CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cea mai neseparată dintre puterile statului român

Justiția, cea mai neseparată dintre puterile statului român!

“Cine are cătuşele, are puterea”! De câte ori nu am auzit afirmaţia asta rostită ca o axiomă a vremurilor pe care le trăim.

În epoca post decembristă, primul care a avut cinismul să preia conceptul de la comuniştii lui Ceauşescu şi şa-l adapteze vremurilor noi a fost Traian Băsescu.

Dimpreună cu Monica Macovei, Traian Băsescu a promovat-o în vârful parchetului general pe Laura Kovesi, punând astfel bazele unei justiţii oligarhice în România, biciul democraţiei originale năşită cu ceva ani în urmă de Ion Iliescu, scrie https://www.conteledesaintgermain.ro/justitia-cea-mai-neseparata-dintre-puterile-statului-roman.

La comandă cu magistraţi şantajabili, beneficiind în tribunale de culoare operative asigurate de serviciile secrete (aşa cum declara mai târziu generalul SRI Dumitru Dumbravă), înarmată cu arsenalul de înmuiat conştiinţe al arhivei SIPA, noua justiţie “liberă şi independentă” creată de Băsescu şi Macovei s-a pus pe treabă.

Peşti mari, trofee de impresionat “lumea liberă”, au început să apară în vitrina noii poliţii politice a României. Astfel, adversarii lui Traian Băsescu erau scoşi din joc unul câte unul. Simulacre oribile, în numele “justiţiei oarbe”, i-au aruncat în puşcărie pe Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Decebal Traian Remeş etc. Şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, pe toate aceste mârşăvii s-a mai ridicat şi un altar păgân de proslăvire euroatlantică: acela al “zeiţei anticorupţie”.

Apoi a urmat mandatul lui Klaus Iohannis! Nu doar că nimic din ce era strâmb nu s-a îndreptat în justiţia românească, dar răul a fost perfecţionat şi dus mai departe. Vitrina de trofee s-a îmbogăţit cu capetele lui Toni Greblă, Victor Ponta şi Liviu Dragnea, iar printre magistraţii instalaţi la comanda marilor instituţii de făcut dreptate au apărut  figuri emblematice de obedienţi oportunişti: Livia Stanciu şi Augustin Lazăr.

Să nu mai întârziem însă asupra trecutului, căci prezentul ne presează. Pus pe depăşit orice recorduri în materie de batjocorire a justiţiei, el aduce în actualitate noi ticăloşii instrumentate, pentru prospeţime, de noi ticăloşi.

Ministrul actual Stelian Ion este unul din această galerie. A venit, presetat de cei care i-au spart codul etic şi-l hackeresc, cu aceeaşi urgenţă distructivă cu care-şi pornise buldozerul intenţiilor demolatoare şi predecesorul său Cătălin Predoiu: desfiinţarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ).

Merită pusă o întrebare: i-ar fi cercetat şi pus sub acuzare, vreodată, pe Negulescu de la DNA Ploiesti şi pe Man de la DNA Oradea, DNA-ul central condus de Laura Kovesi, cel care, înainte de înfiinţarea SIIJ, răspundea, chipurile, de cercetarea abuzurilor magistraţilor? Niciodată! Pentru că, aşa cum bine se spune, “o mână spală pe alta” şi “corb la corb nu-şi scoate ochii”.

De-asta e nevoie de secţia independentă. Tocmai pentru ca magistraţii – unealtă să ştie că abuzurile lor la comandă politică pot să-i şi coste, nu doar să le aducă privilegii.

Sigur, până acum SIIJ nu a făcut mare brânză! Cu o Portocală nu se face primăvară  Dosarul Laurei Kovesi zace acolo de mai bine de un an, iar dosarul procurorului care a fost preşedinte al Secţiei de Votare de la Sectorul 1 nu a ajuns nici măcar în stadiul de audiere a principalului suspect.

Dar dacă rezultatele acestei secţii nu sunt pe măsura aşteptărilor trebuie să o desfiinţăm? Atunci hai să desfiinţăm şi ministerul invăţământului, şi ministerul sănătăţii, şi, în principiu, întreg guvernul actual!

Nu ar fi mai productiv ca SIIJ să fie întărită cu personal, mijloace tehnice şi sprijin instituţional pentru a fi ajutată astfel să performeze?

Motivul pentru care Stelian Ion (ca şi Cătălin Predoiu înaintea lui), urăşte SIIJ este unul evident: lipsa influenţei politice asupra acestei secţii. Tocmai acum, când ai lui sunt la putere şi le-ar prinde atât de bine să asmută procurori şi judecători “cu naşu’n suflet” asupra “jegoşilor” care-i contestă, aceşti justiţiari să fie timoraţi?

De fapt, cu mici excepţii (SIIJ, Secţia de Judecători a CSM), comanda doctrinară şi strategică pe justiţie în România e tot la Monica Macovei. Această persoană fanatică, profund tarată de trecut, a ajuns principalul releu sorosist la Bucureşti.  Ea trage sforile justiţiei din umbră, ea transmite priorităţi şi direcţii de urmat, ea va fi eminenţa cenuşie a Laurei Kovesi la Parchetul European, ea dirijează prin interpuşi secţia de procurori a CSM, ea e principalul deţinător şi beneficiar al secretelor compromiţătoare din arhiva SIPA, ea, prin intermediul USR – Plus, visează să o impună candidat la preşedinţia României, în 2024, pe marea ei descoperire Laura Kovesi. Şi tot ea, Monica Macovei, după exemplul mentorului, cu “open society”, a creat în România tot felul de asociaţii şi ONG-uri obscure de magistraţi pe care-i ţine în lesă şi pe care, în momente decisive, îi activează propagandistic, îi aruncă în luptă.

S-a reconfirmat asta recent, când, pentru proiectul de lege privind desfiinţarea SIIJ şi pentru încălcarea referendumului “fără ordonanţe de urgenţă în justiţie”, Stelian Ion şi-a atras critici dure din partea celor mai importante şi respectate asociaţii profesionale din branşă: AMR (Asociația Magistraților din România), AJADO (Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului) și APR (Asociația Procurorilor din România).

Ce să vezi, câteva zile mai târziu au fost scoase de la cutie şi două asociaţii sorosisto – macoviste de care nici nu auzisem până acum (Asociația Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție), pentru a-l susţine frenetic pe Stelian Ion în demersurile lui “reformatoare”.

S-a format în justiţia română post – decembristă o cloacă, alcătuită din magistraţi roşii reevaluaţi şi din odraslele lor cu ADN securistic, care ar trebui prioritar asanată de nişte guvernanţi patrioţi. Până la apariţia acestora însă nu ne rămâne decât să privim, ca la episoadele unui serial inspirat din George Orwell, cum o mână de politruci mediocri se joacă de-a justiţia, de-a puterea, de-a destinul cu un ditamai poporul inert, cu o ditamai fermă a unor animale letargice.

Cred, totuşi,că ar fi momentul să ni se spună cu cifre şi cu nume cam care este componenţa şi reprezentativitatea asociaţiilor din justiţie mai sus pomenite. Să ne lămurim şi noi, după apartenenţa la aceste ONG-uri a câtorva membri cu notorietate, ce valori servesc ele, real, nu declarativ.

Îmi permit, în acest scop, să sugerez câteva nume: Vasilică Dănileţ, Camelia Bogdan, Ionuţ Matei, Carmen Lăncrănjan. Aceştia, căror asociaţii aparţin? Şi câţi membri numără acele asociaţii?

Justiţia este, azi, puterea din România care a subjugat, prin cătuşe, toate celelalte puteri ale statului. Asta nu-i conferă prestigiu ci o transformă într-o construcţie malefică, deturnată de la scopul ei democratic, de care profită cei care o controlează.

Organismul societăţii noastre începe să fie copleşit de viruşii macovisto – băsisto – iohannişti plantaţi anume în instituţiile vitale ale justiţiei. O astfel de infecţie e mai greu de lichidat din afară. Principalul rol în eradicarea sa trebuie să-l aibă anticorpii. Adică celulele interne, de bază ale structurii: judecătorii, procurorii, avocaţii.

Monica Macovei, Laura Kovesi, Stelian Ion, Klaus Iohannis – iată exponenţii răului profund al celei mai neseparate dintre puterile statului român actual.

Arhiva SIPA trebuie scoasă din joc şi neutralizată. Cei care au profitat şi încă profită de pe urma ei trebuie pedepsiţi conform legii. SIIJ trebuie ranforsată şi eficientizată. Iar adevăraţii magistraţi din România trebuie să-şi onoreze statutul şi să devină anticorpii autentici, puternici, vindecători ai sistemului.

Doar aşa ne putem face bine ca societate!

Altfel, subjugaţi de tehnica serviciilor secrete şi de cătuşele unei justiţii deturnate, va trebui să suportăm la nesfârşit guvernanţi falimentari, precum cei de azi.

01/03/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ACŢIUNI PERICULOASE ALE POLITICIENILOR ROMÂNI DE ETNIE MAGHIARĂ PENTRU O AUTONOMIE CARE IN ESENTĂ SE VREA IN FAPT, INTEPENDENTĂ

 Fata de perna secuiasca-mediafax-foto-vargyasi-levente via Dan Tanasa

După ce a văzut o analiza CNN a discursului sustinut în luna iulie la Universitatea de Vară de la Băile Tusnad (traducerea în limba română a discursului aici) de premierul Ungariei, Viktor Orban, Moise Guran a reactionat salutar într-un editorial argumentat în care atrage atentia asupra pericolului pe care-l reprezintă politica revizionistă a Budapestei.

 

 

 

 

 

 

Faptul că UDMR si PCM lucrează împreună la o autonomie care este doar un prim pas către punctul final al pretentiilor revizioniste maghiare din Transilvania, independența așa-zisului „Tinut secuiesc”.

Curajos șsi demn, Guran spulberă șsi propaganda UDMR în privinta unei pretinse autonomii pentru minorităti cuprinsă în declaratia de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

Pregătirile UDMR şi PCM de a se uni sub steagul celei mai periculoase lupte dinRomânia de până acum – o autonomie care, în esenţă şi în contextul UE, este de fapt independenţă.

Lovitura pe care politicienii români de etnie maghiară o pregătesc, se bazează, din păcate, pe lipsa de cultură istorică a cetăţenilor români de astăzi.

Şi, dacă stau bine şi mă gândesc, se bazează şi pe dogmatismul stupid al manualelor de istorie după care noi, românii, am învăţat şi învăţăm.

 

MOISE GURAN: SCURTĂ ARGUMENTAŢIE ISTORICĂ, FAŢĂ DE ACŢIUNILE POLITICIENILOR ROMÂNI DE ETNIE MAGHIARĂ

UDMR speră (şi există unele şanse de reuşită) ca aducând pe masă declaraţia de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918,  să obţină şi susţinerea unei parti a populaţiei româneşti din Ardeal pentru acest tip de autonomie.

Atâta doar că declaraţia vorbea despre o autonomie „provizorie, până la întrunirea Constituantei”, iar libertăţile „privind instrucţia, administraţia şi judecata” în limba sa proprie, a fiecărui popor, se referă la perioada provizorie, care a şi încetat legal odata cu adoptarea  Constituţiei din 1923.

Un alt lucru important pe care nu îl spun cărţile noastre de istorie şi, deci probabil, nu prea îl ştiu nici românii, nici maghiarii din România, este că ţara noastră a ezitat doi ani de partea cui să intre în Primul Război Mondial, tocmai pentru că în epocă exista un puternic curent privind reunirea românilor din Regat si Ardeal prin eliberarea democratică a natiilor conlocuitoare în imperiul austro-ungar, dar asta împotriva nationalismului egocentric maghiar, privit atunci la fel de periculos ca şi permanenta ameninţare rusească.

Altfel spus, românii, multi chiar din Regat, sperau în 1914 că, la finalul războiului, Viena va gira o Românie Mare, pe argumentul simplu, democratic si rational că în Ardeal românii erau si atunci, ca si acum, majoritari.

REVENIND LA PROSTIILE POLITICIENILOR ROMÂNI, DE ETNIE ROMÂNĂ…

 Ministerul român de externe a blocat acţiunea la Curtea Europeană de Justiţie  împotriva unei iniţiative cetăţeneşti prin care austriecii din Tirol (partea din Italia), germanii din Danemarca şi Belgia şi maghiarii din Slovacia şi România, cereau de facto Comisiei Europene modificarea Tratatului de la Lisabona.

România nu este aşadar singură, are alături de ea Comisia Europeană şi Constituţia Uniunii, dar primul ministru Ponta face non combat, demite prefectul de Harghita şi oferă UDMR şi PCM libertate totală de mişcare în zonă, asta numai pentru nişte afurisite de voturi.

O SOLUŢIE MAI INTELIGENTĂ DECÂT POLITICA LUI VIKTOR

Haideţi să ne înţelegem cu toţii: ungurii nu ne sunt duşmani.

Nici cei din Ungaria (cărora le pasă de Ardeal fix cât le pasă românilor din România de Basarabia) şi, cu atât mai puţin, cei din Transilvania.

La fel ca in Maramureş sau ca in orice altă regiune istorică, investiţiile in infrastructura din zonă vor duce la dezenclavizarea judeţelor Harghita şi Covasna, la fel cum s-a întâmplat deja cu Mureşul.

Să mergem mai bine să le bem prieteneşte palinca, să le mâncăm gulaşul şi să fim de acord cu ei că în România sunt ACASĂ. Dar atât!

Autonomia cerută de liderii maghiari e cu totul altceva. De fapt, autonomia este doar un nume, după care se ascunde o independenţă de tip Crimeea.

Iar Viktor Orban ESTE un pericol pentru România. Revenind la tipologia liderului carismatic ce defineşte putinismul aşa cum îl descrie Fareed Zakaria într-un  editorial din Washington Post sau pe CNN, Orban ştie şi înţelege perfect epoca pe care o trăieşte.

Orban ştie, de exemplu, că nu mai contează faptul că România şi Ungaria sunt aliate în NATO (cumva, prin Germania, şi în 1939 erau, iar Diktatul de la Viena tot a împărţit nemţeşte Ardealul), nu mai contează că, în materie de forţă militară, între Ungaria şi România există o diferenţă majoră, atâta timp cât, uite, în Ucraina, Putin Originalul face războaie cu câteva sute de băieţi bine înarmaţi.

Dar oare maghiarii din România asta îşi doresc? Sincer, mă îndoiesc!

De vreo doi ani vă tot avertizez pe la televizor, pe la radio sau pe unde mai îmi dau şi eu cu părerea că Ungaria lui Orban alunecă spre ceva periculos pentru noi românii, că trebuie să ne pregătim pentru un moment de criză similar cumva celui din 1939.

Nu neapărat militar, cât la nivel de intelligence, nu excluzându-i pe maghiari din viaţa socială dacă nu se românizează peste noapte, cât mai ales excluzându-le liderii politici de la posibiliatea de a mai arbitra guvernarea din România.

Desi are si a avut numerosi ministri lăudabili, UDMR nu mai are ce să caute la guvernare, pentru că pur şi simplu a obţinut tot ceea ce legal putea obţine, iar celelalte partide trebuie ele însele să facă un pact national pentru păstrarea UDMR în afara guvernării.

Astfel de chestiuni NU SE NEGOCIAZĂ.

Să-i lăsăm pe unguri să îsi pună steagurile, da!, să ne salutăm prieteneste pe limba lor si pe limba noastrășsi să îi lăsăm în off-side pe liderii politici maghiari care astfel nici nu îsi vor mai găsi rostul în politica românească.Cel puţin nu ca partid etnic.

Să se înscrie în PPDD sau în PRM, dacă în alte partide nu se regăsesc ideologic. Dar să îi facem, prin acţiuni deştepte de la Bucureşti, să îi trimită la plimbare chiar electoratul lor, ungurii din România.

Viktor Orban nu este Vladimir Putin. Chiar dacă este un lider puternic si popular la el acasă,pur şi simplu Ungaria nu este Rusia.Este doar o chestiune de timp până când politicianul Orban va da cu Ungaria de gard. Economic vorbesc. Politic, mi se pare că deja a dat, prin adoptarea modelului Putin.

Dar o deja susceptibilă alianţă între Ungaria lui Orban şi Rusia lui Putin pune, din nou, România în dificultate.

La fel a fost prinsă în fiecare context istoric dificil, şi nu, n-a fost nimic eroic, nici în primul, nici în al doilea război mondial, la fel cum nu e nimic eroic în ceea ce se întâmplă azi la Doneţk.

Nici românii, nici ungurii nu îşi mai pot dori aşa ceva.

 

Moise Guran, biziday.ro/; http://www.dantanasa.ro/

28/01/2015 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: