Portalul israelian ava.md continuă să promoveze insistent proiectul „naţiunii civice moldoveneşti”

AVA.MD continuă războiul ideologic împotriva Republicii Moldova… in limba rusa.

 

Foto: Ava.md

Portalul israelian ava.md  continuă să promoveze insistent proiectul „naţiunii civice moldoveneşti”. De această dată, în postura de ideolog este plasat  un oarecare Serghei Erlih, care jonglând cu un limbaj de lemn, încearcă să arunce noroi şi înjurii peste conceptul de „etnocraţie”, etichetând pe toţi cei care se declară patrioţi drept “fascişti”.

În opinia lui, etnocraţia nu este compatibilă cu noile schimbări globale, deoarece împiedică circulaţia capitalului, ideilor şi oamenilor. Eşecul Republicii Moldova ca stat, se datorează anume „etnocraţiei”, care a dominat ţara în ultimii ani, consideră Serghei Erlih.

Nu ne rămâne decât să ghicim, unde a sesizat domnul Erlih elemente de „etnocraţie” în Republica Moldova, care de două decenii se află într-o profundă criză identitară.

În realitate, Erlih evită să spună că, de fapt, în întreaga lume nu există nici un stat care nu ar avea caracter etnocratic. Franţa, Germania, Olanda, Suedia, Finlanda, Belgia şi chiar SUA, sunt state profund etnocratice, iar reprezentanţii minorităţilor etnice şi rasiale continuă să aibă un statut de minorităţi. Etnocraţia reprezintă sistemul de valori, sistemul cultural şi ideologia care definesc sistemul politic a unui stat naţional. Odată ce un stat încetează a mai fi etnocratic, cum ar fi cazul Republicii Moldova, sistemul său politic devine unul nefuncţional, intra în stare de degradare şi dispare.

Uniunea Sovietică, din care a făcut parte şi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), a fost şi ea un stat etnocratic, în care elementul dominant l-a constituit etnosul rusesc. După destrămarea URSS, ca rezultat al slăbirii etnocraţiei ruseşti, etnosul românesc a fost cel care şi-a asumat rolul de constructor al noului stat independent Republica Moldova. Însă, eşecul acestui proiect nu rezidă în caracterul său etnocratic, aşa cum pretinde Erlih, ci în criza identitară a populaţiei etnice româneşti, pe care o cultivă insistent anumite cercuri politice de la Chişinău şi din afara ţării, inclusiv şi  prin propaganda „moldovenistă”, care, în cele din urmă, nu este decât una anti-moldovenească.

În cadrul aceluiaşi articol, pentru a demonstra existenţa „tradiţiei multietnice” în  Moldovei, Erlih redă un fragment din „Descrierea Moldovei”, unde Dimitrie Cantemir vorbeşte despre „diversitatea etnică” Moldova medievală. O astfel de manipulare a documentelor nu face decât să demonstreze lipsa unui fundament ştiinţific al afirmaţiilor sale. Erlih utilizează fragmentul fără a specifica publicului rusolingv că în realitate în „Descrierea Moldovei” este vorba despre Ţara Moldovei şi nu despre Basarabia (actuala Republica Moldova), că domnitorul Moldovei se referă la populaţia târgurilor şi nu la totalul populaţiei ţării, care era una omogenă din punct de vedere etnic.

Gânditorului rus Alexandr Dughin, descrie specificul istoriei poporului rus prin existenţa unor elemente constante şi variabile. În cazul nostru, elementul constant al Ţării Moldovei, ulterior al Basarabiei, a fost caracterul etnic românesc şi credinţa ortodoxă. Elementele variabile, au fost minorităţile etnice, regimurile politice şi frontierele de stat.

Din aceste considerente, putem afirma că tradiţia şi identitatea unei etnitaţi statale poate fi definită decât prin elementele constante, care au un caracter centripet, nicidecum prin elemente variabile, care au un efect centrifug. Etnosul este nucleul care defineşte rostul unui stat, iar minorităţile etnice nu au decât să benificieze deplin de drepturile sale în calitate de minorităţi culturale şi regionale. Însăşi faptul că în ţara noastră nu au existat şi nu există conflicte interetnice, dovedeşte faptul că în Republica Moldova minorităţile au toate condiţiile necesare pentru conservarea şi promovarea identităţii sale etnice.

Nu ne rămâne decât să constatăm că proiectul „naţiunii civice moldoveneşti” nu este decât o strategie subversivă, îndreptată împotriva Republicii Moldova ca stat, împotriva fundamentelor sale valorile, ideologice şi identitare.

Erlih mărturiseşte că este în egală măsură atât împotriva Republica Moldova ca stat “românesc”, cât şi împotriva Republicii Moldova ca stat “moldovenesc”.  Oare nu este această afirmaţie deja o incitare la ură interetnică? Modernizarea Moldovei, după Erlih, are nevoie de un intens proces de etnocid a populaţiei băştinaşe.  Respectiv, dacă i-am urma logica, Republica Moldova trebuie să devină “o ţară a nimănui”, fără  o cultură naţională, fără o identitate naţională.

PS: Lipsa de moralitate şi bun simţ al domnului Serghei Erlih iese la iveală, odată în plus, când acesta face afirmaţii sfidătoare, ruşinoase, false şi denigratorii în legătură cu activitatea Frontului Popular din Moldova. Potrivit lui, această mişcare s-ar fi condus de lozinca: „să înecăm jidanii în sângele rusesc”, fără a fi trasă la răspundere de autorităţile statului.

Indiscutabil, pentru astfel de afirmaţiii, pentru lezarea onoarei şi demnităţii unui şir de personalităţi notorii, care activează şi astăzi în societatea civilă şi viaţa politică din Republica Moldova autorul merită să fie atacat în instanţa de judecată.

de Octavian RACU

Publicat de antimedia

Publicitate

REPUBLICA MOLDOVA LA RĂSCRUCE. APROAPE DE EUROPA ŞI LA UN PAS DE EŞEC

October 12th, 2010

TRAIAN UNGUREANU

Moldova a devenit un caz cu totul special la Bruxelles. Funcţionari de vîrf ai Comisiei Europene cu care am discutat oficial şi neoficial nu mai au aproape nici o îndoială faţă de bunele intenţii şi de capacitatea de evoluţie europeană ale noii Moldove – cum îi spun ei.

Se întîmplă foarte rar ca un stat din afara Uniunii să fie tratat cu acest optimism uneori aproape euforic. Funcţionarii Comisiei sînt birocraţi în genere foarte reţinuţi în sentimente şi discurs. Moldova le inspiră, însă, un soi de încredere certă, întărită, foarte probabil, de experienţele frustrante în relaţia cu alte state de pe flancul de est al UE.

Nu e nici un mister: dezolarea produsă şi împinsă pînă aproape de capăt de Ucraina a pregătit terenul pentru un diagnostic colectiv negativ. Ţările estului de după estul european sînt inabordabile sau, în cel mai bun caz, o problemă care cere tact şi răbdare infinită. Prestaţia Alianţei pro-europene care guvernează Moldova a fost cu atît mai neaşeptată. Oamenii de contact ai instituţiilor europene au pornit de la premizele fixate de Ucraina, Armenia sau Azerbaijan, ca să nu mai vorbim de Belarus. În plus, îngheţul încărcat de declaraţii pro-europene de pe vremea comuniştilor a pregătit UE pentru prelungirea impasului.

După primele cîteva săptămîni şi luni de negocieri cu noile autorităţi de la Chişinău, europenii au observat cu uşurare şi cu o enromă surpriză, dacă nu cumva cu recunoştinţă, că lucrurile s-au schimbat. Adică merg bine. Funcţionarii cu care am discutat sînt încîntaţi de maniera de lucru a oficialităţilor moldovene care – spun ei – reacţionează extrem de rapid şi eficient la toate sugestiile, negociază foarte pozitiv şi au o viteză de execuţie remarcabilă. De aici şi problemele.

Apropierea alegerilor a devenit un test nervos pentru oamenii Comisiei Europene. Va rezista Alianţa şi, odată cu ea, spiritul pro-european? Nu, reprezentanţii Comisiei nu pariază e o victorie a Alianţei și nici nu urzesc împotriva unei reveniri comuniste. Negociatorii europeni sînt pregătiţi pentru orice variantă. Însă tot ei ştiu, deja, foarte bine ce consecinţe imediate vor ava cele două scenarii posibile.

Un nou guvern al Alianţei (în orice formulă ar cristaliza el) e privit ca o garanţie de continuitate. Un guvern comunist ar rostogoli toate procesele de cooperare europeană spre impasul abia depăşit. Cu alte cuvinte, fincţionarii Comisiei au învăţat bine distribuţia şi s-au lămurit asupra jocului de scenă. Ei mărturisesc deschis că administraţia comunistă ar fi perfect capabilă să lucreze cu instituţiile europene dar nu îşi doreşte aşa ceva. Comuniştii ar avea capacitatea să coopereze dar sînt, politic, împotriva cooperării. Un guvern comunist ar face retorică pro-eruopeană şi operă de administraţie non-europeană. Concluzia la care au ajuns reprezentanţii Comiseiei nu are nimic ideologic, adică nu e anti-comunistă sau anti-rusă. E, pur şi simplu, constataea unor negociatori pragmatici care înţeleg ce joc face echipa din faţa lor.

Alegerile din 28 noiembrie au, aşadar, o importanţă formidabilă. Moldova se apropie de alegeri de pe o poziţie pro-europeană foarte convingătoare dar riscă să piardă acest cîştig istoric, la urne. Redescoperirea Europei ar putea fi abandonată. Desprinderea Moldovei de condiţia generală a statelor din periferia sovietică e posibilă. O revenire la formula comunistă, sub presiunea propagandei politice, ar bloca, însă, căile de ieşire. Cazul Moldovei e, într-adevăr, excepţional: foarte aproape de joncţiunea cu Europa şi, în continuare, la un pas de eşec.

Am reprodus articolul:”REPUBLICA MOLDOVA APROAPE DE EUROPA ŞI LA UN PAS DE EŞEC”