CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DE LA POPOR LA NAŢIUNE. VIDEO

mircea-druc

 

 

Mircea Druc a fost una dintre principalele figuri politice de la Chișinău de la începutul anilor 1990. S-a născut în județul Bălți, în 1941 şi după finalizarea studiilor, a lucrat o perioadă la Moscova, unde și-a luat și doctoratul.

În anul 1970, a revenit la Chișinău, unde a fost numit profesor de științe administrative la Institutul Politehnic.

În data de 25 mai 1990 după importanta cotitură politică din  istoria Basarabiei, a fost desemnat primul premier necomunist al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești. Guvernul condus de Mircea Druc  a lansat un amplu proces de reforme, finalizat cu desprinderea RSS Moldoveneşti din URSS.  

 

MIRCEA DRUC: ETNOUTOPIA. ETNOEVOLUŢIE – DE LA POPOR LA NAŢIUNE

 

ETNOUTOPIA

 

  1. Etnoevoluție

De la popor  la națiune

Poporul reprezintă o entitate naturală spontană,  un cumul de indivizi vorbind  aceiași limbă, având  trecut comun,  religie, datini, cultură.

Poporul, într-un anumit sens, îi cuprinde  atât pe cei  vii,  cât și pe cei morți.

Cetățenia vizează statutul indivizilor care la un moment dat constituie acest popor. Regimul politic și democrația cu drepturile omului, (individul inconștient că ar mai avea și  îndatoriri cetățenești pe lângă libertăți și drepturi), sunt chestiuni dintr-un alt context.

Tradițional,  națiunea și politica sunt abordate exclusiv, în funcție de idealurile unei epoci anume. Deși numeroși istorici văd apariția etnocentrismului în timpuri mult mai îndepărtate, națiunea este gândită în corelație cu democrația. Faptul în sine constituie un defect serios al cercetării științifice.

Astfel, se consolidează o teză eronată: democrația și națiunea au apărut  odată cu Revoluția franceză, care l-a vânat pe Dumnezeu, a marcat declinul puternic al monarhiei și bisericii, afectând profund istoria modernă.

La ora actuală, ”Mișcarea de renaștere națională”din Franța se autodefinește politic ca ”naționalistă și contrarevoluționară (adică ostilă față de dogmele și principiile de la 1789), având drept obiectiv  ”instaurarea unui Stat  naționalist și creștin,  garantul Binelui comun”.

În evoluția fiecărui popor, atingerea nivelului de națiune reprezintă un salt calitativ.Dar poporul  nu  poate  ajunge națiune în mod spontan.

Factorul demografic este decisiv: nu e totuna  dacă  ai peste un miliard de consângeni,  sau  dacă  la recensământ abia  înregistrezi un milion. La fel de important este și  factorul ecologic: să domini un spațiu vital adecvat, drept  moștenire ancestrală.

Pentru o națiune, teritorialitatea este un dat  primordial, strict indispensabil. Fără propriul teritoriu nu există nici națiune,  nici stat. Desigur, națiunea poate exista spiritual, fără un teritoriu al său.

Un exemplu ar fi națiunea evreiască, care a supraviețuit prin diasporă. Națiunea poate transcende Statul cu ajutorul Papei de la Roma, suveranul Statului Vatican, cu o  suprafață  atât de mică și o  putere atât de mare. Dar, în acest caz, nu putem vorbi de națiune. Nici o diasporă oarecare, nici Vaticanul, nici Biserica universală (adică poporul creștin), nu sunt  națiuni.

Națiunea se formează treptat, în timp și în spațiu, ca produs al unor forțe generate de ecologia teritoriului, la care se adaugă o sumă de influențe suprapuse ADN-ului  ereditar. Factorii decisivi care definesc națiunea sunt Etnoconștiința și Etnoenergia, voința de a exista într-un anume spațiu  geografic și efortul constant de a trăi Aici și Acum.

Printre indicii de calitate ai Națiunii se numără: capacitatea de autoguvernare, asumarea unui destin coerent,continuitatea, perseverența și cutezanța. Cultura nu e suficientă  pentru a  transforma un popor în Națiune.

Dar în succesiunea generațiilor ea constituie baza, exact ca genetica pentru indivizi. Genele, pământul și apa, (mediul vital moștenit de popor), limba maternă și creativitatea reprezintă elementele esențiale, definitorii pentru orice națiune. Codul genetic corelează cu spațiul ecologic, cu dorința nativă de libertate. Ca un tot întreg, națiunea nu poate fi separată de substratul etnic ereditar, de  personalitățile care o construiesc, având trăsături proprii, fizice și psihice.

În secolul al XIX-lea, pentru a defini, clasifica și încadra națiunile, se efectuau  pe scară largă studii de etnografie, lingvistică  comparată și psihologia popoarelor. În prezent, se acordă prioritate cercetărilor  genetice. Israelienii, de exemplu, finanțează studii genetice în toate satele de munte din Spania și Portugalia.

Ei vor  să demonstreze că o bună parte dintre  iberici ar fi la origine semiți, trecuți forțat la creștinism. Cercetările genetice au  scos în evidență  faptul că rușii  nu sunt slavi, ci fini și tătari, iar componenta turanică în zestrea genetică a maghiarilor reprezintă doar 2-3%.

Specificul  național nu e condiționat de credință: e suficient să comparăm diverse popoare și rase de aceeași religie. Iranienii, ca națiune, au prea puțin în comun cu arabii, deși sunt musulmani.

La fel diferă națiunile poloneză și italiană, rusă și ucraineană, toate fiind de religie creștină. Concomitent cu doctrinele politice,și religiile erodează Statul și Națiunea, servind implicit interesele Imperiului.Este elocventă recenta schismă în sânul Bisericii Ortodoxe,  (conflictul Patriarhiei  Moscovei cu Biserica Ortodoxă a Constantinopolului,vizând  Biserica autocefală  din Ucraina), calvarul de două secole al Mitropoliei Basarabiei și cele două ortodoxii din Republica Moldova.

Istoria ne arată  că religiile  niciodată nu s-au înțeles între ele nici în privința lui Dumnezeu  și nici a Națiunii. Fiecare religie dorește să devină internațională, mondială, globală.

Astăzi, etnocentriștii ruși clamează dezintegrarea națiunii.Ei susțin că mulți clerici sunt niște ”kaghebiștii  agresivi în sutane”, la fel de  nocivi ca  și partocrații din perioada sovietică. Grecii critică vehement curentul spiritual occidental Noua Eră(New Age),blamează devierea de la ortodoxie  și pretind că ei ar fi adevărații creștini. Și tot ei subminează pe toate căile statul lor național,  cerând  să  le vină  salvarea de la Uniunea Europeană.

În spațiul românesc, din cauza secularizării generalizate și din multe alte motive, Etnoresurecția  ar avea puține șanse de succes dacă ar prelua integral ideologia și practicile”Legiunii Arhanghelului Mihail”. În concluzie, nu cultele și moaștele revigorează o națiune, ci meritocrația și pasiunea pentru excelență, creativitatea personalităților.

Un rol important în destinul oricărei Națiuni îi revine Statului. Funcțiile și prerogativelesale permit abordarea obiectivă a etnocentrismului; ele favorizează nașterea și evoluția Națiunii, asigurându-i sursele suveranității interne și externe; statul apără cu structurile sale de forță frontierele, contribuie la recunoașterea lor de către alte state  și comunități internaționale.

E foarte greu să fii națiune fără un stat  propriu. De exemplu, înainte de 1871, națiunea germană a existat fără stat și, în perioada 1945-1989, în două state. Astăzi, națiunea română există în două state, la fel și națiunea coreeană. Fără stat și fără teritoriu au preexistat națiunile sârbă, cehă, maghiară. Teritoriile lor existau în circumscripțiile administrative ale Imperiului austro-ungar.

Aceeași situație avea Polonia și statele baltice anexate  consecutiv de cele două imperii, țarist și bolșevic.

La ora actuală, Statul și Națiunea trec printr-o  criză profundă.  Pe ici, pe colo, PIB-ul crește dar  națiunile se șubrezesc. Geneza acestei anomalii planetare nu e diagnosticată exact nici de științele sociale, nici de formațiunile politice. Din inerție, maladia de care suferă Statul și Națiunea e tratată de pe pozițiile egalitarismului, luptei de clasă sau iubirii universale. Pe toate meridianele, analiștii scot în prim plan stagnările economice și pauperizarea maselor.

Da, e adevărat, situația unor grupuri sociale, anterior stabile, s-a modificat. De exemplu, clasa  muncitoare hegemonică și-a pierdut rolul conducător. Dar cum se explică războiul ruso-român pe Nistru, dezagregarea Iugoslaviei, războaiele ruso-cecene, ruso-georgian și ruso-ucrainean? Sau pasivitatea politică din fostele țări comuniste? Sau indiferența majorităților sărăcite față de privatizare, de acapararea patrimoniului și repartiția veniturilor?

Cu certitudine, esența proceselor care se derulează sub ochii noștri nu ține doar de crizele economice. E aproape vizibilă o cauză mult mai profundă.

Atât elitele culturale, cât și partidele politice, nici  nu sesizează adevărata problematică a  Națiunii. Intelectualii gândesc în categoriile neo-liberalismului, unii au rămas cu idealurile socialismului, susțin egalitarismul vicios și apatia anti-politică; mulți aderă la diverse mișcări mistice, ezoterice  sau pseudo-naționaliste.

Politicienii fără identitate ideologică reacționează  conform intereselor unor grupări transnaționale, adeseori mafiote. Națiunea este casată, demontată, precum mașinile, pentru fier vechi sau piese de schimb.

Forțele care  efectuează divizarea știu că astfel  se anihilează  Etnoconștiința.Nihil sub sole novum!

De-a lungul istoriei națiunile au tot fost dezmembrate pentru ca să-și piardă memoria, voința și rațiunea de a fi. Iar Statul fără Națiune își pierde  sensul și puterea. De regulă, divizarea Națiunii a fost cauza dispariției multor state.  De  fapt, adevăratele cauze rămân necunoscute. Istoricii elaborează doar versiuni.

Contemporanii, martorii oculari,participanții la evenimente nu  mai au nici timp  și  nici putere ca să  pătrundă în esența catastrofelor naționale, fiind copleșiți, zdruncinați peste măsură de tragismul naufragiului național.

De reținut: politicianismul  este principalul culpabil de eșecul mereu invocatelor ”reforme”inflația birocratică clocește corupția  endemică, ambele ducând la degenerarea speciei umane și falimentul Statului.În Europa de Est, statul a fost adus la starea de incapacitate după destrămarea lagărului socialist. În  România, de exemplu, statul era principalul obstacol în tranziția de la economia de comandă la economia de piață.

Dar  nu a fost desființat în totalitate. Mai era indispensabil pentru a ”legifera” transferul  patrimoniului său către capitalul privat  străin. Astfel,  statul a sancționat  și parafat cu acte în regulă propria-i distrugere și transformarea treptată a țării într-un  segment  ordinar de piață europeană  și mondială.

Franța, care a suferit un profund declin, o decadență incontestabilă pe toate planurile poate fi   astăzi un exemplu de catastrofă națională.Maladiile națiunii franceze s-au acutizat din cauza  unei febre roșii (pasiunea unei bune părți  a intelectualității  franceze  pentru stalinism,  maoism, castrism). O suferință a multor francezi de dată mai recentă este cauzată de eșecul integrării  milioanelor de imigranți. 

Franța destructurată riscă a fi redusă la rangul de simplă provincie  a unui  imperiu supranațional. Forma sa europeană, conturată astăzi, nu e decât o etapă către Republica Universală, dorită de toate forțele, mai mult sau mai puțin oculte. Globaliștii și separatiștii regionali denigrează  națiunile.

Etnoresurecția repune pendulul la ora exactă în țările europene, care împart o adevărată moștenire, cât și amenințările mortale. Comportamentul naționaliștilor francezi în cadrul Uniunii Europene îmi amintește de  rezistența naționaliștilor români  în cadrul CAER-ului și Pactului de la Varșovia.

Naționaliștii  francezi promovează respectul și ordinea naturală, o certă prosperitate economică, demnitatea culturală, spirituală și fizică,securitatea și o veritabilă independență față de euro-globalism. Lupta națională a francezelor are la bază următoarele principii: apărarea intransigentă a independenței și a puterii naționale, atacate violent de globalizare; respingerea cosmopolitismului, apărarea identității naționale, sub formele ei diferite – culturală, intelectuală, spirituală și chiar fizică.

”Apărarea identității fizice” reprezintă  dezideratul cel mai sensibil ”din cauza terorismului intelectual născut de revoluția din 1945”. Totuși,  diversitatea naționalăa Terrei este o avuție incontestabilă și fiecare țară are dreptul  să-și  protejeze propria identitate fizică. 

Un alt exemplu de deznaționalizare ne oferă și Rusia. După puciul kominternist din 1917, începe procesul de dezmembrare a națiunii ruse; bolșevicii o transformă în ”popor sovietic”. Iar în momentul schimbului de generații, pe la mijlocul anilor 50, demarează  demontarea  ”poporului sovietic unitar”.

Homo sovieticus stigmatizează fenomenul, fiind sigur că PCUS va anihila uneltirile Occidentului, propaganda burgheză contra URSS și că  ”dușmanii poporului” vor fi lichidați. La mijlocul anilor 80, vine  Perestroika;  noile tehnologii informaționale contribuie din plin la demolarea carcasei psihice a ”poporului sovietic”; reformele  se termină cu dispariția Uniunii Sovietice și crearea unui nou demos- ”noii ruși” și ”clasa de mijloc”. 

Și cum democrația semnifică puterea demosului, iar societatea civilă este ”republica proprietarilor”,  acest  nou popor  preia  toată puterea  de  la sovietele leniniste. De fapt, o preia  de la partidul unic, acaparând și proprietatea gestionată de structurile  capitalismului de stat. ”Vechii ruși” («совки»),  pierzând  statutul de ”popor sovietic” sunt trecuți în categoria «быдло»,  o gloată  lipsită de proprietate și  de putere.

Și Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, improvizată de  strategii Imperiului ideocratic bolșevic, reprezintă  un  plan de fragmentare  a  unei  națiuni. După dispariția Uniunii Sovietice, forțele antinaționale autohtone și străine  au frânat pe toate căile  revenirea la normal -unirea celor două state românești,imperios și primordial necesară pentru supraviețuirea Statului Unitar Român și a Națiunii Române

Existența Republicii Moldova nu e decât un atu pentru a menține pe agenda lor  chestiunea dezmembrări  în continuare  a României, începută ,conform  pactului germano-sovietic,în iunie 1940.Deja  au fost lansate  câteva proiecte gen ”Moldova Mare”, care  implică, în mod inevitabil, destrămarea României și a Ucrainei.

În prezent, la nivel  global,  sarcina  dezmembrării națiunilor  îi revine Psihoagresiunii.Un gen de armă specifică în care investesc enorm toți cei care cunosc psihismul (fenomenele psihice proprii unui individ sau unei colectivități) și mecanismele ascunse ale politicianismului.

Forțele distrugătoare, întotdeauna  și în primul rând, urmăresc alterarea Etnopsihicului.În diverse învățături și studii, în testamentele suveranilor și documentele iluminaților descoperim ”rețete de agresiune psihică”. Exemple:

– Plasați peste tot agenți de influență, provocatori, diversioniști, spioni, teroriști.

– Subminați, prin toate mijloacele,  prestigiul conducătorilor și elitelor naționale.

– Subminați,oriunde e posibil, administrația statelor adverse;

– Implicați liderii politici  în afaceri oneroase și, la momentul oportun,discreditați-i.

– Promiteți cât mai mult, faceți cadouri, toate au efecte  importante

– Colaborați,  fără ezitare, cu cei mai ticăloși  indivizi din sânul națiunii adverse.

– Organizați mereu, pretutindeni,cât mai multe partide  și stimulați  luptele intestine.

– Propagați divergențele,  dezbinarea  printre diverse  grupări ale cetățenilor.

– Stimulați conflictul între generații, instigați  tinerii contra părinților și bunicilor.

– Ridiculizați divinitățile, bagatelizați  orice semnifică tradiție.

– Frânați,oriunde aveți posibilitatea, instruirea și înzestrarea forțelor armate inamice.

– Paralizați voința de luptă  a militarilor prin  pornografie  și  femei de strasdă. 

– Distrugeți  tot ce este național și bun  în țara adversarilor voștri.

În  țările est-europene,prin 1991, crezând că vechiul regim încarnează răul absolut, multă lume afirma: cu cât capitalismul va fi mai pur şi mai dur, cu atât mai aproape vom fi de binele tuturor.Pe atunci,inocent, în avântul pentru democrație, speram că națiunile, recent eliberate din țarcul sovietic internaționalist, vor reuși să se impună creativ,că nu vor copia servil modelul de guvernare neoliberal. N-a fost să fie! Condamnarea comunismului era însoțită de șubrezirea Statului.

Comercializarea fostului lagăr socialist și triumful pieței libere ne-a transformat în prizonieri ai unui maniheism omniprezent: internaţionalism economic – naționalism politic, etnocentrism – universalism, o lume unică a produselor – o piaţă unică a ideilor, terorism identitar – universalism canibal, răul mondial – binele universal etc. Astfel, colapsul Imperiului Sovietic a finalizat instalarea unei babilonii ideologice.

Statul se retrage câte un pic, peste tot. Criminalitatea transnațională, organizațiile teroriste, tranzacțiile ilicite, comerțul cu droguri amenință echilibrul sau chiar existența statelor suverane.

În prezent, doar de pe urma corupției, anual, sunt  generate fonduri de peste 1000 de miliarde de dolari (circa 2,5% din PIB-ul mondial), care necesită a fi ”spălate”. Banii ”spălați” la nivel mondial(bunăoară, operațiunea ”global Laundromat”) subminează economia, corup și duc la degenerarea elitelor naționale.

La ora actuală, întreaga lume este afectată și de convergența nefastă dintre terorismul clasic și terorismul cibernetic, care generează o confruntare dramatică purtată cu mijloace moderne.

Pe la începutul anilor 90, experții ne lămureau: infractorii modernizați pot fura mai mult cu un calculator decât cu o armă; teroriștii de mâine ar putea distruge infinit mai mult cu ajutorul unei tastaturi, decât cu o bombă.

Astăzi, rețelele de transport, serviciile naționale de sănătate, rețelele de energie electrică,  sistemul de control aerian,  toate  sunt expuse unor amenințări  de hacking. Pirații informatici reușesc să penetreze  chiar și sursele de informații protejate, provocând haos și situații ireversibile. Cică, până și Timothy John Berners-Lee, părintele Internetului, se teme  de un super cyberatac mondial.

Diverse structuri guvernamentale și corporațiile folosesc Internetul în scopuri ilicite sau ca răspuns la acțiunile ostile ale adversarilor: penetrarea și perturbarea sistemelor informatice; alterarea băncilor de date, furtul informațiilor stocate în computere; influențarea deciziilor politice și rezultatelor alegerilor.

De exemplu, hackerii implicați în războiul ruso-ucrainean dezafectează computerele, atacă paginile de web ale diverselor instituții guvernamentale și se demonizează reciproc.

 Puzderie de indivizi independenți intră permanent pe rețeaua globală ca să informeze internauții despre ororile (reale sau fictive) din zonele de conflict; mass-media aservităle amplifică, dădu-le o  importanță internațională. Profesioniștii în PSYOPS solicită de la guvernanți fonduri și investiții de miliarde pentru ameliorarea securității informatice.

Însă, cu toate resursele sale bănești, Internaționala Democrată, nu generează soluții pentru stoparea proceselor care, inevitabil, duc la distrugerea statelor naționale.

Deminternul, având la bază dictatura pieței și deviza ”Birocrați din toate țările, uniți-vă!”, obstrucționează tentativele de creație viitorologică, iar  în privința Națiunii  preferă aceeași paradigmă ca și Kominternul.

Conștiente de destinul și locul lor în istorie, Națiunile luptă cu disperare  ca să rămână legate de mediul lor geografic; ele  se supun operei creatoare a Terrei și, concomitent, își imprimă profilul în pământul natal. Același legi ale naturii dictează și în cazul regnului animal și regnului vegetal.

Pentru un etnocentrist român, de exemplu, Națiunea, implicit Patria/Matria, înseamnă: Carpații, Nistru și Tisa, Dunărea și Marea Neagră. Dacă are înscris în codul genetic această realitate spațială, este un adevărat român, sau, mai curând, un dac liber.

Forța edificatoare a Națiunii o constituie  personalitățile, provenite din sânul unui popor. Însă calea care duce de la individ la personalitate este una lungă și dificilă. Personalitatea se creează treptat, fiind un produs al conștiinței și al activității profesionale.

Majoritatea ființelor umane nu mai reușesc să ajungă la rangul de personalitate. Chiar și la o sută de ani împliniți, ele se sting din viață așa cum s-au născut, niște indivizi. 

Cetățenii oricărui stat de pe mapamond se pot interoga, intim sau public: 

”Noi devenim personalități, sau murim  indivizi? Noi suntem o națiune sau am rămas la stadiul de simplu popor?”

 

 

 

20/10/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA, POLITICA | , , , , , , , , | 3 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: