CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ținta România și „războiul informațional” contemporan

IOAN-AUREL POP: "Nicio ţară nu trebuie să trezească ură" - 03.04.2019 |  BURSA.RO

„Războiul informațional” contemporan

La finele Primului Război Mondial și în perioada imediat următoare (1918-1920) s-au conturat două mari grupuri de state și națiuni în Europa: unele mulțumite de destrămarea imperiilor dominatoare și multinaționale (german, austro-ungar, rus, turc) și de formarea statelor naționale sau federale pe ruinele acestora; altele nemulțumite și frustrate, în urma pierderii forței și influenței de altădată, a imenselor teritorii și a numeroaselor popoare și etnii.

Nemulțumiții s-au regrupat treptat și au condus la Al Doilea Război Mondial, după care, în linii mari, ordinea politico-teritorială a rămas, cu unele modificări, ca aceea interbelică. Marele profitor a fost URSS, care a trăit momentul destrămării in perioada lui Gorbaciov și mai ales în 1989-1991 scrie istoricul academician Ioan Aurel Pop.

Statele care se formaseră în 1918, prin voința popoarelor și care fuseseră consfințite prin Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), au rămas aproape cum au fost (chiar dacă Iugoslavia și Cehoslovacia s-au destrămat), adică formate tot pe criterii naționale, state ale polonezilor, românilor, cehilor, slovacilor, sârbilor, croaților, slovenilor, lituanienilor, letonilor, estonilor etc. Și frustrările au rămas aproape la fel, de aceea este firesc ca, la un secol de atunci, unii să sărbătorească și alții să fie nostalgici și triști.

Vocile nemulțumite de formarea României întregite se regrupează acum, cu ocazia centenarului și recurg la forme variate de exprimare. Pe fondul unei crase lipse de cultură istorică a opiniei publice actuale, forțele interne care cultivă relativismul istoriei și care combat ideea de unitate românească sunt dublate de unele din exterior.

Pentru a pregăti sărbătoarea centenarului Marii Uniri, statul român a creat în 2016 un organism guvernamental, condus de un secretar de stat. Între timp, deja s-a schimbat structura acestui „departament”, dar strategia și tactica sa nu sunt clare, mai ales că nu are încă un buget aprobat și nici precizate modalitățile de a procura fonduri din alte surse. Între timp, în Ungaria, „Grupul de cercetători științifici ai Academiei de Științe Ungare – Elan-Trianon 100”, deși nu figurează ca un organism guvernamental, este, în fapt, puternic susținut de autorități, este format dintr-o redutabilă echipă de istorici, istorici de artă, istorici literari și sociologi, beneficiind de substanțiale fonduri, eșalonate pe cinci ani. Echipa are scopul să elucideze în principal condițiile în care s-au încheiat tratatele de pace și, mai ales cel de la Trianon, tratate care au condus la „pedepsirea” Ungariei, la privarea sa de „două treimi din teritoriu și din populație”.

Cel puțin acestea sunt expresiile discursului oficial din Ungaria contemporană, țară care, deși aliată cu România în NATO și membră, ca și România, în UE, și-a oprit, în 2016, diplomații să participe la celebrarea Zilei Naționale a României! Eu nu mai cunosc un caz similar de inamiciție, de ofensă directă și oficială în cadrul UE!

Din păcate, arsenalul de idei pentru cercurile ungare care deplâng Marea Unire românească de la 1918 sunt oferite, în mare parte, de românii înșiși, de acei români care cultivă blamarea istoriei naționale, care resping unitatea românească, care cer felurite autonomii istorice, care condamnă „miticismele” și „balcanismele” cu scopul subminării României. Prevăd că, scoțând lucrurile din context, România va fi criticată pentru naționalism, pentru preamărirea actului de la 1918 prin politica sa de stat, iar Ungaria va fi lăudată pentru obiectivitate, pentru cercetările istorice critice, pentru elucidarea dezinteresată a umbrelor trecutului.

Pe fondul ideii că românii au trăit până în secolul al XIX-lea în două țări distincte și în provincii istorice cuprinse în imperii străine, se cultivă destul de insistent ideea dezbinării românești, a „inventării” numelui de România, a noutății ideii de unitate politică și a civilizației diferite din Transilvania în raport cu ceea ce era în regiunile extracarpatice.

Din arsenalul unor epoci pe care le credeam apuse și al unor ideologii totalitare condamnate de istorie, se revitalizează idei teoretice precum: majoritățile etno-demografice sunt relative și voința lor nu mai contează astăzi; popoarele fără statalitate veche sunt popoare fără istorie și, prin urmare, au drepturi limitate; autonomiile teritoriale pe criterii etnice au rădăcini vechi, verificate de istorie etc. În mod concret, despre trecutul românilor și despre realitățile românești, se insinuează vechi sloganuri, actualizate prin adaptări recente: românii sunt un popor nou, intrat târziu în istorie; valahii și românii sunt popoare diferite; Transilvania nu are legătură cu istoria românilor; numele lui Iancu de Hunedoara trebuie schimbat în Ioan de Hunedoara; particula Napoca trebuie scoasă din numele municipiului Cluj-Napoca; imnul de stat – care ar exprima idei retrograde și în care este vorba și despre Corvini – trebuie înlocuit etc. Unele dintre aceste „îndreptări” par inofensive: a spune Ioan în loc de Iancu nu schimbă mare lucru, decât că ne îndepărtează de esența unei forme românești diminutivate (Iancu provine tot din Ioan) și de apropierea de numele unui erou național românesc – Avram Iancu; scoaterea particulei Napoca din numele orașului Cluj-Napoca ar șterge mai mult de un mileniu de istorie, adică tocmai rădăcinile daco-romane ale românilor (atâtea câte sunt ele).

Unele dintre aceste „propuneri” prind la publicul larg, mai ales în străinătate, și datorită curentului dacist (tracist), care-i așază pe daco-geți și pe traci la temelia tuturor popoarelor europene, cu o limbă primordială din care s-ar trage latina, cu priorități în toate domeniile, de la scris și astronomie până la arhitectură și medicină etc.

Denigrarea istoriei și vieții românilor este astfel ușor de făcut, mai ales că datele sale esențiale sunt oferite de cealaltă extremă din cultura românească, aceea care acceptă doar nimicnicia românilor, spiritul lor gregar, de popor fără voință, de masă informă, „umbră fără schelet”, formată din „fețe patibulare”, cu „guri vulgare”, „puturoși”, cu un „amestec apos” în loc de creier, cu o istorie în care toți „au urinat” peste noi și din care a rezultat limba română, „bună numai pentru înjurături” etc.

O altă variantă a acestei extreme afirmă că nu ne cunoaștem corect trecutul, fiindcă toți marii istorici și oameni de cultură români au operat doar cu mituri naționaliste. Pe acest fundal trist – pregătit de unii dintre noi înșine – este foarte ușor ca anumiți factori din afară să combată unitatea românească, actul de la 1 Decembrie 1918, ideea de solidaritate a românilor ca popor și ca națiune.

Ioan Aurel Pop

02/12/2020 Posted by | analize | , , , , , , | Lasă un comentariu

O provocare la adresa României și a altor state vecine. Propaganda iredentistă maghiară își multiplică acțiunile menite să demonstreze ”dreptul”Ungariei de a pretinde teritorii aparținând altor popoare

Foto: Harta Teleki (sau Harta roșie) – O hartă etnică maghiară mincinoasă, care denaturează voit realitatea etnică existentă în Ungaria până la Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920).

O PROVOCARE:

Guvernul Orban vrea să construiască în centrul Budapestei  un  monument cu numele tuturor localităților pierdute de ”Ungaria mare” în urma Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920, la sfârșitul Primului Război Mondial.

  

 

 

 

 

Guvernul Orban a aprobat zilele trecute un proiect controversat de 15 milioane euro pentru construcția unui memorial dedicat Trianonului. Acesta va fi construit în fața Parlamentului din Budapesta și va avea 100 de metri, semnificând cei 100 de ani care s-au scurs de la semnarea Tratatului de la Trianon.  Proiectul este considerat o formă de revizionism de majoritatea presei din Ungaria care nu este afiliată regimului Orban, se arată într-un material Hungarian Spectrum, preluat de portalul g4media.ro.

Pereții Memorialului vor fi decorați cu peste 13 000 de plăcuțe pe care vor fi  înscrise  localitățile care au aparținut Ungariei înainte de 1918.

Într-un interviu recent acordat de Maria Schmidt, istoricul de curte al lui Orban, aceasta a declarat că „nici o mie de ani nu ar fi suficienți pentru a trece peste o astfel de tragedie”.

Cele câteva editoriale care au apărut în presa maghiară despre proiectul dedicat Trianonului au fost negative, cu excepția publicațiilor apropiate de guvern.

Chiar și Andras Gero, un istoric maghiar prieten cu Maria Schmidt, a găsit conceptul criticabil. Gero argumentează că Ungaria, înainte de 1920, a fost un stat multinațional, iar amplasarea plăcuțelor cu numele localităților fără a specifica compoziția etnică a municipalităților reprezintă „o formă de revizionism asemănătoare cu  perioada interbelică”.

Mai mult, adaugă Gero, „proiectul creează o iluzie nostalgică care nu conduce nicăieri”. De asemenea, guvernul dorește să greveze numele familiilor maghiare în interiorul și exteriorul Memorialului Trianon. Acest lucru ar duce la întărirea conceptului introdus de guvernul Orban în 2010, cel de „apartenență națională”.

Filosoful Gáspár Miklós Tamás, care înainte de a emigra în Ungaria a fost membru al comunității ungare din România, s-a declarat îngrijorat de mesajul pe care proiectul aprobat de Orban îl transmite.

 

 

 

 

Foto: Locul unde urmează să fie amplasat monumentul care va avea  100 metri lungime, va fi în apropierea Pieței Kossuth din Budapesta. Data prevăzută pentru inaugurare este 31mai 2020.

Un editorial apărut în Magyar Nemzet, un ziar apropiat de guvernul Orban, a furnizat o explicație a memorialului, dar interpretarea nu este convingătoare. Acesta spune că „memorialul nu este despre pierderile pe care le-am suferit în ultimul secol, ci despre apartenența națională”.

De fapt, plăcuțele nu conțin doar numele teritoriilor cedate, dar și nume de localități care aparțin acum Ungariei. Din păcate, este dificil de spus despre ce „apartenență” este vorba în editorial, se arată în materialul Hungarian Spectrum.

În mod vag, articolul face referire la „toți dintre noi”, dar este greu de crezut că „toți dintre noi” îi include și pe foștii cetățeni non-maghiari ai Regatului Ungariei.

Sursă foto: Hungary TodaySteindl Imre Program

 

Ar fi util să citim în continuare un articol revanșist maghiar, care neagă justețea Tratatului de la Trianon și în general rezultatele celor două războaie mondiale, în urma cărora granițele Ungariei au devenit cele de acum.

Lectura acestui articol apărut în publicația http://www.americanhungarianfederation.org/ este folositoare, pentru că ne demonstrează faptul evident că extremismul  maghiar și visurile imperiale ungurești nu au murit și că ele  generează în continuare fel de fel de mizerii și falsuri propagandistice.

Tratatul de la Trianon: o tragedie maghiară  

Tratatul de la Trianon din 1920 încheiat în urma Primului Război Mondial, a fost în mod nejustificat  și unilateral,extrem de aspru pentru Ungaria. Aceasta nedreptate a fost făcută unei națiuni ale cărei granițe au fost înființate cu o mie de ani mai devreme (896 d.Hr.) și care fusese numită de Papă „Salvatoarea creștinismului”,după ce pierduse milioane de vieți  pentru apărarea restului Europei de numeroasele invazii ale tătarilor mongoli și ale turcilor otomani.

Cum Ungaria a scăpat, stingând milioane de oameni peste granițele artificialeO mie de ani de construcție a națiunii maghiare  au delimitat cu succes grupurile bazate pe cultură, religie, geografie și alte atribute pentru a crea țările cu care suntem atât de familiari.

În timp ce unele națiuni occidentale au continuat luptele pentru putere, și războaiele civile, Ungaria, înființată în 896 e.n., a fost un stat multietnic pașnic, iar granițele sale au fost practic neschimbate … Până în 1920.

„Cea mai mare catastrofă care a avut loc în Ungaria de la bătălia de la Mohacs în 1526”, „Tratatul de la Trianon  din 1920 a costat Ungaria un 2/3 din teritoriul ei și  1/3 din populația sa etnic-maghiară.

Adăugați la aceasta pierderea tuturor porturilor, până la 90% din resursele naturale, industria, căile ferate și alte infrastructuri. Milioane de maghiari au văzut granițe în mod arbitrar ridicate în jurul lor, fără plebiscit, ignorându-se obiectivul președintelui Wilson privitor la dreptul popoarelor la autodeterminare națională.

Acest tratat absurd a ignorat un milleniu de construcție a națiunii maghiare și afilierile sale  culturale vechi, a creat granițe arbitrare și țări noi și a creat  noi minorități care luptă astăzi pentru supraviețuirea identității etnice.

Puterile occidentale, în special Marea Britanie și Franța, au refuzat să revizuiască dezastrul pe care l-au creat la Versailles și ne-au condus într-un alt mare război.

Două dintre cele trei țări nou create, scoase din teritoriul ungar, nu mai există. „Slovacia” (fostă Ungaria Superioară) a Cehoslovaciei sa despărțit de Republica Cehă, în timp ce „Iugoslavia” a suferit un război civil tragic și ravagiile epurării etnice.

„Treci peste asta”

 

Cei care au provocat această dezordine în Europa, preferă statu quo-ul și sunt foarte comozi când se pune problema judecării  implicațiilor Tratatului de la Trianon , refuzând să abordeze problemele actuale foarte reale.

Ei încearcă să recomande celor care atrag atenția asupra problemelor care persistă în legătură cu tratatul de la Trianon să se  „treacă peste ele”.

În Ungaria comunistă, trianonul și problema maltratării maghiarilor aflați dincolo de frontiere în țările  „frăției socialiste a națiunilor” a fost un subiect tabu. Deceniile de ignorare a acestor probleme au creat o situație explozivă și au  alimentat radicalismul. 

Dictatorii din aceste state succesoare  au început să promoveze naționalismul și să învețe o istorie mai puțin corectă menită să legitimeze regimurile lor.

Așa a apărut istoria nefericită privitoare la vechea  provincie romană Dacia în România,o istorie revizuită la  ordinul lui  Ceaușescu, care este chiar și astăzi doctrina istorică acceptată de statul român, ceea ce face mult mai dificilă o dezbatere onestă și un proces de reconciliere între Ungaria și România.

În nou-formata Cehoslovacie, au fost expulzați cu forțaăn baza infamului „decret Beneș”, zeci de mii de maghiari și au fost confiscate proprietăți personale și bisericești aparținând comunității maghiare.  

Din păcate, urmările acestui dictat se resimt puternic și astăzi în întreaga regiune.

Continuă presiunile și  politicile de discriminare exercitate asupra minorității maghiare din Slovacia.

Un exemplu îl oferă  Legea limbilor din  2009 , sau Legea slovacă privind cetățenia  care sunt menite să stopeze folosirea limbii maghiare și să îi oprească pe maghiari  să primească cetățenia Ungariei.

În zilele noastre, violențele și vandalismul împotriva maghiarilor au devenit obișnuite în Trancarpatia (Ucraina), precum și alte practici discriminatorii semnalate în România și Serbia, ne învață că efectele lui Trianon sunt încă resimțite  puternic..

Federația ungaro- americană a fost un  apărător permanent al drepturilor omului și ale  minorităților, pentru toate popoarele din bazinul Carpaților.

Solicităm tuturor celor care împărtășesc dragostea pentru democrație și drepturile omului, să ajute  aceste comunități nu numai să supraviețuiască, ci și să-și determine singure destinele și să înflorească într-o Europă fără frică și discriminare.

Președintele american Wilson a spus că ” Propunerea de dezmembrare a Ungariei este absurdă „.

Alții au avertizat că o Ungaria slăbită și dezmembrată ar conduce la o Europa Centrală slabă și fragmentată, incapabilă să se opună expansiunii sovietice.

Sursa: http://www.americanhungarianfederation.org/news_trianon.htm

29/04/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: