CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Despre vremurile grele care vin peste Prut și marile provocări pregatite in Est, dupa alegerile din R.Moldova

Vin vremuri „mari” peste Prut și provocări grele dinspre Est

 

Vin vremuri „mari” peste Prut și provocări grele dinspre Est

 

Președintele Timofti și cele trei partide din arcul pro-european au acum, după această bizară „înfrângere victorioasă”, oportunitatea de a da Republicii Moldova un premier convingător, puternic, eficient, care să ducă mai departe opțiunea strategică pro-Vest a micului stat post-sovietic.

Vin vremuri „mari” peste Prut și provocări grele dinspre Est, dar miza păstrării direcției Chișinăului este imensă (pentru Basarabia, pentru România și pentru securitatea Europei) și nu poate fi irosită.

Dacă primul ministru va fi și pro-român, în sensul cel mai curat al termenului, cu atât mai bine pentru națiunea română, căreia Uniunea Sovietică i-a furat în 1940 o parte a Moldovei istorice.

Nu sunt vorbe mari, pe care să le rostim stânjeniți, sunt realități factuale simple.

Alegerile recente ne-au arătat câteva lucruri care trebuie făcute mai bine și mai serios în viitor.

O parte din aceste vulnerabilități politice, economice și cultural-educaționale din Republica Moldova le-am subliniat în articolul „Majoritatea pro-europeană de la Chișinău, în pericol…”[1] din 20 noiembrie.

Fragmentarea politică excesivă și imatură a sistemului de partide, în special a triadei pro-europene (PLDM, PDM, PL) era să coste scump.

Nu vrem să știm cum ar fi arătat noua majoritate parlamentară cu cele 8-10% ale Partidului Patria, confecționat ce-i drept din ruble rusești convertibile și ipocrizii „moldoveniste”, eliminat din cursă în ultima zi a campaniei electorale (?!), într-o desfășurare de evenimente, să recunoaștem, atât de non-europeană în formă și fond.

În fine, să mai spunem o dată, cu jumătate de gură, „situațiile excepționale reclamă soluții excepționale” și, vorba lui Creangă, s-o lăsăm „moartă-n păpușoi”…

Liderii liberal-democrați, democrați și liberali (sau măcar ai PLDM și PL, dacă mai mult nu se poate) trebuie să aibă în anii următori puterea unor decizii mari, de viziune pe termen lung.

E momentul să renunțe la orgoliul fiecăruia de a fi șef, construind în schimb un partid major de centru-dreapta, adept al democrației liberale și al valorilor occidentale, capabil să coaguleze în orice condiții cel puțin 35-40% din opțiunile societății moldovenești.

E destul de puțin credibil să dai un premier venind de pe locul al doilea, cu mai puțin de 20% din voturile cetățenilor, dar asta va fi situația acum.

Trebuie recuperată politic, de asemenea, ideea pro-românească din gestiunea unor actori politici aventurieri și dezamăgitori ca prestație morală, care nici nu trec pragul parlamentar (cum s-o fi ajuns oare aici, Moscova știe ceva?), și redată acelor elite credibile ale Republicii Moldova și tinerilor, mulți din ei școliți în România, capabili să rostogolească „bulgărele de zăpadă” al unirii, cu bună credință și cu argumente solide.

Scrutinul din 30 noiembrie a pus din nou în evidență clivajul societal adânc din Republica Moldova. Acest clivaj va rămâne și după ziua votului, să nu ne facem iluzii.

Doar o jumătate a Moldovei este pro-europeană. Dacă îi luăm în considerare și pe cei 8-10% posibili votanți ai sinistrei „Patrii” rusofone a lui Renato Usatâi, la urma urmei și ei cetățeni ai Republicii Moldova care puteau exprima o opțiune la urne, ajungem la concluzia unei divizări aproape de fifty-fifty a țării.

Transnistria și Găgăuzia pândesc momentul unei desprinderi, încurajată și susținută, discret sau explicit, de Moscova.

Guvernul rus anunță ostentativ intensificarea exercițiilor militare ale „trupelor de menținere a păcii” (?!) staționate încă din 1992 în Transnistria și exclude posibilitatea ca Ucraina sau Moldova să fie lăsate să adere vreodată la NATO.

Ce-i drept, și ministrul de externe german, social-democratul Frank Walter Steinmeier, se declară sceptic față de aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană și la NATO și crede că „modernizarea Ucrainei va dura mai multe generații”.

Avem motive să credem că gândește același lucru și despre Republica Moldova, aflată practic în aceeași „divizie” cu vecinii mai mari de la Est.

Am mai spus-o, simpla fluturare a steagului albastru cu stele galbene nu umple sacul cu voturi.

Clișeele și banalitățile pro-europene nu sunt suficiente, cu atât mai mult cu cât, de exemplu, în democrații avansate precum Franța și Marea Britanie ideea europeană pierde, încet dar sigur, teren.

Acum e momentul ca liderii pro-europeni de la Chișinău „să ia taurul de coarne” și să explice, prin fapte și transformări concrete, ce beneficii poate aduce modelul european propus: să pornească urgent lupta împotriva corupției, să întărească independența justiției și statul de drept, să modernizeze administrația, serviciile publice și infrastructura, să creeze un mediu de afaceri credibil care să îi țină pe tineri în țară, să compatibilizeze legislația cu cea europeană, să îi ajute pe investitorii autohtoni sau externi cinstiți să deruleze afaceri corecte, generatoare de locuri de muncă, să curețe sistemul administrativ central și local de tarele metodelor sovietice și de influențele oculte dinspre Răsărit etc.

Dacă nu se vor face progrese vizibile în acești patru ani, am certitudinea că în decembrie 2018 majoritatea parlamentară pro-europeană va fi o amintire intrată în cartea de istorie. Timpul nu mai are prea multă răbdare în Republica Moldova.

Exact acum un an, pe 1 decembrie 2013, publicam articolul controversat „Felicitări, Republica Moldova! Adio, România Mare!”[2] (unii l-au înțeles, alții nu), pe care îl susțin și astăzi, cuvânt cu cuvânt.

Propuneam atunci un proiect al unor uniri (fuziuni) specifice, pe domenii sectoriale, care să antreneze și să capaciteze energiile creatoare și potențialul economic, profesional, științific, cultural, sportiv etc. din cele două state de limba română.

Citez din acel articol:

„…Pe de altă parte, fără a mai discuta la modul general despre unirea celor două state, un program sistematic de integrare a vieții economice, culturale, academice, artistice, sportive etc. ar fi de mare ajutor. Printre ideile punctuale de luat în considerare, ar putea fi:

– Înființarea unei Academii Naționale a Românilor (prin fuziunea celor două academii existente), reprezentată instituțional în cele două capitale;

– Înființarea unui Teatru Național al Românilor, cu două sedii oficiale: la București și la Chișinău, precum și cu sedii în marile orașe din cele două state;

– Compatibilizarea sistemelor educaționale și a curriculei din învățământul preuniversitar și universitar, respectiv convergența deplină a specializărilor și certificatelor de atestare profesională;

– Înființarea unei televiziuni publice comune;

– Unificarea pieței muncii;

– Unificarea camerelor de comerț ale celor două țări, tehnic posibilă după semnarea viitoare și intrarea în vigoare a Acordului de Liber Schimb cu Uniunea Europeană;

– Unificarea organizațiilor sindicale, a asociațiilor profesionale și uniunilor de creație (colegiul medicilor, avocați, ingineri, profesori, artiști și scriitori etc.);

– Unificarea campionatelor naționale de fotbal, handbal etc.”

Revin așadar asupra acestor propuneri, cu speranța că vor apărea curând inițiative concrete. Nu s-a făcut (aproape) nimic din toate acestea, din tot felul de motive legislative și comodități instituționale, ambele rezolvabile prin voința oamenilor.

S-a încercat doar exploatarea electorală ieftină a sloganului Unirii ca proiect național, fără nicio măsură concretă de comasare a unor activități sectoriale specifice.

Am încredere că viitoarea administrație Iohannis de la București, împreună cu noul executiv de la Chișinău, susținute activ de societatea civilă, pot mișca lucrurile și pot da semnalele cuvenite către cele două părți ale națiunii române.

 

Încă nu e timpul pierdut.

 

Două țări și două societăți vecine, care au limba în comun, despărțite prin Pactul ilegitim al ultimilor mari dictatori ai Europei și ai lumii, nu ar avea decât de câștigat pe plan european dacă și-ar pune resursele, competențele și vocațiile sub același acoperiș.

„Micile uniri” ne-ar ajuta să ne redescoperim unii pe alții dar, poate paradoxal, ar ajuta și la ștergerea treptată a clivajului Vest-Est de peste Prut. Cum ar fi spus Labiș, „restul o să vină de la sine apoi”…

 

 

 

___________________

 

 

[1] http://www.contributors.ro/global-europa/majoritatea-pro-europeana-de-la-chisinau-in-pericol-e-nevoie-de-o-emotie-puternica-pe-finalul-campaniei-ce-poate-face-romania-inainte-si-dupa/
[2] http://www.contributors.ro/editorial/felicitari-si-succes-mai-departe-republica-moldova-adio-romania-mare/

 

Surse: contributors.ro Autor: Valentin Naumescu – http://www.contributors.ro/global-europa/nevoia-unui-premier-pro-european-puternic-si-credibil-la-chisinau-daca-e-si-pro-roman-cu-atat-mai-bine; rbn news.ro

 

 

 

03/12/2014 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

DECOMUNIZAREA SI DECOLONIZAREA R.MOLDOVA

R. Moldova

 

 CAND SE VA DECOMUNIZA SI DECOLONIZA REPUBLICA MOLDOVA ?

 

Au trecut 20 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, dar comunismul şi colonialismul sovietic au rămas. Forţele imperiale, partidul lui Voronin, activează, se comportă ca nişte forţe antiumane, agresive, oculte, propagă antiromânismul, xenofobia, luptă cu tot ce-i românesc în Republica Moldova.

E clar că în 2001-2009, când Voronin şi PCRM au guvernat R.Moldova, despre decolonizare şi decomunizare nici nu putea fi vorba. Dar în prezent forţele democratice au toată posibilitatea să fie preocupate de această problemă.

Decomunizarea înseamnă anularea sau interzicerea activităţii comuniştilor, înlăturarea impactului comunismului sovietic asupra vieţii politice, economice şi culturale a Republicii Moldova.

Decolonizarea regimului de guvernare comunist trebuie să-l facă toţi cetăţenii prin exprimarea votului anticomunist. În realitate, peste 42% din electoratul R.Moldova a rămas fidele teoriei marxist-leniniste, a votat pentru PCRM. El nu s-a “decomunizat”, nu s-a “decolonizat”.

Pe de altă parte, jurnalistul M. Conţiu încearcă să afirme că, chipurile, “decolonizarea” şi “decomunizarea” este o “rusofobie”. El scrie că “antirusismul liderilor intelectuali şi politici moldoveni le-a fost inspirat, se înţelege, de către români” (“M.S.”, 2011, 27 ianuarie, p. 3).

În realitate, lupta anticomunistă, antibolşevică a fost un răspuns obiectiv şi necesar la politica sângeroasă promovată de către Lenin, Stalin, Troţki şi alţi lideri sovietici împotriva Basarabiei şi României.
Nu România a atacat în 1940 teritoriul URSS, ci invers. Stalin şi Molotov, Hruşciov şi Beria au anexat Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa la URSS în 1940.

Comunismul sovietic a fost adus în Basarabia de către armata sovietică. Cu părere de rău, mai sunt unele persoane care apără comunismul şi colonialismul sovietic. Ei s-au aflat peste 70 de ani “singuri în faţa dragostei comuniste”, tânjind după regimul imperialist al URSS. Decomunizarea este un proces politic şi social foarte complicat. După puciul de la Moscova din 19-21 august 1991, Boris Elţin a interzis PCUS pe teritoriul Federaţiei Ruse.

În interiorul PCUS erau însă foarte multe forţe retrograde, reacţionare (Egor Ligaciov, Anatol Lukianov, Ghennadi Ianaev, Vladimir Kriucikov, Vl. Pavlov, Aleksandr Ruţkoi, Nikolai Râjkov etc.), care au încercat “să stăvilească” procesul de destrămare a PCUS. Dar n-au reuşit. PCUS s-a prăbuşit în câteva zile. Au dispărut peste 240 de tone de aur.

Nici până în prezent nu se ştie în ce mod şi cine le-a furat. Fără acest aur a fost mai uşor să fie frântă “coloana vertebrală” a Imperiului Sovietic. La 23 august 1991, a fost interzis şi partidul comunist din Moldova.

La 24 august 1991 Comisia Guvernului R. Moldova sub conducerea lui Constantin Oboroc s-a prezentat la c.c. al pcM, unde se afla tov. Grigore Eremei. Atunci, clădirile c.c. al pcM au fost naţionalizate.
Aceste două decizii au pus baza legală pentru decomunizarea Republicii Moldova. Acest proces complicat s-a început liniştit cu metode paşnice, legale.

Desfiinţarea PCUS şi a PCM n-a fost “o crudă ironie a sorţii”, după cum scria Ion Cristoiu (5 august 2011).

Peste 190 de mii de comunişti, dintre care numai 48% erau moldoveni, liber, de bunăvoie, s-au dezis de PCM. Comuniştii n-au fost “prigoniţi”, n-au fost “hăituiţi” sau “arestaţi”. Faţă de ei n-au fost aplicate “metodele bolşevice”. Ei au activat în libertate.

Lucrătorii de la cc al pcM au fost disponibilizaţi de la locul de muncă, primind salariul pe două luni, în conformitate cu legea muncii, iar alţii s-au folosit de banii cc al PCM.

Un lucrător de la cc al pcM şi-a cumpărat mai târziu cu banii partidului o tipografie care funcţionează şi astăzi, iar altul şi-a cumpărat o clădire de 28 mln. lei, devenind un adept al internaţionalismului şi globalizării “procesului” istoric.

Pe de altă parte, comuniştii de la Tiraspol şi Comrat, dirijaţi de Moscova şi sprijiniţi de Armata a 14-a, “încercau, după cum scrie A.Moşanu, prin toate mijloacele să paralizeze activitatea autorităţilor de la Chişinău” (L.A., 2011, 25 august, p.2). Cu părere de rău, comunismul n-a fost judecat, n-a fost izolat de masele populare. În 1993 Prezidiul Parlamentului din R.Moldova a adoptat o decizie prin care a permis să se legalizeze partidul comuniştilor în frunte cu Voronin. După 1993-1994 la noi au promovat comunismul P.Lucinschi, D.Moţpan, V.Voronin, E.Sobor, Gr.Eremei, A.Sangheli, I.Calin, V.Stepaniuc, M.Tkaciuk, V. Mişin, V.Iov, V.Şova şi alţii.

Toţi aceştia sunt calificaţi ca persoane negative în istoria noastră. Ei au luptat cu mişcarea de eliberare naţională, au frânat procesul decolonizării R.Moldova. În prezent lozinca “Moldova fără comunişti!” este uitată de clasa politică.
Rusia foloseşte în prezent PCRM, pe toţi comuniştii, toate forţele coloniale pentru a controla R.Moldova şi a lupta cu România. Rusia şi-a păstrat Imnul de stat al Uniunii Sovietice pentru a le aduce aminte moldovenilor de “raiul sovietic” . Foloseşte sintagmele comuniste vechi precum “ITAR-TASS”, “Komsomolskaia pravda”, “Moskovskii komsomoleţ”, “Trud”, “Pravda”, “Izvestia” etc.

Aceeaşi politică colonială, comunistă este propagată de ziarele “Moldova suverană”, “Nezavisimaia Moldova”, “Russkoe slovo”, “Kişiniovskie novosti”, “Komunist”, “Puls” etc. V.Putin şi D.Medvedev au păstrat mausoleul lui Lenin, portretele şi monumentele lui Lenin şi Stalin, au păstrat denumirea străzilor Lenin.

Întocmai e şi la Tiraspol, Comrat, Edineţ, Tighina, Cetatea Albă, Bălţi, Briceni, Drochia, Ocniţa, Leova, Cahul, Cantemir, Odesa şi alte oraşe ale fostei URSS.
Cum se poate aşa ceva? Documentele istorice confirmă că Lenin a fost unul dintre cei mai mari terorişti din secolul al XX-lea.

El i-a întrecut pe Hitler şi Mussolini. Numai în 1917-1921, când Lenin era la putere, în Rusia sovietică au fost ucişi, maltrataţi, judecaţi, împuşcaţi circa 16 mln. de oameni nevinovaţi. Doar în Povolgia de jos şi Povolgia de mijloc au murit de foamete peste 900 de mii de ţărani ruşi.

În articolul comisarului poporului al sănătăţii, N.Semaşko, “Cum şi de ce a murit Lenin” se afirmă: “Când noi am făcut autopsia craniului lui Vladimir Ilici, toţi ne-am mirat nu de faptul că Lenin a murit, ci de faptul cum a trăit cu un astfel de creier. Cea mai mare parte a creierului său era vătămată, era moartă înainte de a muri Lenin” (Novaia volna, Odesa, 2011, 14 aprilie).

Vom preciza că documentele de arhivă demonstrează că din 1914 Lenin ajunsese bolnav de sifilis. Lenin, simpatizat şi omagiat în prezent de către Putin, Medvedev, Ziuganov, Voronin, Kalin, Mişin, Reidman, Şova, Tkaciuk, Dodon şi Greceanâi, a dus o viaţă amorală, devenind către 1917 grav bolnav, chiar nebun.

Şi acuma îi întrebăm pe comuniştii şi alegătorii lui Voronin: cum pot să voteze pentru teoria unui sifilitic?

Cum pot să voteze pentru teoria unui om nebun? Folosind teoria lui Lenin şi Stalin, în prezent Rusia îl ajută pe Voronin să controleze R. Moldova. Ea foloseşte faţă de Moldova o strategie expansionistă. URSS a aşteptat 22 de ani (1917-1940) şi la 28 iunie 1940 Stalin cu ajutorul a 36 de divizii (420 de mii de ostaşi şi ofiţeri) a atacat România şi a anexat Basarabia. Şi în prezent, după 27 august 1991, Federaţia Rusă aşteaptă momentul schimbării situaţiei politice pentru a ataca şi a ocupa Republica Moldova.

Rusia a ocupat cinci raioane în stânga Nistrului, şi-a format trei baze militare (Colbasna, Tiraspol, Bender), a înarmat bandele separatiste ale lui Smirnov şi Antiufeev. Rusia are în R.Moldova o mare bază informaţională, inclusiv peste 60 de reviste, ziare, publicaţii neordinare, 10 posturi radio, 20 de posturi TV, care emit în limba rusă 368 de ore din 24.

Ea mai are peste 10 asociaţii, fonduri, organizaţii de cercetare care atacă frontal, direct istoria românilor şi limba română, luptă cu România pe toate fronturile ideologice, politice, economice şi culturale.
Nu demult a fost format fondul “Societatea Rusă”, care se ocupă în mod special cu propagarea expansionismului rusesc.

Pentru anii 2011-2015 D.Medvedev a semnat un program federal cu o sumă de 2,5 miliarde de ruble pentru răspândirea limbii ruse în ţările ex-sovietice, inclusiv în R.Moldova.

În mai multe ziare ruseşti se dezbate în prezent problema: “Cine a distrus URSS” (Kto razvalil SSSR”). Forţele imperiale ruseşti au organizat diferite sondaje sociologice, cu ajutorul cărora au stabilit că, chipurile, “jumătate din populaţia Ucrainei şi Moldovei regretă că s-a destrămat URSS” (“Raionka”, Odesa, 2011, nr. 7, p. 5).

Din datele Centrului de studiere a opiniei publice (www.wciom.ru), în Rusia s-a majorat de la 16% la 20% numărul cetăţenilor care doresc să refacă URSS, iar în Moldova numărul acestor doritori a crescut de la 14% la 16% (AIF, 2011, nr. 31, p.15). Avem foarte multe fapte, date, documente care ne arată stoparea totală a decomunizării în R. Moldova.
În concluzie, vom sublinia că ştabii politici din Rusia, Republica Moldova, Ucraina şi alte republici ex-sovietice au frânat procesul obiectiv de decomunizare şi decolonizare.

La două decenii de independenţă, Republica Moldova, după cum subliniază ziarul “Adevărul”, nu s-a detaşat de spaţiul Imperiului Sovietic, a rămas sub controlul Federaţiei Ruse.

Conectarea R. Moldova la spaţiul CSI împiedică republica noastră să obţină o perspectivă clară de integrare europeană.

Deci, una din strategiile curente ale Republicii Moldova trebuie să fie îndreptată spre promovarea consecventă a politicii de decomunizare şi decolonizare a vieţii economice, politice şi culturale.
Trebuie să se creeze astfel de condiţii la alegerile viitoare, în care niciun moldovean să nu voteze pentru comunişti. Numai atunci ne vom apropia mai mult de România şi de Uniunea Europeană.

 

Anton MORARU,
doctor habilitat în istorie, prof. univ.
Literatura şi arta md.

28/04/2012 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Recomandarile raportului Watson privind aderarea la U.E.a Republicii Moldova au fost adoptate de Parlamentul European

 

 
 PE a aprobat recomandările raportului Watson privind perspectiva de aderare la UE a Republicii Moldova
 

Parlamentul European, reunit în sesiune plenară la Strasbourg, a adoptat joi, 15 septembrie, cu o majoritate largă de voturi, recomandările din raportul Watson adresate Consiliului, Comisiei şi Serviciului European de Acţiunea Externă (SEAE) de a oferi Republicii Moldova perspectiva aderării la Uniunea Europeană în viitor.

Raportul a fost întocmit de europarlamentarul britanic Graham Watson, membru al Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa – ALDE şi al Comisiei pentru a afaceri externe a PE, şi conţine o propunere de rezoluţie cu recomandările PE adresate Consiliului, Comisiei şi Serviciului European de Acţiunea Externă (SEAE) privind negocierile în curs de desfăşurare dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova în vederea încheierii unui Acord de asociere.

„Republica Moldova se îndreaptă spre vocaţia sa europeană. Prin acest vot, Parlamentul European recunoaşte importanţa tot mai mare a Republicii Moldova în Europa şi însemnătatea şi angajamentul său faţă de Uniunea Europeană ca un partener cheie. Succesul Republicii Moldova este important pentru UE”, a afirmat preşedintele PE, Jerzy Buzek.

„Parlamentul European susţine eforturile cetăţenilor moldoveni. Astăzi am subliniat în mod specific perspectivele europene ale Republicii Moldova. Perspectiva oferită Republicii Moldova de către Consiliu, Comisie şi SEAE o va încuraja să continue reformele”, a mai spus Buzek.

„Salut cu tărie abordarea ‘more for more’ (‘mai mult pentru mai mult’). Ar trebui un sprijin politic şi financiar mai mare pentru ţările vecine care adoptă reforme cu vigoare şi determinare. Republica Moldova şi-a demonstrat în ultimii doi ani angajamentul puternic faţă de reformă”, a adăugat el.

„Republica Moldova mai are de depus multe eforturi, nu numai pentru întărirea democraţiei şi a statului de drept, dar şi pentru lupta împotriva coropţiei şi rezolvarea problemei sărăciei. Pentru a atinge aceste obiective, este necesar să ajungă la stabilitate politică, precum şi la alegerea unui preşedinte”, a subliniat Buzek.

Preşedintele PE a salutat planul de acţiuni al Comisiei Europene privind liberalizarea regimului de vize şi şi-a exprimat nerăbdarea privind începerea ‘negocierilor asupra Acordului de Comerţ Liber Aprofundat şi Comprehensiv’. „Libera circulaţie şi comerţul liber îi vor ajuta pe moldoveni să-şi construiască un viitor prosper”, a mai spus el.

Buzek a salutat de asemenea planurile de relansare a negocierilor internaţionale privind rezolvarea conflictului transnistrean, adăugând că ‘Parlamentul European face apel la o implicare mai puternică şi directă a UE în rezolvarea politică a conflictului din stânga Nistrului, în concordanţă cu principiul integrităţii teritoriale a Republicii Moldova’.

În contextul negocierilor în curs privind Acordul de asociere cu Republica Moldova, rezoluţia PE recomandă Consiliului, Comisiei şi SEAE ‘să întemeieze implicarea UE şi negocierile în curs cu Republica Moldova pe premiza că perspectiva pe termen lung a aderării la UE reprezintă atât o pârghie preţioasă pentru punerea în aplicare a reformelor, cât şi un catalizator necesar al sprijinului public pentru aceste reforme’.

PE mai recomandă celor trei instituţii menţionate ‘să adopte măsurilor necesare pentru ca negocierile cu Republica Moldova să continue la ritmul constant din prezent şi, în acest scop, să consolideze dialogul cu toate partidele politice şi să încurajeze dialogul dintre partide în această ţară ca o alternativă la noi alegeri generale, în scopul ieşirii din actualul blocaj constituţional’. Legislativul european face apel totodată la concretizarea ‘puternicului impact al sprijinului comun şi coordonat al statelor membre reprezentat de acţiunile Grupului de prieteni ai Republicii Moldova’ şi la ‘o cooperare constructivă şi o atitudine moderată pe plan politic din partea vecinilor care au influenţat, în mod tradiţional, Republica Moldova’.

Consilul, Comisia şi SEAE trebuie să garanteze că ‘Acordul de asociere reprezintă un cadru global şi orientat spre viitor pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor cu Republica Moldova în anii următori’;

Parlamentul mai recomandă instituţiilor europene menţionate ‘să-şi dubleze eforturile vizând găsirea unei soluţii la conflictul din Transnistria şi, în acest scop, să adopte măsuri de consolidare a încrederii, inclusiv promovarea contactelor interpersonale şi a relaţiilor comerciale’ şi ‘să asigure că rolul proactiv jucat de UE în negocierile 5 + 2 este înzestrat cu resurse adecvate, îndeosebi în urma terminării mandatului Reprezentantului special al UE’.

Eurodeputaţii cer totodată adoptarea ‘măsurilor necesare pentru sprijinirea liberalizării vizelor cu Republica Moldova odată ce toate condiţiile şi criteriile necesare vor fi fost îndeplinite şi, de preferat, înainte de încheierea Acordului’ şi a directivelor privind negocierile referitoare la comerţ, dar şi asigurări că ‘DCFTA (n.r. – Acordul de Comerţ Liber Aprofundat şi Comprehensiv) reprezintă o parte integrală din Acord’.

În rezoluţie se mai arată că trebuie să se ofere ‘un sprijin substanţial Republicii Moldova în promovarea competitivităţii sale, pentru a putea beneficia de avantajele pe care DCFTA le-ar putea oferi acesteia’ şi garanţii ‘că regiunea Transnistria este inclusă în sfera şi efectele Acordului de asociere şi în special ale DCFTA’.

Parlamentarii recomandă în acelaşi timp ca în Acordul de asociere să se sublinieze ‘importanţa statului de drept şi a combaterii corupţiei’ şi ca cele trei instituţii europene ‘să continue să sprijine, în mod prioritar, reforma sistemului judiciar’. În plus, potrivit raportului, Consiliul, Comisia şi SEAE ar trebui ‘să convingă guvernul Republicii Moldova că ar fi oportun să desfăşoare o anchetă completă, transparentă şi imparţială cu privire la evenimentele din aprilie 2009’.

Documentul mai notează că, ‘ţinând seama de importanţa, din punctul de vedere al dezvoltării economice, a redeschiderii liniei de cale ferată dintre Chişinău şi Tiraspol’, este nevoie să fie examinate ‘măsurile care trebuie luate pentru asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor pe teritoriul ţării’.

Republica Moldova ar trebui de asemenea încurajată şi sprijinită ‘în vederea satisfacerii necesităţilor a 34,5% din populaţie care trăieşte într-o sărăcie absolută sau extremă, considerând că ajutoarele acordate de către UE Republicii Moldova ar trebui să reflecte mai bine această realitate, iar programele respective ar trebui reorientate în mod corespunzător’.

Raportul recomandă Consiliului, Comisiei şi SEAE ‘să mărească asistenţa acordată de UE organizaţiilor societăţii civile din Republica Moldova pentru ca acestea să poată asigura controlul intern şi o mai mare responsabilitate pentru reformele şi angajamentele asumate de guvern’ şi ‘să facă în continuare presiuni puternice asupra autorităţilor din Republica Moldova pentru ca acestea să consolideze reformele şi să obţină progrese concrete în combaterea corupţiei, reforma sistemului judiciar, a procuraturii şi poliţiei’.

 

Sursa: ARENA md., cu referire la Agerpres

15/09/2011 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: