CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Dosare istorice: Roman Ungern von Sternberg ,supranumit „baronul nebun”, razboinicul care i-a terorizat pe bolsevici

 

 

 

 

 Baron_ungern.ruem

 

Baronul Roman Friederich Nickolaus von Ungern-Sternberg , cunoscut și ca „Baronul sângeros” sau „Baronul nebun” (n.22 ianuarie 1886- d.15 septembrie 1921), a fost un german de origine baltică, devenit general-locotenent în armata rusă si  unul dintre comandanții Armatei Albe anticomuniste în timpul razboiului civil din Rusia, care a devenit mai târziu un  comandant militar independent in Mongolia  și in teritorii rusești de la est de lacul Baikal.

Descendent al unei vechi familii baltice, von Ungern poate fi considerat ultimul adversar înverşunat al revoluţiei bolşevice, pe care a combătut-o cu o ură implacabilă şi nestinsă.

Inamicii săi îl numeau „baronul sângeros”; discipolii îi spuneau „tătucul sever” (ţarul era cel numit „tătuc”).

În ceea ce-i priveşte pe mongoli şi tibetani, ei îl considerau o manifestare a forţei invincibile a zeului războiului, a aceleiaşi forţe supranaturale din care, conform legendei, s-ar fi „născut” Genghis Han, marele cuceritor mongol.

Ei nu cred în moartea lui von Ungern si  se pare că, în diverse temple i se păstrează încă imaginea,ca  simbol al „prezenţei” sale.

La vremea izbucnirii revoluţiei bolşevice, ofiterul rus von Ungern, a  ridicat în Orient o adevarată armată, „Divizia asiatică de cavalerie”, care a fost ultima care a ţinut piept trupelor bolsevice după înfrângerea lui Wrangel şi a lui Kolchak, şi a înfăptuit acte  bravura aproape legendare.

Cu aceste trupe, von Ungern a eliberat Mongolia, ocupată atunci de trupele chineze susţinute de Moscova; după ce l-a ajutat să evadeze pe Dalai-Lama, printr-o mişcare extrem de curajoasă, von Ungern a fost făcut de acesta primul prinţ şi regent al Mongoliei şi i s-a acordat titlul de preot.

Von Ungern a intrat în relaţii nu numai cu Dalai-Lama, dar şi cu reprezentanţii asiatici ai islamului şi cu personalităţi ale Chinei tradiţionale şi ale Japoniei.

Se pare că el ţinea la ideea de a crea un mare imperiu asiatic fondat pe un principiu transcendent şi tradiţional pentru a lupta nu numai contra bolşevismului, ci şi contra întregii civilizaţii materialiste moderne, a cărei consecinţă extremă, pentru el, era bolşevismul.

Totul ne lasă să gândim că von Ungern, din acest punct de vedere, nu a urmat doar o simplă iniţiativă individuală, ci a acţionat în sensul dorit de cineva care era, ca să spunem aşa, în culise.

 

 

 

 

 

Baron Ungern-Sternberg

 

 

 

 

  „Baronul nebun” sau „Baronul alb”, asa cum era supranumit acesta, a devenit celebru ca urmare a actiunilor sale nemiloase purtate impotriva bolsevicilor, pe care voia sa-i stearga de pe fata pamantului si , sa fie conducatorul unui nou imperiu glorios.

Baronul, lider al Armatei Albe , omul care a băgat frica în forţele comuniste, spunea despre comunisti că:

”Ei nu pot înţelege încă faptul că noi nu ne luptăm cu un partid politic, ci cu o sectă de ucigaşi ai întregii culturi spirituale contemporane”.

 

 

 

 

 

48368_900

 

 

 

 

Dispreţul lui von Ungern pentru moarte depăşea toate limitele şi-i aducea în contrapartidă o invulnerabilitate legendară.

Şef, războinic şi strateg, „baronul sângeros” era dotat în acelaşi timp cu o inteligenţă superioară şi cu o vastă cultură şi, pe deasupra, cu un soi de clarviziune: de exemplu, el avea capacitatea de a-i judeca fără greşeală pe toţi cei pe care-i fixa cu privirea şi de a recunoaşte în ei, din prima privire, spionul, trădătorul sau pe omul cel mai calificat pentru un post anume sau o funcţie anume.

 

Odata cu trecerea vremii si ofensiva propagandei bolsevice, numele sau a devenit sinonim cu raul absolut.

Se sustinea ca in fruntea  cavaleriei sale  ardea sate, omora oameni nevinovati, lovea fara mila detasamentele Armatei Rosii, dupa care, in mod misterios, armata sa  disparea fara urma in taiga, de parca nici nu ar fi existat.

 

Adevarul despre faptele baronului

 

Odiseea celui nascut in 1885 la Graz, urmas al dinastiei germano-baltice Von Ungern-Sternberg si crescut la Tallin in Estonia de tatal sau vitreg Oskar von Hoyningen-Huene, incepe atunci cand, dupa absolvirea scolii militare Pavlovsk din Sankt Petersburg, este trimis in Siberia, unde este profund impresionat de viata popoarelor nomade de aici.

In Estonia, unde a crescut si a fost educat, nici ca elev, nici mai apoi ca si cadet in Academia Militara navala din Sankt Petersburg nu s-a facut  remarcat cu nimic.

Il atragea insa tot ceea ce era legat de armata sau, mai exact, de razboi. In afara de asta, era foarte atras de budism si ocultism si in plus, ura evreii de moarte.

În timpul Primului Razboi Mondial , Ungern von Sternberg a luptat în Galitia, unde s-a făcut remarcat prin curajul sau cam necugetat.

Generalul Vranghel  menționa  în memoriile sale că s-a ferit să-l promoveze pe Ungern-Sternberg.

După Revolutia din Februarie din 1917, a fost trimis de Guvernul Provizoriu Rus  în Extremul Orient Rus, sub comanda lui Grigori Semenov.

Semenov și mâna sa dreaptă, Ungern von Sternberg, s-au raliat împotriva bolșevicilor si in următoarele luni, Ungern von Sternberg s-a remarcat printr-o extremă cruzime, devenind cunoscut ca „Baronul sângeros”sau  ca „Baronul nebun” datorită comportamentului sau sangeros.

Semenov și Ungern von Sternberg, deși anti-bolșevici, nu făceau parte din Armata albă, refuzând să recunoască autoritatea amiralului Aleksandr Kolciak, conducătorul oficial al mișcării.

Au fost în schimb ajutați cu arme și bani de japonezi care aveau intenția de a stabili un stat-marionetă, condus de Semenov.

Pentru liderii albi, care luptau pentru o Rusie „puternică și indivizibilă”, aceasta constituia înaltă trădare.

Pe baron il  urmarea ideea restaurării dinastiei Qing în China, scopul ulterior fiind unirea națiunilor din Extremul Orient sub conducerea ei.El considera monarhia ca fiind singurul sistem social care poate salva civilizația occidentală de corupție și auto-distrugere.

În 1920, Ungern von Sternberg s-a separat de Semenov și a devenit independent.

Armata lui, compusă din trupe ruse, cazaci și buriați, a carei denumire oficială era „Divizia de cavalerie din Asia” nu stia ce-i aceea mila,iar  dusmanii prinsi, erau lichidati pe loc.

Anumiți scriitori, precum Robert de Goulaine și Hugo Pratt, au numit-o „Divizia sălbatică”, însă nu trebuie confundată cu altă „Divizie sălbatică”, compusă din caucazieni, care a luptat deasemenea împotriva bolșevicilor.

Unitatea lui Ungern von Sternberg a jefuit trenurile cu provizii atât ale Armatei albe, cât și ale Armatei Rosii. Armata amiralului Kolchak, care opera în Siberia centrală, în munții Urali , la vest de zona lacului Baikal, a resimțit serios aceste atacuri asupra trenurilor de aprovizionare care veneau dinspre Vladivostok, pe  calea ferata transsiberiana .

Revolutia si Razboiul Civil Rus, in care soldatii Armatei Rosii ii dublau pe cei ai Armatei Albe in savarsirea unor atrocitati fara margini asupra populatiei civile, ii dau o sansa sa isi arate ura teribila fata  comunisti.

In 1920, este chemat in ajutor de  fostul  han mongol Bogd Khan, care fusese detronat de chinezi si care  il cerea sa il sprijine impotriva Chinei.

Baronul nu a asteaptat o a doua invitatie. Trupele sale au pleacat sa elibereze Mongolia de chinezi sau, mai exact, sa conduca Mongolia.

Din 1919 Mongolia  fusese ocupată Armata republicană chineză. La sfârșitul anului 1920 – începutul anului 1921, armata lui von Sternberg a intrat în Mongolia, iar in ianuarie 1921, armata lui atacă Urga (fosta denumire a Ulan Bator) de câteva ori, dar a fost respinsa cu pierderi mari.

 

În februarie 1921, a alungat trupele chineze.

 

Pe 13 martie 1921, Mongolia a fost proclamată monarhie independentă, iar Ungern von Sternberg, dictator.

El se considera o reîncarnare a lui Gingis Han ; era deasemenea un mistic fascinat de credințele și religiile Extremului orient, precum Budismul.

In scurta vreme, o armata condusa de liderul pro-sovietic mongol Damdin Suhbaatar,  il inlatura de la putere .

În luna mai, cu rămășițele forțelor sale, Ungern von Sternberg intră pe teritoriul sovietic lângă Troitskosavsk (acum Kiakhta, Buriati),luând de unul singur iniţiativa atacului contra trupelor „Napoleonului roşu”, generalul bolşevic Blücher.

El devine teroarea bolşevicilor, pe care-i combate fără milă, până la capăt, chiar dacă înţelege că lupta sa este fără speranţă.

Obţine succese importante, ocupă mai multe oraşe. Finalmente, la Verhne-Udinsk, atacat de forţe bolşevice de mai mult de zece ori superioare alor sale şi decise să termine cu ultimul lor inamic, el este constrâns să se replieze după o lungă şi aspră bătălie.

După acest moment, nu se mai știe nimic precis despre soarta lui von Ungern. După cei doi autori ai biografiei sale „romanțate”, Pozner şi Krauthoff, el ar fi fost trădat de o parte a armatei sale, ar fi căzut într-o stare de prostaţie şi de demoralizare şi, făcut prizonier, ar fi fost împuşcat de „roşii”. Krauthoff imaginează chiar o întrevedere dramatică între „Napoleonul roşu” şi von Ungern, în cursul căreia ultimul ar fi refuzat propunerea primului de a-l lăsa în viaţă cu condiţia să lupte pentru cauza „roşilor” ca general sovietic.

Se pare, totuşi, că aceasta nu este decât o invenţie pură: după informaţiile publicate de Guénon, la care am făcut aluzie mai sus, von Ungern nu ar fi fost deloc făcut prizonier, ci ar fi murit de moarte naturală în apropierea frontierei tibetane.*

Cu toate acestea, diversele versiuni concordă într-un singur detaliu, adică asupra faptului că von Ungern ar fi cunoscut cu exactitate ziua propriei morţi.

De altfel, un lama îi prezisese că va fi rănit – în cursul atacului trupelor roşii la staţia Dauria. Şi acestea nu sunt singurele elemente care fac sugestivă figura „baronului sângeros”.

Iată o mărturie curioasă despre efectele pe care, în anumite momente, privirea sa le producea asupra celor pe care îi fixa:

„El simţea o senzaţie necunoscută, inexplicabilă, de teroare: un fel de sunet îi umplea pieptul, asemănător celui al unui cerc de oţel care se strânge din ce în ce mai mult”.

Fapt este că, pentru cei apropiaţi, prestigiul său şi caracterul irezistibil al forţei de comandant ascundeau ceva supranatural şi îl distingeau, astfel, de un simplu şef militar.

Încă un fapt singular: după ceea ce spune Guénon, fenomene enigmatice, de natură „psihică” s-au produs în ultima vreme în castelul lui von Ungern, ca şi cum forţa şi ura celui care a fost considerat în Tibet ca o manifestare a „zeului războiului”, ridicate ameninţător împotriva subversiunii roşii, ar fi supravieţuit morţii sale sub forma unor reziduuri agitate de această figură tragică, care are, din multe puncte de vedere, trăsăturile unui simbol.

 

A fost condamnat la moarte și executat, în Novonikolaievsk (acum Novosibirsk), la 15 septembrie 1921.

Pedeapsa Moscovei era decisa evident cu mult timp inainte…

„Ungren este foarte periculos. Este destept si un fanatic fara scrupule. Inca nu stim ce pune la cale.

Pleaca inspre Mongolia sau Siberia. Sau poate porneste catre Beijing, pentru a reinstaura dinastia manciuriana?

Planurile sale sunt fanatice, dar clar este doar un lucru: este cel mai periculos inamic in acest moment, iar distrugerea lui devine o problema de viata si de moarte”, scria intr-o telegrama adresata  Armatei Rosii, liderul bolsevic Vladimir Ilici Lenin.

 

*Arhivele sovietice indică faptul că von Ungern a fost, în realitate, trădat, capturat, judecat şi împuşcat la ordinul lui Lenin.

 

 

 

 

Surse: Wikipedia.ro; telegraph.co.uk; ziare.com; Traducere după Centro Studi La Runa de Cristi Pantelimon – Estica

 

 

 

08/11/2013 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO ȘI FOTO:Deșertul cu nisipuri cântătoare Khongoryn Els din Mongolia. Khongoryn Els sand dunes, South Gobi

  

 

In limba mongola, Khongoryn Els se traduce prin”Nisipurile Cantatoare”. Numele a fost dat datorită  zgomotul aparte, nemaiantalnit in niciun desert al lumii, produs de grăunțele  de nisip atunci cand vantul le împrăștie unele peste celelalte .Curios dar firele de nisip obișnuite, au suprafața aspră si neregulată în vreme ce  firele de nisip din Khongoryn Els sunt rotunde și netede.Acest deșert ”cantator” are intinde pe o lungime de aproape 200 kilometri in partea sudica a Marelui Desert Gobi, fiind marginit de Muntele Sevrei si Muntele Zuulun, din lantul Muntilor Altai. Khongoryn Els este cel mai ”zgomotos”, daca se poate spune asa, dintre cele circa 30 de pustiuri cântatoare răspândite in intreaga lume.

Khongoryn Els Travel Map Conform celei mai credibile teorii , nisipurile cântatoare, fluieratoare, sau chiar lătratoare (cum marturisesc mongolii ca se aude cateodata cand bate vantul din Siberia), sunt  particule de nisip care produc sunete de frecvente joase sau inalte, in funcție de puterea si presiunea vantului.

Khongoryn Els sand dunes, South GobiWe got to the Juurchin camp at Khongoryn Els around 3.30pm. It was hot and windy and after settling in to our gers we sat under the deck of the restaraunt. There were views of the sand dunes to the south, but there wasn’t much else around and the camp was fairly primitive (though the gers did have power).We drove 7km to the „singing” section of the sands, to the west of the camp. These looked like the film conception of the „Gobi desert”, though sand dunes actually make up only a small and atypical fraction of the Gobi. Peter and Bolormaa and I climbed to the top of the dunes – which must have been nearly 200m high — and Gabi made it half way up.After we drove back to the camp, the others settled in, but I walked maybe three kilometres down to the river that runs by the side of the dunes. There were camels, some cranes, and unidentified small birds, but also sandflies, which made an otherwise lovely spot not so fun to hang around in.Friday 8th JulyWe got up earlyish, hoping to see animals in the morning. Driving east again, towards the area we’d climbed the dunes the previous day, we spotted half a dozen gazelles. The riding camels weren’t ready yet, so we abandoned that idea.photoThe first waterhole we looked at was a disappointment, but the second was more substantial — there were no animals, but the scenery was attractive. 

We then set off on the long drive back the way we’d came. Fortunately it was overcast and not as hot as we’d feared.

 CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/03/28/allghoi-khorkhoi-viermele-mortii-din-desertul-gobi/

Source:danny.oz.au/travel 

 

03/11/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Allghoi Khorkhoi-VIERMELE MORȚII DIN DEȘERTUL GOBI

El este “Viermele Mortii” din Mongolia

Ciudata creatura traieste sub nisipurile Desertului Gobi din Mongolia. Are culoarea rosiatica si iese lasuprafata foarte rar. Insa, atunci cand o face, este extrem de periculos. Acesta fiinta cu aspect nepamantean care l-a inspirat pe scriitorul Frank Herbert in portetizarea viermilor de nisip din capodopera “Dune”, are capacitatea de a scuipa o saliva galbena, foarte acida, asupra victimelor sale. Orice animal sau om atins de jetul periculos, moare instantaneu!

Timp de indelungate generatii, pastorii din Mongolia il denumesc Allghoi Khorkhoi, in traducere directa “Viemele intestin”, pentru ca forma sa aminteste de intestinele unei vaci. Cei care afirma ca l-au zarit, il descriu ca fiind de culoare rosiatica si avand o lungime intre 60-150 centimetri. Stiinta oficiala nu a recunoscut niciodata o asemenea fiinta, considerand-o produsul superstiilor pastorilor mongoli. Unii dintre criptozoologi sunt sceptici si in prezent, motivand ca o stfel de creatura nu poate trai in conditiile Desertului Gobi, ignorand totusi marturiile locanicilor, pentru care Viermele Mortii este o fiinta cat se poate de reala.

In luna aprilie a anului 2005, a fost demarata o expeditie a cercetatorilor britanici, sponsoritata de Centre for Fortean Zoology si condusa de criptozoologul Richard Freeman. Surprinzator, dupa patru saptamani de cercetari intense, toti  membrii expeditiei sunt convinsi de existenta unei astfel de creaturi.

 

“Fiecare martor ocular intervievat de noi, descrie fix aceeasi fiinta: un vierme roscat, asemanator cu un sarpe, caruia nu i se poate localiza cu precizie capul, dar care este foarte periculos prin saliva mortala pe care o improasca in semn de autoaparare”, declara profesorul Freeman. In ciuda insuccesului echipei de a fotografia sau captura Viemele Mortii, cercetatorii au descoeprit alte doua animale, necunoscute pana atunci: o soparla asemanatoare unui dragon, si un sarpe cu coarne, lung de circa 2 metri. Pe baza acestor doua noi descoperiri, echipa de cercetaori este de parere ca Viermele Mortii poate fi de fapt o alta specie de soparla sau sarpe inca neidentificat.

 

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/11/03/video-%c8%99i-fotode%c8%99ertul-cu-nisipuri-cantatoare-khongoryn-els-din-mongolia/

Surse : Enviromental GraffitiAbout.com, Mongabay.com

28/03/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: