CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CUM ROMÂNII BASARABENI AU FOST GATA SĂ-L LINŞEZE PE ALEKSANDR SOLJENIȚÎN PENTRU FAPTUL CĂ SUSŢINEA CĂ BASARABIA NU E ROMÂNIA, IAR MOLDOVENII NU SÂNT ROMÂNI! !

 

 

 

 

 

 

Aleksandr Isaievici Soljenițîn (n. 11 decembrie 1918,  Kislovodsk, RSFS Rusă  – d. 3 august 2008,  Moscova, Rusia, a fost un romancier rus, activist și dizident anticomunist, care a făcut cunoscută lumii întregi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică.Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, a reușit să publice o serie de cărți, dintre care cele mai cunoscute sunt: „Arhipelagul Gulag”, „O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau „Pavilionul canceroșilor”.

„Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”, Soljenițîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970. A fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974, dar s-a întors în Rusia în 1994, după prăbușirea regimului comunist. 

 

Cum s-au certat românii basarabeni pentru România cu Aleksandr Soljenițîn în gulagul sovietic!

 

Din păcate istoria cuceririi și drama sovietizării Basarabiei de către URSS este din păcate puțin cunoscută de către români. Când trupele sovietice au revenit în primăvara lui 1944 în Basarabia au început o acțiune sălbatică de represiuni și deznaționalizare în interesul internaționalismului comunist.

Ceea ce nu se știe în România este faptul că și în Basaabia, la fel ca în Munții Carpați, a existat o puternică rezistență armată împotriva ocupantului. Tinerii basarabeni au luptat în clandestinitate și organizați în grupe de partizani împotriva armatei roșii după retragerea trupelor regale române.

Forțele paramilitare ”Arcașii lui Ștefan cel Mare” și ”Sabia Dreptății” au devenit spaima NKVD-ului sovietic rivalizând cu partzanii lui Stepan Bandera din Ucraina, care au rezistat la sovietizare cu arma în mână până în 1959.

În cartea ”Să nu ne răzbunați. Mărturii despre suferințele românilor din Basarabia” (Ed. Rîntregirea, Alba-Iulia, 2012), adnotate de monahul Moise, sunt cuprinse exhaustiv dramatice momente ale represiunii sovietice în Basarabia.

Din păcate în capcana ideologiei sovietice de deznaționalizare și destructurare a societății tradiționale și a omului religios au căzut și dizidenți sau patrioți ruși, care au crezut că regimul bolșevic servește interesele Rusiei, de fapt poporul rus fiind prima victimă a politici de stat a URSS, cu cele mai multe victime ale represiunii unui regim despiritualizat și antiuman.

Ion Moraru un tânăr luptător anticomunist basarabean din satul Mândâc de lângă orașul Drochia, a intrat în 1945 în organizația paramilitara ”Sabia Dreptății”, care lupta pentru eliberarea Basarabiei și unirea cu România.

El a sabotat orele de sovietizare din școliile Republicii Moldova și a refuzat grafia chirilică. Preda pe ascuns ore de istoria românilor elevilor și a luat legătura cu patrioții de la organizația ”Arcașii lui Ștefan cel Mare”.

În urma unei razii a NKVD din 1947, fiind denunțat că este creștin, Ion Moraru este arestat torturat sălbatic în beciurile securității din Chișinău și expediat în Siberia cunoscând numeroase lagăre din gulagul sovietic.

Înainte de a fi trimis în Siberia a stat în celebra pușcărie Krasnaia Presnea împreună cu elita naționaliștilor ucraineni denumiți banderoviști. Aceștia erau de o ferocitate sălbatică împotriva trădătorilor din rândurile lor sau cu bolșevicii care căzuseră în dizgrație.

Distracția lor era să-i înece în latrina închisorii pe trădătorii ucraineni și pe bolșevici. Mulți comunişti au fost înecați cu capul în tinetă.

Ajuns în Siberia, Ion Moraru a cunoscut viața grea a gulagului sovietic: foamea, frigul și tortura. În martie 1953 când a murit Stalin tot lagărul a fost chemat la raport de către politrukul Tartarin să li se aducă informația decesului marelui cârmaci al popoarelor.

Mii de deținuți au început să strige ura de fericire și și-au aruncat șepcile în sus spre disperarea conducerii închisorii.

 

 

 

 

 

 

 

La Ekibastuz erau închiși mai mulți români basarabeni din cele două organizații: Arcașii lui Ștefan cel Mare și Sabia Dreptății. În orele de muncă și duminica l-au cunoscut pe un intelectual rus înalt, demn, cu barba lungă ca un peregrin.

Era Alexsandr Soljenițîn, viitorul scriitor care a primit Premiul Nobel și a depus mărturie despre atrocitățile comuniste din ”Arhipelagul Gulag”.

În 1953 Soljenițîn era arestat de câțiva ani pentru că a fost acuzat că în timpul războiului, ca și căpitan în armata roșie, a dus o politică antisovietică pe frontul german.

În acei ani când se lupta pentru eliberarea Berlinului, Soljenițîn a scris povestirea ”Iubește Revoluția”, care a căzut în mâna NKVD. Ca numeroși intelectuali ruși Soljenițîn a căzut în capcana lui Stalin, considerând că acesta sprijină naționalismul rus.

De fapt Stalin i-a persecutat pe ruși, acceptând doar pe aceia care îi jurau credință și sprijineau sovietele.Soljenițîn a intrat într-un conflict grav cu patrioții moldoveni din lagăr. Acesta îi provoca pe basarabeni că nu mai sunt români, ci doar moldoveni.

Soljenițîn susținea teoria slavofilă în lagăr, fapt ce i-a atras antipatia românilor basarabeni.

Ion Moraru l-a un moment dat a dorit să-l lovească cu o cărămidă în cap, fapt ce ar fi putut duce la decesul scriitorului, iar nuvela ”O zi din viața lui Ivan Denisovici” nu ar mai fi apărut în noiembrie 1962 în revista Novîi Mir și nici cartea ”Arhipelagul Gulag”.

Soljenițîn, deși închis de sovietici, mai credea naiv că aceștia servesc interesele Rusiei, în realitate conducerea URSS era un fel de sectă politică transnațională ce își servea propriile interese de putere și pe cele ale comunismului mondial.

Rușii pe lângă victime erau și pionii intereselor forțate ale internaționalismului comunist. Până la urmă basarabenii s-au împrietenit cu Soljenițîn, acest ”bărbat înalt, slab, fața prelungă, ochi pătrunzători, negri ca tăciunele”.

El fusese transferat de la o brigadă de construcții la turnătorie. Se mândrea că este ”dușman al poporului”, era zgârcit la vorbă, ”întâi gândea și apoi vorbea”.

Nu s-a bucurat de moartea lui Stalin pentru că nu credea că de această moarte depinde eliberarea lui. Spunea că la bolșevici le este teamă să le dea drumul deținuților să nu povestească despre lagăre și ”fericirea roșie”.

Basarabenii îl apreciau că era un om de o mare căldură sufletească și nu-l înțelegeau de ce spunea că ”slavii vor fi rasa care va domina lumea”.

Soljenițîn repeta întruna: ”Basarabia nu e România”, iar ”moldovenii nu sunt români”, lucru care îi exaspera pe românii din lagăr, aceștia erau să-l linșeze la un moment dat.Când gardienii i-au luat însemnările scrise, ciorna pentru ”Arhipelagul Gulag”, Soljenițîn și-a scris cartea în memorie și o repeta în gând ca un acatist.

El și-a împărțit în memorie capitolele pe boabele unor mătănii ce le avea permanent la el. Basarabenii închiși cu el și-au dat seama că acesta avea suflet de scriitor cu darul talentului ”har dăruit de sus, de la Dumnezeu”.

La începutul anilor 1960, basarabenii s-au reîntors acasă în Republica Moldova, fără să uite nicio clipă că sunt români.

Ionuț Țene

http://www.napocanews.ro/2018/04/cum-s-au-certat-romanii-basarabeni-pentru-romania-cu-aleksandr-soljenitin.html

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/19/ziua-de-19-aprilie-in-istoria-romanilor/

 

19/04/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

O ISTORIE PUŢIN CUNOSCUTĂ – LOVITURA DE STAT DE LA MOSCOVA DIN 1953

 

 

 

Jukov

Foto: În prim plan- mareşalul Jukov

ISTORIA NECUNOSCUTĂ: LOVITURA DE STAT DE LA MOSCOVA DIN 1953, UNUL DIN CELE MAI IMPORTANTE EVENIMENTE ALE ISTORIEI SECOLULUI 20

 

 

Sângerosul dictator sovietic Iosif Stalin a murit pe 5 martie 1953. Se stie ca a fost asasinat de complotiştii care controlau Kremlinul din umbră, printre aceştia un rol principal jucându-l şeful temutului NKVD, Lavrentii Beria şi liderul de partid, Lazar Kaganovici. 

Dupa asasinarea lui Stalin, a inceput o nouă epurare. Şeful devenise demonicul Lavrenti Beria,  care controla şi barbara poliţie politică din Uniunea Sovietica. 

Mareşalul Jukov, care fusese promovat şi protejat de catre Iosif Stalin,  avea motive serioase sa se teama ca va fi încarcerat după moartea lui Stalin. Jukov era periculos pentru complotişti, deoarece el controla Amata Roşie. 

Acesta a avut o contributie foarte mare la victoria Uniunii Sovietice în cel de-al doilea razboi mondial, dar ajunsese deja sacrificabil in 1953.

In 1952, mareşalul Jukov i-a cerut permisiunea lui Stalin să organizeze instrucţia unor unităţi militare în apropierea Moscovei şi în interiorul oraşului. Permisiunea i-a fost acordată, astfel că, la sfârşitul lui iunie 1953 două divizii încartiruite în Muntii Urali, au început să facă instrucţie în apropiere de capitala rusă. Soldaţi şi tancuri ale armatei roşii au patruns in capitală.

In data de 27 iunie 1953, diplomaţii străini au raportat prezenţa tancurilor şi camioanelor Armatei Roşii pe străzile din Moscova. În seara acelei zile, Beria a lipsit de la premiera piesei de opera de la teatrul Balşoi. Este ceea ce stiu necunoscatorii…

 Jukov a cerut membrilor de încredere din Biroul Politic să aibă pistoalele la ei atunci când se vor prezenta la intâlnirea de la Kremlin. Mareşalii Jukov şi Vasilievski erau membri ai Biroului politic, iar întâlnirea a inceput în data de 27 iunie 1953, la ora 4 dupa-amiaza.

Jukov si Vasilievski erau asezati pe scaune unul lângă celălalt, iar de partea cealaltă a unei mese mari erau asezati Kaganovici si Beria. Intre Kaganovici si Beria se afla o măsuţă de culoare albă, pe care se afla  un telefon, care  avea linie directă cu Liublianka, unde se gasea sediul celebrei închisori politice care funcționa în aceeași clădire cu cartierul general al KGB.

Ridicarea receptorului din furcă facea legătura imediată cu Liublianka. Vasilievski s-a scuzat faţă de toată lumea şi s-a dus în partea cealaltă a încăperii pentru a servi ceai. A ajuns la peretele biroului şi a tăiat cablul telefonului.

Imagini pentru kaganovici photosImagini pentru beria photos

Foto : Lazăr Moiseevici Kaganovici şi Lavrentii Beria

 

Beria şi Kaganovici au vrut sa-si scoata pistoalele, dar Jukov a fost mai rapid in scoaterea pistolului si le-a cerut sa ridice mainile sus. Beria a fost executat chiar in noaptea aceea, de catre membrii Biroului Politic, iar Kaganovici a fost epurat treptat din randurile elitei conducatoare. In aceeasi noapte soldaţii lui Jukov au intrat in Liublianka şi in doua alte cladiri NKVD din Moscova.

Poliţia politică NKVD, precursoarea KGB, asigura  „legea si ordinea” în întreaga Uniune Sovietică la ordinul  Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi al conducătorului său suprem.

Soldatii i-au executat pe toţisecuriştii care au refuzat sa se predea. Mii de membri NKVD, dintre care mulţi  evrei, au fost ucişi în acea noapte de vara in Moscova. Aceasta este versiunea istorica relatata de mareşalul Viktor Kulikov, un  fost colonel in trupele armatei roşii care au atacat cladirile NKVD.

 Pe 27 iunie 1953 vârfulpiramidei de putere a fost demolat. Versiunea oficiala a istoriei care spune că Lavrenti Beria a fost arestat şi dupa aceea judecat este doar  pe jumatate adevarata; a existat cu adevarat un proces, dar Beria a fost inlocuit de catre un actor. Mulţi oameni din Uniunea Sovietica şi-au dat seama ca ceva important s-a intamplat la Moscova in vara anului 1953.

Chiar si prizonierii Gulagului au observat o schimbare de comportament brusca si inexplicabila la torţionarii lor. Soldaţii NKVD şi-au pierdut aroganţa specifică şi au începutsă vorbească între ei despre părăsirea ţarii.

Informaţia despre lovitura de stat a ajuns curând la New York. Viaceslav Molotov era ministrul de externe al Uniunii Sovietice şi prin intermediul sotiei sale evreice, avea legaturi cu oligarhia americană.

Molotov a sosit la New York unde s-a intalnit cu „ţarul american” Bernard Baruch, care la rândul lui l-a informat pe presedintele american Eisenhower despre lovitura de stat din 27 iunie 1953, care a reprezentat unul din cele mai importante momente ale istoriei secolului 20.

Aceasta a pus capăt conduceriiclasice a celor doua superputeri de sprijinire  sprijina dominatia zionista.

Mareşalul Vasilievski şi mareşalul Jukov au fost  doi eroi  rusi, care au salvat milioane de vieţi in Uniunea Sovietica şi în intreaga lume, însă după victoria loviturii de stat, Uniunea Sovietica a devenit treptat o ţintă a subversiunii zioniste. 

 Citiţi mai mult pe http://www.thetruthseeker.com şi http://basarabialiterara.com.md

19/03/2017 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: