CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MESERII BIZARE TRECUTE IN ISTORIE

 

 

 

 

Meserii uitate ramase in… istorie

 

De-a lungul vremurilor, oamenii au prestat, dupa cum vom vedea în articolul de mai jos, meserii dintre cele mai bizare.

Chiar daca astazi e greu de crezut ca au existat, istoria le consemneaza si le descrie ca fiind destul de cunoscute si apreciate la vremea respectiva.

Caraus de lectica

 

 Dupa cum chiar denumirea ne sugereaza, carausul de lectica era un sclav obligat sa ridice si sa transporte, la început femei de neam nobil, iar mai târziu si barbati, în lectica.

Era o slujba extrem de solicitanta deoarece necesita un efort fizic mare si în acelasi timp era periculoasa, fiind nevoie sa coboare sau sa urce scari cu lectica pe umeri.

Carausii aveau obligatia de-a se îmbraca în haine pretioase, împodobite cu ornamente sofisticate (în totala discordanta cu activitatea respectiva), având drept scop scoaterea în evidenta a luxului si bogatiei stapânului pe care-l carau în lectica.

Mai târziu, lecticile au fost prevazute cu ferestre si ornamente complicate, sporindu-se astfel greutatea lor.

Aceasta „meserie” a supravietuit pâna spre zilele noastre, daca ne gândim la Papal Sedia  Gestatoria (tronul pentru deplasarea papei), care a fost folosit ultima oara în 1980.

 

Gymnasiarch – îngrijitor pentru atleti

 

 

 Destul de prezent în Grecia Antica, gymnasiarch-ul era responsabil cu stergerea, curatarea si ungerea sportivilor, mai ales dupa marile întreceri olimpice. Un fel de maseuri ai zilelor noastre, daca vrem sa facem o analogie.

O meserie foarte cautata la vremea aceea, fiind accesibila, îndeosebi cetatenilor greci bogati, considerata drept cea mai respectabila îndeletnicire filantropica din Grecia.

Pentru a putea deveni un gymnasiarch, trebuia ca persoana sa aiba vârsta cuprinsa între 30 si 60 de ani si o posibila clientela din rândul bogatilor.

Printre beneficiile acestei ocupatii se numara si dreptul de a purta un bat cu care avea voie sa-i „altoiasca” pe adolescentii care sfidau regulile din gymnasium si se purtau necuviincios.

 

 

Cititor si sculptor de blesteme

 

 

 O practica înca din Roma Antica. Dar cum nu exista hârtia pe atunci, blestemele lungi, întortocheate si bizare se scriau pe bucati mari de… plumb. Acestea erau fixate în cuie pe peretii templelor.

Persoanele care se ocupau cu nastrusnica misiune se asezau în fata templului si trebuia sa retina cu sfintenie toate plângerile si blestemele clientilor, deoarece acestia plateau sume importante transcrierii grozaviilor în plumbul moale.

Multe din astfel de placi s-au pastrat chiar si pâna astazi iar marturie stau urmatoarele exemple: „Sa fie legate toate membrele si tendoanele lui Victorius, vizitiul ticalosilor de la Echipa Albastra!

Caii cu care va concura orbeste-i sa nu poata vedea si rasuceste-le sufletele si inimile sa nu poata respira”, sau un alt blestem, „Vreau ca ticalosul de Titus, care îmi datoreaza bani de 20 de ani, sa moara în chinuri groaznice, O, voi Zei ascultati-ma !

Tu, Jupiter, fa ca într-o buna zi acest gunoi sa se înece la masa sau sa ajunga sclav în arena, iar eu sa vad cum îl sfâsie leii în Colosseum!”. Ingrata meserie…

 

Organizatorii  de… orgii

 

Daca astazi avem organizatori de nunti, de evenimente si nimicuri mondene sau de lansari de mai stiu eu ce, pe vremuri, oamenii priveau orgia ca pe o sarbatoare indelung asteptata, a carei organizare trebuia sa fie ireprosabila.

Poate va imaginati ca individul desemnat pentru tentanta misune avea o slujba foarte incitanta si „interesanta”. Maestrul de ceremonii al destrabalarilor trebuia sa se ocupe cu livrarea mancarurilor, femeilor, muzicii si trupelor de saltimbanci. Credeti ca era usor? Documente stravechi ne asigura ca nu…


Planificatorul de orgii trebuia sa depuna eforturi considerabile pentru gasirea si angajarea unor curtezane care, pe langa faptul ca era musai sa arate cat mai bine conform standardelor vremii, trebuiau, in plus, sa nu aiba nici urma de boli venerice
. Ultima conditie fiind obligatorie si relativ greu de indeplinit.

De asemenea, mancarea si bauturile trebuiau sa exprime luxul si opulenta gazdei, care nu se uita la bani in cazul unei asemenea ocazii.

Saltimbancii si circarii trebuiau sa fie in plina forma fizica, fara intinderi musculare sau accidentari mai vechi, care sa le puna in pericol reprezentatiile.

Pe langa aceste aspecte, organizatorul de orgii nu era bine vazut de o parte a membrilor societatii, fiind urat de cei de conditii mai modeste si chiar vanat de gelosii aristocrati din tabere rivale nobilului care platea orgia.

Cel mai faimos organizator de orgii din Roma Antica a fost Gaius Petronius, cel care a descris ca nimeni altul depravarea romanilor in lucrarea Satyricon.

 

Stergator de funduri regale

Vrand parca sa ilustreze perfect trista butada „Ce nu face omul pentru o bucata de paine”, englezii au inventat in trecut scarbavnica „meserie” a stersului de funduri incoronate.

Denumit ofical si pompos The Groom of Stool, individul respectiv era la origine un fost servitor exceptional, „ridicat in rang”. Noua sa datorie la locul de munca era aceea de „a curata anusul regal dupa defecare”.

In primii ani de domnie ai regelui Henric al VIII-lea, titlul a fost acordat piticului curtii, care facea parte din suita regala si isi petrecea timpul in Private Chamber.

Regii britanici au apelat deseori la pitici care sa-i stearga la fund, dintr-un ciudat motiv de Lejmajestate: in fata unui om de talie normala, regele ar fi trebuit sa se aplece pentru a fi sters al fund.

Iar un rege care sa apleaca in fata unui supus de al sau, chiar si pentru a fi sters al fund, asa ceva nu se putea imagina.

Prin urmare, bietii pitici ajungeau cu manuta direct la fundul incoronat fara ca regele sa faca umilitorul gest de a se inclina.

Piticii au avut totusi concurenti seriosi, deoarece postul de stergator era considerat foarte valoros.

O multime de fii de ministri, lorzi si generali se imbulzeau pentru „nobila” cinste.

Odraslele aristocratilor din Londra au priceput repede ca daca stateau in genunchi pentru destestabila operatiune, regele nu se inclina, iar uzantele curtii nu erau incalcate.

Spre sfarsitul Evului Mediu, urata atributiune a intrat in indatoririle secretarilor personali ai regilor.

Prin natura gestului intim, acesti secretari ajungeau, in timp, sa discute cele mai intime probleme cu regele si beneficiau de toate protectia si sprijinul monarhiei. Groom of the Stool ajunsese, asadar, un inalt rang social, vanat de multi.

Nebunul

Toata lumea a auzit de nebunul Curtii – pacaliciul caruia i se permitea sa-si rada de Rege fara sa-si piarda capul, atata vreme cat domnitorul era amuzat. Era o slujba impartita intre aplauze si spaima, neegalata pana in ziua de azi de nicio alta meserie.

In 1999, regatul Tonga a gasit insa aceasta practica interesanta si a numit un nebun al curtii- acesta se intampla sa fie si consilierul financiar al guvernului, implicat in mai multe afaceri necurate.

 

 Stercorariul – colector de excremente

Roma Antica era celebra pentru sistemele sale complicate de canalizare; cu toate acestea, in ciuda metodelor avansate (pentru acea vreme) prin care se evacuau excrementele locuitorilor Cetatii Eterne, multi romani nu aveau acces la ele deoarece fie locuiau pe colinele unde nu se putea face canalizare, fie erau prea saraci pentru a plati serviciul sanitar.

Chiar si cei care isi permiteau canalizare personala, nu o alegeau intotdeauna cu bucurie, deoarece experienta demonstrase ca labirintul de galerii adapostea cohorte de sobolani, iar mirosul fecalelor care balteau sub casa cetateanului Romei era deopotriva insuportabil si persistent.

Intr-o astfel de situatie, solutia venea sub forma lui stercorarius, primul „cacanar” patentat in istorie.

Slujba acestuia era aceea de a bate de doua ori pe zi la usa cetatenilor, cu scopul de a colecta intr-o galeata mare, fecalele produse de acestia in ziua respectiva .

Dupa efectuarea scarbosului troc, stercorariul isi conducea linistit caruta ticsita cu butoaie doldora de excremente spre periferia Romei.

Acolo, la portile orasului, stercorariul era asteptat de taranii din imprejurimi care cumparau excrementele la pret bun pentru a le folosi apoi drept ingrasaminte pe deplin organice pentru culturile lor de legume si cereale.

In ciuda indeletnicirii deloc onorabile pentru standardele noastre, istoria ne relateaza ca multi erau aceia care se inghesuiau pentru o slujba de stercorarius, oferindu-se deseori mite substantiale pentru ocuparea „pestilentialului” post.

 

Urinatores – scufundator cu vezica… slaba

Tot istoria ne aduce marturii despre o tagma demult disparuta, aceea a urinatorilor.

Acestia erau, la origine, scufundatori la adancime mare, in apele care scaldau orasul Ostia, din apropierea Romei.

Scufundatorii se echipau cu un vas umplut cu aer si atasat la centura pentru a se alimenta in timpul plonjarii in adancuri; de asemeni, intotdeauna aveau legate greutati de plumb, pentru a ajunge cat mai repede la adancimea dorita.

Sarcina lor principala era aceea de a cauta materiale rare de constructii.

Datorita faptului ca scufundatul fara echipament modern provoaca o presiune imensa in zona abdomenului, acesti temerari muncitori urinau in mod excesiv, mult mai mult decat ceilalti oameni, de unde li s-a tras si numele.

Meseria era foarte riscanta, dar castigurile financiare se prezentau atat de mari incat multi dintre urinatores deveneau cetateni influenti ai Romei, dupa momentul in care se retrageau.

 

Tăietorii de gheață

 

 

 Erau barbati care tăiau gheața din lacurile înghețate care mai apoi o transportau către acei care făceau livrări de gheță.

Ei trebuiau să suporte temperaturi foarte joase iar gheața pe care o vindeau era folosită  pentru păstrarea  la recea alimentelor..

 

 

Doctorii de broaste

Au  existat  in Anglia   pana spre sfarsitul secolului XIX, indeletnicindu-se cu o ramura a medicinei traditionale care sustinea ca se poate vindeca o forma de tuberculoza si alte afectiuni, inclusiv cele cauzate de vrajitorie, prin plasarea unei broaste vii, sau a piciorului uneia, intr-un saculet de panza, la gatul bolnavului.

Slujba necesita prinderea sau cresterea unui numar mare de broaste, ca si taierea acestora.

 

Batatorul de caini

Un batator de caini era un oficial al bisericii, insarcinat sa indeparteze cainii dintr-o biserica sau din curtea bisericii, ca sa nu deranjeze slujba. In unele  locuri din Europa, intre secolele XIV-XIX, nu era neobisnuit ca stapanii sa fie urmati la biserica de cainii din gospodarie.

Daca aceste animale faceau galagie, erau imediat indepartate de omul insarcinat cu aceasta slujba, inarmat cu un bici si un cleste de mari dimensiuni, din lemn.

Baiatul tap ispasitor

Asa-zisul “whipping boy” era, in secolele XVII si XVIII, un baietas care era desemnat pe langa un tanar print, pentru a fi pedepsit in locul acestuia, daca nu-si indeplinea indatoririle la scoala sau nu se purta bine.

Intrucat se credea ca regii sunt de os domnesc, nimeni in afara de rege nu putea sa-l pedepseasca pe fiul sau, asa ca pedeapsa ii era aplicata baietasului care avea aceasta misiune. Acestia proveneau din aristocratie si erau educati impreuna cu printul inca de la nastere.

Datorita faptului ca cei doi cresteau impreuna, erau strans legati emotional, asa ca biciuirea celuilalt punea presiune pe print sa fie cuminte si sa invete.

 

Birjarii „scopiti”

 

 

Secta Scopiților  a fost o sectă secretă creștină din Imperiul Rus , cunoscută pentru practicarea castrarii  bărbaților și a mastectomiei femeilor,  ,conform cu învățăturile lor împotriva poftelor sexuale.

  Membrii sectei au fost persecutați de către guvernul imperial și mai târziu  in URSS, iar unii dintre ei au emigrat în România.

In  Bucureștiul de la începutul secolului al XX-lea, birjarii erau adesea scopiți (așa-numiții „muscali”). Secta avea să treacă în obscuritate către mijlocul secolului al XX-lea.

 

 

Deshumatorii de cadavre

 

 

Acestia furau cadavre, pe care le vindeau apoi universitatilor pentru ca studentii sa poata face practică pe ele.

 

 

 

„Trezitorul” – Knocker-upper

 

 

trezitor-joburi-care-au-disparutRevolutia industriala din secolul al XIX-lea a creat o problema: daca pana atunci trezitul la ora fixa nu era atat de important, acum toti muncitorii trebuiau sa fie in acelasi timp la serviciu.

Pana la aparitia primelor  ceasuri  desteptatoar ecare sa aiba dimensiuni reduse si sa poata fi achizitionate de oamenii de rand, o persoana era platita sa stea toata noaptea treaza si apoi sa bata pe la usi sau in geamurile caselor pentru a-i trezi pe cei care trebuiau sa nu intarzie la serviciu.

Aceasta meserie nu a fost raspandita la noi in tara, deoarece industrializarea a avut loc mai tarziu, dupa aparitia ceasurilor cu alarma.

Sursa:  descopera.ro si  http://www.revistamagazin.ro/

11/09/2014 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

MESERII BIZARE TRECUTE IN ISTORIE

 

 

Meserii uitate ramase in… istorie

 

De-a lungul vremurilor, oamenii au prestat, dupa cum vom vedea în articolul de mai jos, meserii dintre cele mai bizare.

Chiar daca astazi e greu de crezut ca au existat, istoria le consemneaza si le descrie ca fiind destul de cunoscute si apreciate la vremea respectiva.

Caraus de lectica

 

 Dupa cum chiar denumirea ne sugereaza, carausul de lectica era un sclav obligat sa ridice si sa transporte, la început femei de neam nobil, iar mai târziu si barbati, în lectica.

Era o slujba extrem de solicitanta deoarece necesita un efort fizic mare si în acelasi timp era periculoasa, fiind nevoie sa coboare sau sa urce scari cu lectica pe umeri.

Carausii aveau obligatia de-a se îmbraca în haine pretioase, împodobite cu ornamente sofisticate (în totala discordanta cu activitatea respectiva), având drept scop scoaterea în evidenta a luxului si bogatiei stapânului pe care-l carau în lectica.

Mai târziu, lecticile au fost prevazute cu ferestre si ornamente complicate, sporindu-se astfel greutatea lor.

Aceasta „meserie” a supravietuit pâna spre zilele noastre, daca ne gândim la Papal Sedia  Gestatoria (tronul pentru deplasarea papei), care a fost folosit ultima oara în 1980.

 

Gymnasiarch – îngrijitor pentru atleti

 

 

 Destul de prezent în Grecia Antica, gymnasiarch-ul era responsabil cu stergerea, curatarea si ungerea sportivilor, mai ales dupa marile întreceri olimpice. Un fel de maseuri ai zilelor noastre, daca vrem sa facem o analogie.

O meserie foarte cautata la vremea aceea, fiind accesibila, îndeosebi cetatenilor greci bogati, considerata drept cea mai respectabila îndeletnicire filantropica din Grecia.

Pentru a putea deveni un gymnasiarch, trebuia ca persoana sa aiba vârsta cuprinsa între 30 si 60 de ani si o posibila clientela din rândul bogatilor.

Printre beneficiile acestei ocupatii se numara si dreptul de a purta un bat cu care avea voie sa-i „altoiasca” pe adolescentii care sfidau regulile din gymnasium si se purtau necuviincios.

 

 

Cititor si sculptor de blesteme

 

 

 O practica înca din Roma Antica. Dar cum nu exista hârtia pe atunci, blestemele lungi, întortocheate si bizare se scriau pe bucati mari de… plumb. Acestea erau fixate în cuie pe peretii templelor.

Persoanele care se ocupau cu nastrusnica misiune se asezau în fata templului si trebuia sa retina cu sfintenie toate plângerile si blestemele clientilor, deoarece acestia plateau sume importante transcrierii grozaviilor în plumbul moale.

Multe din astfel de placi s-au pastrat chiar si pâna astazi iar marturie stau urmatoarele exemple: „Sa fie legate toate membrele si tendoanele lui Victorius, vizitiul ticalosilor de la Echipa Albastra!

Caii cu care va concura orbeste-i sa nu poata vedea si rasuceste-le sufletele si inimile sa nu poata respira”, sau un alt blestem, „Vreau ca ticalosul de Titus, care îmi datoreaza bani de 20 de ani, sa moara în chinuri groaznice, O, voi Zei ascultati-ma !

Tu, Jupiter, fa ca într-o buna zi acest gunoi sa se înece la masa sau sa ajunga sclav în arena, iar eu sa vad cum îl sfâsie leii în Colosseum!”. Ingrata meserie…

 

Organizatorii  de… orgii

 

Daca astazi avem organizatori de nunti, de evenimente si nimicuri mondene sau de lansari de mai stiu eu ce, pe vremuri, oamenii priveau orgia ca pe o sarbatoare indelung asteptata, a carei organizare trebuia sa fie ireprosabila.

Poate va imaginati ca individul desemnat pentru tentanta misune avea o slujba foarte incitanta si „interesanta”. Maestrul de ceremonii al destrabalarilor trebuia sa se ocupe cu livrarea mancarurilor, femeilor, muzicii si trupelor de saltimbanci. Credeti ca era usor? Documente stravechi ne asigura ca nu…


Planificatorul de orgii trebuia sa depuna eforturi considerabile pentru gasirea si angajarea unor curtezane care, pe langa faptul ca era musai sa arate cat mai bine conform standardelor vremii, trebuiau, in plus, sa nu aiba nici urma de boli venerice
. Ultima conditie fiind obligatorie si relativ greu de indeplinit.

De asemenea, mancarea si bauturile trebuiau sa exprime luxul si opulenta gazdei, care nu se uita la bani in cazul unei asemenea ocazii.

Saltimbancii si circarii trebuiau sa fie in plina forma fizica, fara intinderi musculare sau accidentari mai vechi, care sa le puna in pericol reprezentatiile.

Pe langa aceste aspecte, organizatorul de orgii nu era bine vazut de o parte a membrilor societatii, fiind urat de cei de conditii mai modeste si chiar vanat de gelosii aristocrati din tabere rivale nobilului care platea orgia.

Cel mai faimos organizator de orgii din Roma Antica a fost Gaius Petronius, cel care a descris ca nimeni altul depravarea romanilor in lucrarea Satyricon.

 

Stergator de funduri regale

Vrand parca sa ilustreze perfect trista butada „Ce nu face omul pentru o bucata de paine”, englezii au inventat in trecut scarbavnica „meserie” a stersului de funduri incoronate.

Denumit ofical si pompos The Groom of Stool, individul respectiv era la origine un fost servitor exceptional, „ridicat in rang”. Noua sa datorie la locul de munca era aceea de „a curata anusul regal dupa defecare”.

In primii ani de domnie ai regelui Henric al VIII-lea, titlul a fost acordat piticului curtii, care facea parte din suita regala si isi petrecea timpul in Private Chamber.

Regii britanici au apelat deseori la pitici care sa-i stearga la fund, dintr-un ciudat motiv de Lejmajestate: in fata unui om de talie normala, regele ar fi trebuit sa se aplece pentru a fi sters al fund. Iar un rege care sa apleaca in fata unui supus de al sau, chiar si pentru a fi sters al fund, asa ceva nu se putea imagina.

Prin urmare, bietii pitici ajungeau cu manuta direct la fundul incoronat fara ca regele sa faca umilitorul gest de a se inclina.

Piticii au avut totusi concurenti seriosi, deoarece postul de stergator era considerat foarte valoros.

O multime de fii de ministri, lorzi si generali se imbulzeau pentru „nobila” cinste.

Odraslele aristocratilor din Londra au priceput repede ca daca stateau in genunchi pentru destestabila operatiune, regele nu se inclina, iar uzantele curtii nu erau incalcate.

Spre sfarsitul Evului Mediu, urata atributiune a intrat in indatoririle secretarilor personali ai regilor.

Prin natura gestului intim, acesti secretari ajungeau, in timp, sa discute cele mai intime probleme cu regele si beneficiau de toate protectia si sprijinul monarhiei. Groom of the Stool ajunsese, asadar, un inalt rang social, vanat de multi.

 

Nebunul

Toata lumea a auzit de nebunul Curtii – pacaliciul caruia i se permitea sa-si rada de Rege fara sa-si piarda capul, atata vreme cat domnitorul era amuzat. Era o slujba impartita intre aplauze si spaima, neegalata pana in ziua de azi de nicio alta meserie.

In 1999, regatul Tonga a gasit insa aceasta practica interesanta si a numit un nebun al curtii- acesta se intampla sa fie si consilierul financiar al guvernului, implicat in mai multe afaceri necurate.

 

 Stercorariul – colector de excremente

Roma Antica era celebra pentru sistemele sale complicate de canalizare; cu toate acestea, in ciuda metodelor avansate (pentru acea vreme) prin care se evacuau excrementele locuitorilor Cetatii Eterne, multi romani nu aveau acces la ele deoarece fie locuiau pe colinele unde nu se putea face canalizare, fie erau prea saraci pentru a plati serviciul sanitar.

Chiar si cei care isi permiteau canalizare personala, nu o alegeau intotdeauna cu bucurie, deoarece experienta demonstrase ca labirintul de galerii adapostea cohorte de sobolani, iar mirosul fecalelor care balteau sub casa cetateanului Romei era deopotriva insuportabil si persistent.

Intr-o astfel de situatie, solutia venea sub forma lui stercorarius, primul „cacanar” patentat in istorie. Slujba acestuia era aceea de a bate de doua ori pe zi la usa cetatenilor, cu scopul de a colecta intr-o galeata mare, fecalele produse de acestia in ziua respectiva .

Dupa efectuarea scarbosului troc, stercorariul isi conducea linistit caruta ticsita cu butoaie doldora de excremente spre periferia Romei.

Acolo, la portile orasului, stercorariul era asteptat de taranii din imprejurimi care cumparau excrementele la pret bun pentru a le folosi apoi drept ingrasaminte pe deplin organice pentru culturile lor de legume si cereale.

In ciuda indeletnicirii deloc onorabile pentru standardele noastre, istoria ne relateaza ca multi erau aceia care se inghesuiau pentru o slujba de stercorarius, oferindu-se deseori mite substantiale pentru ocuparea „pestilentialului” post.

 

Urinatores – scufundator cu vezica… slaba

Tot istoria ne aduce marturii despre o tagma demult disparuta, aceea a urinatorilor.

Acestia erau, la origine, scufundatori la adancime mare, in apele care scaldau orasul Ostia, din apropierea Romei.

Scufundatorii se echipau cu un vas umplut cu aer si atasat la centura pentru a se alimenta in timpul plonjarii in adancuri; de asemeni, intotdeauna aveau legate greutati de plumb, pentru a ajunge cat mai repede la adancimea dorita.

Sarcina lor principala era aceea de a cauta materiale rare de constructii.

Datorita faptului ca scufundatul fara echipament modern provoaca o presiune imensa in zona abdomenului, acesti temerari muncitori urinau in mod excesiv, mult mai mult decat ceilalti oameni, de unde li s-a tras si numele.

Meseria era foarte riscanta, dar castigurile financiare se prezentau atat de mari incat multi dintre urinatores deveneau cetateni influenti ai Romei, dupa momentul in care se retrageau.

 

Tăietorii de gheață

 

 

 Erau barbati care tăiau gheața din lacurile înghețate care mai apoi o transportau către acei care făceau livrări de gheță.

Ei trebuiau să suporte temperaturi foarte joase iar gheața pe care o vindeau era folosită  pentru păstrarea  la recea alimentelor..

 

 

Doctorii de broaste

Au  existat  in Anglia   pana spre sfarsitul secolului XIX, indeletnicindu-se cu o ramura a medicinei traditionale care sustinea ca se poate vindeca o forma de tuberculoza si alte afectiuni, inclusiv cele cauzate de vrajitorie, prin plasarea unei broaste vii, sau a piciorului uneia, intr-un saculet de panza, la gatul bolnavului.

Slujba necesita prinderea sau cresterea unui numar mare de broaste, ca si taierea acestora.

 

Batatorul de caini

Un batator de caini era un oficial al bisericii, insarcinat sa indeparteze cainii dintr-o biserica sau din curtea bisericii, ca sa nu deranjeze slujba. In unele  locuri din Europa, intre secolele XIV-XIX, nu era neobisnuit ca stapanii sa fie urmati la biserica de cainii din gospodarie.

Daca aceste animale faceau galagie, erau imediat indepartate de omul insarcinat cu aceasta slujba, inarmat cu un bici si un cleste de mari dimensiuni, din lemn.

Baiatul tap ispasitor

Asa-zisul “whipping boy” era, in secolele XVII si XVIII, un baietas care era desemnat pe langa un tanar print, pentru a fi pedepsit in locul acestuia, daca nu-si indeplinea indatoririle la scoala sau nu se purta bine.

Intrucat se credea ca regii sunt de os domnesc, nimeni in afara de rege nu putea sa-l pedepseasca pe fiul sau, asa ca pedeapsa ii era aplicata baietasului care avea aceasta misiune. Acestia proveneau din aristocratie si erau educati impreuna cu printul inca de la nastere.

Datorita faptului ca cei doi cresteau impreuna, erau strans legati emotional, asa ca biciuirea celuilalt punea presiune pe print sa fie cuminte si sa invete.

 

Birjarii „scopiti”

 

 

Secta Scopiților  a fost o sectă secretă creștină din Imperiul Rus , cunoscută pentru practicarea castrarii  bărbaților și a mastectomiei femeilor,  ,conform cu învățăturile lor împotriva poftelor sexuale.

  Membrii sectei au fost persecutați de către guvernul imperial și mai târziu  in URSS, iar unii dintre ei au emigrat în România.

In  Bucureștiul de la începutul secolului al XX-lea, birjarii erau adesea scopiți (așa-numiții „muscali”). Secta avea să treacă în obscuritate către mijlocul secolului al XX-lea.

 

 

Deshumatorii de cadavre

 

 

Acestia furau cadavre, pe care le vindeau apoi universitatilor pentru ca studentii sa poata face practică pe ele.

 

 

 

„Trezitorul” – Knocker-upper

 

 

trezitor-joburi-care-au-disparutRevolutia industriala din secolul al XIX-lea a creat o problema: daca pana atunci trezitul la ora fixa nu era atat de important, acum toti muncitorii trebuiau sa fie in acelasi timp la serviciu.

Pana la aparitia primelor  ceasuri  desteptatoar ecare sa aiba dimensiuni reduse si sa poata fi achizitionate de oamenii de rand, o persoana era platita sa stea toata noaptea treaza si apoi sa bata pe la usi sau in geamurile caselor pentru a-i trezi pe cei care trebuiau sa nu intarzie la serviciu.

Aceasta meserie nu a fost raspandita la noi in tara, deoarece industrializarea a avut loc mai tarziu, dupa aparitia ceasurilor cu alarma.

Meserii  uitate în istorie…

 

 

 

Sursa:  descopera.ro si  http://www.revistamagazin.ro/

28/04/2010 Posted by | DIVERTSMENT, ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: