de atunci :
”26 iulie: Pe moșia de la Cumae s-au născut 30 de băieți și 40 de fete. 40.000 de banițe de grâu au fost mutate de pe câmpul de treierat în depozit. 500 de boi au fost puși la jug. Sclavul Mithridates a fost răstignit pentru că l-a blestemat pe spiritul păzitor al lui Gaius al nostru. În aceeași zi, 10 milioane de sesterți au fost returnați în vistierie, din lipsă de oportunități de investiții. De asemenea, a avut loc un incendiu în Grădinile lui Pompei; a izbucnit în conacul supraveghetorului Nasta.”
Pliniu cel Bătrân povestește mai multe întâmplări pe care le-a citit în Acta Diurna, una despre fidelitatea unui câine față de stăpânul său, alta despre conflictul dintre două familii în timpul unei înmormântări, iar o a treia despre un proces.
Cassius Dio reproduce povestea unui arhitect care a salvat un portic de la prăbușire, de asemenea preluată din Acta, dar numai pentru a nota că împăratul Tiberius nu a permis ca numele salvatorului să fie publicat, deoarece era gelos pe marea realizare a arhitectului.
Acta Diurna au fost publicate cel puțin până în anul 235 (sau, posibil, până la transferul capitalei imperiale la Constantinopol, în anul 330 d.Hr. (data transferării capitalei la Constantinopol).
Din nefericire, niciun fragment original nu s-a păstrat până în prezent, ci doar mențiuni despre ele în opera unor scriitori precum Tacitus sau Suetonius.
Din 330 e.n., până în secolul al XVI-lea, în Europa nu a apărut nimic care să poată să fie considerat un ziar, fapt care este încă un exemplu ce demonstrează odată în plus neobișnuitul stadiu de cultură a Romei antice, a cărei înălțime și strălucire depășea timpurile medievale.
Se știe că toate Acta Diurna includeau, la sfârșitul știrilor și anunțurilor, sintagma publicare et propagare („publicați și răspândiți”), adică datoria tuturor locuitorilor imperiului de a le face publice și de a le da mai departe.
Acest îndemn nu a fost uitat până în zilele noastre !
https://incredibilia.ro/acta-diurna-e-primul-ziar-din-istoria-omenirii.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 