CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MOLDOVA SOVIETICA SI “EDUCATIA PATRIOTICA”. VIDEO: HAPPY TOGHETER

 

 

 

https://i2.wp.com/i840.photobucket.com/albums/zz329/basarabeni2010/patriotismurss.jpg

 

 

 

 

Documentele de arhivă arată că Partidul Comunist se ocupa îndeaproape de cetăţenii sovietici care aveau rude în străinătate, iar orice „manifestare naţionalistă” era curmată din faşă.

Sub comunism, au existat numeroase campanii de luptă împotriva unor duşmani reali sau virtuali ai puterii sovietice.

Una dintre acestea a fost lansată prin hotărârea Biroului CC al PCM în data de 19 august 1986, inditulată „Despre starea şi măsurile de intensificare a educaţiei patriotice şi internaţionaliste a populaţiei republicii, lupta împotriva manifestărilor de naţionalism”.

EMIGRAREA, „MANIFESTARE NEPATRIOTICĂ”

Darea de seamă din raionul Rezina asupra îndeplinirii acestei hotărâri e foarte relevantă. De exemplu, din setul de chestiuni care făcea obiectul deciziei Biroului CC era starea de fapt în ceea ce priveşte persoanele care vor să plece cu traiul în străinătate, dar şi a persoanelor ce aveau rude în România.

Despre aceste aspecte se ocupa KGB-ul care a raportat că persoana de etnie germană Şaifel, şofer la filiala nr. 1 a Companiei de transport din Râbniţa, a manifestat dorinţa de a pleca în Germania de Vest.

Organele poliţiei politice însă nu i-au dat voie. Cetăţeanul era pus la evidenţă ca element periculos, menţionându-se că are „un comportament normal”, lucrează conştiincios şi s-a resemnat în privinţa imposibilităţii de a emigra în patria istorică.

Mai mult, se căsătorise cu o ucraineancă, un detaliu ce a bucurat organele, care-şi exprimaseră intenţia de integrare a individului respectiv în societatea sovietică moldovenească.

ŞOVINISMUL VELICORUS ERA PROMOVAT

Un alt caz alarmant şi considerat un semnal de atitudine nepatriotică era cel al unui A. Blonski, care era căsătorit cu o englezoaică, cu care a făcut cunoştinţă în timpul Olimpiadei de la Moscova din 1980. Avea cu ea o fetiţă şi în 1985-1986 a cerut de numeroase ori să emigreze în Anglia, fără a renunţa la cetăţenia sovietică.

Dar nu i s-a permis, de teamă că va defăima Uniunea Sovietică. Din raport mai aflăm şi despre faptul că se ducea o evidenţă strictă a persoanelor care părăseau raionul.

În decursul anului 1986 au plecat în străinătate 28 de locuitori ai raionului, pe o perioadă de la opt la 45 de zile. În aceeaşi perioadă au vizitat raionul Rezina 40 de cetăţeni străini, majoritatea lor fiind din România.

Nu au fost înregistrate manifestări de ordin naţionalist, dar situaţia cu privire la viitorii tineri recruţi în armata sovietică era alarmantă. Din cei 50 de elevi din clasele a IX-a şi a X-a examinaţi, 26 aveau probleme de ordin intelectual sau fizic, mulţi fiind bolnavi.

Era îngrijorător şi faptul că planul de recrutare în instituţiile superioare de învăţământ cu profil militar nu era îndeplinit ani la rândul. În 1982-1986 era prevăzută selectarea în acest sens a 60 de tineri anual, dar în realitate se găseau numai patru-cinci indivizi, explicaţia fiind că şcolilor cu predare în limba română le revenea doar patru locuri din cele 60.

CONTACTELE CU ROMÂNIA, RESTRICŢIONATE

Selecţia respectivă era operată de conducerea comisariatului militar, alcătuită din ruşi veniţi din afară, şi preferinţele erau stabilite de ei. O atenţie sporită a campaniei din 1986 era limitarea contactelor cu România.

De ce? Deoarece prin contactul cu cei din România, populaţia locală nu mai putea fi atât de sigură că alcătuieşte o etnie aparte, cea de moldoveni, astfel demascându-se minciuna propagandei comuniste sovietice despre „cele două popoare romanice de est”.

 

 

EXTRAS DIN DOCUMENT

 

 

„Nu s-au înregistrat manifestări naţionaliste şi cereri de literatură străină, românească sau din alte state.

Ne-am interesat în oficiile locale ale «Soiuzpeciat’», nimeni nu a solicitat asemenea abonamente”, se spune în hotărârea Biroului CC al PCM din 19 august 1986.

 

 

Autor: Igor Casu

 

 

 

 

 

 

 

 

07/05/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cine a condus RSS. Moldoveneasca de-a lungul timpului ?

Liderii comuniștilor moldoveni (1940-1991)

Înfiinţată pe 2 august 1940, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) a fost parte componentă a Uniunii Sovietice în perioada anilor 1940 – 1941 şi 1945-1991.

Partidul Comunist din RSSM (PCM) era cel care dicta totul in „republica”, el fiind condus la randul sau  de Partidul Comunist din Uniunea Sovietică.

 Pe parcursul activității sale, PCM a avut 10 prim-secretari, majoritatea lor fiind nemoldoveni de origine ucraineană, rusă și din regiunea transnistreană.

Lista Primilor Secretari ai Partidului Comunist din RSS Moldoveneasca (1940 – 1991).

 

  • P.G. Borodin  (1941 – 1942) originar din RSS Ucrainiană

  • Nikita L. Salogor  (1942 – 1946) originar din RSS Ucrainiană

  • Nikita G. Koval  (1946 – iulie 1950) originar din RSS Moldovenească (Transnistria)

  • Leonid Brejnev  (iulie 1950 – octombrie 1952) originar din RSS Ucrainiană

  • D.S. Gladki  (octombrie 1952 – 1954) originar din RSS Ucrainiană

  • Z.T. Serdiuk  (1954 – mai 1961) originar din RSS Ucrainiană

  • Ivan I. Bodiul  (mai 1961 – decembrie 1980) originar din RSS Ucrainiană

  • Simeon Grossu  (decembrie 1980 – noiembrie 1989) originar din RSSUcrainiană (sudul Basarabiei)

  • Petru C. Lucinschi  (noiembrie 1989 – februarie 1991) originar din RSSMoldovenească

  • Grigore I. Eremei  (februarie – august 1991) originar din RSS Moldovenească

 

 

PCM a fost  înființat după anexarea Basarabiei de către URSS, în iunie 1940, Piotr Borodin fiind numit prim-secretar al acestuia (14 august 1940 – 11 februarie 1942). Avînd studii la Dnepropetrovsk, el a fost și prim-secretar al Comitetului Regional Moldova al Partidului Comunist din Ucraina.

Împreună cu alți conducători ai republicii, a propus includerea plaselor Reni, Bolgrad și Ismail (Ucraina) în cadrul RSSM, idee respinsă de Stalin.

Originar din Ucraina, Nikita Salogor a condus partidul în perioada 13 februarie 1942 – 5 ianuarie 1946.

Nicolae Coval a fost prim-secretar în perioada 5 ianuarie 1946 – 3 noiembrie 1950. Este născut în Camenca și a contribuit la organizarea foametei și a deportărilor.

Leonid Brejnev, viitorul conducător al Uniunii Sovietice, a condus PC din RSSM în perioada 3 noiembrie 1950 – 25 octombrie 1952. Originar din Dnieprodzerjinsk (Ucraina), este apreciat că a aplicat o politică mai puțin cruntă, în comparație cu predecesorii săi.

Totodată, istoricii l-au criticat pentru îndepărtarea specialiștilor băștinași și rusificarea învățămîntului, administrației și culturii.

Și Dimitri Gladki (25 octombrie 1952 – 7 februarie 1954) este născut în Ucraina. El a continuat politica lui Brejnev în Moldova.

Zinovie Serdiuk este originar din Herson, Ucraina, conducînd partidul în perioada 8 februarie 1954 – 29 mai 1961. A îndeplinit diferite funcții de conducere la Moscova și Kiev, printre care și de responsabil de partea politică pe transporturile maritime în nordul URSS, în armata sovietică și GULAG.

Cel mai longeviv conducător al PCM a fost Ivan Bodiul, el fiind la putere 19 ani de zile (29 mai 1961 – 30 decembrie 1980). Moldovean de naționalitate, este născut în regiunea Nicolaev, Ucraina, și a fost medic-veterinar de profesie.

 

 

 

 

 

Cariera îndelungată a lui Ivan Bodiul se datorează în principal legăturilor apropiate ale acestuia cu Leonid Brejnev. În opiniile istoricilor, a fost un „dictator regional” tipic perioadei brejneviste. El a promovat ideea complexelor agro-industriale și a gospodăriilor gigantice. A dus o politica de rusificare fortata a populatiei bastinase din R.SS.Moldoveneasca..

 

Semion Grossu s-a născut în Satul Nou, România, ulterior Ucraina. El a condus PCM în intervalul 30 decembrie 1980 – 16 noiembrie 1989. La manifestațiile naționale din 1989 s-a cerut demisia lui Grossu, el fiind numit ca atașat pe probleme de agricultură la Ambasada URSS în Mexic.

Fostul Președinte al Republici Moldova, Petru Lucinschi a fost liderul comuniștilor moldoveni în perioada 16 noiembrie 1989 – 5 februarie 1991. Fost activist în cadrul Comsomolului, a fost unul din puținii funcționari de partid de rang înalt de naționalitate moldovean. A aplicat în RSSM reformele inițiate de Gorbaciov, dar, în urma divergențelor cu comuniștii din Transnistria, este rechemat la Moscova.

Ultimul prim-secretar al PCM a fost Grigore Eremei (5 februarie 1991 – 23 august 1991). El este născut în s. Tîrnova, Edineț, începîndu-și activitatea ca director de bibliotecă. După ce a devenit membru de partid, începe să avanseze în carieră. A îndeplinit funcția de prim-secretar al PCM pînă la scoaterea în afara legii a partidului, la 23 august 1991, ca urmare a puciului eșuat de la Moscova.

Adrian Pancu/tribuna.md/

27/01/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

IN UMBRA MARETEI U.R.S.S : IN RSS MOLDOVENEASCA ERAI PEDEPSIT CONFORM ARTICOLULUI 71 AL CODULUI PENAL PENTRU SIMPLUL FAPT DE A TE DECLARA ROMÂN

 

 

 

 

PENTRU SIMPLUL FAPT DE A SPUNE CĂ EŞTI ROMÂN IN RSS MOLDOVENEASCA ERAI PEDEPSIT CONFORM ARTICOLULUI 71 AL CODULUI PENAL

 

 

În istoria fostei R.S.S. Moldoveneşti (Magazin istoric, nr. 6/2007) anii ’70 ai secolului trecut s-au înscris drept ani de evidentă ascensiune naţională.

Pentru prima dată, după 1944, când Basarabia a fost ocupată de sovietici, în funcţii de răspundere încep să fie numiţi şi unii băştinaşi.

 Studenţii instituţiilor superioare de învăţământ din R.S.S.M. aduceau în republică mii de volume în limba română din Moscova, Kiev, Cernăuţi, Odessa şi alte oraşe unde studiau.

Erau cărţi de Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Constantin C. şi Dinu C. Giurescu, Nicolae Bălcescu, Adrian Păunescu, George Coşbuc, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu şi alţii. Discuri ale formaţiilor „Mondial“, „Savoy“, „Sincron“, „Coral“ sau ale unor Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Constantin Drăghici, Irina Loghin luminau minţile şi sufletele tineretului studios, trezind sentimente patriotice, de mândrie naţională.

Sentimentul naţional în deceniului şapte al secolului trecut a fost promovat nu numai de poeţi, scriitori, muzicieni, pictori sau cineaşti, dar şi de unele oficialităţi de stat şi de partid din rândul românilor basarabeni, care au susţinut apariţia şi difuzarea acelor cărţi, articole, filme, melodii.

 În aparatul de conducere al republicii se conturase „o aripă de dreapta“ a nomenclaturii.

De unii dintre aceştia depindeau finanţarea, aprobarea şi lansarea unor opere literare, muzicale, cinematografice sau din domeniul artelor plastice.

Desigur, această deşteptare a demnităţii naţionale, a mândriei de a fi român nu putea trece neobservată de Moscova, cu atît mai mult cu cât ea era permanent informată de organele KGB-ului şi ale Miliţiei de la Chişinău.

 În perioada amintită a avut loc o mobilizare totală a uneltelor ideologice şi de forţă pentru a stăvili pătrunderea adevărului istoric pe acest petic de pământ românesc, ocupat de ruşi (1812-1918), apoi de sovietici (1940-1941, 1944-1990).

Nu în zadar în anii 1970-1980 de sub pana istoricilor sovietici din R.S.S. Moldovenească (în mod preponderent, reprezentanţi ai minorităţilor naţionale şi unii rătăciţi din Transnistria) au apărut câteva tone de maculatură istorică, pretinse monografii sau cercetări ştiinţifice.

Ca să devii „savant istoric“, pe atunci, era de ajuns să scrii cît mai multe calomnii la adresa României şi a tot ceea ce era românesc.

Grabnic primeai titlu ştiinţific, serviciu la catedră, apartament gratuit de la stat şi alte facilităţi. Aceasta era politica oficială!

Situaţia reală din R.S.S. Moldovenească la începutul trecuţilor ani ’70 se oglindeşte şi în acest document inedit, publicat în exclusivitate de Magazin istoric.

 L-am descoperit în Arhiva organizaţiilor social-politice a Republicii Moldova (fosta Arhivă a C.C. al P.C.M.), poartă titlul:

“ Despre măsurile privind intensificarea activităţii ideologice în rândul populaţiei R.S.S. Moldoveneşti” şi face parte din Procesul-verbal nr. 111, din 16 noiembrie 1970 a şedinţei Biroului C.C. al P.C.M. din aceeaşi zi.

 

„Comitetele orăşeneşti, comitetele raionale, multe organizaţii primare de partid din republică îndeplinesc o anumită muncă de educaţie comunistă a oamenilor muncii şi au reuşit să ridice activismul de muncă şi politic.

Cu toate acestea, datorită unor lacune în organizarea educaţiei populaţiei în spiritul patriotismului sovietic şi al prieteniei popoarelor U.R.S.S., precum şi sub influenţa propagandei burgheze, în republică au loc cazuri de orientări şi atitudini naţionaliste, prooccidentale, sioniste, antisovietice etc.

Partea română, din ce în ce mai activ, foloseşte literatura, radioul, televiziunea, călătoriile cetăţenilor români în Moldova şi vizitele cetăţenilor noştri în R.S.R. pentru a propaga printre oamenii noştri cursul politic „deosebit“ [al României], neprietenos faţă de U.R.S.S.

 Organizaţiile româneşti se străduie să trimită turişti preponderent în Moldova, stăvilind călătoriile în alte zone ale U.R.S.S.

În 1969, republica a fost vizitată de 14,4 mii de români, iar în România au călătorit 5 mii de cetăţeni de ai noştri. În 10 luni ale anului curent călătoriile din ambele părţi au înregistrat aproximativ 10 mii oameni.

Unii cetăţeni români se exprimă deschis referitor la pretenţiile teritoriale ale României faţă de Basarabia şi Bucovina.

Au fost depistate cazuri cînd turiştii români se ocupau cu specula, vânzând mărfuri de larg consum.

 Din România şi prin teritoriul ei la noi ajunge multă literatură duşmănoasă, inclusiv chineză şi albaneză. În 10 luni ale anului 1970, la punctele vamale ale republicii, grănicerii au confiscat de la străini 2.815 exemplare de asemenea produse.

În R.S.S. Moldovenească se răspândesc multe publicaţii periodice.

În anul curent au venit din România 2.377 de exemplare, în timp ce România are doar 615 abonamente la gazete şi reviste moldoveneşti.

 În scopul intensificării pe mai departe a muncii ideologice de educaţie a oamenilor muncii în spiritul patriotismului sovietic şi al internaţionalismului proletar, al contracarării propagandei duşmănoase şi în conformitate cu Hotărîrea C.C. al P.C.U.S. din 5 noiembrie 1970, “Despre măsurile privind intensificarea muncii ideologice în rândul populaţiei R.S.S. Moldoveneşti şi a regiunii Cernăuţi din R.S.S. Ucraineană”, Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei hotărăşte:

 –  Comitetele orăşeneşti, raionale, Consiliul Republican al Sindicatelor, C.C. al U.L.C.T.M. [Uniunea Leninistă Comunistă a Tineretului din Moldova], Ministerul Culturii din R.S.S.M., Ministerul Învăţământului din R.S.S.M., Comitetele de Stat ale Consiliului de Miniştri a R.S.S.M. pentru televiziune şi radiodifuziune, presă şi învăţămînt profesional-tehnic, Prezidiul Academiei de Ştiinţe a R.S.S.M., redacţiile gazetelor şi revistelor republicane sunt obligate să-şi modifice esenţial activitatea ideologică în rândul populaţiei republicii, să ridice nivelul educativ al oamenilor muncii, în primul rând al tineretului şi intelighenţiei [intelectualilor] în spiritul internaţionalismului proletar, al prieteniei popoarelor U.R.S.S., al patriotismului sovietic, al unui spirit politic accentuat.

– Să stăvilească pătrunderea ideologiei burgheze şi altei ideologii duşmănoase în rândurile oamenilor sovietici, să acuze public şi să-i tragă la răspundere pe purtătorii acestor ideologii. […]

– Comitetul de Stat al Consiliului de Miniştri al R.S.S.M. pentru televiziune şi radiodifuziune este însărcinat să întocmească un ciclu de măsuri în scopul îmbunătăţirii calităţii emisiunilor radio şi TV, pregătirii şi perfecţionării cadrelor de creaţie de la radio şi televiziune.

 Se propune C.C. al P.C.M., în coordonare cu Comitetul de Stat al Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. pentru radio şi televiziune, majorarea timpului de antenă pentru emisiunile în limba moldovenească, destinate radioascultătorilor din Republica Socialistă România.

–  Se obligă Prezidiul Academiei de Ştiinţe a R.S.S.M. să prezinte C.C. al P.C.M. propuneri aprobate de institutele corespunzătoare ale Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. privind desfăşurarea diferitelor conferinţe şi sesiuni ştiinţifice pe probleme ale istoriei Moldovei, formarea naţiunii moldoveneşti, istoria relaţiilor ruso-române şi sovieto-române.

 –  Consiliul Moldovenesc Republican al Sindicatelor, Direcţia de lucru cu turişti străini de pe lângă Consiliul de Miniştri ai R.S.S.M., C.C. al U.L.C.T.M. vor elabora măsuri de îmbunătăţire a relaţiilor turistice cu România în scopul informării opiniei publice din România despre viaţa poporului moldovenesc, realizările lui în anii puterii sovietice.

Împreună cu organele de partid şi sovietice orăşeneşti, raionale se va stabili o procedură de selectare mai riguroasă a turiştilor sovietici, care vor călători în R.S.R. pentru ca aceştia să fie supuşi unui instructaj adecvat.

 –  Ministerul Afacerilor Interne al R.S.S.M. va întocmi măsuri de evidenţă a invitaţiilor cetăţenilor români în Moldova şi a plecărilor cetăţenilor noştri în România; va contribui esenţial la micşorarea numărului vizelor particulare.

– Se va stabili un control riguros al comportamentului cetăţenilor români în perioada aflării lor în republică, felul cum aceştia respectă legile sovietice şi regulamentele stabilite de cazare a străinilor în U.R.S.S.

8. Ministerul Telecomunicaţiilor al R.S.S.M., Comitetul de Stat al Consiliului de Miniştri pentru presă, comitetele orăşeneşti, raionale de partid vor lua măsuri pentru limitarea pătrunderii şi răspândirii în republică a literaturii române şi a presei periodice româneşti.

 –  Se obligă Comitetul de Stat pentru Planificare (Gosplan) al R.S.S.M., Ministerul Telecomunicaţiilor al R.S.S.M., Comitetul de Stat al Consiliului de Miniştri pentru radio şi televiziune al R.S.S.M. ca pînă la 1 decembrie 1970 să adreseze Consiliului de Miniştri propuneri concrete privind dezvoltarea pe mai departe a reţelei de televiziune, a asigurării unui semnal TV calitativ pentru două programe de TV cu acoperire pentru întreg teritoriul republicii.

– Se obligă Ministerul Construcţiilor din R.S.S.M., Ministerul Construcţiilor Rurale din R.S.S.M. şi Ministerul Telecomunicaţiilor din R.S.S.M. să finiseze construcţia şi să dea în exploatare la termenele stabilite staţiile de retransmisie radio prin cablu Bălţi-Edineţ, staţia de retransmitere pentru televiziune din oraşul Edineţ şi emiţătorul radio de 150 kw pentru unde medii.

– Se atenţionează Ministerul Construcţiilor din R.S.S.M. (tov. Lubenţa D.E.), Comitetul de Stat al Consiliului de Miniştri din R.S.S.M. pentru presă (tov. Jmereniţcaia E.F.) asupra lucrărilor de construcţie a tipografiei centrale în oraşul Chişinău şi se obligă să ia toate măsurile pentru finisarea construcţiei şi darea ei în exploatare în 1972.

 – Să se ţină cont că C.C. al P.C.U.S. a dat dispoziţie ca: a) organele locale „Soiuzpeceati“ [organizaţie de stat, care se ocupa cu abonarea şi livrarea presei, inclusiv a celei din străinătate] să realizeze abonarea la gazetele şi revistele din R.S.R. numai pentru locuitorii respectivului oraş, regiune, ţinut.

–  Se exclude posibilitatea de a remite abonamentul din alte regiuni ale ţării [U.R.S.S.] locuitorilor Moldovei;

 – Comitetul pentru presă de pe lângă Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. să întocmească comanda anuală de cărţi din Republica Socialistă România pentru a fi distribuite în R.S.S.M. numai de la Comitetul pentru presă al republicii [R.S.S.M.];

 – Să se analizeze posibilitatea de înlocuire a emiţătoarelor de televiziune situate în R.S.S. Moldovenească la frontieră cu România cu altele de o capacitate mai mare;

 –  Academia de Ştiinţe a U.R.S.S., Institutul de Marxism-Leninism de pe lângă C.C. al P.C.U.S., revistele Voprosî istorii, Novaia i noveişaia istoria, Voprosî istorii SSSR, Mejdunarodnaia jizni să sporească publicarea articolelor şi materialelor despre rolul Kominternului în istoria mişcării comuniste şi muncitoreşti, să abordeze problemele privind istoria relaţiilor ruso-române şi sovieto-române, politica autorităţilor române în perioada de până la război şi altele care sunt tratate tendenţios în istoriografia română.”

  [Sunt nominalizate instituţiile de mai sus şi se decide ca până la 1 aprilie 1971 să se raporteze C.C. al P.C.M. despre îndeplinirea prezentei hotărâri.]

Documentul de mai sus necesită câteva minime precizări.

Pentru a justifica ocupaţia Basarabiei, iar apoi şi a Bucovinei, atât autorităţile ţariste, cât şi cele sovietice au dus o politică de falsificare a istoriei, de cultivare a minciunii şi a zvonurilor tendenţioase, de susţinere a tot felul de aberaţii la adresa României şi conducătorilor ei.

Cetăţeanul Rusiei ţariste, apoi cel din U.R.S.S. a fost educat în spiritul formării unei atitudini duşmănoase sau cel puţin rezervate faţă de România şi români.

Pentru realizarea acestor scopuri imperiale au fost folosite toate metodele de înjosire şi violenţă împotriva românilor basarabeni ucişi, deportaţi, băgaţi de vii în gropi cu var, au fost arse bibliotecile şi închise bisericile, a fost creat un mecanism propagandistic fără egal care includea ştiinţa, literatura şi arta ş.a.

 Cu toate acestea, teama că cei rămaşi în viaţă, copiii şi nepoţii celor ucişi sau deportaţi, vor afla în cele din urmă adevărul i-a făcut pe ocupanţi să întreprindă tot felul de măsuri, pentru a stăvili pătrunderea adevărului istoric în Basarabia.

Turiştii din R.S.S.M. care urmau să viziteze România erau selectaţi extrem de riguros.

 De fapt, erau reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, plus cîteva procente din populaţia autohtonă – ţărani sau muncitori, necunoscători de istorie şi politică.

Dar şi aceştia erau trecuţi prin filtrul KGB-ului şi prin tot felul de instructaje. Fiecare grup de turişti din R.S.S.M. era însoţit de un conducător (în majoritatea cazurilor funcţionari de partid sau ai comsomolului).

Pentru o mai bună siguranţă, în componenţa fiecărui grup era inclusă şi o persoană a cărei identitate nu o cunoştea nimeni, dar care nu era altcineva decît un securist sociabil şi curios.

Uneori, prerogativele de supraveghere erau transmise conducătorilor de grup.

Turiştii români sosiţi în R.S.S. Moldovenească erau luaţi în evidenţă de organele KGB şi de partid, începând cu controlul bagajelor, al persoanelor cu care au intrat în contact etc.

 Dacă vreun turist îndrăznea să aducă vreo carte sau ilustraţii cu caracter istoric, acestea erau imediat confiscate.

Turiştilor din România li se schimbau foarte puţini bani în ruble sovietice, probabil, pentru a-i sili să vândă mărfuri de larg consum aduse din România, pentru ca apoi să fie învinuiţi de speculă.

 Vânzarea cărţilor în limba română în R.S.S.M. era interzisă.

În Chişinău era o librărie, „Drujba“ (Prietenia), unde se vindeau cărţi din străinătate, dar la compartimentul literatură română de obicei se aflau vreo 30-40 de cărţi cu o tematică strict profesională: creşterea grâului în Transilvania, tratarea bolilor cardiovasculare la iepuri, unele opere ale lui Lenin sau Marx.

 Cei mai norocoşi puteau procura uneori vreun dicţionar rus-român, român-rus, francez-român, român-francez, german-român etc.

Abonarea la ziarele şi revistele din România se afla în aceeaşi situaţie cu vînzările de carte.

Locuitorii din alte republici unionale, precum Federaţia Rusă, Ucraina, Belorusia, Tadjikistan, Gruzia, Armenia etc. se puteau abona la presă din România, fără restricţii, pe când în R.S.S.M. acest lucru era extrem de dificil.

În afara unor biblioteci şi a câtorva sute de scriitori, artişti, oameni de ştiinţă credincioşi sistemului, nimeni nu se putea abona la vreo publicaţie românească.

 Românii din Basarabia găsiseră o modalitate de a procura presa periodică din România prin intermediul rudelor, prietenilor, cunoscuţilor stabiliţi în alte colţuri ale U.R.S.S.

 Peste vreo 3-4 ani organele KGB din R.S.S.M. au descoperit aceste subterfugii şi au fost luate toate măsurile de a împiedeca pătrunderea în ţară a gazetelor şi revistelor din România pe această cale.

 Cuvântul român a fost transformat de autorităţile comuniste într-un cuvânt de ocară, de înjosire, de pericol social etc. Funcţionarii de stat, organele de partid, securitatea hotărau ce nume să poarte copilul şi în ce limbă să vorbească acasă şi în societate, ce să citească cetăţeanul din R.S.S.M., ce spectacole şi concerte să urmărească, ce filme să vizioneze.

La începutul anilor ’70, în toată U.R.S.S. a rulat filmul românesc Columna; în R.S.S.M. a fost interzis printr-o hotărâre a Biroului C.C. al P.C.M., fiind considerat dăunător.

Structurile de partid şi de stat din R.S.S.M. au făcut totul pentru ca faptul de a fi român în Basarabia să devină o povară.

Dar, slavă Domnului, nu au izbutit !

 

Autor: Alexandru Moraru publicat în revista”Magazin istoric” nr.2 din 2008 .

 

 

 

 

 

 

 

In Moldova sovietica cetatenii nascuti pe teritoriul republicii puteau sa se identifice drept rusi, ucraineni, evrei, gagauzi, bulgari etc, dar in nici un caz drept romani.

Simplul fapt de a spune ca esti roman era calificat drept actiune impotriva statului sovietic, etichetat ca nationalism si pedepsit conform articolului 71 al Codului Penal al RSS Moldovenesti.

 In perioada stalinista, nationalismul, adica simplu fapt de a-ti asuma identitatea romaneasca, era sanctionat de regula cu deportarea in Siberia.

 Dupa moartea lui Stalin, a fi roman continua a fi o crima, dar susceptibila de o pedeapsa mai putin aspra – ostracizarea din societate.

Chiar si folosirea alfabetului latin cadea sub incidenta actiunilor antisovietice.

 

 

Surse: Magazin istoric, nr. 6/2007 ; Basarabia literara.md.

04/06/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: