CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O DEZINFORMARE ORDINARĂ: Stalin a fost un vizionar pacifist !

Stalin

© Foto: EPA-EFE/MAXIM SHIPENKOV

5 martie 2021 – Un susținător al partidului comunist participă lângă zidul Kremlinului din Piața Roșie de la Moscova la ceremonia de depunere a coroanelor de flori la mormântul sângerosului dictator Iosif Stalin.

DEZINFORMARE: Destrămarea URSS a fost un eșec al omenirii, Stalin a fost un vizionar pacifist

Potrivit publicației rusești Sputnik, Puciul de la Moscova din 19 august 1991, care a dus la destrămarea Uniunii Sovietice, a fost o greșeală ce a condus la o mare pierdere pentru umanitate.
Promovarea acestei narațiuni false se înscrie într-un proces mai amplu de revizionism istoric și cosmetizare a imaginii și acțiunilor criminale petrecute în fosta URSS, scrie https://www.veridica.ro/dezinformare/fake-news.
ȘTIREA: „Chiar dacă finalul oficial al URSS a fost în ziua de Crăciun a aceluiași an, când Mihail Sergheevici Gorbaciov și-a dat demisia din fruntea ”unui stat care mai exista”, data de 19 august a marcat înfrângerea ultimei încercări de supraviețuire a ”Puterii sovietelor”.
Este vorba de ”puciul de la Moscova”, în care un grup de conducători politici și militari au încercat chipurile să ia puterea, ținându-l pe Gorbaciov prizonier, dar ”uitându-l” pe Boris Elțîn, liber să strângă în jurul lui un grup de fideli, inclusiv de generali de prim rang.
Sunt multe detalii care ridică de atunci întrebări, dubii majore, cu privire la acel puci […] Practic, referitor la acele dubii, pare că 19 august a fost mai curând un prilej de a ridica pe culmi puterea noului conducător, Boris Elțîn – ciudat de dorit și de Occident.
De fapt, nu era deloc ciudat – pentru că Occidentul cunoștea bine personajul și slăbiciunilor lui – așa încât cred că adevărata cădere a ”Puterii sovietelor” nu s-a oficializat prin demisia lui Gorbaciov, ci prin alegerea lui Boris Elțîn.
A urmat un adevărat purgatoriu pentru Rusia și majoritatea statelor sovietice, întrerupt de apariția providențială a structurii de putere cu Vladimir Putin în vârf […] Pe scurt, să amintim că URSS apare în cea mai frământată perioadă, în care capitalismul occidental, ajuns la un punct de răscruce, dorește o reîmpărțire colonială.
O reîmpărțire pentru care nu contau vieți, distrugeri, orori! […] Ei bine, apariția URSS a fost un fenomen fulminant – pentru că statul proletarilor dădea speranță zecilor de milioane de exploatați din întreaga lume; acum nu mai erau singuri, izolați, ci exista un pol de putere, pe care îl considerau al lor. Un far, care știa bine să lumineze printr-o propaganda gândită, atrăgătoare, dar și o lumină preluată de jurnaliști, scriitori și alți intelectuali din întreaga lume […]
Pentru că așa început epoca marelui creator al URSS, ”pragmaticul nostru gruzin” (cum îl numea Lenin), Iosif Vissarionovici Stalin, omul de oțel pentru care nu a existat imposibilul.
Stalin vede tabloul de ansamblu cu ochii unui spirit cultivat, cu pregătire solidă teologică, subpusă bizar ideologiei marxiste, excelent ziarist (a fondat ziarul ”Pravda”) și care înțelegea importanța armei propagandistice, dar și un om de acțiune, gata să folosească arma.
Stalin este, fără îndoială, creatorul URSS, este cel care înțelege că puterea și echilibrul unei națiuni nu se clădește numai cu speranțe, ci cu realism vizionar”, scrie Sputnik Moldova.
Stalin Society – The defence of Stalin and the achievements of the Soviet  Union

Realitatea

NARAȚIUNI:

1. Dezmembrarea URSS a fost un dezastru pentru omenire.

2. Comunismul a fost un curent politic aplecat spre nevoie oamenilor.

3. Iosif Stalin a fost un vizionar și un pacifist.

CONTEXT/ETOS LOCAL: Recent au fost aniversați 30 de ani de la Puciul de la Moscova, o tentativă de răsturnare de la putere a ultimului președinte sovietic, Mihail Gorbaciov, de către elemente dure ale Partidului nemulțumite de politicile liderului și de pierderea imperiului european (în statele fostului Tratatului de la Varșovia regimurile comuniste fuseseră îndepărtate).

Gorbaciov a supraviețuit puciului grație intervenției energice a președintelui Rusiei, Boris Elțin, dar avea să demisioneze câteva luni mai târziu, pe 25 decembrie 1991, pecetluind, astfel, destrămarea URSS-ului.

Prăbușirea Imperiului Sovietic și pierderea statutului de mare putere a fost greu de acceptat atât de elemente ale fostului regim, cât și de o parte a populației. Dificultățile economice din anii ’90 au dus la accentuarea unui sentiment de nostalgie față de URSS, idealizată prin contrast cu prezentul dificil.

După venirea la putere a lui Vladimir Putin, un exponent al unei caste de elită a URSS – temutul KGB – care chiar a declarat că destrămarea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă geopolitică din secolul XX, Rusia s-a angrenat într-un proces de cosmetizare a trecutului sovietic.

Cea mai mare atenție i-a fost acordată epocii staliniste și celui de-Al Doilea Război Mondial; la Stalin a început un proces de reabilitare prin care se caută transformarea sa într-un mare om de stat, în timp ce în cazul războiului, se încearcă ștergerea faptelor care nu convin narativului oficial, cum ar fi responsabilitatea pe care URSS a avut-o în declanșarea conflagrației, agresiunile acesteia, cooperarea cu Germania nazistă până în 1941.

Eforturile de cosmetizare a istoriei reprezintă un aspect al efortului mai amplu de dezinformare și manipulare prin care Rusia încearcă să își atingă obiectivele politice.

OBIECTUL DEZINFORMĂRII: Crearea unui sentiment de nostalgie față de Uniunea Sovietică și glorificarea cultului lui Iosif Stalin, conducătorul URSS până în 1953.

DE CE SUNT FALSE ACESTE NARAȚIUNI ?

Stalin este considerat a fi unul dintre cei mai mari criminali ai secolului XX și ai istoriei în general, iar unii istorici îl consideră responsabil de moartea a până la 20 de milioane de persoane.

Dictatorul a devenit centrul unui cult al personalității iar în URSS a fost instaurat un climat general de teroare. Au avut loc execuții, foamete cauzată de politicile lui Stalin, mase de oameni au ajuns în sistemul penitenciar Gulag, populații întregi (moldoveni, ceceni, tătari) au fost deportate.

Numai în perioada 1926-1937, conform recensămintele din Uniunea Sovietică au murit între 5-10 milioane de oameni, marea lor majoritate în timpul foametei din 1931-1934. Circa 3,5 milioane dintre ei au fost ucraineni.

Soviet CCCP USSR Stalin kindness illuminates Children Classic Wall Stickers  Canvas Painting Vintage Poster Home Bar Decor Gift|Wall Stickers| -  AliExpress

În timpul „Marii Epurări” dintre 1936-1938, Stalin a primit nu mai puțin de 383 de liste cu numele a mii de lucrători din partid, soviete, organizaţia de tineret Komsomol, armată şi întreprinderi.

Au urmat crimele produse de sovietici în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, care a izbucnit odată cu invadarea de către Germania și URSS, a Poloniei (e de notat masacrul de la Katyn, în aprile-mai 1940, când peste 22.000 de ofițeri polonezi au fost uciși din ordinului lui Stalin), anexarea statelor baltice și a teritoriilor românești Basarabia și Bucovina de Nord, invazia Finlandei, iar exemplele pot continua.

De altfel, în 2019, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care atribuie responsabilitatea pentru izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial în egală măsură Germaniei și Uniunii Sovietice și amintește că ambele regimuri totalitare sunt vinovate de crime în masă.

Chiar și dincolo de perioada stalinistă, URSS a fost un imperiu totalitar creat pe scheletul fostului Imperiu Țarist, fără a ține cont de aspirațiile popoarelor componente (multe dintre acestea și-au manifestat alte opțiuni, independența sau alipirea la alte state, imediat după Primul Război Mondial). Uniunea Sovietică a impus, totodată, regimuri totalitare comuniste în întreg estul Europei, țările din această regiune fiind simpli sateliți ai Moscovei, care a intervenit brutal de fiecare dată când i-a fost amenințată hegemonia (Ungaria, 1956, Cehoslovacia, 1968).

Imperiul Sovietic, menținut zeci de ani prin teroare, s-a prăbușit din cauza incapacității sale de a ține pasul cu Occidentul și a crizei economice prelungite pe care a traversat-o.

La final s-a văzut că regimul nu beneficia nici măcar de sprijin popular – statele din estul Europei au trecut prin revoluții anti-comuniste și, ulterior, au optat pentru Uniunea Europeană și NATO; subiecții URSS au ales independența atunci când controlul centrului a slăbit; majoritatea populației Rusiei a respins comunismul (puciul din 1991 a eșuat grație mobilizării populare împotriva puciștilor).

Acolo unde Rusia și-a menținut influența a făcut-o prin intermediul unor regimuri corupte (Ucraina sub Ianukovici) sau autoritare (Belarus), ori prin conflictele înghețate pe care le-a alimentat (Georgia, Republica Moldova).

CUI ÎI SERVEȘTE NARAȚIUNEA?

Fără NICI O ÎNDOIALĂ Kremlinului angajat în încercarea de cosmetizare a imaginii URSS, ca parte a campaniei de dezinformare pe care o duce.

01/09/2021 Posted by | analize | , , , , , , , | Lasă un comentariu

1 Mai Muncitoresc și calendarul religios al regimurilor totalitare fascist și comunist

 

Cristi Țepeș: 1 Mai în calendarul religios al regimurilor totalitare

 

 

Regimurile totalitare de ambele feluri, nu numai cel comunist ci și cel al  Partidului Național-Socialist al Muncitorilor din Germania – partidul nazist din cel de-al III-lea Reich,  sărbătoreau cu mare fast  de 1 mai,  „ziua muncitorilor”.

Lucrul nu ar trebui să surprindă, dată fiind inspirația comună, de ordin religios, mai precis, satanistă, a celor două tipuri de orânduiri, care au ucis în secolul XX atâtea zeci de milioane de oamen scrie cunoscutul jurnalist de televiziune Cristi Țepeș în publicația românilor americani https://tribuna.us din Chicago.

 

 

 

 

1 mai nazism comunism

 

 

 

 

1 mai în teologia totalitară nazistă și comunistă

 

Despre legătura lui Marx cu satanismul a scris Richard Wurmbrand, într-o carte extrem de importantă, pe care v-o recomandăm insistent celor care încă nu ați citit-o, intitulată „Marx și Satan”, disponibilă online în limba română – ca și în nenumărate alte limbi.

Cercetările lui Richard Wurmbrand au fost confirmate și de alți autori care s-au ocupat de biografia lui Marx.

În paralel, este documentată istoric și analizată de către diferiți autori, printre care Eric Voegelin, inspirația religioasă de tip ocultist, neo-păgân, adică tot satanistă, a nazismului.

În mod deosebit, în poveștile „ariene” ale naziștilor, sărbătoarea Walpurgisnacht, „noaptea vrăjitoarelor” își avea semnificația sa – confirmată simbolic până și de sinuciderea lui Hitler în noaptea de 30 aprilie/1 mai 1945.

Este vorba de faptul că atât comunismul cât și nazismul sunt fenomene de natură religioasă – așa cum au arătat autori ca Eric Voegelin și Alain Besançon.

Comunismul și nazismul maimuțăresc drăcește creștinismul, respectiv iudaismul, imitându-le Sfintele Scripturi, sărbătorile, tradițiile, instituțiile, mesajul moral, profeții, sfinții, martirii – dar inversând semnificația tuturor acestor lucruri.

Ambele tipuri de ideologie totalitară se trag dintr-un filon revoluționar mai vechi, în care își are un loc deosebit de important Iluminismul, cel care a inspirat Revoluția Franceză.

Acesta este contextul în care trebuie înțeleasă funcția sărbătorii de 1 mai în regimurile totalitare: ea are, de fapt, în aceste sisteme, un caracter religios, cu ritualuri specifice, având loc primăvara, în preajma sărbătorii creștine și evreiești a Paștelui – pe care încerca să o înlocuiască, transformând-o în contrariul său; în locul celebrării Mântuirii, ca dar al lui Dumnezeu, oamenii, transformați în sclavi, erau scoși să se închine la idolii și la faraonii, stăpânii acestei lumi; acești stăpâni pretindeau că-i reprezintă pe muncitori, dar ei nu munciseră niciodată în viața lor și habar n-aveau ce-i aia munca.

Filmul este și o invitație  de a cerceta pe cont propriu aceste conexiuni, insuficient cunoscute de publicul larg, dar care permit o înțelegere mai profundă inclusiv a „războiului cultural” din zilele noastre – război care, privit în trei dimensiuni, nu este, până la urmă, altceva decât o formă contemporană a luptei dintre Bine și Rău.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Transcrierea documentariului (de tvrarheolog)

 

 

„Căutările prin arhiva Televiziunii Române ne-au pus în fața unei descoperiri senzaționale. În 1989, propaganda, care ajunsese să rescrie istoria românilor într-o mare măsură, oferea o inedită fotografie document.

Aceasta confirma că la marea și istorica adunare comunistă și antifascistă din 1 mai 1939, Nicolae și Elena Ceaușescu nu doar că erau participanți, ci se aflau chiar între conducători.

Doar că televiziunea mai amintise despre acel eveniment istoric în anii anteriori, minus participarea cuplului de dictatori și folosise imaginea cu pricina doar ca pe o unealtă de construcție a mitului partidului comunist eroic.

Ce se întâmplase ?

La fel ca în bancurile absurde de altădată cu Radio Erevan, era o mică mare problemă. În realitate, cei doi nu participaseră la acea adunare, iar adunarea nu fusese de fapt organizată de partidul comunist, care la acea vreme cu greu ar fi putut umple o bodegă, darămite o piață centrală.

În plus, nu era o demonstrație antifascistă, ci una care susținea regimul dictaturii regale al lui Carol al II-lea. Totul era o mare minciună, la fel precum comunismul însuși.

Preocupării pentru măsluirea istoriei îi scăpase topirea unui film cu o mitologie nedefinitivată a partidului comunist și astfel investigațiile noastre au găsit fotografia originală pentru care niște specialiști în propagandă și-au câștigat, nu pâinea, ci dulceața de pe untul de pe pâine, toate raționalizate în 1989, ultimul an al lui Ceaușescu.

Am descoperit cu surprindere că, în chiar această zi, 1 mai 1939, și muncitorii din Germania nazistă își aveau sărbătoarea.

În chiar acele zile se pregătea în secret semnarea pactului Molotov – Ribbentrop, care avea să sfâșie Europa și să confirme faptul că atât comunismul, cât și național-socialismul țâșnesc din același izvor al infernului.

Arhiva Televiziunii Române geme de mărturii propagandistice realizate după rețete împrumutate de la Uniunea Sovietică și de cel de-al Treilea Reich, ale înjosirii poporului român de către o clică de stăpâni certați cu munca, și care își găseau plăcerea sadică să le soarbă ovațiile și închinarea tocmai oamenilor muncii, a căror sărbătoare, chipurile, o organizau.

17/06/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Pagini regăsite: CE ARME FOLOSEAU ZIARELE MAGHIARE ÎN RĂSPÂNDIREA PROPAGANDEI ANTIROMÂNEȘTI

 

 

 

 

Imagini pentru propaganda maghiara antiromaneasca photos

 

 

 

 

DE CE ARME SE FOLOSESC ZIARELE MAGHIARE

Cei care cred că încheierea conflictelor militare din Marele Război (1914-1918) cu victoria Antantei a însemnat şi sfârşitul acestei pagini triste din istoria Europei, greşesc profund.

A urmat un al doilea război, politic, diplomatic şi mediatic, căruia nu-i vor pune capăt decât tratativele de pace de la Paris şi semnarea acestora de părţile beligerante pe parcursul anului 1920, mai cu seamă.
Situaţia României a fost şi mai ingrată, ea trebuind să se confrunte cu provocările bolşevice în Basarabia şi cu cele revanşardiste la graniţa de vest.

Proclamaţiile de unire, care au culminat cu Marea Adunare de la Alba-Iulia, au incitat şi mai mult iredentismul maghiar, care a încercat să sape la bazele statalităţii unitare româneşti.
Însă, chiar din anul 1919, o propagandă partizană maghiară, zgomotoasă, a încercat să influenţeze tratativele de pace. Oamenii politici de mare valoare, dovezile geografico-istorice, confesionale şi lingvistice prezentate de lingvişti au dus la o corectă trasare a graniţei de vest, prin Tratatul de la Trianon.

Maşina de dezinformare maghiară peste hotare era redutabilă, rod al unei experienţe de decenii în domeniu şi al unor sume imense alocate cu acest scop.

A existat, însă, şi o propagandă „de uz intern”, care urmărea să provoace teama şi ura împotriva „ocupantului valah”, în Ardeal şi, mai ales, în Ungaria adusă la limitele sale fireşti sub aspect teritorial.

Articole cu acuzaţii grave şi ţinând de domeniul patologicului urmăreau crearea unui curent de opinie profund şi furibund antiromânesc.
Şi încă un aspect: în vremea Primului Război Mondial se mai putea vorbi de onoare militară, de cavalerism.

Un soi de romantism sui generis se mai păstra, iar acuzele privind nişte barbarii inventate ale trupelor româneşti tocmai distrugerea acestei imagini le urmăreau.

Articolul pe care îl transcriem (cu toate stângăciile de exprimare, datorate faptului ca e o traducere din limba maghiară, iar autorul n-a făcut, probabil, şcoala în limba română) este doar unul din cele cu caracter tendenţios din epocă.

A apărut în săptămânalul „Românul” din Arad, Anul VIII, Sâmbătă, 19 Ianuarie (1 Fevruarie) 1919, Nr. 15, p. 3.
*
„Ziarul Az Est şi pe urma lui şi celelalte ziare maghiare, umple coloanele cu cele mai fantastice ştiri despre pretinsele atrocităţi ale Românilor. Scrie adevărate grozăvii numai ca să-i agite pe Maghiari în contra noastră.
Ne-am obişnuit cu multe în cursul deceniilor din urmă şi mai ales în cursul răsboiului; am avut parte de gingăşiile politicei maghiare şi de cuvintele de dragoste frăţească a ziarelor maghiare, cari nu ne mai slăbiau din epitetele de Vlahi sălbatici şi alte multe.

Am fost obişnuiţi să spună despre noi toate lucrurile rele şi vorbele de ocară. N’am fi crezut însă, ca ziarele maghiare să se coboare la totala lipsă de simţ bun, încât să se năpustească asupra unei armate regulate cu învinuiri de atrocităţi, cum face mai nou ziarul Az Est.

Peste câteva zile va urma desminţirea, cum astăzi în fabrica de minciuni a ziarelor maghiare e la ordinea zilei. Dar ce se întâmplă cu ura afurisită care se seamănă în Maghiari împotriva a tot ce-i românesc?

Aceasta nu trece, ci îşi sapă alvie tot mai adâncă în mintea şi în inima oamenilor. Şi aceasta este ţinta ziarelor maghiare, aceasta este, poate, cea din urmă armă de apărare.

Ca document nepieritor al vremii dăm în întregime ştirea următoare din Az Est, nr. 26.

Sub titlul: ”Românii îi sărează pe răniţii maghiari” – scrie următoarele:

Despre atrocităţile săvârşite de trupele române de ocupaţie faţă de Maghiari şi până aci am primit multe ştiri. Din deţinere, înfometare, bătaie au parte consângenii noştri maghiari de jos. Dar întrece orice închipuire omenească şi aruncă lumina cea mai ruşinoasă asupra culturii trupelor de ocupaţie, aceea că trebuie sa relatăm de data aceasta.
Direcţia căilor ferate maghiare Oradea-mare – Cluj pe funcţionarii de la căile ferate îi rănesc şi le sărează rănile.

Avizat telegrafic, deşi părea de necrezut – scrie Az Est – a fost trimisă îndată direcţiei căilor ferate din Arad, ca să înceapă fără amânare, cercetare amănunţită, ca să se constate ce s’a întâmplat pe linia numită.
Cercetarea direcţiunii a constatat lucruri îngrozitoare. S-a constatat, că între Ciucea şi Poeni unei sentinele i-au tăiat braţul şi piciorul, ranele le-au sărat lăsându-l ceasuri întregi să se sbată în chinurile cele mai mari. Pe altul l-au spânzurat cu capul în jos în closet, până când s-a înecat.

La altă gară au omorât cu patul pustei pe un impiegat. În Brăţea au tăiat carnea unui funcţionar, au sărat rana, apoi au cusut-o, privind ceasuri întregi chinurile grozave ale omului nenorocit.
Dela gările din Valea Jiului se raportează, că acolo – pe lângă bătaie – e la ordinea de zi punerea de sare pe răni. Pe mulţi din impiegaţii dela căile ferate, cari făceau grevă, i-au bătut şi când nici după aceasta n’au vrut să lucreze, ori să se supună comandantului român, au tăiat la mai mulţi în carne vie şi, ca în alte locuri, au pus sare pe rane şi le-au cusut.

S-a constatat, că au necinstit fetele şi au siluit femeile.
Direcţia căilor ferate a înaintat ministeriului datele cercetării care – cu ajutorul legăturii de radiotelegrafiere care s’a înfiripat mai nou – le va trimite conferenţei de pace în Paris. Suntem siguri, dacă popoarele civilizate ale lumii vor lua cunoştinţă de cazurile acestea de atrocităţi, retorziunea nu va întârzia nici un minut.”

Cu ştirile acestea se ocupă şi în loc de frunte, dovadă despre importanţa şi veracitatea [=adevărul – n.n.] ce le atribuie.
Noi cari niciodată nu ne-am temut de lumină, dăm publicităţii aceste ştiri, ca cei chemaţi să ia cunoştinţă de ele şi să ia măsurile faţă de calumniatori.
Iar publicul cetitor să întâmpine pe aceşti calumniatori răuvoitori cu dispreţul, [pe] care-l merită.
Suntem siguri, că birourile de propagandă şi de minciună vor continua mai departe pe calea începută.

Ca mâine, vor scrie, probabil, că Românii, nu numai că pun sare pe ranele Maghiarilor, dar îi şi mănâncă. Şi dacă le face plăcere sa aducă ştiri de atrocităţi iscodite [=inventate – n.n.] nouă nu ne strică, pentrucă este vorba veche: cu minciuna prânzeşti, dar nu ajungi să şi cinezi.
Asta trebuie să fie şi soartea detractorilor noştri.”

 

 

14/03/2020 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: