La 30 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, asasinii rămân nepedepsiți

 

 

 

 

 

 

 

Totul a început în zorii zilei de 13 iunie 1990, când poliţiştii au intrat în forţă în Piaţa Universităţii. Ultimii manifestanţi care se opuneau lui Ion Iliescu, proaspăt ales preşedinte pe 20 mai 1990, cu peste 80% din voturi, au fost arestaţi.„FSN a procedat extrem de meticulos şi a dorit de fapt să pună capăt odată pentru totdeauna opoziţiei.

Pe 13-15 iunie există două faze. Există o faza pe 13 iunie de provocare. Faza în care se procedează la incendieri de imobile oficiale şi la lupte cu forţele de ordine.
Pe 13 iunie 1990 a fost evacuată Piaţa Universităţii, după care au apărut luptele cu forţele de ordine, incendierea unor localuri, unele incendieri fiind de fapt deliberate pentru distrugerea unor arhive, probabil că unele cladiri ale SRI au fost distruse de fapt în mod deliberat de către autorităţi, care înaintau, se retrageau, în acest joc foarte de efect pentru populaţie”, este de părere politologul Ioan Stanomir.

 

Pe tot parcursul zilei de 13 iunie, s-au dus lupte de stradă, între manifestanţii anti-FSN şi poliţie, la Ministerul de Interne, Poliţia Capitalei şi sediul TVR. Iniţial, manifestanţii cereau eliberarea celor aproape 300 de protestari, arestaţi chiar în zorii zilei de 13, odată cu eliberarea Pieţei Universităţii . Ulterior, totul a denaturat, după un scenariu ce, pentru unii istorici şi politologi, pare extrem de bine pus la punct, premeditat.

 

Provocaţi şi incitaţi, oamenii au fost agresaţi, la grămadă. Protestatari, simpli trecători, dar chiar şi unii susţinători ai noii puteri, ieșiți în stradă seara, în urma unui apel public transmis la Televiziunea Română de către Ion Iliescu.

O parte din mulţimea furioasă a luat cu asalt Televiziunea Română – oamenii reproşau TVR felul părtinitor în care prezentaseră evenimentele din Piaţa Universităţii. Emisia a fost oprită şi panica a cuprins toată ţara.Pe 14 iunie, adunaţi de lideri sindicali în legătură permanentă cu FSN-ul, au venit minerii să sprijine noua putere.

 

 

 

 

 

 

 

 

S-au înregistrat alte două zile de violenţe, care au şocat Occidentul . Bilanţul oficial al evenimentelor: şase morţi – ucişi pe 13 iunie, înainte de sosirea minerilor – şi peste o mie de răniți.

 În justiţie, nimeni nu a fost găsit vinovat pentru evenimentele din 13-15 iunie 1990. Dosarele penale au fost închise – cel privind agresiunile şi reţinerile ilegale, încă din 2009 – sau stau, de ani de zile, pe masa procurorilor – cum este cazul unui al doilea dosar, ce priveşte uciderea celor şase bărbaţi din ziua de 13, de către forţele de ordine.

Aşa că unele victime au căutat şi găsit dreptatea peste hotare. Pe 17 septembrie, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a semnalat ineficiența cercetărilor interne cu privire la acele zile confuze si brutale, iar statul român a fost condamnat la CEDO pentru Mineriada din 13-15 iunie 1990. 

Judecătorii europeni spuneau atunci că dosarele trebuie să fie redeschise şi, cel mai important, crimele de la Mineriadă nu se pot prescrie, fiind considerate „infracţiuni împotriva umanităţii”.

  Curtea a acordat despăgubiri reclamanţilor Anca Mocanu, Marin Stoica și Asociației 21 Decembrie 1989.

Era pentru prima oară când o instanţă dădea un vot de blam Statului Român, pentru că nu a pedepsit pe nimeni pentru acele zile care au şocat lumea.

Judecătorii europeni au mai atras atenţia că justiţia din România nu a făcut lumină în acest caz nici până în ziua de astăzi, deşi au trecut de atunci aproape 25 de ani, scrie https:// digi24.ro/ romania-condamnata-cedo.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În februarie 2015, constrânse de CEDO, autorităţile judiciare de la Bucureşti au redeschis dosarul mineriadei din iunie 1990.

Ion Iliescu, inculpat și trimis în judecată pentru crimele de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, a rămas până azi în libertate.

În decembrie 2016, procurorii militari din Parchetul instanţei supreme îl puneau sub inculpare în dosarul Mineriadei, alături de fostul premier Petre Roman, fostul director al SRI Virgil Măgureanu şi de fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu.

Procurorii susțineau că în cauza cunoscută generic sub denumirea „Mineriada 13 – 15 iunie 1990” există probe potrivit cărora aceştia ar fi organizat şi coordonat direct atacul împotriva populaţiei civile, ceea ce ar fi dus la uciderea prin împuşcare a patru oameni, rănirea prin împuşcare a trei, vătămare integrităţii fizice şi psihice a 1.269 de oameni şi privarea de libertate a alţi 1.242.

În iunie 2017, aceștia erau trimiși în judecată în același dosar, pentru „infracțiuni de crime împotriva umanității”.

 

Petre Roman considera, într-o declarație pentru Newsweek România, că „vinovățiile se găsesc foarte clar localizate în Valea Jiului, unde a existat o instigare a minerilor și, în primul rând, a lui Miron Cozma, ca să urce minerii în trenuri și să-i aducă la București“.

Declarația lui era contrazisă de discursul lui Ion Iliescu din 14 iunie 1990, în care fostul președinte le mulțumea minerilor, dintr-un balcon al Palatului Victoria, că au răspuns „la chemarea noastră”, venind la București:

”Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră de această dată, mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de astă dată l-ați dat, la chemarea noastră. Delegația de mineri în frunte cu domnul Cozma se va deplasa spre Piața Universității pe care vrem să o reocupați dumneavoastră”, le spunea Ion Iliescu ortacilor, care răspundeau cu urale.

În seara de dinainte, la televiziunea publică se citise un comunicat al președintelui Ion Iliescu:

 „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apară democrația atât de greu cucerită.”

Pe 15 iunie, Iliescu a vorbit din nou miilor de mineri, strânși la Romexpo, unde le-a mulțumit pentru „atitudinea de înalta conștiința civică”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înalta conștiința civică. Deci, va mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înalta disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. Și de asta dată ați demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească.

Cu un sentiment deosebit de conștiința civică, patriotică ați simțit momentul dificil și cu o dăruire exemplară v-ați arătat gata să fiți solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toți cei de bine, care doresc progresul societății românești. Vreau să va mulțumesc deci pentru acest act de înalta solidaritate pe care l-ați demonstrat în aceste zile”, le-a spus Ion Iliescu minerilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNȚ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piață Universității și armament. La clădirea Asociației „16-21 Decembrie” depozite de bate și de alte asemenea arme albe, lanțuri și așa mai departe.

În subsolul clădirii Universității s-au descoperit arme: 22 de puști Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condițiuni, și saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au tot folosit în această perioada.

Cum se poate motiva că în sediul unui partid politic, în sediul unor asociații declarate apolitice, prezența unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniții, de droguri și arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva așa ceva? Noi considerăm că răspunderea morală o au și unii gazetari, unii intelectuali care au incitat în această perioadă”.

„Eu vreau încă o dată să-mi exprim întreagă recunoștință, din partea populației Capitalei pentru prezența dumneavoastră, utilă și eficientă”, mai spunea Iliescu minerilor, pe 15 iunie 1990.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu îmi asum (n.r. venirea minerilor), nu am de ce. A fost pur şi simplu o ieşire spontană. A apărut şi personajul acesta cu ambiţiile lui, Miron Cozma, pe care nu vreau să-l menţionez. M-am dus (să vorbesc cu ei, n.r.) tocmai ca să-i conving să părăsească Capitala, prezenţa lor aici era un factor perturbator, am apelat la simpatia de care mă bucuram ca să-i conving să plece.

Era o chestie de autoritate personală pe care am folosit-o cât am putut ca să atenuez porniri de acest fel”, spunea Iliescu în iunie 2013 (http://inliniedreapta.net/sire/asasinii-raman-nepedepsiti-la-30-de-ani-de-la-mineriada-din-13-15-iunie) .