CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

PROPAGANDA RUSIEI ”DENAZIFICĂ” ÎN CEL MAI PUR STIL STALINIST CULTURA ROMÂNIEI ETICHETÂND OBRAZNIC CA ”FASCIȘTI” SAU ”CRIMINALI DE RĂZBOI” MARI PERSONALITĂȚI ALE CULTURII NOASTRE

Putin și Ambasada Rusiei ”denazifică” stalinist cultura românească: Gyr, Vulcănescu și Goga,sunt taxați ca fasciști, naziști sau criminali de război

 

Jurnalistul Eugen Cișmașu scrie în publicația online https://podul.ro că agentura de spionaj rusă camuflată sub titulatura diplomatică de ”Ambasada Federației Ruse în România” comite un nou atac la memoria națională a românilor.

Publicând, pe pagina sa de facebook, trimiterea către raportul Ministerului Rus de Externe privind ”glorificarea nazismului, răspândirea neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată”, Ambasada amplifică retorica acuzatoare a Rusiei în privința acelor elemente de referință memorialistică și social – culturală pe care ideologia bolșevic – comunistă le-ar dori pentru totdeauna rescrise conform istoriei mistificate, predate de decenii, în laboratoarele Kremlinului. 

”Experții” lui Putin acuză faptul că ”numele tovarășului de arme al lui Hitler, Mareșalul Ion Antonescu” dă și acum numele unor străzi din așezările Beket (jud. Dolj), 1 Decembrie (jud. Ilfov), Rimnicu Sarat (judetul Buzau), Marasesti (judetul Vrancea), iar portretul Mareșalului încă nu a fost dat jos de pe pereții bisericilor bucureștene, în special de pe pereții ”Bisericii Sfinții Constantin și Elena”, acolo unde ”complicele Führerului este înfățișat într-o imagine pozitivă a unui ctitor”, imaginea sa aflându-se și în prezent în biserica Mănăstirii Mihai Vodă, ”printre regii și ierarhii bisericești deosebit de venerati ai României”. 

”Din ce în ce mai mult se încearcă trecerea sub tăcere a caracterul criminal al actelor complicilor români ai Germaniei naziste, scoțând în evidență „celelalte realizări” ale acestora în domeniul culturii și științei”, spune raportul Ministerului Rus de Externe, amintând faptul că, la data de 1 aprilie 2021, la inițiativa Primăriei din Iași, ”a fost dezvelit un bust al fostului premier (1937-1938), poet și dramaturg O. Goga. Guvernul său, care a inclus principalul ideolog al fascismului românesc A.C. Cuza, a urmat un curs naționalist pro-fascist, cu accent pe Germania nazistă în politica externă, iar sub O. Goga s-a dat un decret prin care români îi privau pe evrei de cetățenie”.

Isterizant pentru propaganda rusă, care mistifică după bunul plac realitatea, este și faptul că, în ianuarie 2020, ”revista Tribuna, finanțată de Consiliul Județean Cluj, a publicat un articol laudativ despre Radu Gyr – Demetrescu (foto stânga), prezentându-l ca „martir al temnițelor comuniste” dar fără a menționa și trecutul său și faptul că a fost recunoscut ca și criminal de război”.

Moscova acuză, de asemenea, faptul că România prezentă încearcă ”să-l văruiască pe Mircea Vulcănescu (foto ultimul din dreapta) ca filosof remarcabil”, în condițiile existenței, vezi Doamne, a unui verdict al instanțelor comuniste din 1946, care îl considerau pe marele om de cultură și martir al neamului un veritabil ”criminal de război”.

La rândul lui, ziaristul și omul politic din Republica Moldova, Alecu Reniță scrie în https://podul.ro că ambasadorul Rusiei la București, V.Kuzmin, urmașul ideologului stalinist Andrei Jdanov, intră iarăși cu cizmele murdare, în patrimoniul cultural și spiritual al României, dând indicații, ca în anii terorii roșii și proletcultismului, pe cine ar trebui românii să-i scoată definitiv din istoria culturii și civilizației românești.

Vechea etichetă de fasciști, lipită după 23 august 1944 de marionetele Moscovei (de la Ana Pauker la Iosif Kișinevschi), elitelor românești, pentru a le închide și extermina, utilizată și în secolul XXI, de reprezentanții lui Putler.

Ei, care ucid populația pașnică a Ucrainei, ei, care întruchipează nazismul, fascismul și șovinismul velicorus, ne acuză de toate păcatele, crimele și bolile lor.

Cum ar spune Ion Creangă, pe care încă, mă mir, nu ne cere Lavrov și Kuzmin să renunțăm la el – deci, cum s-ar adresa clasicul vouă – bre, ticăloșilor și mangosiților, dacă ați uitat vă amintim! Stalin s-a înfrățit primul cu Hitler, mai înainte, dar oficial la 23 august 1939.

Vedeți presa de atunci: nu Bucureștiul îl elogia pe Hitler, ci Moscova. Nu Bucureștiul îl elogia pe Stalin, ci Berlinul. Voi ați bătut palma în Kremlin la 23 august 1939, să împărțiți banditește Europa, să jefuiți și să înrobiți popoarele libere. La braț, împreună, ați năvălit în Polonia și ați sfâșiat-o ca pe o pradă. Ați trecut apoi la statele baltice. Cu acordul fratelui său Hitler, la 28 iunie 1940, Stalin ocupă Estul României și declanșează un genocid împotriva a peste trei milioane de români. Rețineți: dacă nu atacați România în iunie 1940, în vecii vecilor armata română nu intra în război împotriva voastră. A făcut-o pentru a-și reîntoarce pământurile ei legitime și istorice – Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța.

Stalin, Molotov, Beria împreună cu toată banda lui Hitler au declanșat cel de-al doilea război mondial, ei fac parte din primul și cel mai monstruos grup de criminali de război. Acești doi odioși criminali ai umanității au ucis zeci de milioane de oameni și au distrus soarta unor popoare întregi.

Putin este urmașul cel mai fidel al tandemului Hitler-Stalin, iar indivizi ca vechiul KGB-ist/FSB-ist, „ambasadorul” V.Kuzmin (foto) s-ar înscrie perfect în categoria propagandiștilor lui Goebbels, care promovează în spațiul românesc șovinismul velicorus în amestec cu nazismul, încurajând lepădăturile populiste și cominterniste de pe ambele maluri ale Prutului.

„Ambasadorului” restanțier V.Kuzmin, care a făcut foarte mult rău la Chișinău și a luat cu el propaganda mincinoasă și otrăvită la București, îl îndemn să rețină următorul adevăr: în prezent, singurul cuib de fasciști, naziști, șovini și xenofobi din Europa aflați la putere se găsesc la Moscova, în Kremlin.

La viitorul tribunal al criminalilor de război, nu voi o să mai faceți listele pentru exterminarea elitelor altor popoare, ci Kievul o să vă aducă pe toți pe banca acuzaților pentru crimele voastre oribile comise în Ucraina. Acolo vom prezenta și dosarul Basarabiei răstignite în anii ocupației rusești. Iar în listă, la sigur, cu probele de rigoare, vor figura și propagandiștii, care ațâță ura între popoare, întrețin războiul și dictează popoarelor libere pe cine să-l excludă sau să-l păstreze în istoria, memoria și cultura lor națională.

Și nu ne mai fluturați din deget, fiindcă mâna și înfățișarea vă este pătată de sângele copiilor ucraineni!

Voi, staliniști, hitleriști și putiniști, trebuie să fiți condamnați pentru vecie, nu patrioții și martirii neamului românesc. Destul că ați falsificat toată istoria Basarabiei românești, destul că ați exterminat fizic elitele din stânga Prutului, destul că ați îndoctrinat milioane de români și i-ați terorizat să se transforme în moldoveni și să urască România.

Nu ne mai dați indicații pe cine să-i scoatem din istoria și cultura noastră, și să-i ponegrim. Timpul vostru în România se sfârșește, chiar dacă mai aveți cozi de topor și partide care vă servesc!

08/09/2022 Posted by | antiromanism | , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Salariații români muncesc pentru cei mai puțini bani, cu toate că au cea mai mare productivitate a muncii din întreaga Uniune Europeană.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se spune că românii nu au salarii mari pentru că nu sunt productivi.

În fapt, salariații români au cea mai mare productivitate a muncii raportată la salarii din întreaga Uniune Europeană.

Mai vedeți si care este ponderea remunerării salariaților în valoarea adaugată în sectorul de retail alimentar, unde piramida se inversează – dacă la productivitate suntem primii (192%), la salarii suntem ultimii (49%), sub media europeana de 66%.

Muncim cel mai eficient pentru cei mai putini bani. Si asta în condițiile în care valoarea adaugată în sector a crescut cu 85% intre 2012 si 2016 – din nou, cea mai mare creștere din UE.

Salariații din România au cea mai mare productivitate raportată la salarii din UE (studiu FES despre sectorul de comerț)

Fundația Friedrich Ebert împreună cu Syndex România au lansat studiul „Sectorul comerț în România –un bilanț după trei decenii de transformări”. Studiul este realizat de Syndex România, autori Ștefan Guga și Marcel Spătari, și oferă o evaluare a situației actuale a sectorului comerț din România și a transformărilor prin care acesta a trecut pe parcursul ultimelor decenii.

 

Principalele concluzii ale studiului:

După 1990, putem identifica cel puțin trei faze de dezvoltare a sectorului comerț:

(1) anii 1990 – prima parte a anilor 2000: perioada de glorie a micului comerț;

(2) mijlocul anilor 2000 – sfârșitul anilor 2010: ascensiunea marilor lanțuri multinaționale;

(3) sfârșitul anilor 2000 – prezent: dezvoltarea comerțului electronic.

Dezvoltarea lanțurilor de hipermarketuri și declinul comerțului mic cu capital autohton par să fi avut un impact negativ important asupra magazinelor cash & carry, care pentru mulți ani au fost pionierii investițiilor străine în comerțul din România. Totodată, creșterea segmentului hipermarket pare să-și fi atins limitele, lucru sugerat de aducerea la bun sfârșit a unor strategii de dezvoltare foarte agresive și de tentativele de diversificare a activităților înspre segmentele supermarket și proximitate.

Investițiile străine în acestea din urmă au afectat direct viabilitatea firmelor mici cu capital autohton, multe dintre acestea neputând face față noilor competitori. Pentru marile lanțuri comerciale, direcțiile de dezvoltare pentru viitor par a fi expansiunea în orașele mici sau chiar în mediul rural, precum și intensificarea concurenței în orașele mari și medii — ambele implică în primul rând segmentele supermarket si magazine de proximitate.

Lăsând la o parte declinul temporar din perioada crizei, din 2007 până în prezent populația ocupată în comerț a rămas constantă — circa 1,2 milioane de persoane.

În spatele acestei cifre stau însă transformări importante: scăderea ponderii muncii informale și a antreprenoriatului, sau creșterea numărului de salariați în întreprinderile mari și foarte mari.

Productivitatea muncii în acestea din urmă este net superioară celei din întreprinderile mici, lucru care nu se vede însă decât parțial în veniturile salariaților. Altfel spus, chiar dacă salariații din companiile multinaționale din comerț câștigă mai bine decât colegii lor din companiile mici cu capital autohton, distribuția valorii adăugate a devenit în ultimul deceniu din ce în ce mai nefavorabilă forței de muncă, cea mai mare parte din beneficiile creșterii productivității mergând către angajatori. Din acest punct de vedere, firmele mari din comerț nu fac notă discordantă în peisajul economiei României.

Ritmul de creștere a activității sectorului de retail alimentar din România au fost mult peste media europeană. Această evoluție s-a datorat unui context economic favorabil, dar a fost alimentată de o productivitate a muncii mult sporită datorită creșterii intensității muncii.

Astfel, în intervalul 2012-2016 valoarea adăugată a crescut cu 85% în sectorul de retail alimentar, în timp ce evoluția ponderii remunerării salariaților în valoarea adăugată a căzut de la 62,2% în 2012 — sub nivelul mediu european de 68,7% în acel an — până la 48,8% în 2016.

Astfel, în 2016 remunerarea salariaților din retail ca parte din valoarea adăugată era în România la al doilea cel mai slab nivel din Uniunea Europeană (49%), cu mult sub media europeană (66%).

  Salariile sunt subiectul cel mai sensibil, însă condițiile de muncă solicitante din punct de vedere fizic și mai ales din punct de vedere psihic fac ca nivelul general de satisfacție a salariaților față de situația de la locul de muncă să fie destul de redus. 

Angajatorii încearcă de fapt să compenseze deficitul de personal prin creșterea intensității muncii, în timp ce salariile rămân mult inferioare nevoilor reale ale angajaților.

În asemenea condiții, nu e de mirare că firmele întâmpină dificultăți în a atrage angajați tineri, în timp ce forța de muncă existentă este din ce în ce mai vârstnică și mai nemulțumită de ce oferă companiile.

În mod cert, problema deficitului de personal necesită soluții mai drastice de creștere a salariilor și îmbunătățire a condițiilor de muncă.

Surse:

http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/15818.pdf

Victoria Stoiciu -http://www.romaniacurata.ro/salariati-romani-productivitate-ue/ 

27/11/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

GHEORGHE GHIMPU: CONȘTIINȚA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR MOLDOVENI (II)

POPOR ROMÂNESC! DACĂ FIII TĂI AR FI FOST UNIŢI TOTDEAUNA, ATUNCI ŞI PĂMÂNTUL TĂU STRĂMOŞESC RĂMÂNEA UNUL ŞI NEDESPĂRŢIT

Mihai Eminescu

Uniunea Sovietică, la fel ca şi Rusia ţaristă, promova în Basarabia politica sa pseudoştiinţifică şi antiromânească a celor „două limbi” şi „două popoare”.
Pentru a argumenta această falsă teorie, istoriografia sovietică, inclusiv cea moldovenească, aservită Moscovei, afirma că, în urma simbiozei romano-slave, în secolele IX-X, la nord şi la sud de Dunăre s-a format o nouă comunitate etnică – comunitatea valahă – şi că valahii n-au fost propriu-zis români, ci au fost cei mai apropiaţi strămoşi ai popoarelor romanice de est”;

că procesul de formare a poporaţiei „moldoveneşti” a avut loc încă în decursul secolelor XII-XIV; că moldovenii au apărut drept rezultat al simbiozei valahilor cu slavii de est, pe când muntenii, ca etnie diferită de cea a moldovenilor, descind din simbioza valahilor cu slavii de sud;

că moldovenii au mai păstrat etnonimul vechi „valahi” în primele secole după formarea statului moldovenesc, adică în sec. XV-XVI;

că „valahi” este numele dat de popoarele vecine numai populaţiei Ţarii Româneşti (Munteniei) (până la mijlocul sec. al XIX-lea)15; că Basarabia în 1918 n-a ieşit de bună voie, prin hotărârea organului reprezentativ al întregului ţinut, Sfatul Ţării, din componenţa Rusiei, ci a fost smulsă de la aceasta prin forţă, sub presiunea guvernului român ş. a. m. d.

Reprezentanţii moldovenismului primitiv au preluat în zilele noastre tezele staliniste potrivit cărora moldovenii n-ar fi români; că numele de moldovean este mai vechi decât cel de român; că „limba „moldovenească” nu ar fi limba română; că moldovenii „au fost făcuţi  români”; că „unirea Moldovei de peste Prut cu Valahia şi crearea unui nou stat – România (1862) – a fost însoţită de marginalizarea pe toate căile a tot ce ţinea de spiritul multisecular original moldovenesc”; că moldovenii, în 1859, ar fi fost forţaţi de munteni să se unească într-un stat unitar – România -, ceea ce ar însemna că moldovenii nu s-au considerat niciodată români, că ei n-ar fi fost nicicând stăpâniţi de o conştiinţă naţională românească.

Un oarecare Petre P. Moldovan (P. P. M.) a publicat la Chişinău în 1993 cartea Moldovenii în istorie. Acesta vrea să demonstreze că termenul „moldovean – moldoveni” are conotaţie etnică şi că „numele etnic (!? – n. n.) moldovan, denumirea limba moldovenească, toponimul Moldova sunt tot atât de sfinte, scumpe şi dulci pentru populaţia băştinaşă majoritară din Republica Moldova ca şi numele etnic român, sintagma limba română, toponimul România – pentru populaţia băştinaşă majoritară din România”.

P. P. Moldovan îşi propune acest scop, de parcă cineva ar vrea să contrapună patriotismul particular, local celui general şi etnic; de parcă patriotismul unui sucevean, sorocean, chişinăuian, putnean sau braşovean ar fi contrapus sau ar fi minimalizat de patriotismul faţă de Moldova, Muntenia, Transilvania ori România în genere.

Artiom Lazarev, românofob înrăit, academician care afirmă că „limba moldovenească” diferă de cea română, în articolul său „La a cui moară toarnă apă cartea Academicieni din Basarabia şi Transnistria”, îi acuză pe autorii acestei lucrări – Ion Jarcuţchi şi Brighita Covarschi – că ei nu utilizează în cartea lor etnonimul „moldoveni” şi glotonimul „limba moldovenească”, ci folosesc termenii „români”, „români moldoveni”, „limba română”, care, chipurile, ar fi pentru moldoveni şi transnistreni străine şi insultătoare.

În felul acesta Lazarev insistă asupra terminologiei staliniste.
„Apărând”, chipurile, limba moldovenilor, inclusiv a acelora pe care el însuşi i-a deportat în Siberia, Lazarev scrie – în limba rusă – în foaia cu denumire românească „Glasul Moldovei” următoarele:

„Amintim aici că statul cu denumirea Moldova, cnezatul moldovenesc s-a format încă în anul 1359. Populaţia acestui stat s-a consolidat într-un
etnos specific – „moldoveni”, cu mult înainte de constituirea statului său, şi de aceea noul etnos, adică moldovenii, şi-a numit statul său Moldova, denumire generată de etnonimul „moldoveni”, iar mijlocul de comunicare între membrii etnosului moldovenesc l-au numicu un autoglotonim „limba moldovenească”.
În continuare Lazarev prin afirmaţia „În prezent Republica Moldova a devenit, de fapt, o succesoare cu drepturi depline şi a cnezatului Moldova” înaintează pretenţii teritoriale faţă de România (e vorba de partea Moldovei din dreapta Prutului).

Lăsăm la o parte faptul, în 1999 discutat pe larg în cercurile istoricilor noştri de bună credinţă, că statul feudal moldovenesc n-a fost format în 1359. Consemnăm aici că o aşa – zisă mişcare patriotică „Pro Moldova” (Moldova în sens de Moldova istorică, ceea ce înseamnă că această mişcare urmăreşte scopul de dezmembrare a României – n. n.) într-o declaraţie din 7 septembrie 1999 ajunge până la obrăznicia să-i numească pe moldovenii care declară că în sens etnic sunt români ca fiind „coloana a cincea românească”, care, adicătelea, îşi consolidează rândurile „în scopul ei perfid de a ne lipsi de identitate, de dreptul de a ne numi moldoveni şi de a ne numi graiul matern limba moldovenească”, că, chipurile, „se dezlănţuie o nouă teroare politico-istorico-filologică, care vine să stranguleze drepturile democratice ale moldovenilor, popor care a dat numele acestei ţări”, că, cică, „presa de dreapta, ba şi cea a guvernului, a declanşat o nouă campanie furibundă împotriva moldovenismului, adică împotriva sentimentului naţional al moldovenilor”.

Părinţii spirituali ai glotonimului „limba moldovenească” şi ai etnonimului „popor moldovenesc”, rădăcinile moldovenismului primitiv, nănăşeii susţinătorilor acestor false teorii antiromâneşti şi, în fond, antimoldoveneşti se află în centrele imperiale şi şovine de la Moscova, Kiev, Tiraspol, în ideologia comunistă şi în tabăra extremiştilor maghiari.

Ucraineanul Holoslenko, fost secretar al comitetului regional moldovenesc al Partidului Comunist al Bolşevicilor din Ucraina, în raportul său la Conferinţa a IV-a regională din 1927 a recunoscut deschis că ei, comuniştii, se ocupă de „construirea” unei noi naţiuni pe teritoriul R. A. S. S. M., numind această activitate proces de „moldovenizare”.

„Dar, spunea Holostenko, ocupându-ne aici, în teritoriul actual al Republicii Moldoveneşti (din stânga Nistrului – n. n.), de construcţia naţională, în nici un caz nu trebuie să uităm de acele perspective pe care noi le avem în Basarabia, deoarece frontiera noastră nu este pe Nistru, ci pe Prut. Din aceste motive toate eforturile noastre în acest domeniu trebuie să fie îndreptate în aşa mod, ca să nu ne mărginim la teritoriul pe care îl avem în prezent.

Trebuie să ţinem minte că, în viitor, munca de construcţie naţională se va efectua şi printre moldoveni şi alte naţionalităţi care populează Basarabia. Atunci când rezolvăm un şir întreg de probleme practice privind moldovenizarea (subl. n.), trebuie să ţinem minte toate acestea […] Trebuie să educăm tânăra intelectualitate moldovenească în baza culturii ruse şi a celei ucrainene, care constituie cultura proletariatului victorios şi care cresc şi se dezvoltă pe măsura construcţiei socialiste. Acelaşi lucru e şi cu grafia. Grafia latină este grea pentru moldovean, de aceea folosirea ei va frâna munca (de moldovenizare – n. n.).

Lucrarea de față are scopul de a contribui şi la combaterea teoriilor false privind numele etnic al locuitorilor Moldovei şi denumirea limbii vorbite de ei, privind originea naţională a românilor moldoveni, unitatea lor de neam şi de limbă cu românii munteni, transilvăneni, bucovineni, olteni ş. a. m. d.;

de a susţine, prin exemple, ideea că „român” şi „valah” sunt două nume etnice ale unuia şi aceluiaşi popor – poporul român – că moldovenii sunt aceiaşi români ca şi muntenii, ardelenii, dobrogenii, oltenii ş. a. m. d., că, în ciuda intereselor forţelor imperiale, în primul rând ale celor ruse (ţariste şi sovietice) de a schimba componenţa etnică a populaţiei din teritoriile româneşti, de a mutila conştiinţa naţională a moldovenilor, aceştia au fost şi sunt conştienţi de originea lor etnică daco-romanică;

sunt conştienţi de faptul că ei au fost, sunt şi nu pot fi decât români;

că Moldova este un centru conştient al românismului, iar Basarabia – o fortăreaţă a acestuia, precum şi de a susţine ideea de continuitate a elementului românesc nu numai în Moldova istorică, dar şi în  Transnistria.                                                                              
 

    Menţionăm numai că, deoarece teritoriul naţional al românilor rămâne dezmembrat şi-n teritoriile româneşti din afara României autohtonii mai sunt deznaţionalizaţi, asimilaţi şi supuşi represiunilor, accentul de bază în toată  lucrarea, dar mai ales în ultimele două capitole, se pune asupra manifestărilor de conştiinţă naţională a românilor moldoveni din Basarabia, nordul Bucovinei şi din Transnistria, care e de asemenea românească.

 

 

 

 

Sursa:

 

Dă clic pentru a accesa Constiinta_Nationala_a_Romanilor_Moldoveni_Gheorghe_Ghimpu.pdf

26/11/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: