CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Avertismentul MAE al Ungariei: Ucraina pregăteşte într-un mod vrednic de dispreţ o a treia lovitură împotriva minorităţilor naţionale

Péter Szijjártó

Foto: Ministrul de externe ungar, Peter Szijjarto

 

MAE al Ungariei: Ucraina pregăteşte o „a treia lovitură” împotriva minorităţilor naţionale. Ucraina acţionează împotriva minorităţilor naţionale „într-un mod vrednic de dispreţ şi premeditat”.

De ce tace România?

Ucraina pregăteşte o „a treia lovitură” împotriva minorităţilor naţionale, prin solicitarea făcută Parlamentului de preşedintele Petro Poroşenko  să aprobe o lege privind sancţionarea dublei cetăţenii într-o procedură de urgenţă, a declarat marţi ministrul de externe ungar, Peter Szijjarto, relatează MTI, citat de Agerpres și preluat de Romanian Global News.

Prima lovitură a fost modificarea legii educaţiei, urmată de o a doua lovitură care a implicat declararea Legii cu privire la principiile politicii lingvistice de stat în Ucraina drept neconstituţională şi planificarea amendării sale, a declarat Szijjarto în cadrul unei conferinţe de presă.

 

 

 

Imagini pentru minoritatea romana în ucraina harta

 

Potrivit portalului de ştiri Kárpátalja.ma, preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, a prezentat, vineri, Legislativului de la Kiev, în procedură de urgenţă, un proiect de lege, potrivit căruia, persoanele care dețin şi cetăţenia altui stat şi care participă la alegerile acelui stat vor pierde cetăţenia ucraineană.

Aceaşi sancţiune ar primi-o și cetățenii care folosesc paşapoartele altor state la intrarea sau la ieşirea din Ucraina sau utilizează documente de identitate ale altor ţări pe teritoriul Ucrainei.

Proiectul de lege a fost prezentat detaliat şi de alte publicaţii din Ukraina, printre care Zakarpattya Online sau Ukrainska Pravda.

Proiectul actului normativ prevede că poate constitui motiv de retragere a cetăţeniei ucrainiene faptul că un cetăţean ucrainean îşi exercită drepturile conferite de o lege străină, precum şi îndeplinirea obligaţiilor faţă de un alt stat în calitate de cetăţean al acesteia, dovedite prin citarea documentelor publice sau a paginilor web ale instituţiilor statului respectiv.

Potrivit presei ukrainiene, ţintele prioritare ale măsurii preconizate sunt locuitorii din Crimeea care participă la alegerile din Rusia, dar reglementarea propusă se va referi şi la românii şi maghiarii din Transcarpatia care dețin  cetăţenia română, respectiv pe cea maghiară.

Până în prezent, Ucraina nu a acceptat instituţia dublei cetăţenii, însă legea nu a prevăzut nici un fel de sancţiune pentru acei cetăţeni ucrainieni care au dobândit şi o a doua cetăţenie.

Ucraina acţionează împotriva minorităţilor naţionale „într-un mod vrednic de dispreţ şi premeditat”, a spus Szijjarto.

Potrivit sursei citate, Preşedintele Ucrainei acţionează împreună cu parlamentul pentru a elimina treptat drepturile dobândite de minorităţi, în timp ce conduce o „campanie mincinoasă”, pretinzând că sunt victime ale geopoliticii, a adăugat şeful diplomaţiei ungare.

Ungaria îşi va menţine veto-ul asupra aderării Ucrainei la NATO dacă drepturile minorităţilor naţionale nu vor fi restabilite, a avertizat Peter Szijjarto.

25/04/2018 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

6 aprilie 1941: În România s-a desfăşurat primul Recensământ general al populaţiei după grelele pierderi teritoriale suferite în 1940

 

Sabin Manuilă, Realitatea Ilustrată, 8 iul 1934.jpg

 

Foto: Dr. Sabin Manuilă (n.19 februarie 1894, Sâmbăteni, Arad  – d. 20 noiembrie 1964, New York, SUA, savant român, fost Director General al Institutului Central de Statistică din  Bucureşti şi apoi consilier special al Biroului de Recensământ al Statelor Unite.

 

 

La 6 aprilie 1941 s-a desfăşurat în România un Recensământ  general al populaţiei.

Potrivit recensământului, populaţia ţării era de 13 537 757 persoane, fapt explicabil prin pierderile teritoriale din 1940, când în mai puţin de trei luni numărul locuitorilor României  s-a diminuat cu 6 829 238 persoane, ceea ce reprezenta 34% din totalul populaţiei, iar teritoriul cu 99 928 km2, adică 33,7% din suprafaţa ţării.

Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa fuseseră anexate de Uniunea Sovietică, Ardealul de Nord a fost alipit de Ungaria, iar Cadrilaterul (sudul Dobrogei), a fost cedat Bulgariei.

În urma acestui recensământ, a rezultat că structura etnică a populaţiei a fost repartizată după cum urmeză: români: 11 827 110 (87,4%), germani: 542 326 (4%), unguri: 407 188 (3%), alţii şi nedeclaraţi: 759 184 (5,6%).

Populaţia masculină a ţării reprezenta 49, 3%, respectiv 6.674.757 de persoane. Potrivit calculelor specialiştilor, potenţialul mobilizabil se cifra la circa 2.200.000 persoane, ceea ce reprezenta  32, 9% din populaţie şi 16, 2% din totalul acesteia.

În planul de mobilizare pe anul 1941, în vigoare la 22 iunie, efectivul total de militari se ridica la 1.139.604 militari, din care 39.476 ofiţeri, 57.003 subofiţeri şi 1.043.126 trupă.

Planul de mobilizare cuprindea Marele Cartier General, trei comandamente de armată, 11 de corp de armată, 214 formaţiuni operative, 24 formaţiuni de servicii operative, 41 de comandamente, unităţi şi formaţiuni de zonă interioară.

Modificările teritoriale au produs, bineînţeles, şi schimbări în structura confesională a populaţiei, schimbări ce nu au fost surprinse statistic, decât într-o anumită măsură prin Recesământul din 6 aprilie 1941, ale cărui informaţii, din cauza tulburărilor politice majore, nu au putut fi prelucrate şi valorificate în totalitate.

În cadrul recensământului general al României, s-a făcut şi un „recensământ special al populaţiei de origine etnică evreiască”, rezultând  că numărul total al evreilor care trăiau în România la 6 aprilie 1941 era de 315.003, care reprezentau 2,32% din populaţia totală a ţării.

Regimul lui Antonescu  a avut ideea de a invita observatori străini „imparţiali şi de renume mondial”, care să însoţească ac­ţiu­nile recensământului şi prelucrarea datelor.

Acesti observatori specialişti au fost, presedintele Oficiului Statistic din Bavaria, prof. Franz Burgdörfer, şi dr. Molinari, directorul general al Institutului Central de Statistica din Italia.

Savantul român Sabin Manuilă, membru corespondent al Academiei Române, a fost întemeietorul Institutului Central de Statistică, director al Institutului de Demografie și Recensământ și conducător al Secției de Statistică din cadrul Institutului Social Român.

Personalitate științifică de talie mondială, a fost membru al Institutului Internațional de Sociologie, al Institutului Internațional de Statistică, membru în diferite comitete ale Ligii Națiunilor și vicepreședinte al Societății Regale a Eredității.

In dis­cu­ţiile purtate de Burgdörfer cu Sabin Manuilă a atins subiecte „dincolo de marginile strict statistice”, specialiştii străini auzind de la acesta că asa-numita „chestiu­ne evreiasca in Romania este de o du­reroasă importanţă” şi că „guvernarea se straduieşte să soluţioneze grab­nic aceasta problemă”. (prof. dr. F. Burgdörfer, Dare de seama. Recen­sa­mân­tul General al Romaniei, 1941, Analele Institutului Statistic al Ro­ma­niei, director dr. S. Manuila, vol. I, Bu­cu­resti, 1942, pp. 323-333).

Sabin Manuilă este considerat organizatorul statisticii științifice în România. A fost coordonator al recensământului din 1941 și colaborator al lui Dimitrie Gusti în re­dactarea lucrării de mare anvergură Recensământul populației României (1930, în 9 volume).

Studiile sale privind compoziția etnică a Transilvaniei și perspectiva raporturilor cu populația maghiară sunt un model de cercetare științifică statistică. 

Între anii 1940 – 41, Sabin Manuilă a elaborat mai multe studii având drept obiect politica demografică. Aceste studii, care poartă denumirea generică de Politica de populație, au fost elaborate la cererea guvernului antonescian, în scopul de a stabili liniile directoare ale politicii demografice a statului român.

Într-unul din aceste studii, datând din 19 decembrie 1940, Sabin Manuilă atrage atenția asupra celor 5 milioane de români care trăiesc în afara țării, inclusiv cei din regiuni care nu pot fi revendicate niciodată de România.

În viziunea autorului, cadrul general al schimbului de populație ar trebui să fie teritoriul României, cel cu granițele de dinainte de amputările teritoriale din 1940. 

Cu foarte mici excepții, studiile demografice ale lui Sabin Manuilă se circumscriu spațiului românesc. Autorul nu preconiza alipirea de noi teritorii la teritoriul național, ci doar recuperarea teritoriilor și populației românești răpite prin ultimatumurile sovietice și prin arbitrajul de la Viena.

De asemenea, nu a avut  în vedere nici anexarea Transnistriei, unde exista de asemenea o populație românească, nici a Banatului sârbesc, așa cum afost  propuneri  în epocă.

Proiectul lui Sabin Manuilă nu este “rasist”, iar în formularea lui nu există nici un element genocidal, el neurmărind altceva decât de a asigura românilor o legitimitate 100% pentru granițele țării.

Studiile lui Manuilă aveau menirea de a pune în gardă guvernul României asupra încercărilor Ungariei de a prezenta recuperarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, drept o extindere a teritoriului, un fel de “compensație” pentru pierderea Transilvaniei de Nord, fără a mai vorbi despre propunerile maghiare ca România să se extindă spre est până la Bug, în schimbul întregii Transilvanii.

 

 

 

 

RECENSAMANT_1941

 

 

 

Ulterior, după eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord și ținutului Herța de sub ocupaţia URSS, a fost realizat în toamna anului 1941 un recensământ pentru aceste regiuni, dar și pentru Transnistria (decembrie 1941).

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/20/82639/

 

 

SURSE:

http://www.istoria.md/articol/780/6_aprilie,_istoricul_zilei#1572

https://ro.wikipedia.org/wiki/Recens%C4%83m%C3%A2ntul_popula%C8%9Biei_din_1941_(Rom%C3%A2nia)

06/04/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Două state separate, aceeaşi naţiune

 

 

 

 

 

 

O naţiune în două state separate

Un zid, un perete de beton mare şi înalt despărţea un neam, un popor, o naţiune. Un zid care după câteva decenii de ani de rezistenţă şi prezenţă  în viaţa unui popor a fost demolat prin ironia sorţii, prin destinul istoriei.

La căderea zidului (Zidul Berlinului sau Cortina de Fier) au contribuit mulţi factori, însă factorul cel mai important al acestuia au fost prezenţa teoriilor şi reformelor ale lui  M.Gorbaciov prin aşa-numita „Perestroica” şi, totodată, prin comportamentul echilibrat şi paşnic al Uniunii Sovietice, condusă în acea perioadă de acelaşi M.Gorbaciov (distins cu Premiul Nobel pentru Pace, 1990).

Totodată, destinul şi acţiunile „Perestroicii” au reformat şi au reuşit să schimbe o lume întreagă, o Europă, un sistem comunist, o Uniune Sovietică.

Schimbările şi reformele istorice ale omenirii ce se produc şi au loc în viaţa tuturor ţărilor şi statelor de pe mapamond reprezintă o realitate care este într-o permanentă mişcare şi evoluţie atât prin destinul ființei umane, cât şi prin destinul istoric al oricărei naţiuni.

Reformele ce au loc şi se produc într-o societate toate, la rândul lor, işi fac prezenţa prin viaţa omului, care este parte componentă din societatea sau statul respectiv.

Societatea, formă de existenţă socială pentru fiinţa umană, este terenul în care au loc reforme şi schimbări de ordin social, cultural, politic şi economic.

Prin această formă a existenţei, societatea este un spaţiu prin care omul reuşeşte să se afirme, să-şi producă şi să-şi reproducă existenţa, să-şi satisfacă propriile necesităţi şi dorinţe caracteristice proceselor ce decurg între viaţă-om-societate.

Ţinând cont de aceste afirmaţii, atunci omul şi societatea urmează a fi stăpâni pe propria lor viaţă şi propriul destin pe care trebuie să-l trăiască prin prezent şi viitor.

Un zid de beton între două state cu acelaşi grai, dar cu destine diferite pe parcursul dezvoltării factorului uman şi a acţiunilor istorice ale timpului.

Două state cu acelaşi nume separate de o construcţie, fiind creată de un sistem sovietic invaziv şi abuziv, care, în timp, a afectat milioane de vieţi omeneşti atât spiritual, cât şi moral.

În cele din urmă,  prin marea dorinţă, aceste state prin cultura şi mentalitatea lor au reuşit să se reunească, iar acel zid de beton al vremurilor şi-a pierdut valoarea, fiind demolat şi trecut în pagina istoriei.

În timp,  Germania reunită a reuşit să-şi reformeze structura şi conţinutul societăţii, având la bază o limbă, un grai, o cultură.

Aceste valori de o importanţă inegalabilă au reunit, în timp, un popor, o naţiune… Un exemplu remarcabil!

O situaţie, poate identică, este, a fost şi mai rămâne, cu regret, încă în Sud-Estul Europei. Un factor regăsit în aceleaşi valori ale omului, având la bază o limbă de comunicare, o tradiţie, o cultură, o naţiune.

O situaţie, poate neidentică, doar prin neexistenţa acelui zid de beton.

Dar, după părerea mea, ar fi fost mai bine cazul să fie acelaşi perete de beton pentru ca „azi” sau „ieri” putându-l demola şi păstra doar în amintiri şi pagini ale istoriei.

Două ţări care încă mai sunt la o răscruce de a-şi decide soarta reunirii.

Anul 1918, 27 martie, unirea Republicii Democrate Moldoveneşti cu Regatul României – 02 august 1940; cu excepţia, iunie 1941 (stare de razboi mondial) – martie 1944.

Ulterior, acelaşi sistem sovietic abuziv, creatorul zidului între Germania de Est şi Germania de Vest, a construit acelaşi perete de beton, la figurat, între România şi Basarabia, dar cu o conotaţie mai dură şi mai rezistentă în timp. Sistemul sovietic a reuşit să dezbine şi să despartă un popor/o naţiune cu aceeaşi limbă, cultură şi tradiţii.

Pe parcursul câtorva decenii naţiunea română divizată continuă să-şi trăiască viaţa. Pe parcurs, schimbările şi modificările ce au avut loc în cadrul Europei  după anii 1989 şi-au spus cuvântul şi s-au reflectat şi în cadrul R.Moldova, ca rezultat, obţinerea independenţei din 27 august 1991 şi recunoscută ca stat-membru al ONU.

Acest eveniment istoric   a pus capăt unui regim şi unui sistem politic totalitar, dar nu a soluţionat în deplină măsură problema ce ţine de identitatea poporului român.

În cazul dat, teoriile „Perestroicii” nu şi-au făcut efectul şi nu au funcţionat până la sfârşit, precum în cazul Germaniei. R.Moldova, prin formele sale de guvernare, cu conţinutul şi  comportamentul  factorului uman este un model mai dificil şi cu mult mai complex al desideratului.

Omul, factorul uman al societăţii şi parte componentă a R.Moldova, este dezechilibrat şi nu cunoaşte esenţa valorilor adevărate prin care se regăseşte.

Populaţia ţării, cât şi însuşi statul, este influenţat în mod direct şi indirect de mulţi factori interni şi externi (în special, dinspre răsărit) care dezorientează şi împiedică luarea deciziilor de reîntregire a neamului românesc.

Aceşti curenţi străini prin gândire şi ideologie afectează o mare parte a populaţiei băstinaşe, cât şi pe unii oameni de ştiinţă/intelectuali care argumentează contrariul adevărului istoric.

Un factor destul de evident care mai împiedică în luarea deciziilor pentru o eventuală reunire cu România  se profilează şi prin faptul că R.Moldova este o ţară peste măsură de rusificată, limba rusă fiind limba de comunicare interetnică atât pentru minorităţile naţionale de etnie ucraineană, rusă, găgăuză, bulgară, alţii, cât şi pentru o mare parte din băştinaşii consideraţi moldoveni.

Totodată, prin nivelul culturii şi al mentalităţii omului, care s-a format pe parcursul deceniilor, luarea deciziilor  şi realizarea în practică a evenimentului istoric de reunire, cred, mai rămâne o problemă de viitor.  Urmează ca poporul să mediteze şi să decidă cu luciditate acest factor al istoriei, urmează să mediteze şi să decidă, în acelaşi rând, şi clasa politică  şi toţi acei ce guvernează ţara, care trebuie să-şi reformeze de urgenţă conţinutul mentalităţii.

În acest context, aş completa că potrivit datelor statistice elaborate prin recensământul din 2014 se consideră „vorbitori de limbă română declaraţi  etnici români” doar 23,2% din populaţia ţării, astfel fiind consideraţi ca minoritate naţională în propriul stat (Biroul Naţional de Statistică, Chişinău), iar conform Constituţiei, articolul 13, limba de stat se numeşte „moldovenească”.

Cu regret, dar aceasta este o realitate.

R.Moldova, fiind o ţară destul de săracă (ultimul loc în clasamentul european şi printre ultimele locuri clasament mondial), declinul luându-şi startul din anii 1990, are o multitudine de probleme de ordin social, politic, financiar care afectează imaginea ţării atât în plan naţional, cât şi mondial, inclusiv, având datorii interne şi externe de proporţii exagerate (datoria externă în 2014 a fost de 6,495 miliarde dolari S.U.A. sau aproape cota egală cu valoarea PIB-ului.

Datele Bancii Naţionale a Moldovei). Toate acestea sunt o povară destul de grea pentru societate şi popor.

Pe lângă problemele de ordin economic şi social,  ţara mai are de soluţionat şi conflictul politic cu Republica Moldovenească Nistreană (parte din R.Moldova), declanşat odată cu proclamarea independenţei din 27 august 1991.

Acest conflict, care durează de mulţi ani, urmează a fi soluţionat prin negocieri paşnice cu factorii de decizie interni şi externi, cu implicarea la masa tratativelor atât a Uniunii Europene, atât a organismelor internaţionale competente în domeniu, cât şi a Rusiei, care este implicată în acest conflict.

Prin soluționarea  acestuia, unde ar urma să fie respectate drepturile omului cât şi integritatea statului, totodată, sperăm că vor fi soluţionate şi restul problemelor ce ţin de identitatea poporului şi a naţiunii. Aici, ar fi cazul de menţionat că în cadrul celei de a 19-a reuniune anuală a OSCE din 6-10 iulie 2010, la OSLO (cu participarea a 56 ţări, inclusiv R.Moldova, Italia, Germania, Franţa, România, Turcia, Rusia, etc.,), au fost abordate şi problemele R.Moldova, precum „crima organizată şi corupţia” şi „conflictul transnistrean”. 

La acest forum, dna Walburga Habsburg Douglas, raportor pentru Moldova, a accentuat faptul că: „Criza pe care o parcurge R.Moldova nu este una politică, ci una constituţională. Pe de altă parte, concluzia este că avem prieteni şi duşmani în toată lumea, dar cel mai mare duşman al nostru este neunirea noastră.”

 

(Iurie Colesnic, „Moldova a obtinut o mare victorie la OSCE”, Timpul.md, 14.07.2010. Disponibil: http://www.timpul.md/articol/iurie-colesnic-%E2%80%9Emoldova-a-obtinut-o-mare-victorie-la-osce%E2%80%9D-13271.html).

Un lucru este cert, că atât România cât şi o parte din populaţia R.Moldova recunoaşte adevărul istoric al evenimentelor şi fenomenelor prezente. În cazul reunirii întregului popor român, atunci nici pentru România ( dacă să abordăm o realitate) nu ar fi uşor de preluat în componenţa sa un stat falimentar la toate treptele de existenţă socială şi cu datorii interne şi externe de miliarde de dolari.

Însă, cu siguranţă, atât România cât şi R.Moldova sunt conştiente de acest lucru.

Dar, indiferent de toate, un lucru este cert că reîntregirea naţiunii trebuie să fie realizată în termeni de valori/adevăr şi necesitate istorică, necătând la faptul care este nivelul de bogăţie sau sarăcie a ambelor state româneşti.

Bogăţia şi valoarea unui stat și a unui popor se recunoaşte prin nivelul culturii și al identității naționale, prin intelectul uman şi nivelul mentalităţii, prin cuvântul exprimat pentru  o singură dorinţă.

Prin marea dorinţă, cred, în cele din urmă, reîntregirea neamului românesc va avea loc indiferent de criza politică, economică și socială destul de evidentă şi prezentă în viaţa omului şi a societăţii.

Iar pentru a pune accent pe valoarea şi importanţa unui popor, atunci urmează a fi respectate procesele existenţei umane întemeiate pe idealuri şi realităţi.

În caz contrar, prin nerespectarea acestora, fiinţa umană-omul-societatea devin victime ale acestor fenomene care există în afara conștiinței omenești și independent de ea…

 

Galina Martea, sursa: Ziarul Ultima Oră

31/08/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: