LEACURI STRAVECHI SCOASE INTACTE LA SUPRAFATA, DINTR-O O NAVA SCUFUNDATA ACUM 2000 DE ANI

 

 

 

 

Foto: manuscrisul Viena Dioscurides (Wikipedia)

 

 

 

În anul 130 î.Hr., o navă  care transporta  medicamente şi articole din sticlă din Siria s-a scufundat în largul coastei Toscanei de azi din  Italia. Arheologii au descoperit epava si  încărcătura sa preţioasa inca de  acum 20 de ani ,dar abia acum, archeobotanistii au fost în măsură să examineze şi să analizeze cu mijloace moderne leacurile pe care  le  cunosteau medicii Greciei antice .

 

Analizele ADN au arătat că fiecare comprimat milenar descoperit  era un amestec a  mai mult de 10 extracte din plante diferite, de la Hibiscus si pana la la telina .

” Pentru prima dată , avem o dovadă materială a ceea ce  scriau  medicii Dioscoride şi Galen in greaca veche “,a spus Alain TOUWAIDE , de la Muzeul Smithsonian Institution de istorie naturala din Washington DC.Cutiiile cu   pastile a fost descoperite pe epava în 1989  si o mare parte din medicamente erau complet uscate ,a spus   Robert Fleischer de Smithsonian National Zoological Park din Washington .

 

Tratamente  pe bază de plante

 

Fleischer a analizat fragmente de ADN în două din pastile şi le-a comparat secvente din  GenBank -baza de date genetice aflate la  Institutul National de Sanatate al SUA . El a  identificat  morcovi, ridichi, ţelină, ceapă sălbatică , stejar , varza , lucerna si coada soricelului  si a mai constatat  de asemenea ca medicii antici  prescriau extracet de hibiscus , probabil, importate din Asia de Est sau din  India sau Etiopia de astazi.

 

” Cele mai multe dintre aceste plante erau  cunoscute a fi fost folosite de către antici pentru a trata oameni bolnavi “, spune Fleischer . Coada soricelului stopeaza fluxul de sânge din răni , iar  Pedanius Dioscoride , un medic şi farmacolog din  Roma în primul secol d.Hr., a descris morcovul ca un panaceu pentru o serie de probleme .

 

Analizele preliminare ale acestor pastile antice sugerează ca ele conţin si floarea-soarelui, o planta care nu este considerată a fi existat în Lumea Veche înainte ca europeni sa  fi descoperit America în 1492 .

 

În cazul în care constatarea este confirmată , botaniştii vor trebui sa  revizuiasca  istoria tradiţională a plantelor şi a raspandirii acestora, spune Touwaide – dar este imposibil de acum să se afirme cu certitudine că floarea-soarelui dîn pastile , nu este pur şi simplu rezultatul unei contaminari recente.

 

Medicamentele descrise de Dioscoride şi un alt medic grec Galen, au fost adeseori respinse de medicina moderna , motivandu-se ca sunt  empirice si  ineficiente .

 

” Oamenii de ştiinţă au respins adesea tratamentele bazate pe astfel de medicamente , şi  si-au exprimat îndoiala cu privire la posibila lor eficacitate, care era datorata numai prezenţei  opiumului “, spune Touwaide .

 

 El speră să rezolve această dezbatere prin explorarea posibilitatii ca extractele din plante dîn pastile pot  acum recomandate pentru a trata boli în mod eficient.

 

De asemenea, el speră să descopere therian – un medicament descris de Galen , în secolul al doilea d. Hr. , care conţinea  mai mult de 80 extracte diferite de plante – şi documentul cu  dozajele  exacte  pe care medicii antici le-au folosit pentru fabricarea de pastile . ” Cine ştie , poate ca aceste medicamente vechi ar putea deschide noi căi de cercetare farmacologice “, a spus Touwaide .

 

Echipa a prezentat concluziile la Simpozionul internaţional cu privire la Arheologia biomoleculara din Copenhaga, Danemarca .

 

Sursa

 

 

 

Dioscoride : parintele farmacologiei timpurii

 

 

 

 

 

 

Dioscoride (Pedanius Dioscorides),s-a  nascut aprox. in anul 40i.Chr. la Anazarbus, Cicilia,în sud-estul Asiei Mici(acum in Turcia) , si a  murit  in jurul anului  90 i.Chr.  A fost un medic, farmacolog și botanist grec, care a trăit la Roma în timpul împăratului Nero.

 

În timpul vieţii sale a fost chirurg in armata romana, avand posibilitatea sa călătoreasca mult pe tot cuprinsul imperiului  roman,cautand  si cercetand proprietatile plantelor si  substanţelor medicamentoase in toată lumea greacă şi romană .

 

Între aproximativ 50-70 i.I.Chr, a scris lucrarea sa fundamentala, Peri ulhV iatrikhV, cunoscuta în limba latină ca De materia MEDICA.

 

 Acest studiu in cinci parti s-a concentrat asupra ” pregătirii, studiului proprietăţilor, şi asupra testarii medicamentelor “şi a devenit cel mai important tratat de farmacologie în Europa şi în Orientul Mijlociu ,timp de şaisprezece secole dupa moartea lui Dioscoride de Anazarbus.Cel mai faimos dintre copiile acestei carti  care s-au pastrat este bogat ilustrat  si este cunoscut sub numele Viena Dioscurides .Provine din  Constantinopol din anii 512/513 AD si este frumos  ilustrat.Au supravieţuit si copii din limba arabă, din secolele 12 şi 13 .

 

 De Materia Medica este sursa  istorica primara pentru  informaţii despre medicamentele folosite de către greci, romani, şi alte culturi din antichitate si a înregistrat numele unor   plante  dacice   şi tracice ,denumiri care altfel s-ar fi  pierdut.

 

 Ea descrie derivaţi de origine animală şi mineralele care se  utilizeaza  terapeutic , si  este foarte important pentru ca descrie peste 600 de plante  si  habitatul lor şi metodele de preparare şi utilizare a substantelor medicamentoase pe medicamentelor  pe care le conţin acestea .

 

Multe nume de plante comune şi ştiinţifice utilizate în prezent ,sunt legate de numele  lui  Dioscoride , inclusiv numele dat plantelor din familia  DIOSCOREACEAE.

 

 

 

O copie araba a manuscrisului (Wikipedia)

Publicitate

LEACURI STRAVECHI SCOASE INTACTE LA SUPRAFATA, DINTR-O O NAVA SCUFUNDATA ACUM 2000 DE ANI

Foto: manuscrisul Viena Dioscurides (Wikipedia)

În anul 130 î.Hr., o navă  care transporta  medicamente şi articole din sticlă din Siria s-a scufundat în largul coastei Toscanei de azi din  Italia. Arheologii au descoperit epava si  încărcătura sa preţioasa inca de  acum 20 de ani ,dar abia acum , archeobotanistii au fost în măsură să examineze şi să analizeze cu mijloace moderne leacurile pe care  le  cunosteau medicii Greciei antice .

Analizele ADN au arătat că fiecare comprimat milenar descoperit  era un amestec a  mai mult de 10 extracte din plante diferite, de la Hibiscus si pana la la telina .” Pentru prima dată , avem o dovadă materială a ceea ce  scriau  medicii Dioscoride şi Galen in greaca veche “,a spus Alain TOUWAIDE , de la Muzeul Smithsonian Institution de istorie naturala din Washington DC.Cutiiile cu   pastile a fost descoperite pe epava în 1989  si o mare parte din medicamente erau complet uscate ,a spus   Robert Fleischer de Smithsonian National Zoological Park din Washington .

Tratamente  pe bază de plante

Fleischer a analizat fragmente de ADN în două din pastile şi le-a comparat secvente din  GenBank -baza de date genetice aflate la  Institutul National de Sanatate al SUA . El a  identificat  morcovi, ridichi, ţelină, ceapă sălbatică , stejar , varza , lucerna si coada soricelului  si a mai constatat  de asemenea ca medicii antici  prescriau extracet de hibiscus , probabil, importate din Asia de Est sau din  India sau Etiopia de astazi.

” Cele mai multe dintre aceste plante erau  cunoscute a fi fost folosite de către antici pentru a trata oameni bolnavi “, spune Fleischer . Coada soricelului stopeaza fluxul de sânge din răni , iar  Pedanius Dioscoride , un medic şi farmacolog din  Roma în primul secol d.Hr., a descris morcovul ca un panaceu pentru o serie de probleme .

Analizele preliminare ale acestor pastile antice sugerează ca ele conţin si floarea-soarelui, o planta care nu este considerată a fi existat în Lumea Veche înainte ca europeni sa  fi descoperit America în 1492 .

În cazul în care constatarea este confirmată , botaniştii vor trebui sa  revizuiasca  istoria tradiţională a plantelor şi a raspandirii acestora, spune Touwaide – dar este imposibil de acum să se afirme cu certitudine că floarea-soarelui dîn pastile , nu este pur şi simplu rezultatul unei contaminari recente.

Medicamentele descrise de Dioscoride şi un alt medic grec Galen, au fost adeseori respinse de medicina moderna , motivandu-se ca sunt  empirice si  ineficiente .

” Oamenii de ştiinţă au respins adesea tratamentele bazate pe astfel de medicamente , şi  si-au exprimat îndoiala cu privire la posibila lor eficacitate, care era datorata numai prezenţei  opiumului “, spune Touwaide .

 El speră să rezolve această dezbatere prin explorarea posibilitatii ca extractele din plante dîn pastile pot  acum recomandate pentru a trata boli în mod eficient.

De asemenea, el speră să descopere therian – un medicament descris de Galen , în secolul al doilea d. Hr. , care conţinea  mai mult de 80 extracte diferite de plante – şi documentul cu  dozajele  exacte  pe care medicii antici le-au folosit pentru fabricarea de pastile . ” Cine ştie , poate ca aceste medicamente vechi ar putea deschide noi căi de cercetare farmacologice “, a spus Touwaide .

Echipa a prezentat concluziile la Simpozionul internaţional cu privire la Arheologia biomoleculara din Copenhaga, Danemarca .

Sursa

Dioscoride : parintele farmacologiei timpurii

Dioscoride (Pedanius Dioscorides),s-a  nascut aprox. in anul 40i.Chr. la Anazarbus, Cicilia,în sud-estul Asiei Mici(acum in Turcia) , si a  murit  in jurul anului  90 i.Chr.  A fost un medic, farmacolog și botanist grec, care a trăit la Roma în timpul împăratului Nero.

În timpul vieţii sale a fost chirurg in armata romana, avand posibilitatea sa călătoreasca mult pe tot cuprinsul imperiului  roman,cautand  si cercetand proprietatile plantelor si  substanţelor medicamentoase in toată lumea greacă şi romană .

Între aproximativ 50-70 i.I.Chr, a scris lucrarea sa fundamentala, Peri ulhV iatrikhV, cunoscuta în limba latină ca De materia MEDICA.

 Acest studiu in cinci parti s-a concentrat asupra ” pregătirii, studiului proprietăţilor, şi asupra testarii medicamentelor “şi a devenit cel mai important tratat de farmacologie în Europa şi în Orientul Mijlociu ,timp de şaisprezece secole dupa moartea lui Dioscoride de Anazarbus.Cel mai faimos dintre copiile acestei carti  care s-au pastrat este bogat ilustrat  si este cunoscut sub numele Viena Dioscurides .Provine din  Constantinopol din anii 512/513 AD si este frumos  ilustrat.Au supravieţuit si copii din limba arabă, din secolele 12 şi 13 .

 De Materia Medica este sursa  istorica primara pentru  informaţii despre medicamentele folosite de către greci, romani, şi alte culturi din antichitate si a înregistrat numele unor   plante  dacice   şi tracice ,denumiri care altfel s-ar fi  pierdut.

 Ea descrie derivaţi de origine animală şi mineralele care se  utilizeaza  terapeutic , si  este foarte important pentru ca descrie peste 600 de plante  si  habitatul lor şi metodele de preparare şi utilizare a substantelor medicamentoase pe medicamentelor  pe care le conţin acestea .

Multe nume de plante comune şi ştiinţifice utilizate în prezent ,sunt legate de numele  lui  Dioscoride , inclusiv numele dat plantelor din familia  DIOSCOREACEAE.

Copie araba a manuscrisului (Wikipedia)

A FOST DESCOPERIT ELIXIRUL MINUNE CARE PRELUNGESTE VIATA. Scoperto l’elisir che allunga la vita

Zece ani  de viata in plus, cu bucuriile şi necazurile lor, nu sunt cu siguranţă un timp  scurt.Aceasta este promisiunea   pe care o face elixirul miraculos Rapamacycin, un medicament deja cunoscut pentru medici şi în mod normal utilizat in  transplanturi de organe,pentru cresterea imunitatii si  prevenirea respingerii. Acesta nu este totusi un elixir al tinereţii veşnice  dar poate prelungi viata.

Efectul “miraculos” al medicamentului Rapamacycin ,cunoscut de medici de mai multa vreme, dar utilizat pana acum pentru a intari sistemul imunitar la pacientii cu transplanturi si a impiedica ca organismul acestora sa respinga organul inlocuit.

Fabricat pe baza unei substante care se gaseste  in Insula Pastelui, medicamentul este cunoscut si sub numele de Sirolimus, fiind utilizat de mai multa vreme in transplanturile de rinichi.

Desi nu promite nici pe departe viata vesnica,  longevitatea umana ar avea cu siguranta de castigat, putand fi evitate sau tratate multe boli asociate batranetii. Pentru moment ceea ce se stie cu certitudine este ca pilula prelungeste speranta de viata a soarecilor masculi cu 28%, iar a femelelor cu 38%. Totusi, potrivit estimarilor facute de cercetatori, va fi nevoie de cel putin 10 ani de studii pentru a testa substanta si a o putea prescrie in deplina siguranta ca medicament anti-imbatranire.

Scoperto l’elisir che allunga la vita

Il Rapamycin funziona con i topi e potrebbe allungare la vita di oltre 10 anni agli esseri umani

MILANO – Dieci anni in più, con gioie e dolori che una vita può riservare, non sono certo pochi: è la promessa del Rapamacycin, farmaco già noto ai medici e utilizzato normalmente per azzerare i sistemi immunitari ai trapiantati, impedendo il rigetto.

Non è un elisir di eterna giovinezza, ma se funzionasse veramente, come prevede un team di scienziati diretti dal dottor David Harrison del Jackson Laboratory nel Maine, la longevità umana sfiorerebbe traguardi ragguardevoli e potrebbero essere evitate o ridotte molte patologie legate all’età. Per il momento si sa con certezza che sui topi maschi prolunga l’aspettativa di vita del 28 per cento mentre sulle femmine addirittura del 38 per cento.

Le statue dell’Isola di Pasqua. La sostanza per realizzare il farmaco proviene proprio da lì (Ansa)

IL RAPAMYCIN – Estratto da una sostanza proveniente dall’Isola di Pasqua, è conosciuto anche come Sirolimus e da tempo viene utilizzato soprattutto nei trapianti di reni.

Secondo le stime ci vorrà almeno una decennio per collaudare la sostanza e poterla utilizzare tranquillamente come pillola anti-età.

Il tempo richiesto per convertire la pillola a questo uso è giustificato anche dal fatto che abbassa le difese immunitarie e, somministrato senza particolari cautele, è potenzialmente molto pericoloso.

I risultati della scoperta, pubblicata su Nature, hanno sollecitato l’intervento di due dei più noti esperti al mondo dei processi di invecchiamento, Matt Kaeberlein e Brian K Kennedy, dell’Università di Washington a Seattle, i quali si interrogano se l’intuizione possa essere considerata come un primo passo verso la realizzazione di uno degli obiettivi più ambiziosi e più inseguiti dalla scienza: la pillola dell’eterna giovinezza.

Uno dei segnali considerati più promettenti riguardo agli effetti anti-età del Rapamycin è rappresentato dal fatto che ha dimostrato la sua efficacia anche su animali già molto vecchi.

Emanuela Di Pasqua

Sursa: Corriere della Sera