Gândul zilei
„Mai vârtos să înţelegi ce citeşti, că a citi şi a nu înţelege este a vântura vântul şi a fierbe apa.”
– Miron Costin –
Marele cărturar moldovean Miron Costin (n. 30 martie 1633 – 1691), a fost fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei, din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor .
A fost un mare reprezentant al culturii româneşti din secolul al XVII-lea, un om de o aleasă cultură si un adevărat poliglot, posedând în aceeaşi măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină.
Îndeplinind multe funcţii pe lângă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant, la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în cronica sa.
Miron Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală …
Principala sa operă este “Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-voda încoace de unde este părăsit de Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă …dni“.
O altă remarcabila lucrare a sa este “Cronica Moldovei şi a Munteniei“, scrisă în 1677.
In ultimii ani de viaţă, Miron Costin a lucrat la opera sa intitulata “De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“.
Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar.
Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s-au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc și ale scriitorului deschizător de drumuri în literatura română.
Gândul zilei
„Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi.”
– Miron Costin –
Marele cărturar moldovean Miron Costin (n. 30 martie 1633 – 1691), a fost fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei, din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor .
A fost un mare reprezentant al culturii româneşti din secolul al XVII-lea, un om de o aleasă cultură si un adevărat poliglot, posedând în aceeaşi măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină.
Îndeplinind multe funcţii pe lângă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant, la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în cronica sa.
Miron Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală …
Principala sa operă este “Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-voda încoace de unde este părăsit de Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă …dni“.
O altă remarcabila lucrare a sa este “Cronica Moldovei şi a Munteniei“, scrisă în 1677.
In ultimii ani de viaţă, Miron Costin a lucrat la opera sa intitulata “De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“.
Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar.
Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s-au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc și ale scriitorului deschizător de drumuri în literatura română.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 