CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

PROPAGANDĂ MINCINOASĂ: Presa rusă minte cu nerușinare când scrie că secretarul general al NATO i-ar fi propus Kievului să îi cedeze Rusiei anumite teritorii în numele păcii

Președintele Finlandei Sauli Niinisto și secretarul general al NATO Jens Stoltenberg, Finlanda, 12 iunie 2022.
©EPA-EFE/MAURI RATILAINEN  |   Președintele Finlandei Sauli Niinisto și secretarul general al NATO Jens Stoltenberg, Finlanda, 12 iunie 2022.

PROPAGANDĂ DE RĂZBOI MINCINOASĂ: Secretarul general al NATO propune Kievului să cedeze Rusiei anumite teritorii în numele păcii

Presa rusă scrie că secretarul general al NATO i-a propus Kievului să îi cedeze Rusiei anumite teritorii în numele păcii. În realitate, Stoltenberg a elogiat lupta Ucrainei și a condamnat Rusia.

ȘTIRE FALSĂ: „NATO consideră că pacea în Ucraina poate fi atinsă în cazul cedărilor teritoriale din partea Kievului. Reglementarea conflictului din Ucraina poate avea loc, însă Kievul va fi nevoit să facă, probabil, anumite cedări, a declarat secretarul general NATO Jens Stoltenberg în timpul întâlnirii cu președintele Finlandei Sauli Niinistö.

„Pacea în Ucraina este posibilă. Depinde de prețul ei. Cât teritoriu, câtă independență, câtă libertate, câtă democrație este dispusă să plătească ea pentru pace. Este o dilemă morală complicată”, a spus Stoltenberg.

Potrivit secretarului general al Alianței, doar locuitorii ucraineni trebuie să decidă în ce mod va fi atinsă pacea”, notează RTVI.

„Stoltenberg a precizat că fără cedări teritoriale din partea Ucrainei pacea nu va fi posibilă, iar NATO va ajuta Kievul să plătească cel mai mic preț pentru pace”, scrie ziarul Komsomolksa Pravda.

NARAȚIUNE RUSEASCĂ: Secretarul general al NATO propune Kievului să cedeze Rusiei anumite teritorii în numele păcii.

DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Secretarul general NATO Jens Stoltenberg nu a declarat că, pentru a se face pace, Ucraina trebuie să cedeze teritorii. În timpul întâlnirii cu președintele Finlandei, Stoltenberg a spus că cel mai mare preț al libertății este plătit de ucraineni, adăugând că pacea poate fi atinsă prin decizia lui Putin de a opri războiul absurd. Secretarul general al NATO nu a propus Kievului să cedeze Rusiei anumite teritorii în numele păcii. Nicăieri în discursul lui Stoltenberg nu întâlnim un asemenea citat.

Cuvintele sale au fost scoase din context și prezentate intenționat greșit pentru a crea impresia în spațiul informațional rusofon că NATO ar recunoaște ca fiind legitime pretențiile teritoriale ale Rusiei față de Ucraina.

Jens Stoltenberg nu a declarat că NATO va ajuta Kievul să plătească cel mai mic preț pentru pace, ci a menționat că „va sprijini Ucraina astfel încât poziția ei de negociere să fie cât mai puternică”.

Secretarul general NATO s-a referit nu la dilema morală a ucrainenilor privind cedările teritoriale, ci la dilema luptătorilor ucraineni:

„Noi plătim un preț. Noi ajutăm și vedem consecințele economice ale sancțiunilor, dar fără doar și poate cel mai mare preț îl plătesc ucrainenii […] Trebuie să nu uitați în fiecare dimineață, zi sau oră că este vinovat un singur om, un singur popor, fiind vorba de Putin”.

Stoltenberg nu a solicitat Kievului să cedeze teritorii Rusiei, ci a analizat procesul de negocieri, care depinde de acțiunile militare: „Nu este o întrebare dacă pacea este posibilă. Întrebarea ar fi ce preț sunteți dispuși să plătiți pentru ea. Cât teritoriu, câtă independență, câtă suveranitate, câtă libertate, câtă democrație sunteți dispuși să jertfiți pentru pace. Este o dilemă morală complicată care va fi rezolvată doar de cei care plătesc cel mai mare preț. Obligația noastră este să-i susținem”.

Așadar, Stoltenberg s-a referit la militarii ucraineni, care pentru a nu ceda teritorii și a nu pierde suveranitatea țării luptă cu Rusia și doar Kievul poate decide când trebuie să se oprească și dacă trebuie.

De fapt, mesajul lui Stoltenberg este invers celui prezentat intenționat greșit de presa pro-Kremlin, pentru a convinge opinia publică că Rusia înregistrează succese remarcabile în timpul „operațiunii speciale militare” și că NATO încet-încet începe să recunoască această realitate.

Publicația https://www.veridica.ro a demontat deja o serie de narațiuni false ale presei ruse privind cedările teritoriale, potrivit cărora Ucraina nu reconstruiește Harkovul pentru că știe că acesta se va alipi la RusiaKievul va ceda Rusiei orașul Zaporojie, în timp ce 95% dintre ucraineni așteaptă să fie eliberați de Rusia.

Aceste narațiuni de propagandă indică pregătiri informaționale în Rusia pentru o eventuală anexare a unor noi teritorii ucrainene. 

Verifică sursele:

24/06/2022 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , | 3 comentarii

La două secole după ce Rusia ţaristă a cotropit Basarabia, continuă să circule foarte multe minciuni care prezintă această anexiune drept o „eliberare”

Războiul Ruso-Turc din 1806-1812, Pacea de la Bucureşti din 1812 si  consecinţele lor nefaste asupra Tarilor Romane. | CER SI PAMANT ROMANESC

Care era Basarabia de la 1812?

La 200 de ani după ce Rusia ţaristă a ocupat Basarabia, mai circulă încă foarte multe minciuni care încearcă să prezinte acest eveniment drept o „eliberare”, scrie reputatul jurnalist și istoric George Damian în publicația Timpul md. de la Chișinău.

Această formulare însăşi merită mai multă atenţie. Prin susţinerea faptului că Rusia a „eliberat” anumite teritorii se creează impresia că acţiunea a fost una justă, îndreptăţită. O eliberare nu are cum să fie altceva decât o faptă generoasă.

Nişte oameni sufereau sub jugul turcesc, iar Rusia a purces la eliberarea acestor oameni fără niciun alt interes ascuns, decât din dragoste faţă de acei oameni.

Acelaşi raţionament se aplică şi pentru anii 1940 şi 1944: Uniunea Sovietică a eliberat, i-a scăpat pe oameni de un regim opresiv. Natural, dreptatea nu poate fi decât de partea eliberatorului!

Procesul ocupării Basarabiei de Rusia ţaristă a fost unul complex şi cu legături în marea politică europeană. Pe 2 decembrie 1805, Napoleon Bonaparte zdrobea la Austerlitz armata aliată a ruşilor şi austriecilor, Austria fiind silită să accepte dominaţia franceză.

În 1806, Imperiul Otoman, încurajat de înfrângerea ruşilor, îi schimbă pe voievozii din Ţara Românească şi Moldova, consideraţi a fi rusofili. Rusia ţaristă a răspuns imediat cu invadarea celor două principate – însă nu din dorinţa de „eliberare”, ci pentru a preîntâmpina un eventual atac franco-turc pornit din Dalmaţia şi sudul Dunării. Culoarul dintre Carpaţi şi Dunăre ar fi permis un atac devastator în sudul imperiului ţarist.

Cu flancul sudic asigurat prin ocuparea Moldovei şi a Ţării Româneşti, ruşii au pornit o nouă campanie împotriva lui Napoleon, alături de Prusia, Suedia şi Marea Britanie. Noua campanie rusă din 1807 s-a terminat cu înfrângerile de la Eylau şi Friedland, iar pe 7 iulie 1807 s-a încheiat pacea de la Tilsit dintre Napoleon şi ţarul Alexandru al II-lea. Prin această pace, Alexandru I se angaja să se retragă din Ţara Românească şi Moldova.

În august 1807, cancelaria ţarului Alexandru I a ajuns la concluzia că retragerea trupelor ruse din Ţara Românească şi Moldova ar fi dezavantajoasă, astfel că ţarul a sistat orice fel de retragere.

Pe 26 septembrie 1807, ţarul Alexandru I îi trimitea ambasadorului rus la Paris o serie de instrucţiuni cu privire la relaţiile dintre cele două imperii. În această scrisoare apare definiţia „Basarabiei”, aşa cum o înţelegea ţarul rus în 1807: „toată regiunea numită Basarabia, cu cetăţile Bender, Ackerman, Chilia şi Ismail”.

Ţarul îşi dorea să pună mâna pe fortăreţele turceşti de la Dunăre şi Nistru – aceasta era cerinţa lui minimă.

Dorinţa maximă a ţarului era să îşi împingă graniţa cu Imperiul Otoman până la Dunăre, respectiv să ocupe Ţara Românească şi Moldova.

Decizia de răpire a Basarabiei a fost luată în primăvara anului 1812, când ţarul Alexandru I s-a confruntat cu iminenţa atacului lui Napoleon.

În acest moment, diplomaţii ruşi au extins denumirea de Basarabia de la fâşia cetăţilor de la nord de Delta Dunării la jumătate din principatul Moldovei. Toţi diplomaţii ruşi, în frunte cu ţarul, ştiau că acest lucru este o minciună.

Nici vorbă de eliberare – motivele acţiunilor ţariste erau pur militare. Pe scurt: a fost vorba de o cucerire. 

07/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: